Page 1 - Activitatea_1901_02_05
P. 1

Anul  I.                                               Orăştie,  7  Februarie  n.  1901.                                                                Nr.  5



               Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
       Strada  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                      Strada  Beriului  Nr.  2.


                                                                                                                                                         Preţul de abonament:
       Toate  manuscriptele  ce  pri­
       vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  Va  de  an
          se  adresa  redacţiei.                                                                                                                      4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                      Pentru  România  şi  străinătate:
        Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                        Pe  an  20  franci.
             nefrancate  nu se  primesc.
                                                poale  politică,  economică,  socială  şi  literară.                                                  Inserţiunile  se  acordează  conform
       Un  n u m ă r   costă  16  bani.                                                                                                                    tarifului  obicinuit.



                EDITOR  ŞI  PROPRIETAR :                                                                                                          REDACTOR  RESPONSABIL:  -
                                                                      A p a r e      în   f ie c a r e    Joi.
          D r .  A u r e l  M u n t e a n u                                                                                                     L a u r i a n  B e r c i a n


             Solidaritatea.                      tăţii  conferenţelor  naţionale  şi  am  con­   Ca  de  încheiere,  ne  ţinem  de  da-       Rătăcirea presei franceze.
                                                 tribuit  odinioară  la  acele  în  calitate  de  torinţă  a  reflecta  unui  bun  Român,
                                                 delegaţi,  din  toată  inima  şi  convingerea. cunoscut  savant,  adorat  al  nostru,  care
                                                                                                                                            Dl  V.  A.  Urechii,  neînfrântul  şi  încă-
                                                                                            mai  mult,  ca  ori-şi-cine,  s’a  interesat
                                                       După-ce  înse  resultatele  obţinute                                           runţitul  luptăotr  naţional  din  Bucureşti,  scrie
            Unde  încetează  încrederea,  acolo   ne  dovedesc,  că  suntem  cu  desăvîrşire   de soartea noastră: stimatul  V.  A .  Ure-  sub  acest  titlu  în  «Apărarea  Naţională*  ur­
       şi  binele  se  trage  la  îndoială.      scoşi  de  pe  toate  terenele  vieţii  pu­  chiă.  Acest apostol al tuturor Românilor,   mătoarele :
                                                                                            consumat  în  iubirea  de  neam,  adorator     La  număroase  ocasiuni  am  cercat  să
            Nu  ne  putem  destul  mira,  că  unele   blice;  după-ce  o  stare  aşa  de  precară
                                                                                            şi  promovator  al  căuşelor  române  de  probez  multor  publicişti  francezi  ce  eroare
       ziare  de  aici  şi  în  timpul  mai  recent  nu  mai  putem  suferi  şi  primejdia  este
                                                                                            peste  tot  locul,  care  nu  cunoaşte  limite   de  îndrumare  politică  externă  comite  presa
       şi  din  România,  sunt  de  acord  a  ne  în  creştere,  întrucât  ca  mâne-poimâne                                           franceză,  când  laudă  guvernul dela Budapesta
       imputa,  că  prin  foaia  noastră  intenţio­  ne  vom  trezi  cu  alte  represalii  nepre-   de  hotar,  când  este  vorba  de  Român   şi  când  nu  ia  în  apărare  naţionalităţile  ne­
       năm  a  altera  solidaritatea  ţinutei  noas­ calculabile  de  păgubitoare  pentru  noi,   şi  românism,  ne-a  apostrofat  pe  nedrep­  dreptăţite  şi  siluite  de  el  din  cuprinsul  mo-
       tre  politice,  decretată  de  atâtea-ori  în  inteliginţa  şi  poporul  nostru,  îndreptă­  tul  în  articlul  său  »Pasivitatea«  din   narthiei  maghiare.  Ca  şi  la  BrUxella,  acum
       conferenţele  electorale.                 ţit  a  aştepta  o  acţiune  sănătoasă  dela   «Apărarea  Naţională«  No.  19  din  22  câţi-va  ani,  prin  scrisorile  ce  am  adresat  co­
                                                                                            Ianuarie  st.  v.  v, coadă  de  topor«  în  legilor  mei  francezi  din  «Uniunea  interparla­
                                                 conducătorii  sei,  fiind-câ  de  faţă,  res­
            Toţi  acei  combatanţi  ai  noştri,                                                                                        mentară*,  probându-le  că  interesul  Franciei
                                                 tul  aşa  numitului  comitet  naţional  este   mânile  celor  din  Budapesta.
