Page 1 - Activitatea_1901_01_02
P. 1

Anul  I.                                               Orăştie,  17  Ianuarie  n.  1901.                                                                Nr.  2


                 Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
        Strada  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                      Strada  Beriului  Nr.  2.

                                                                                                                                                          Preţul de abonament:
        Toate  manuscriptele  ce  pri­
        vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/2  de  an
            se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                       Pentru  România  şi  străinătate:
        Manuscripte  nn  se  înapoiază  —•  Epistole                                                                                                        Pe  an  20  franci.
             nefrancate  nu se  primesc.

        Un  n u m i r   costă  16  bani.         f o a i e   p o litic ă ,  e c o n o m ic ă ,  s o c ia lă   ş i   lite r a r ă .                     Inserţiunile  se acordează  conform
                                                                                                                                                             tarifului  obicinuit.

                  EDITOR  ŞI  PROPRIETAR :                                                                                                          REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                        A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
            D r .  A u r e l  M u n t e a n u                                                                                                    L A U R I A N  B E R C I A N


                                                   acuşi  toţi  fiii  sei  în  biruinţa  drepturilor  ţional  cultural,  al  preoţimii  noastre;   Vă  voiu  da  dovezi  clasice,  ca  să  vadă
               Pnlerea adeverii.                   reclamate,  şi  o  frăţietate  adevărată  va  dar’  mai  avem  un  sprigin  şi  mai  pu­  poporul  şi  inteliginţa,  că  în  sfta  biserică  gr.-

