Page 2 - Activitatea_1901_01_01

1964
Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 1.

Frate dragă 1 D-zeu să-’ţi ajute! şi le dee minte Ro­ witz în Silesia-prusască, de peste 2300 Azi România are forţe militare
mânilor!
Mă grăbesc a-ţi exprima sincera mea chilometri în lungime, faţă de slavii de aproape înzecite, faţă de cele trei divi-
felicitare la ideea de-a eda un ziar serios; Noi câţi aprobăm idea Ta, cu toţi ne Sud, România şi Rusia. siuni admirabile din 1877; situaţiunea
căci într’adevăr la noi e de lipsă un atare, vom grupa pe lângă Tine şi din toate pu­ Linia aceasta de apărare este cu ei geografică din punct de vedere stra­
care să se ocupe cu idei serioase şi nu cu terile noastre Te vom spriginl.
Primeşte salutările cele mai profunde atât mai nefavorabilă pentru noi, cu cât
personalităţi; căci până când ziaristica ro­ tegic este, precum am arătat cu date
mână nu va fi aşezată pe basă solidă şi în dela al Tău sincer amic F. frontiera Rusiei faţă de noi dela Katto- strict sigure, între Rusia şi monarchia
mâni de oameni serioşi, resoluţi şi experi­ witz până la unghiul nordic al Basara­ noastră, aproape decizătoare.
mentaţi, până atunci ziaristica va rămânea biei abia este de 700 chim. de lungă. După aceste mult ne mirăm şi con­
mai mult numai de revolver. D-sale Dlui Dr. Aurel Muntean, advocat Slavii de Sud, Bosnia, Erţegovina siderăm de o demenţie, când auzim pe
Deci în speranţă, că ziarul ce vei eda în O r ă ş t i e.
va fi la înălţimea misiunii, te salut cu fră­ şi Muntenegru, dacă nu suntem opti­ câte-un Româno-fag vorbind cu oare­
ţească dragoste şi doresc, ca ziarul tău să mişti, trebue să-’i luăm în combinaţiune care dispreţ despre forţele şi importanţa
contribue la ridicarea sărmanei naţie, care e Ca fulgerul a străbătut vestea până şi pentru caşul unei complicaţiuni cu Rusia. României în genere.
folosită de mulţi pigmei cu patentă naţio­ în părţile bănăţene despre intenţia D-V. de Le-am scris acestea nu pentru-că
nală, numai pentru scopuri personale. a eda o foaie politică, care să propage ac­ Aşadar’ dacă ar sosi ora socotelei doar’ bărbaţii de stat ai României n’ar
De sub Retezatul. tivitatea, veste, ce în cercul amicilor şi cu­ cu Rusia, pe care suntem obicinuiţi de cunoaşte însemnătatea extra-ordinară
noscuţilor mei, a făcut o bună impresie, căci a o considera de fiitorul inimic, noi
fă ră alianţa României, o linie de 2300 strategică a României, ci ca să mai su-
cu aşa zisa pasivitate am ajuns de present
Frate Aurel! într’o astfel de letargie, din care numai D-zeu chim. ar trebui să punem în stadiul de levăm un puternic motiv pentru gu­
Din întâmplare am înţeles încă azi, că ştie când se vor mai trezi unii dintre noi, apărare, socotind aci şi frontiera spre vernul nostru, dacă are voinţă serioasă
ai de cuget a eda o nouă foaie română, cari îşi ţin de datorinţă a fi pasivi chiar în România. a inaugura era adevăratei împăcări a
prin care doreşti a da naţiunii tale o altă Dacă însă barem neutralitatea şi spiritelor din patrie, după-cum marele
direcţie politică. La această intreprindere te toate afacerile noastre naţionale, ne mai ivin- sincera simpatie nu numai a guvernu­ patriot român, dl V. Urechiă a decla­
felicit şi-'ţi doresc resultat plin de isbândă. du-se pe nici un teren de activitate. înainte lui român, dar şi a poporului de din­ rat-o înainte de asta cu 3— 4 săptă­
Fie, ca prin intreprinderea ta, de altcum cos­ deci, şi toţi cei dornici de luptă înspre bi­ mâni.
tisitoare, să-’ţi succeadă a mişca carul din nele nostru naţional, Vă vor urma. colo o câştigăm, linia noastră defensivă
noroiu. se reduce la distanţa Pruth—Katto- Dacă până acuma n’am simţit căl­
Resoluţia ta cunoscută cred că va fi Un Bănăţean. witz, va s i zică la vre-o 700 de chim. dura iubirii guvernului nostru, dacă lup­
încununată de isbândă. în lungime; că slavii de Sud fără spri- tele noastre legale şi constituţionale nu
Dumnezeu să-’ţi ajute, ear’ naţia la vor putea convinge pe guvernul nostru
timpul său să-’ţi fie recunoscătoare! ginul României pentru o ofensivă con­ că ce pretindem noi e drept şi echi­
* ţi a noastră nu sunt destul de compacţi;
Valoarea unei alianţe
faţă de ei forţele noastre militare n’ar tabil, apoi să satisfacă pretensiunilor
cu România trebui încordate. noastre din motive diplomatice.