       cari  se  sufulcă  cu  fel  şi  fel  de  motive                                                                                 le  cerea  să  stea  alăturea  cu  noi  Românii ear’
                                                 împărţit  în  patru  şi  disciplina  partidu­
       îu  contra  noastră,  dacă  ar  fi  în  curent                                            Dacă  stimatul  patriot  român,  a  că­ nu  cu  Maghiarii,  tot  asemenea  am  demons­
                                                 lui,  este  peste  măsură  destrăbălată,   rui  cunoştinţă  o  am făcut  la iubileul  de  trat  lucrul  şi  la  mulţi  alţi  bărbaţi  din  presa
       cu  stările  trecutului,  s’ar  putea  con­
                                                 apoi  deoare-ce  nici  un  pas  nu  s’a  fă­  80  ani,  a  seamănului  seu,  odinioară   parisiană.
       vinge,  că  şi  noi  ceşti  dela  »Activita­
                                                 cut  în  restimp  de  2— 3  ani  pentru    George  Bariţiu,  nu  ar  fi  tras  conse-      Sunt  fericit  a  constata  un  mare  pas,
       tea»  am  fost  poate  mai  aprigi  apă­                                                                                        făcut  în  sensul  vederilor  mele,  de  noul  ziar
                                                  causa  poporului  român,  care  aşteaptă
       rători  ai  pasivităţii  decât  mulţi,  cari                                         cuenţele  din  unilateralele  vederi  ale   al  d-nei  Adam,  «Parole  f r a n ţ a i s e  â
                                                  în  nedumerire  disposiţiile  conducători­  «Tribunei»,  la  care  se  şi  provoacă,  în-
       ne  suspiţionează,  că  doară  am  fi  puşi                                                                                    l’etranger*.
                                                  lor  sei  naţionali  şi  în  fine,  dar’  mai
       la  cale,  vezi  Doamne,  de  actualii  gu­                                          tr’adevăr  că  am  fi  simţit  oare-care  al­   Celebra  publicistă  şi  autoare  a  atâtor
                                                 vertos:  deoare-ce  nu  sunt  nici  pros­  terare,  însă  informat  pe  motive  nete­ opere  remarcabile  a  revenit  mult  dela  entu-
       vernanţi  ai  Ungariei,  cu  scop  de-a
                                                 pecte  pentru  introducerea  unei  acţiuni   meinice,  permitem  observarea  făcută,   siasmul  cu  care  a  scris  altă  dată  «La  pa­
       strica  solidaritatea  naţională.
                                                  bine  chibzuite,  prin  care  afacerile  na­  avem  însă  firma  convingere,  că nu  mult   tri e  hongroise*.
            Dacă  simţul  iubirii  de  neam  ar  fi                                                                                         In numărul 7  al ziarului seu,  d-na Adam,
                                                  ţionale  s’ar  intenţiona  a  să  promova   va  trece  şi  tot  acest  bărbat,  cu  inimă
       o  marfă  de  venzare  şi  de  cumpărat,  câtuşi  de  puţin:  am  îndrăsnit  noi  cu                                           SDeriată  de  evolutiunea  politică  a  Prusiei  în­
                                                                                            ad evărat                  ^ coap ta  ţ>o.şn  ţeleasă  cu  Anglia,  în  momentul  când  Rusia
       apoi  dela  început  o  declarăm,  că  atari
                                                  »Activitatea«  a  inaugura  »o  eră  nouă«,  noştri  făcuţi  pentru  salvarea  prestigiu­ este  ipnotisată  de  politica  asiatică,  scrie  rln-
       caractere  mârşave  nu  le  vor  afla  nici
                                                  cerend  sprijinul  tuturor  Românilor  de  lui  poporului  nostru,  pentru  care  d-sa  durile  următoare:
       când  în  cercul  nostru,  cari  am  îndrăs-
                                                  bine  de  peste  tot  locul.              păstrează  atâta  interes  binevoitor.          «Am  sperat  mult  timp  că  Ungaria  va
       nit  a  apuca  o  altă  cale  în  ţinuta  noas­
                                                       După  noi  «iubirea  de  neam«  nu                                              putea înţelege marele seu rol, de soră mai mare
       tră  politică  şi  naţională.                                                             în  sfîrşit  îi  declarăm,  în  formă  de   a  Slavilor,  şi  să  pună  o  barieră  neînlătura-
                                                  este  o  marfă  de  licitat  şi  bine  este,  ca
                                                                                            gaj,  că  noi  «coadă  de  topor»  nici  cui  bilă  la  valul  qe  mereu  să  urcă,  al  germanis­
            Noi  credem  şi  suntem  pătrunşi  fiecare  Român  adevărat  să  contribue
                                                                                            şi  sub  nici  o  împrejurare  Ungurilor  nu  mului.  Din  contră,  ea  îi  deschide  toate  stăvi-
       de  principiile,  cari  ne  nisuim  a  le  va-  la  fericirea  neamului  seu.
