Page 1 - Activitatea_1901_02_05
P. 1
Anul I. Orăştie, 7 Februarie n. 1901. Nr. 5
Redacţia: Administraţia:
Strada Beriului Nr. 2. Strada Beriului Nr. 2.
Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe Va de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
Pentru România şi străinătate:
Manuscripte nu se înapoiază — Epistole Pe an 20 franci.
nefrancate nu se primesc.
poale politică, economică, socială şi literară. Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ă r costă 16 bani. tarifului obicinuit.
EDITOR ŞI PROPRIETAR : REDACTOR RESPONSABIL: -
A p a r e în f ie c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n u L a u r i a n B e r c i a n
Solidaritatea. tăţii conferenţelor naţionale şi am con Ca de încheiere, ne ţinem de da- Rătăcirea presei franceze.
tribuit odinioară la acele în calitate de torinţă a reflecta unui bun Român,
delegaţi, din toată inima şi convingerea. cunoscut savant, adorat al nostru, care
Dl V. A. Urechii, neînfrântul şi încă-
mai mult, ca ori-şi-cine, s’a interesat
După-ce înse resultatele obţinute runţitul luptăotr naţional din Bucureşti, scrie
Unde încetează încrederea, acolo ne dovedesc, că suntem cu desăvîrşire de soartea noastră: stimatul V. A . Ure- sub acest titlu în «Apărarea Naţională* ur
şi binele se trage la îndoială. scoşi de pe toate terenele vieţii pu chiă. Acest apostol al tuturor Românilor, mătoarele :
consumat în iubirea de neam, adorator La număroase ocasiuni am cercat să
Nu ne putem destul mira, că unele blice; după-ce o stare aşa de precară
şi promovator al căuşelor române de probez multor publicişti francezi ce eroare
ziare de aici şi în timpul mai recent nu mai putem suferi şi primejdia este
peste tot locul, care nu cunoaşte limite de îndrumare politică externă comite presa
şi din România, sunt de acord a ne în creştere, întrucât ca mâne-poimâne franceză, când laudă guvernul dela Budapesta
imputa, că prin foaia noastră intenţio ne vom trezi cu alte represalii nepre- de hotar, când este vorba de Român şi când nu ia în apărare naţionalităţile ne
năm a altera solidaritatea ţinutei noas calculabile de păgubitoare pentru noi, şi românism, ne-a apostrofat pe nedrep dreptăţite şi siluite de el din cuprinsul mo-
tre politice, decretată de atâtea-ori în inteliginţa şi poporul nostru, îndreptă tul în articlul său »Pasivitatea« din narthiei maghiare. Ca şi la BrUxella, acum
conferenţele electorale. ţit a aştepta o acţiune sănătoasă dela «Apărarea Naţională« No. 19 din 22 câţi-va ani, prin scrisorile ce am adresat co
Ianuarie st. v. v, coadă de topor« în legilor mei francezi din «Uniunea interparla
conducătorii sei, fiind-câ de faţă, res
Toţi acei combatanţi ai noştri, mentară*, probându-le că interesul Franciei
tul aşa numitului comitet naţional este mânile celor din Budapesta.
cari se sufulcă cu fel şi fel de motive le cerea să stea alăturea cu noi Românii ear’
împărţit în patru şi disciplina partidu
îu contra noastră, dacă ar fi în curent Dacă stimatul patriot român, a că nu cu Maghiarii, tot asemenea am demons
lui, este peste măsură destrăbălată, rui cunoştinţă o am făcut la iubileul de trat lucrul şi la mulţi alţi bărbaţi din presa
cu stările trecutului, s’ar putea con
apoi deoare-ce nici un pas nu s’a fă 80 ani, a seamănului seu, odinioară parisiană.
vinge, că şi noi ceşti dela »Activita
cut în restimp de 2— 3 ani pentru George Bariţiu, nu ar fi tras conse- Sunt fericit a constata un mare pas,
tea» am fost poate mai aprigi apă făcut în sensul vederilor mele, de noul ziar
causa poporului român, care aşteaptă
rători ai pasivităţii decât mulţi, cari cuenţele din unilateralele vederi ale al d-nei Adam, «Parole f r a n ţ a i s e â
în nedumerire disposiţiile conducători «Tribunei», la care se şi provoacă, în-
ne suspiţionează, că doară am fi puşi l’etranger*.
lor sei naţionali şi în fine, dar’ mai
la cale, vezi Doamne, de actualii gu tr’adevăr că am fi simţit oare-care al Celebra publicistă şi autoare a atâtor
vertos: deoare-ce nu sunt nici pros terare, însă informat pe motive nete opere remarcabile a revenit mult dela entu-
vernanţi ai Ungariei, cu scop de-a
pecte pentru introducerea unei acţiuni meinice, permitem observarea făcută, siasmul cu care a scris altă dată «La pa
strica solidaritatea naţională.
bine chibzuite, prin care afacerile na avem însă firma convingere, că nu mult tri e hongroise*.
