Page 2 - Activitatea_1901_01_04

Pag- 2. ACTIVI TATEA Nrul 4.

Erueze Ungurii serios şi temeinic, şi vor ve­ guba şi nefericirea tuturor locuitorilor ţării, Ba, da, totuşi au făcut ceva, s'au dus la Să nu plecăm după p r e s u p . u n e r
dea că asta e aşa I spre paguba şi nefericirea patriei comune. Br. Bânffy de i-au mulţumit pentru agraţiare, când avem dat e faptice, despre tactica
Ungurii poate-că gândesc, că nedându-ne Dee-ne Ungurii drepturile ce ne compet, va să zică, fără să se fi î m b u n ă t ă ţ i t adversarilor politici.
drepturile ce ne compet, fac cu putinţă şi fa­ şi atunci Românul şi Ungurul vor fi fraţi, pre­ starea noastră politică, au alergat cu mulţă- Dacă însă conferenţa naţională n’ar fi
cilitează ajungere^ scopului lor ideal de a-’şi cum în vremiie de demult au fost fraţi de mite pe la minislrul-preşedinte, cel mai vio­ împedecată, şi s’ar decide pasivitate gene­
înmulţi neamul maghiarisându-ne, pe noi nu­ suferinţă şi de eroism ; atunci ei, Ungurii, vor lent ţaţă de naţionalităţi, f ă c â nd chest i e rală, depinde dela greutatea motivelor aduse,
meroşii Români aflători sub stăpânirea lor. dovedi lumii, că sublimul principiu al frăţie­ p e r s o n a l ă din causa mare naţională 1 Adu­ că putere-am noi j e r t f i i nt e r e s e l e mari
Dacă Ungurii gândesc una ca asta, atunci tăţii nu-’l au numai în minte şi pe buze, ci-'l când adâncă mulţumită pentru r ecâ şt i gar ea naţ i onal e, disciplinei de partid?
greşesc asemenea gro za v de t a re, fiind-că: au şi în inimă; atunci răul nefericitor de l i ber t ăţ i i personal e, acei bărbaţi, cari O minoritate energică, sinceră, bărbă­
Noi Românii avem limbă şi biserică, acum, va fi înlocuit cu bine fericitor; atunci la pertractarea procesului mare în Cluj îşi tească, obţinând resultate, de multe-ori a cu­
avem datine şi obiceiuri, avem cântece şi jo­ Ungurii şi Românii se vor întări în avere şi băteau pieptul, că noi ca acus ă t or i pă­ cerit majoritatea!
curi, avem poveşti, legende şi snoave, cari se vor desvolta şi întări şi unii şi alţii şi în şim în faţa lumiil Oare dl Bredicean cu 2—3 lângă el,
toate acestea ale noastre se deosebesc foarte cultura şi în simţămintele lor naţionale; Un­ Doar’ îşi va aduce dl Dr. Branişte aminte, va să zică o minoritate disparentă la număr,
mult de cele ale Ungurilor; pe toate acestea gurii şi Românii, destul de numeroşi şi unii că ce a r t i c o l a scris dl Dr. A. Mun- de câte-ori a raportat învingeri strălucite —
ale noastre le iubim foarte ; de toate acestea şi alţii, vor fi atunci o putere, de care fie­ t e a n u a t u n c i pentru »Drept at ea?« nu numai morale, asupra majorităţii din con­
ale noastre, în virtutea firei conservative ce cine trebue să ţină seamă, — şi atunci exis­ Fireşte nu l-a publicat, aşa au făcut şi gregaţia d-voastre?
ne caracterisează ne alipim morţiş, şi fi­ tenţa naţională, atât a Ungurilor cât şi a Ro­ celelalte ziare, c u tăcere au a p r o b a t toate Ba cu astfel de învingeri şi noi Hune-
ind-că ne alipim aşa, ele sunt, sau constituesc mânilor, va fi asigurată pentru vecii-vecilor. greşala colosală a domnilor agraţiaţi. dorenii ne putem mândri, şi alte mi nor i ­
cetatea simţămintelor, prin urinare şi a vieţei Acum, în era activităţii inaugurată prin In punctul principal, în p r o g r a mu l tăţi române din alte comitate.