                                                   fi  basq  desvoltării  sănătoase  îrt  viitor,   ternic:  adevărul  probat  de  lunga  expe­  or.,  cu  constituţia  ei  basată  pe  votul  univer­
                                                   —  a  trebuit  să  facă  şi  dureroasa  ex­  rienţă^  a cărui putere  nu  se poate  în ­  sal,  ce  fleac,  ce  pitic  gârbov  a  făcut  clicăria.
                                                                                                                                             Subscriind  fiecare număr,  în mod  obiec­
             Păşind  cu  modestul  nostru  ziar  în  perienţă,  că  garanţele  (?!)  din  1863/4  frânge  cu  arme pămenteqti!
                                                                                                                                        tiv,  clar,  dar’  neîndurător  faţă  de  greşelile
        faţa  publicului  român,  care  vrând-  au  fost  amăgiri  goale  pentru  noi,  şi
                                                                                                                                        oamenilor,  cari  tac  interese  publice,  va  vedea
        nevrând  a  trebuit  s6  sufere  perderile  astfel  de  atunci  încoace  cu  continuă                                           şi  orbul,  că  aşa  nu  mai  merge,  trebue  să  se
        causate  de  aşa  numita  pasivitate,  şi  nedumerire  a  privit  la  letargia  noastră   Adrese  de  aderenţe.                 îndrepte  lucrurile  şi  se  vor  şi  îndrepta,  căci
        cari  acomodând u-se  dorinţelor  celor-ce  de  30  de  ani,  suprimându-şi  durerea                                            groaznic  arde  adevărul  dat  în  publicitate.
        au  decretat  şi  susţinut  pasivitatea,  au  şi  vederile,  numai  ca  să  nu  fie  timbrat                                         La  vedere,  dar’  numai  la vedere,  lucru­
                                                                                                     St.  Dle  Redactor!
        crezut  că  solidaritatea  pretinde  o  ast­ el  însuşi,  ba  chiar  capul  bisericii  noas­                                    rile  par  sgomotoase ;  cei  atinşi  strigă,  sbiară,
                                                                                                   Mă  bucur  că  păşiţi  cu energică  convin­
        fel  de  ţinută  letargică,  desastruoasă  tre  de  renegat  ori  trădător.          gere  pentru  scuturarea  letargiei,  în  care  s’a   înjură,  ameninţă  şi afectează  «demnitate, bună-
        pentru  noi  Românii:  am  avut  cute­          El  ca  vechiu  luptător  a  văzut  cu  cufundat  causa  naţională.  Ori  din  care  parte   înţelegere»,  dar’  curând  s’aşează,  atmosfera
                                                                                                                                        socială  reagează,  se  mişcă,  se  produce  vânt,
        zanţa  a  crede,  că  argumentele  noastre,  ochii)  ear’  noi  ceşti  mai  tineri  consta­  ar  veni  acţiunea,  pe  câtă  vreme  e  desintere-   ploaie,  vijelie  şi  în  urmă  mi a s me l e   clică-
                                                                                             sată,  e  binevenită.
        aduse  în  numărul  prim  pentru  delătu-  tăm  din  lucruri  împlinite,  cum  am  per-                                         riei  sunt  măturate  şi  ozonul  dulce al bunei-
                                                                                                   Cu  D-zeu  înainte!             *
        rarea  nelucrării,  şi  pentru  o  activitate  dut  terenul  de  sub  picioare,  şi  cu  câtă                                   înţelegeri  l e a g ă   pe  cei  la  fel  gânditori,  oa­
                                                                                                                                        menii  de  bine-şi  dau  mâna  şi  cei  greşiţi  se
        energică, bărbătească  pe  toate  terenele,  apatie  orientală  priviam  în  nelucrare
                                                                                                                                        feresc  a  mai  greşi.
        vor  fi  bine  primite  în  acele  pături  ale  păcătoasă  la  mersul  dureros  al  aface­   St.  Dle  Redactor!
                                                                                                                                             Azi ?
        Românismului,  unde  tradiţiunea  de  trei   rilor  naţional-politice,  mai  cu  seamă  în   Salutăm  cu  bucurie  apariţia  organului
                                                                                                                                             Azi  numai  clicaşii  îşi  dau  mâna.
        decenii  încă  n’a  putut  suprima  nădej­  timpurile  din  urmă.                     «Activitatea»  ca  un  luptător  conştienţios  în   Oamenii  de  bine?  nu.
        dea,  că  o  muncă  intensivă,  cinstită,  o    „Telegraful Român11,  care  nici  când   apărarea  intereselor  poporului  român  şi-’i
                                                                                             dorim  viaţă  lungă  şi  cât  de  curând  365  de   Organul  tău  are  să-i  adune  şi  pe  aceş­
        activitate  reală  dar’  bărbătească,  care  n’a  cedat  nimic din  justele  noastre  pre-                                      tia,  mai  vîrtos  pe  aceştia  şi  să-i  îndrep e  pe