Dacă simţul iubirii de neam ar fi In numărul 7 al ziarului seu, d-na Adam,
ţionale s’ar intenţiona a să promova va trece şi tot acest bărbat, cu inimă
o marfă de venzare şi de cumpărat, câtuşi de puţin: am îndrăsnit noi cu SDeriată de evolutiunea politică a Prusiei în
ad evărat ^ coap ta ţ>o.şn ţeleasă cu Anglia, în momentul când Rusia
apoi dela început o declarăm, că atari
»Activitatea« a inaugura »o eră nouă«, noştri făcuţi pentru salvarea prestigiu este ipnotisată de politica asiatică, scrie rln-
caractere mârşave nu le vor afla nici
cerend sprijinul tuturor Românilor de lui poporului nostru, pentru care d-sa durile următoare:
când în cercul nostru, cari am îndrăs-
bine de peste tot locul. păstrează atâta interes binevoitor. «Am sperat mult timp că Ungaria va
nit a apuca o altă cale în ţinuta noas
După noi «iubirea de neam« nu putea înţelege marele seu rol, de soră mai mare
tră politică şi naţională. în sfîrşit îi declarăm, în formă de a Slavilor, şi să pună o barieră neînlătura-
este o marfă de licitat şi bine este, ca
gaj, că noi «coadă de topor» nici cui bilă la valul qe mereu să urcă, al germanis
Noi credem şi suntem pătrunşi fiecare Român adevărat să contribue
şi sub nici o împrejurare Ungurilor nu mului. Din contră, ea îi deschide toate stăvi-
de principiile, cari ne nisuim a le va- la fericirea neamului seu.
am fost, nu suntem şi nu vom fi nici larele, în speranţa egoistă şi straşnic de pe
lidita, singur numai cu scop, ca prin Dacă privim la motivele conferen- când va face plopul pere şi măceşul riculoasă, că din naufragiul austriac se va
eventualele resultate, să contribuim la ţei, ţinută la 7 Martie 1869 în Mercu- îmbogăţi dînsa*.
vişinele.
înaintarea noastră şi a poporului lipsit rea, pentru pasivitate şi activitate, apoi D-na Adam a început a vedea cum gu
Unde încetează încrederea, acolo vernanţii dela Budapesta au devenit factorul
azi de toate drepturile constituţionale, Doamne puţine resultate am obţinut
disolvant al Austriei în favoarea Germaniei.
strîns cu uşa şi exchis dela toate be noi Românii în urma acelora, putem şi binele se trage la îndoeală.
«Maghiarii, zice distinsa scriitoare îşi
neficiile atât în comună, municipiu, cât zice, că absolut nimic. Perderile pe
închipuesc, că Germanii vor face o excep-
şi în legislativă. toate terenele sunt sumedenii şi oca- ţiune în favoarea lor şi nu-i vor «mânca*
Cunoaştem şi noi motivele pasivi- sional ne vom sili a le enumăra. după-cum mănâncă pe Slavii pretutindenea
— «Apoi pe ăsta îl cunosc eu, mi-a Sanda zărindu-1 se repezi la el şi-l apucă schimbat mult... Am suferit mult în urma ta»
FOIŞOARA fost coleg. Uite, stă în casele ale mari de în braţe: de dorul tău... dar’ eu sunt mama ta, George,
acolo, unde-i bătută în părete tabla cea nea — «George dragă, puiul mamii, te-am mama ta... nu mă mai cunoşti?...»
i
gră cu litere de aur... El acum a eşit advo visat rău, credeam că eşti bolnav... O, de-ai Şi atunci Jorj cu o voce slabă dar’ ho-
O M A M Ă . cat si s’a însurat. şti cât am plâns în lipsa tal...* tărîtă murmură:
t
— Nuvelă — Lelea Sanda, ne mai ascultând nimic, Şi-l săruta, şi-l îmbrăţişa plângând ca un — Nu, nu te cunosc I...