St. Domn Dr. A u r e l Munt ean, advocat
pentru statu l nostru. Avantagiul extraordinar pentru noi
în O ră ştie. este dar’ evident şi dacă România n’ar
coopera, ci-’şi va păstra neutralitatea. Congregaţia de iarnă a eoni. Hunedoarei.
Foaia, ce, după-cum sunt informat, in­ Ar creşte însă într’un mod poten­
tenţionaţi a o eda cu începere dela Anul- Toată Europa este înarmată până — Adresa comitatului Treiscaune. —
Nou, fie binevenită în mijlocul nostru şi în grumazi, şi puterile mari nu arată ţat acest avantagiu, din punct de ve­
servească drept steag, în jurul căruia să se nici o înclinare pentru oare-care schim­ dere strategic, dacă România ar f i ali­ în 29 Decemvrie n. 1900 s’a ţinut con­
grupeze toţi aceia, cărora le zace la inimă bare în numărul braţelor de apărare. ata noastră. gregaţia ordinară de iarnă a comitatului Hu­
bunăstarea şi înaintarea neamului nostru. Nici conferenţa de pace din Haga, In acest cas Rusia ar fi silită a-şi nedoarei, despre care dăm următorul raport
special.
Un fiu al poporului ba nici chiar pronunţarea surprinzătoare extinde linia de operaţiune cu ruta După cetirea unor legi sancţionate so­
a puternicului Ţar al tuturor Ruşilor, Pruth—Marea-neagră, va să zică aproape site dela guvern şi comunicarea unor ordi-
care pe neaşteptate a predicat Europei cu 5—600 chim., şi considerând exce­ naţiuni ministeriale, înainte de a se începe
Iubite amice! pertractarea căuşelor interne:
o pace statornică — din locul cel mai lenta organisare militară a României,
Te felicit la intreprinderea ta, şi-’ţi do­ competent — n’a avut efect; puterile ar trebui să angajeze cel puţin 4— 500.000 Dl F r a n c i s c L. Hoss zu suşterne
resc curagiu şi perseveranţă, căci faţă de continuă încordările şi se grupează în de soldaţi, spre a-şi asigura deplin aripa cam următoarea i n t e r p e l a ţ i e cătră vice-
publicul nostru, nepăsător ori pasiv, numeş- comitele comitatului:
te-’l cum vei vrea, de curagiu şi perseve­ alianţe. stângă a armatei principale, care ar avea A re dl v i c e - c o mi t e c u n o ş t i n ţ ă
ranţă vei avea multă lipsă; avându-le aces­ Monarchia noastră este din punct să opereze contra frontierelor noastre d e s p r e a c e ea, că g e n d a r mi i în 19
tea două, sperez, că vei avea şi succes, care de vedere strategic fără îndoială cea în Galiţia şi eventual contra Germaniei. De c e mv r i e 1900 a a r e s t a t pe dl Dr.
din parte-’mi ţi-’l doresc din toată inima, mai nefavorabil situată; până când ali­ Tot atât de avantagioasâ, ori, pu­ A l e x a n d r u H o s s z u , a d v o c a t din
pentru-că sunt convins, că tot ce faci, nu­ anţa României pentru noi nu-i asigurată. tem zice şi mai avantagioasâ ar fi alianţa Deva Şi doi s u a i ţ ! R u m â n i , l e g a r ă
mai înaintarea neamului tău o ai în privire. în c o m u n a l l i a - mu r ă ş a n ă , pr i n care
O privire pe carta Europei ne do­ României pentru Rusia, care deja a avut a căl cat i b e r t a t e a p e r s o n a l ă î n mo­
l
§■ vedeşte această stare faptică. ocasiune a fi ajutată în zilele cele mai dul cel mai brusc; — voeşt e dl vi-
i
E drept, că stând cu Germania şi grele, după desastrele suferite prin Au­ c e - c o m i t e a d i s p u n e să se n t r o d u c ă
c e r c e t a r e s t r i c t ă , şi să li-se dee
Italia azi în relaţiuni de alianţă, grani­ gust 1877 din partea Turcilor; când
Scumpe amice! cel or a t acaţ i în l i b e r t a t e a lor p e r ­
ţele sudice ale Tirolului faţă de Italia, cele trei divisiuni române de 35.000 s o n a l ă , s a t i s f a c ţ i e p e r f e c t ă ? Nu
Din inimă-’ţi gratulez Ia intreprinderea cele ale Tirolului nordic, apoi ale Aus­ soldaţi bravi şi 108 tunuri, au făcut c umva a fost a c e s t act de v i o l e n ţ ă
ce voeşti a o efectul. Aci e timpul ca să se triei de sus, a Boemiei şi a Moraviei, minuni în jurul Plevnei, scăpând armata un act de t e r o r i s a r e , poli tic?