                                                                                             numeri  la  an!
        să  pună  ’n  mişcare toate  forţele  pentru  tensiuni  naţionale,  şi  care  »numai  din                                       ceialalţi.
                                                                                                   Or a d e a - ma r e ,   6  Ian.  n.  1901.
        o  luptă  constituţională,  va  fi  în  stare  oportunism«,  ba  noi  credem  că  şi  din                                            Ori  unde  priveşti,  tot  nepăsare,  înlem­
                                                                                                                Şase  studenţi  în  drept.
        să  aducă  dorinţele  noastre  tot  mai  oarecare  terorism  şi-a  suprimat,  pre­                                              niră  şi  frecări  vezi.
                                                                                                                                             De  ce?
        aproape  de  împlinire  —  suntem  feri­ cum  am  zis  mai  sus,  vederile  adevă­
        ciţi  că  nu  ne am  înşelat.              rate,  eată  ce  scrie,  reproducând  primul                      De pe  Cerna.           Fiindcă  s’a  î nve ni nat  î n t r e g  c o r ­
                                                                                                     Reli  dragă,                       pul  naţ i uni i  de  une l t i r i l e  clicăriei,
             Vechiul  şi  onorabilul  organ  al  ce­ nostru  articol,  despre  obiectivele  noas­                                       la  bancă,  la  reuniuni,  în  biserică,  în  conve­
                                                                                                   Cu  drag  prind  peana  să-ţi  împărtăşesc,
        lei  mai  înalte  corporaţiuni  bisericeşti,  tre  declaraţii  la  urmările  înfiorătoare                                       niri  sociale  mici  şi  mari,  în  familie:  elice,
                                                                                             că  nrul  1  al  «Activităţii»,  mai  vîrtos  progra­
        „Telegraful  Român“,  care  aproape  de  ale  letargiei  noastre,  a  pasivităţii:    mul  prim-articolului  nu  numai  m’a  mulţumit,   elice,  elice.
        o  jumătate  de  secol  poartă  lupta  pen­     „Are  dreptate  noul  confrate.  De  ci  m'a  şi încântat.  Din  »reserva binevoitoare»,   Par’că  suntem  tot  atâtea  triburi  şi  se­
        tru  existenţa  noastră  naţională;  care  aceea  va  trebui  să  părăsim  terenul  ne­ indegetată  în  epistola-răspuns  ce  ai  primit  minţii  de  zulucafrii  Africei,  fără conştiinţă na­
        în  timpuri  pline  de  speranţe:  că  egala  lucrării,  să  părăsim  pasivitatea.  Vom   dela  amicul  tău  Si ncer,   pot  şi  trebue  să  ţională,  a  unei  naţiuni  mari  şi  tari:  cu  aspi-
                                                                                              ies  şi  eu,  ca  om  de  bine,  în  interesul  popo­ raţiuni  la  un  mare  viitor.
        îndreptăţire  îşi  va  extinde  aripile  şi  desvăli  deci  şi  no-i  de  nou  steagul  ac­
                                                                                             rului.  Vom  ieşi  mai  mulţi,  tare  mulţi,  poate   Şi  zi arel e  fac  clicărie:  în  politică,
        peste  neamul  nostru,  şi  care  cu  abne-  tivităţii  şi  vom  chema  pe  toţi  oamenii
                                                                                             toţi  oamenii  de  bine,  dacă  te  vei  ţinea  băr-  frate  Reli.  Aceste  apoi  dau  «brevet»  de  —
        gaţiune  a  păşit  în  lupta  neegală  pen­ de  bine  să  se  înroleze  sub el,  dat fiind,   băteşte  şi  sincer  de  programul  publicat.  Deja  «fruntaşul»  N.  N.  Cine  n’are  acest brevet
        tru  apărarea  Tronului,  —  a  ridicat  că  aceasta  e  singura  cale,  care  ne  mai  în  epistola  mea  trecută  te-am  făcut  băgător  al  cutărei  gazete,  dacă  lucră  cât  de  bine  şi
        steagul  pentru  realisarea  drepturilor  poate  scoate  din  impasul în  care  a fost  de  seamă  la  buba  naţiunii:  la  sistemul  se  expune  cât  de  mult,  mai  mult  şi  mai  cu
        noastre.                                   adusă  politica  noastră  naţională’1.    elicelor  sociale.  Partea  aceasta  a  programului  efect  decât  «fruntaşul»  N.  N.:  acela  strică
                                                                                              este:  evangeiia  renaşterii  sociale;  fără  com­ solidaritatea  naţională,  bunaînţelegere,  fiindcă
              „Telegraful  Român“,  care  deja  ca      Nu  stăm  dar’  singuri  în  lupta,
                                                                                             baterea  obiectivă  şi  binevoitoare  a  elicelor  a  vătămat  orgoliul  vanităţii  personale  a  frun­
        luptător  a  fost  martor  ocular  la  eveni­ noastră constituţională cinstită} Avem
                                                                                              nu-i  putere  omenească  să  ne  scape  din  nă­ taşului  mare  naţionalist  N.  N.
        mentele  din  1863/4,  când  i-se  părea,  un  puternic  soţ  în  vechiul  şi  expertul   molul  în  care  am  ajuns pe toate terenele vieţii                    Păţitul.
        că  dulcea  noastră  patrie  îşi  va  vedea organ  al  celui  mai  puternic  factor  na­ noastre  publice  şi  private.