                                                                                            am  fost,  nu  suntem  şi  nu  vom  fi  nici­  larele,  în  speranţa  egoistă  şi  straşnic  de  pe­
       lidita,  singur  numai  cu  scop,  ca  prin     Dacă  privim  la  motivele  conferen-   când  va  face  plopul  pere  şi  măceşul   riculoasă,  că  din  naufragiul  austriac  se  va
       eventualele  resultate,  să  contribuim  la  ţei,  ţinută  la  7  Martie  1869  în  Mercu-                                     îmbogăţi  dînsa*.
                                                                                            vişinele.
       înaintarea  noastră  şi  a  poporului  lipsit   rea,  pentru  pasivitate  şi  activitate,  apoi                                      D-na  Adam  a  început  a vedea  cum gu­
                                                                                                 Unde  încetează  încrederea,  acolo  vernanţii  dela  Budapesta  au  devenit  factorul
       azi  de  toate  drepturile  constituţionale,  Doamne  puţine  resultate  am  obţinut
                                                                                                                                       disolvant  al  Austriei  în  favoarea  Germaniei.
       strîns  cu  uşa  şi  exchis  dela  toate  be­ noi  Românii  în  urma  acelora,  putem   şi  binele  se  trage  la  îndoeală.
                                                                                                                                            «Maghiarii,  zice  distinsa  scriitoare  îşi
       neficiile  atât  în  comună,  municipiu,  cât  zice,  că  absolut  nimic.  Perderile  pe
                                                                                                                                      închipuesc,  că  Germanii  vor  face  o  excep-
       şi  în  legislativă.                       toate  terenele  sunt  sumedenii  şi  oca-                                           ţiune  în  favoarea  lor  şi  nu-i  vor  «mânca*
            Cunoaştem  şi  noi  motivele  pasivi- sional  ne  vom  sili  a  le  enumăra.                                               după-cum  mănâncă  pe  Slavii  pretutindenea
                                                       —  «Apoi  pe  ăsta  îl  cunosc  eu,  mi-a   Sanda  zărindu-1  se repezi la el şi-l apucă  schimbat  mult...  Am  suferit  mult  în  urma  ta»
             FOIŞOARA                             fost  coleg.  Uite,  stă  în  casele  ale  mari  de  în  braţe:                      de  dorul  tău...  dar’  eu  sunt mama ta, George,
                                                  acolo,  unde-i  bătută  în  părete  tabla  cea  nea­  —  «George  dragă,  puiul  mamii,  te-am   mama  ta...  nu  mă  mai cunoşti?...»
                                                                                                                                                                i
                                                  gră  cu  litere  de  aur...  El  acum  a  eşit  advo­  visat  rău,  credeam  că  eşti  bolnav...  O,  de-ai   Şi  atunci  Jorj  cu  o  voce  slabă  dar’ ho-
                 O   M A M Ă .                    cat  si  s’a  însurat.                    şti  cât  am  plâns  în  lipsa  tal...*    tărîtă  murmură:
                                                      t
                      —  Nuvelă  —                     Lelea  Sanda,  ne  mai  ascultând  nimic,   Şi-l  săruta,  şi-l îmbrăţişa plângând ca un  —  Nu,  nu  te  cunosc I...
                                                  alergă  spre  casa  arătată.  La  fereastră se opri.  copil.                              Sanda  dădh  un  ţipet  şi  cu  ochii  hol­
                                                  Un  tinăr,  lângă  un  birou  luxos  era  cufundat   Jorj  voia  să-’şi  strîngă  mama  la  piept,  baţi,  cu  braţele  ridicate,  cu  pumnii  încleştaţi
                     (Urmare  şi  fine.)          în  cetirea  unor  hârtii...              să  plângă  împreună  cu  ea...  dar’  glasul  soţiei  se  repezi  spre  tinăra  femee  strigând:
                                                       L’a  recunoscuţi  E  fiul  ei, George al ei... sale  îl  opri:                       —  «Hoaţo,  mi  l’ai  furat I...
            Dar  într’o zi  lelea  Sanda  ne  mai  pu­
                                                       lntr’un  suflet,  ca  nebună,  biata  Sanda
       tând  răbda  dorul  ce  o  tortura,  s'a  hotărît:                                        —  «Cum  Jorj,  această  femee  e  mama    Dar’  Jorj  se  pune  între  ele.