noastre naţionale româneşti. preţuitul ziar «Activitatea», să li-o spunem naţ i onal toţi s u n t e m s ol i da r i ; disci­ Avem să mai răspundem la o mare
Suntem popor număros, şi cu disparente asta n e î n t r e r u p t Ungurilor; să li-o spu­ plină de partid apoi să căutăm dacă v’om întrebare a on. ziar «Drapelul».
excepţiuni locuim în masse compacte pe teri- nem în ziaristică, şi având prilej şi putinţă să avea co n d u c e r e r e c u n o s c u t ă şi res­ Când a apărut «Activitatea», spunem
torul acestei patrii iubite. Avem deci putinţa li-o spunem şi în parlament; să li-o spunem p e c t a t ă de toţi; p â n ă atunci să-şi sincer, că la spatele ei a stat singur dl Dr.
de a fi în continuu contact de idei şi de sim­ la ocasiuni binevenite şi potrivite în tot felul facă f i ec ar e Româ n d a t o r i n ţ a cu toată Aurel Muntean, azi sunt mulţi, foarte mulţi
ţăminte naţionale româneşti; prin urmare avem de adunări; să li-o spunem chiar şi in con­ conştiinţa in cercul u n d e se află, sin­ cari aderează la ideea activităţii, pentru care
şi putinţa de a face n e c u c e r i b i l ă cetatea venirile private şi sociale, pe care noi le avem cer şi cinstit! acest ziar a păşit în luptă.
simţămintelor, respective vieţii noastre naţio­ cu ei şi ei cu noi. Să li-o spunem însă nu Ţî n t a tuturor Românilor e una: e 1 u p- Departe să fie însă de noi gândul, ca
nale româneşti. numai cu receruta resoluţiune, ci şi cu cuve­ t a r e a c o n s t i t u ţ i o n a l ă a p r e t e n s i u - să ne atribuim meritul unor iniţiatori, acti­
Avem deplină conştiinţă a acestei putinţe, nita calmitate, cum şi cu dovezi clare. r i l or n o a s t r e naţionale. vitatea a fost jar sub spuză, şi «sol i dari ­
cum asemenea deplină e şi conştiinţa noastră Făcând noi astfel, guvernului, dacă el Apoi: că obştea românească car e mij­ tatea» (?) n p a s i v i t a t e a fost numai cu
î
naţională românească. Şi tocmai de aceea că serios şi cu sinceritate voeşte împăcarea noas­ loc de r e a l i s a r e î 1 va primi, pasivitatea terorisări ziaristice, adecă cu forţa susţinută,
o avem, nu ne temem de loc de cei-ce se tră, îi vom da o însemnată mână de ajutor ori activitatea? aceasta depinde dela resul- dar’ să fim şi mai sinceri: să recunoaştem,
obtrud a ne desbrăca de ce avem mai scump, la crearea unei opiniuni publice maghiare, t a t e l e c u n o s c u t e ale pa s i vi t ă ţ i i , şi că p a s i v i t a t e a nici n’a exi st at, deoa-
adecă de limba şi de naţionalitatea noastră care să fie priincioasă acordării drepturilor ce dela r e s u i t a t e l e s p e r a t e a unei ac­ re-ce e l ucru ştiut, că p o p o r u l n o s ­
românească. Ungurii, fiind-că de o mie de ani ne compet. t i v i t ă ţ i ener gi ce parlamentare a unor tru, l ă s a t p r a d ă s t r ă i n i l o r a v o t a t
locuesc cu noi pe acest pământ, şi fiindcă de Dacă făcând noi astfel, guvernul ne va b ă r ba ţ i întregi, trimişi acolo ca adevăraţi la t o a t e al eger i l e în massă.