                                                   probă  eminentă  pentru  această afirmare adu­ se  risipeşte  ca  un  nor  alb  de vară  în  razele  când  ne  convingem,  că  ne  aduce  ca  zestre
                                A
              FOI       ŞO R            A          cem  versul  popular:  «Decât  cu  urîtu  ’n  descompunătoare  ale  lunei,  ear  fapta  bună  o  serie  neîntreruptă  de  consecuenţe  rele;
                                                   casă,  mai  bine  cu  boala  ’n  oasă».  Compu-  durează  mai  mult  decât  muntele,  căci  acela  căci  eată  ce  zicem:  «Decât  cu  urîtu  ’n casă,
                                                   nătorul  acestui  vers  poate  fără  voia  lui  a  după  secoli  şi  millenare se  spală  şi  se surpă  mai  bine  cu  boala  ’n  oasă!»  Ei,  dar’  acest
                 A p a r e n ţ a .                 prevăzut  şi  consecuenţele,  când  cineva  fuge  până  la  dispariţiune,  pe  când  fapta  bună  în  refren  ni-1  şoptim  înşine  la  ureche,  cu  deo­
                                                   de  urît  şi  alege  frumosul,  care,  odată  ales,  acelaşi  grad  creşte  înaintea  generaţiunilor  sebire  în  momentul,  când  suntem  în ajun de
                                                   poate  să-’ţi  bage  boala  în  oasă.     posterioare.                               a  pune  mâna  pe  frumos  şi  în  lupta  teribilă
              O,  aparenţă,  cât  eşti  tu  de  drăgălaşe   Să  punem  odată  răul  alături  cu  fru­  De  multe-ori  un  om  frumos  sufere  ce  se  încinge  în  noi ne  decidem  în  fine prin
        şi  de  atrăgătoare!  Zile,  luni,  ani  îndelungaţi   mosul  şi  binele  cu  urîtul.  Aceste  două con­ amar  din  causa  asta  şi  la  bătrâneţe  rămâne  acel  refren  a  îmbrăţişa,  cu  frumosul  şi  răul.
        porţi  omenimea  de  nas  şi  dacă  nu  observă,   troverse,  pe  cari  omenimea  vrea  să  le  des­ părăsit  de  toată  lumea,  tocmai  când  ar avea   Nu  ştim,  de  ce  să  ne  mirăm mai mult,
        ce  ascunzi  tu,  o  duci  în  foarte  multe  caşuri   partă  dacă  se  poate,  constituesc  basa  între-  nevoe  de  sprigin,  pe  când  celui  urît  i-se   de  slăbiciunea  grozavă  a  naturei  omeneşti,
        la  ruină  şi  perire.  Oamenii  înşelaţi  de  tine   gei  ei  morale.  Noi  voim  cu  ori-ce  preţ  să  aduc  ovaţiuni  şi  laude  sincere,  şi  neregre­  sau  de  farmecul  orbitor  al  frumosului,  căci
        ar  avea  dreptate  să  afirme,  că  tu  eşti  cea   avem  cu  frumosul  şi  binele  şi  să  lăsăm răul  tând  viaţa  aşteaptă  moartea  cu  mai  multă   nimic  nu  plăteşte  omul  mai  scump  în  toată
        mai  afurisită  perfidie  a  naturei,  şi  cu  toate   urîtului.  Dar’  natura  a  vrut  cu  totul  altfel.  mândrie  decât  frică.  viaţa  lui,  decât  aparenţa  frumoasă,  şi  dacă
        acestea  n’au  dreptate,  căci  fără  tine  lumea,   La  ce  ar  mai  fi  bună  aparenţa  urîtă,  dacă   Am  zis  că  aceste  două  controverse  în  faţa  frumseţei  omul  n’ar  fi  cu  desăvîrşire
        de  care  nimenea  nu  se  desparte  bucuros,   n’ar  ascunde  în  multe  caşuri  germenii  bi­  constituesc  basa  întregei  morale  a omenimii.  orb  şi  prost,  s'ar  feri  de  ea  ca  de  o  viperă
        ar  avea  un  aspect  îngrozitor  şi  omul  îndată   nelui ?                         Asta  se  întâmplă  cu  deosebire  când  cineva  turbată,  deoare-ce  închinându-i-se  un  singur
        după  naştere  ar  regreta  că  s’a  născut.
                                                        Să  luăm  un  obiect  concret,  omul.  îşi  concentrează  toate puterile spre  părechea  moment,  îşi  amăreşte  întregul  rest  al  aces­
              Şi  cu  atâta  e  aparenţa mai periculoasă,   Un  om  urît  (la  aparenţă)  ar  trebui  să  cea  dintâi:  frumosul  şi  răul.  tei  vieţi.
        cu  cât  ea  se  compune  din  două  categorii;                                                                                                  (Va  urma)
                                                   se  omoare  pe  sine,  îndată-ce  ar  ajunge  la   După  frumos  umblăm  în  tot  caşul  şi
         există  o  aparenţă  frumoasă  şi  una  urîtă.  La
                                                   conştiinţa  impresiunii,  ce  o  face  asupra  al­ suntem  capabili  a  comite  chiar  fapte  necu­
        început  toată  lumea  se  ia  după  cea  dintâi
                                                   tora.  Dar'  fiindcă  interiorul  seu  bun  şi  in-  viincioase,  pentru  a  delătura  pedecile  ce  ne
        şi  până  când  nu  se  isbeşte  cu  capul  de pă­
                                                   tenţiunea  fermă  de  a  se  impune  cu  timpul  despart  de  el.  A  face  rău cuiva  numai  pen-
        rete,  până  atunci  nu  se  lasă,
                                                   prin  calităţile  sale  eminente,  încet,  încet  îi  tru-ca  să  dobândim  un  bine  pentru  sufleţe-
              Patru  lucruri  ocupă  omenimea  dela   îndulceşte  ghimpele  ce-1  rodea  la  început şi  lul  nostru,  este  cea  mai  morală  faptă  din   Ce  este  viaţa,?  Un  lung  şi  dureros
        naştere  până  la  moarte;  pentru  sau  contra   când  priveşte  în  oglindă  şi  vede  mai  mult  lume.                       şir  de  zile  ce  sbor  unele  după  altele  şi  rând
        lor  muncim fiecare după puterile sale.  Aceste   interiorul  seu  nobil,  decât  faţa  anormală,   Dar'  să  aşteptăm  puţin,  căci  aici  încă   pe  rând  se  încleştează  la  lanţul  vecîniciei.
        patru  sunt:  frumosul,  urîtul,  binele  şi  răul.  trece  peste  acest  scrupul,  în  realitate  neîn­ nu  suntem  ajunşi  la  culmea  răului,  există   Ce  este fericirea ?  Este esenţa vieţii,
              Binele  îl  vedem  totdeauna  în  dosul semnat,  şi-şi  urmează  drumul  înainte,  căci  ceva  şi  mai  neînţeles  în  natura  omenească!  extrasă  prin  filtrul  durerii.
        frumosului  şi  răul  în  dosul  urîtului.  Ca la  urma  urmelor frumseţa trece  ca  o  nălucă, Noi  alergăm  după  frumos  chiar  şi  atunci,
   1   2   3   4