înceapă şi în viaţa noastră românească so-
cială-politică un curent sănătos şi corăs- resp. a Silesiei austriace faţă de Ger­ rusească poate de o totală nimicire. Dl Hosszu arată în motivarea interpe­
punzător. mania, n’avem de-a le apăra. Mulţumită Rusiei a fost, că sub pre­ lării sale, că în ţara noastră bântue un rău
Tot începutul e greu, dar’ „dimidium Insă şi aşa are monarchia noastră textul «dreptului istoric», dar’ pe basa mare, — patriotismul se clasifică în cel ofi­
facti qui bene cepit habet“, zice Latinul, şi o linie de apirare, începănd dela Marea- «ius fortioris» a răpit Basarabia şi con­ cial şi cel patentat, care-1 iau în deşert
mulţi; toţi aceia cari cutează a avea alte
din calităţile cu cari D-zeu pe tine te-a în­ adriatică jur împrejur cătrâ graniţele gresul din Berlin, a fost surd pentru idei se consideră de răi p a t r i o ţ i (!!);
zestrat, sunt convins, că intreprinderea ta
va avea resultatul dorit, un resultat foarte Transilvaniei, continuând cu graniţele plânsorile României, ba a pretins egal- patrioţii la noi se pot împărţi în două
strălucit. Bucovinei şi a Galiţiei până la Katto- îndreptăţirea jidanilor. tabere mari: p a t r i o ţ i s pi oni şi p a t r i o ţ i

nicăiri. Un fior ferbinte îl străbate de sus înfige mâna în pâr şi-’i vine sâ ţipe de
FOIŞOARA S e n t i n e l a . până jos, inima i-se bate puternic, mintea turbare.
— Schiţă - începe a i-se ameţi, ghereta se învârteşte pe Cocoşii cântă despre ziuă, Frunză cu
lângă el. mantaua desfăcută merge, merge mereu.
îşi tace cruce şi caută din nou. I-se Un vânt năprasnic îi spulberă zăpada
învăluit în şuba groasă, soldatul Frunză pare că vede pe cei din casarmă cum rid de în faţă, şi îi e năcaz că nu poate să meargă
Şerban se plimbă pe dinaintea gheretei lui el şi-l privesc batjocoritor, cum se sbate în mai iute ca vântul acela blăstâmat care i-se
friguroase. Papucii lui de lemn, târşindu-se căutarea armei. Sute de voci i-s’amestecă înfăşoară în faldurile mantalei şuerând a des-
pe pămăntul îngheţat tun, iac un sgomot de confus în creer. nădejde şi a pustiu!
Abia-mi mai amintesc, nepoate, ciocniri de cioburi. — „Ce-ai făcut, Frunză ?“ înaintea lui un întunerec de pădure,
Şi ca prin vis le văd pe toate; A ’nceput a fulgui de zăpadă, mişcă­ Şi dintre toate se ridică una mai înţe­ se închină şi pătrunde în adâncul ei albit de
Hei! să te miri, să te cutremuri, toare puncte albe li trec pe sub ochi, înşe- pată, mai mânioasă: zăpadă, Crăcile uscate se bat plângând, ge­
Când te gândeşti ce-a fost pe vremuri... lându-’i vederea. — „Las’ pe mine, camarade, că ţi-o mând, trosnind, zăpada spulberată de vânt
Şi-i mult de-atunci, e mult nepoate! Mâne-i Crăciunul şi gândul lui sboară fac eu“. se învârteşte ameţită.. şi pădurea nu mai are
acasă. Se vede flăcău voinic şi frumos um­ * sfîr.şit.