bună seamă că şi ei ştiu geografie şi psicho- întimpina în loc de bunăvoinţă şi sprigin, cu representanţi. Ce se ţine de observarea, că dl Dr.
logie, ar trebui să o vadă şi să o ştie asta huiduiri şi şicanări sau cu ignorare, atunci pu­ In mijloace, mai cu seamă în stadiul A. Muntean până acuma n’ar fi luat parte
apriat. tem vedea şi şti, că cu guvernul ţării noastre ncercăriloi, să nu forţăm s o l i d a r i t a t e . la politica noastră, ne permitem o mică rec­
Nu de mult sărbătoritul poet Vftrds- nu putem ajunge la înţelegere nici dacă Şi anume să nu o forţăm p e n t r u o tificare:
marty, zice în imnul său Ia adresa conaţiona­ s u n t e m activi, ceea-ce pe lângă că ar fi a c t i c ă dovedită de d e s a s t r u o a s ă , ni­ Dl Dr. A. Muntean a fost deja în 1884
lilor săi, între altele: »A nagy vilâgon e kivtil o dureroasă experienţă, fără îndoială că ar fi mi c i t o a r e pentru noi. ca concipist, membru al conferenţei naţionale,
nincsen tzâmodra hely, âldjon vagy verjen şi un însemnat câştig. Dela guvern, deşi avem d r e p t u l de tot ca activist.
sors keze, itt âlned, halnod kelll» Si meri a, la 22 Ianuarie n. 1901. î nt r uni r e , nu credem să putem accepta res­ La procesul Memorandului fiind recer-
Eu zic, că aceste sublime cuvinte sună Manasie Iar, pectarea acestui drept firesc; nu suntem op­ cat, a declarat că primeşte cu plăcere man­
nu numai pentru Unguri, ci şi pentru Români, preot gr.-or. timişti, avem temerea, că va opri ţinerea con­ dat de apărător, ba a trimis la adresa dlui
şi tocmai de aceea zic şi aceea, că şi noi ferinţei naţionale, t oc ma i p e n t r u - c a să Dr. Ioan Raţiu o propunere, care dacă ar fi
t
aici t r e b u e să t r ăi m şi să şi murim, n ’avem p ri I e g i u a d e ere t a după oată primit-o, e probabil că procesul întreg se
dară nu ca Unguri, ci ca R o mâ n i i Fiindcă Disciplină de partid? i orma o a c t i v i t a t e gener a l ă. termina altcum, e sigur însă, că «ctul întreg
noi asta o vrem, şi fiindcă noi asta cu aju­ Trebue dară să întrăm în activitate ş i se presenta într’o formă de tot Impunătoare,
r
torul lui Dumnezeu o şi putem, Ungurii pe dacă g u v e r n u l ar opri o con fe in ţ ă; eată ce a fost propunerea:
noi în vecii-vecilor nu ne vor p u t e a ma­ Să fim sinceri, să nu ne amăgim cu lu­ altcum am fi s p r i g i n i t o r i i t a c t i c e i „Si se adreseze dl Dr. Raţiu cd-
a
ghiari sa. cruri neexistente; puneţi-vă mâna pe inimă gevernul ui, a dvers aril or n o ş t r i po­ trd toţi deputaţii conferenţei din 1892,
Reasumând încă odată zic, că dacă Un­ şi răspundeţi, că poate oare fi vorbă azi la litici; că: că: fiecare si trimită căte-o declara-
gurii au gândul că massa poporului nostru e noi de-o disciplină de partid? Să nu ne a mă g i m nici cu acea raţie legalisată, in care declară că
îndestulită cu starea de acum a lucrurilor, sau Cine-i azi capul conducerii noastre po­ p r e s u p u n e r e de tot falsă,.că pe ad­ primeşte Memorandul de al seu, şi a
că ne pot maghiarisa, şi p e n t r u aceea nu litice ? există oare azi vre-un comitet naţional versari i n o ş t r i politici d o a r ’ i-ar dat mandat pentru răspândirea şi com­
ne dau drepturile ce ne compet, atunci gre­ recunoscut şi respectat de toţi Românii, cari gena pa s i vi t at ea n o a s t r ă ? ! punerea acelui Memorand, primind
şesc, sau corect vorbind, rătăcesc grozav de tare. stau pe basa programului naţional ? Doar am văzut, că în t o a t e cer­ fiecare răspunderea".