       şi-a  vândut  lucrurile  din  casă  şi-a  luat  o  le­  sui  cele  câte-va  trepte  şi  când  să  intre  se   ta?...  Va  să  zică  m’ai  băgat  într'o  familie  de   Sanda  se  opri,  îşi  mai  privi  odată  fe­
                                                  isbi  la  uşă  faţă  în  faţă  cu  o  femee  tinără  şi
       gătură  cu  de  ale  mâncării  şi  s’a  suit  în tren.                               mitocani ?  Mâne  poimâne  va  veni  un  mătu­  ciorul  în  faţă,  şi  dându-şi  ultima  suflare,  ?e
                                                  frumoasă.
            Ajunsă  în  Bucureşti,  rătăci  două  zile  şi                                  rător  să  zică  că  mi-e  cumnat,  sau un cerşitor   rostogoli  la  picioarele  lui  Jorj, înmărmurit  de
                                                       —  «Ah,  mon  Dieu,  quelle  bâte!...
       o  noapte  pe  stradă  întrebând  pe  toată lumea                                    că  mi-e  văr.  Oh,  c’est  borriblâl...  Jorj,  nu  se  groază...
                                                       Sanda  rămase  înmărmurită  de atâta fru­
       de  George  al  ei,  dar’  nimeni  nu  ştia.  Unii                                   poate  ca  aceasta  să  fie  mama  ta;  nu  e  aşa                           g.  y
                                                  museţe  şi  splendoare.
       rldeau  de  dînsa,  alţii  dădeau  cu  tristeţă  din                                 Jorj,  că  e  nebună?...*
       cap,  crezându-o  nebună.                       —  «Pe  cine  cauţi  aici,  mitocano?...  se   Ameţit,  turbat,  el  se  desfăcu din braţele
                                                  resti  la  ea  femeea  cea  frumoasă.
            Şi  tot  umblând  astfel  se  opreşte  deo­                                     mamei  sale.  Privi  pe  soţia  sa, se gândi  la zes­  C U G E T Ă R I .
       dată  în  faţa  unei  clădiri  frumoase,  de  unde   —  «Păi...  pe  el...  pe  George  al  meu  1  trea  ei,  la  numele  ei  şi  îşi  zicea:
       eşea  un  cârd  de  băeţi  mari...  Şi  George  al  De  patru  ani  a  plecat  şi  nu  l’am  mai  văzut   —  «Nu,  nu  se  poate  să mă dau pe faţă;
       ei  tot  aşa  de  mare  trebue  să  fie  —  şi  ochii   de  loc  şi  nici  nu  mi-a  scris de mult., şi de!...   mama  e  bună,  îi  voiu  explica  mai  târziu  că   Ce  este  iubi rea?  înşelăciune... a ini-
       i-se  umplură  de  lacrimi...              mamă  sunt...  mi-a  fost  dor  de el, credeam că   pentru  fericirea  mea  nu  trebue  să  se  ştie  că   mei...  vârtej.,,  al  simţurilor...  nebunia  unei
            Se  apropie  de  unul  din  tineri  şi-’l  în­ poate  e  bolnav  şi  am  venit  să-l  văd,  să-l să­  mi-e  mamă.  Ea  va  înţelege;  îi  voiu  da  bani   clipe... desamăgire... regrete... suferinţă... uitare...
                                                                                                                                                       a
       treabă  dacă  nu  cumva  cunoaşte  pe băiatul ei. rut  măcar  odată...               şi  ştiindu-mă  fericit,  va  trăi  la  ţară,  departe   Ce  sunt  1 cr ă mi  1 e? Rouă sufletului,
                                                                                                                                       picurată  pe  câmpul  ars  de  patimi al corpului.
            —  »Dar’  ce  fel  de  om  e?«  întrebă  ti-  —  «Tu,  tu  mama  lui  Jorj?  Minţi,  ca­ de  mine...*
       nărul.                                     nalie  !*                                      Sanda  era  uimită.  Privea când pe femeea   Ce  este  z i mbet ul ?  E  fulgerul lumi­
            —  «Frumos,  maică,  frumos...*            Jorj, — cum  se  numea acuma George —  Iui  Jorj,  când  pe  el,  a  cărui  privire  rece  îi  nos  ce  străbate  norii  gândirii.
            Şi  zicând  aşa  lelea  Sanda  scoase  din  atras  de  sgomot  eşi  să  vadă  ce  este.  In  per­ umplea  inima  de  jale.
       sîn  fotografia  şi  i-o  arătă.           vazul  uşei  se  opri  înmărmurit.  Mama lui aici ?  —  «Da  George  puiule,  e  drept,  m’am
   1   2   3   4