Intrase sabie în ţară... blând cu colindul pe Ia fetele care-i plăceau, Erau într’o seară la cantină vre-o trei In sufletul lui Frunză un gând a înce­
Zaveră... ciumă... jaf şi pară! şeguind cu ele, revărsând vicaţă şi fericire. camarazi, se cam ameţiseră. Stoica Rotaru, put să-’.şi facă loc şi-’l roade, îl roade mereu
S’au prăpădit şi-ai mei, cu toţii, S’aud cântând cocoşii, se razimă ’ncet un pehlivan de pe Bărăgan, cam lung de şi creşte din el teamă şi părere de râu.
Şi tot ce-aveam luară hoţii, de păretele gheretei. De odată o lovitură de mână, îi arătă şiret un mic echipament furat. „Când e vremea rea, te mănâncă lupii
Că Turcul stăpânea în ţară... clopot isbucneşte lămurită, tremurătoare, „Mă, eu de când sunt militar, nu am avut ziua în amiaza mare1-.
apoi alta, altele, şi în minutele următoare un capăt de aţă lipsă“. închide ochii din când în când, îşi face
Şi n’aş putea să-ţi spun, copile, pe glasuri diferite sunetul de clopote se ’m- — „Păi, dacă turi“. cruce des, bodogăind frînturi de rugăciuni şi
Cum de-am scăpat şi eu cu zile... prăştie ’n văzduhul împânzit de zăpadă, se — „Doar n’oi fi prost ca Frunză, să înnoată mereu în codrul troenit....
Pe semne Pronia cerească 'nalţă spre slava dumnezeiască. plătesc lipsurile11. ...Capela pai’-că-’i stă să sboare de pe
Voit-a să mă pedepsească., îşi face cruce şi oftează înăbuşit, s’a- Frunză s'a înturiat, Stoica s’a ambiţionat cap, nu ii vine să crează... i-s’o fi părut de
Şi-mi dărui pedeapsa ’n zile... şează jos pe pragul gheretei, lăsând arma şi s’au înfipt Ia bătae. Stoica pune mâna pe frică. Un urlent înfiorător, teribil, amestecul a
alături. O greutate mare se lasă pe ’ntreaga un topor, dar’ Frunză i-1 smunceşte svârlin- zeci de voci străbate văzduhul, cutremurându-’l.
Căci, uite! cât erau de grele lui fiinţă, un cântec îi răsună in urechi, un du-1 cât colo, îi trage un ghiont în faţă, îl Stă locului, tremură, să ’ntoarce ’napoi,
Şi triste vremurile-acele, — cântec pe care l’a mai auzit, dar’ nu işi aduce ingenunche la pământ şi dă-’i buchiseală... da dă să fugă, dar’ se ’mpedecă în poalele man­
Dar’ inimi drepte, credincioase, aminte unde şi când. I se pare că e în bi­ în el ca într’un mal. talei, cade, se scoală şi respiră gâfiind. A ză­
Vin bun şi cântece frumoase serică, glasuri de îngeri îl chiamă să vie cu ei. A doua zi, Stoica zăcea în infirmerie. rit în fund o lumină. Iute, iute ... acolo trebue
Erau pe vremurile-acele. „Ferice de oamenii cari mor în noap­ După-ce şi-a tăcut pedeapsa, Frunză se să fie o casă de pădurar. Alta, apoi alta, alte
tea de Crăciun, că merg de-a dreptul în duse să vadă pe Stoica. Asta s’a întors cu lumini se ivesc sclipind pe zăpada întinsă..
raiu“. faţa la părete, a scrâşnit din dinţi şi a acolo trebue să fie un sat....
Azi stau nedumerit, nepoate, Trosnind, urlând, 5ndesindu-se şi muş-
Când văd cum se schimbară toatei O căldură bineiăcătoare îl cuprinde, se mormăit:
Din cântec azi n’ai ce-alege, întinde şi adoarme neştiutor ca într’un pat — „Las’ pe mine, camarade, că ţi-o cându-se unii pe alţii, lupii, hăiticul de lupi
Nici vinul nu e vin în lege, moale şi călduros. * fac eu“. i-se arată acum desluşit, în toată groaza lui
Şi oamenii-s păgâni, nepoate... O lumină mică s’a făcut în mintea omorîtoare.
Se freacă la ochi, pipăe alături de el...: lui Frunză şi lumina creşte, se întinde, cu­ Ingenunche, orbit şi geme gemătul o-
St, O. I, nimic, scormoneşte prin zăpadă... arma lui prinde şi îl arde pe tâmple şi pe inimă. îşi mului trânt de durerea morţii neaşteptate.