Din împrejurarea, că Ungurii sau pen- Doar’ >Tribuna Poporului», care de bună- cur i l e unde a păşi t v r e - u n c a n d i d a t Această propunere, deşi era foarte, zi­
t
tru-că gândesc aşa, sau pentru-că gândesc seamă încă represintă o grupă considerabilă a devă r at naţ ional, guvernele cu oate cem foarte corăspunzătoare, nu a primit-o
altcum, nu ne dau drepturile ce ne compet, de Români, scrie franc, că: »Cine mai ascultă mi j l o a c e l e î n s p ă i m â n t ă t o a r e , s’au dl Dr. Raţiu, cel puţin secretarul dl Dr. V.
prea natural urmează, că Românul în compa­ azi de Dr. I. Raţiu?» nisuit să zădărnicească reuşita candidaţilor noş­ Lucaciu aşa i-a răspuns dlui Dr. A. Mun­
triotul său Ungur nu priveşte pe fratele său Dar’ după agraţiarea martirilor, oare fă­ tri, nu c umva : să se v o r b e a s c ă în tean, că «nu se află de lipsă, deoare-ce des­
şi în bine şi în rău, ci priveşte pe asupritorul cu -au ceva membrii comitetului naţional pen­ faţa lumii, în pari ainent d e s p r e pre- pre conferenţa din 1892 este protocol» (1?)
său, şi asta de sigur că nu e nici spre lauda, tru causa mare? t e nsi uni l e n o a s t r e a t â t d e d r e p t e şi Că a fost o greşeală foarte evidentă,
nici spre tolosul Ungurilor, — e însă spre pa- Nimi c! nat ur a l e! că nu s’a primit, credem că nu trebue să

şi casa de zestre în care s'a născut şi s’a mă­ George se ţinea de cuvânt: scria regu­ tâiului ei. Când se culca îl săruta şi adormea
FOIŞOARA ritat; a cheltuit şi ce bruma îi mai rămăsese lat mamei sale. Lelea Sanda cum primea o cu ochii la el; dimineaţa tot cu ochii la el
dela bietul răposat, de i-a cumpărat băiatului epistolă dela băiatul ei dădea fuga la învă­ se trezea; ear’ portretul o privea din rama
haine şi cărţi, dar’ nu i-a părut rău, căci îl ţătorul satului să o cetească. Asculta cu băgare lui de trestie, ca şi cum ochii i-s’ar fi însu­
O M A M Ă . avea mereu lângă dînsa... Acuma însă el a de seamă şi lacrimi mari îi picurau din ochii ei: fleţit sub sărutările şi desmerdările ei...
— Nuvelă —
plecat mai departe, tocmai la Bucureşti, să — «Puiul mamei, pui 1 Cine ştie când Au trecut patru ani de când plecase
isprăvească şi şcoala de acolo. Şi acum ea n’a am să-’l mai văd?» George şi nici odată ca acum nu simţea Sanda
— Şi să-’mi scrii George dragă, să-’mi
voit să-’l mai lase să plece; dar’ el a plâns, Apoi îşi şterse lacrămile zicând: mai mult lipsa lui. E un an de când, tot
scrii cum vei ajunge.
s’a rugat, i-a zis că pentru fericirea lui. se — «Dar’ tot sunt mulţumită că nu duce rărind scrisorile George ajunsese să nu-’i
— Da mamă !...