alergă spre casa arătată. La fereastră se opri. copil. Sanda dădh un ţipet şi cu ochii hol
Un tinăr, lângă un birou luxos era cufundat Jorj voia să-’şi strîngă mama la piept, baţi, cu braţele ridicate, cu pumnii încleştaţi
(Urmare şi fine.) în cetirea unor hârtii... să plângă împreună cu ea... dar’ glasul soţiei se repezi spre tinăra femee strigând:
L’a recunoscuţi E fiul ei, George al ei... sale îl opri: — «Hoaţo, mi l’ai furat I...
Dar într’o zi lelea Sanda ne mai pu
lntr’un suflet, ca nebună, biata Sanda
tând răbda dorul ce o tortura, s'a hotărît: — «Cum Jorj, această femee e mama Dar’ Jorj se pune între ele.
şi-a vândut lucrurile din casă şi-a luat o le sui cele câte-va trepte şi când să intre se ta?... Va să zică m’ai băgat într'o familie de Sanda se opri, îşi mai privi odată fe
isbi la uşă faţă în faţă cu o femee tinără şi
gătură cu de ale mâncării şi s’a suit în tren. mitocani ? Mâne poimâne va veni un mătu ciorul în faţă, şi dându-şi ultima suflare, ?e
frumoasă.
Ajunsă în Bucureşti, rătăci două zile şi rător să zică că mi-e cumnat, sau un cerşitor rostogoli la picioarele lui Jorj, înmărmurit de
— «Ah, mon Dieu, quelle bâte!...
o noapte pe stradă întrebând pe toată lumea că mi-e văr. Oh, c’est borriblâl... Jorj, nu se groază...
Sanda rămase înmărmurită de atâta fru
de George al ei, dar’ nimeni nu ştia. Unii poate ca aceasta să fie mama ta; nu e aşa g. y
museţe şi splendoare.
rldeau de dînsa, alţii dădeau cu tristeţă din Jorj, că e nebună?...*
cap, crezându-o nebună. — «Pe cine cauţi aici, mitocano?... se Ameţit, turbat, el se desfăcu din braţele
resti la ea femeea cea frumoasă.
Şi tot umblând astfel se opreşte deo mamei sale. Privi pe soţia sa, se gândi la zes C U G E T Ă R I .
dată în faţa unei clădiri frumoase, de unde — «Păi... pe el... pe George al meu 1 trea ei, la numele ei şi îşi zicea:
eşea un cârd de băeţi mari... Şi George al De patru ani a plecat şi nu l’am mai văzut — «Nu, nu se poate să mă dau pe faţă;
ei tot aşa de mare trebue să fie — şi ochii de loc şi nici nu mi-a scris de mult., şi de!... mama e bună, îi voiu explica mai târziu că Ce este iubi rea? înşelăciune... a ini-
i-se umplură de lacrimi... mamă sunt... mi-a fost dor de el, credeam că pentru fericirea mea nu trebue să se ştie că mei... vârtej.,, al simţurilor... nebunia unei
Se apropie de unul din tineri şi-’l în poate e bolnav şi am venit să-l văd, să-l să mi-e mamă. Ea va înţelege; îi voiu da bani clipe... desamăgire... regrete... suferinţă... uitare...
a
treabă dacă nu cumva cunoaşte pe băiatul ei. rut măcar odată... şi ştiindu-mă fericit, va trăi la ţară, departe Ce sunt 1 cr ă mi 1 e? Rouă sufletului,
picurată pe câmpul ars de patimi al corpului.
— »Dar’ ce fel de om e?« întrebă ti- — «Tu, tu mama lui Jorj? Minţi, ca de mine...*
nărul. nalie !* Sanda era uimită. Privea când pe femeea Ce este z i mbet ul ? E fulgerul lumi
— «Frumos, maică, frumos...* Jorj, — cum se numea acuma George — Iui Jorj, când pe el, a cărui privire rece îi nos ce străbate norii gândirii.
Şi zicând aşa lelea Sanda scoase din atras de sgomot eşi să vadă ce este. In per umplea inima de jale.
sîn fotografia şi i-o arătă. vazul uşei se opri înmărmurit. Mama lui aici ? — «Da George puiule, e drept, m’am