duce, că vrea să se facă advocat... şi de!... lipsă de nimic; căci în oraşul cel mare câte mai serie decât odată pe lună, când răs­
Şi George se sui în trenul, care peste
puţin timp se puse în mişcare. mamă nu-’i ?... Şi care mamă nu doreşte feri­ nu se pot întâmpla!.. pundea că a primit banii ce biata Sanda îi
cirea copilului ei ? .. Şi lelea Sanda muncea toată ziua, strîn- trimitea regulat; şi sunt două luni de când
Lelea Sanda rămase pe loc privind de-
— Hei, la o parte de acolo, n’auzi că gea ban lângă ban, îi lega în colţul batistei, el nu-’i mai scrisese nimic. De ce nu-’i mai
alungul şinelor, urmărind cu ochii trenul care şi, cum se împlinea luna, îi trimitea pe toţi scria? O fi bolnav? Se întreba cu grije Sanda
dispăru după o cotitură, ducând cu el sin­ vine trenul?...
gurul ei dor — norocul ei tot!... Şi fără să Şt lelea Sanda se trezi din visurile ei. lui George al ei, la Bucureşti. Se gândea ce de sute de ori pe zi. De dorul lui ea a slăbit,
vrea gândurile o năpădiră : Un alt tren întră în gară; dar’ acela cu Goorge bucurie are să aibă el când va primi banii, măcar că nu mai munceşte; căci de ce să
Când a rămas văduvă, George al ei era al ei cine ştie unde o fi acuma ? Şi ochii i-se şi aştepta să primească răspunsul care nu în­ mai muncească? Şi Sanda îşi repeta în minte
de doisprezece ani. umplură de lacrimi... încet, încet o porni spre târzia să vie. După-ce i-o cetea învăţătorul, ultima lui scrisoare: «... Luna trecută mi-am
săruta scrisoarea şi o punea în fundul unui luat licenţa ; acum mulţumită lu D-zeu şi spri-
Văzăndu-se singură, fără nici un sprigin, sat. Ajunsă acasă isbucni în plâns. O, ce pustie
a voit să-’şi ţie acasă băiatul, care tocmai is­ i-se părea casa toată I Şi plângea, plângea ca sertar lângă celelalte. ginului ce mi-ai dat, pot să trăiesc din munca
prăvise şcoala din sat; dar’ învăţătorul a sfă­ un copil. Câteva cumetre vecine căutau s’o Intr’o zi primi dela George un plic mare, mea, deci nu-mi mai trimite bani...»
tuit-o să-’l trimită la şcoală înainte, la şcoala mângăe : cum nu mai primise până atunci. II deschise Ea nu prea pricepea ce-i aceea «licenţa»,
din oraş, filnd-că băiatul e deştept şi cu dor — «Vai de mine soro, ce te boceşti şi dădit peste poza lui. Bucuria ei nu fu mică, dar’ învăţătorul i-a spus că e ceva cu care
de învăţătură... Oraşul era aproape ca la o aşa? Doar nu l’ai înmormântat! alergă la cumetrele vecine, alergă in tot satul se câştigă paralele uşor, fără multă bătae
împuşcătură bună, şi, l’a trimis. Dimineaţa ea Las, că ai să te bucuri când îl vei vedea şi pe cine întâlnea îi arăta fotografia: de cap.
se scula de cum se lumina, şi-’i punea într’o om mare şi învăţat». — «Vezi pe George al meu, nici nu-1 Lui nu-i mai trebue bani, nici ei nu-i
legătură de-ale mâncării. George îşi strângea Ceorge al ei om marel... Da, om mare, mai cunoşti, aşa mare şi gras şi frumos s’a trebue; de ce să muncească dar’? Toată ziua
cărţile şi pleca, ear’ seara se întorcea acasă. învăţat şi fericit I... făcut... dragul mamei pui.. < nu face nimic decât se boceşte. Umblă prin
Şi aşa a isprăvit George al ei şcoala din oraş. Şi îşi ştergea lacrămile cu şorţul ei rupt... Luă patru bucăţi de trestie cu care în- toată casa, găseşte câte-o carte de a lui, o ia,
Nu-’i vorbă, mult chin a tras ea: şi-a vândut | cadră portretul şi-’l atârnă de-asupra căpă­ o sărută şi plânge. Apoi fuge afară, se uită