Page 1 - Activitatea_1901_02_07

Anul I. Or ăst ie, 21 Februarie n. 1901. Nr. 7.

Administraţia:
Redacţia:
Strad a Beriului Nr. 2. Strad a Beriului Nr. 2.

Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri­
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe 1/a de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
Pentru România ţi străinătate:
Manuscripte nu se înapoiază — Epistole Pe an 20 franci.
nefrancate nu se primesc.
poale politică, economică, socială şi literară. Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ă r costă 16 bani. tarifului obicinuit.

Trei întrebări. energică bărbătească parlamentară, cre­ bunilor bărbaţi, cari cu bune intenţiuni stituţională, adecă cu activitatea, până-ce
s’au luptat pentru decretarea ei; dar’ tre- adversarii noştri politici vor face mai
dem, de tot uşoare.
Ad. 1. Şi noi consimţim,că bine era bur să recunoască, că în aşteptările lor uşoară (?I) lupta noastră contra lor!
si nu se lase poporul în calea demo- s’au înşelat amar, prea amar! Acel »termin« e ascuns undeva în
i. cel mai îndepărtat viitor! şi numai o
ralisării 30 de ani. Ad 2. Până azi, de când s’a decretat
Ilustrul bărbat V. A. Urechiă în Că de ce am tăcut? la aceasta ar pasivitatea, prea Venerabile Domn, nu s’a activitate energică, bărbătească şi reală
preţuitul ziar «Apărarea Naţională« trebui si rispundă cei cari au tăcut; băgat în parlamentul Ungariei nici un credem că l’ar putea scurta!
binevoind a arăta unele argumente prin­ adecă pasiviştii. deputat, care să fi representat interesele Dacă voim să aşteptăm sosirea uşu­
cipale aduse de noi în favoarea miş­ Noi, n’am tăcut. Dovadă sunt con­ şi drepturile noastre naţionale. rării, apoi avem timp să durmim multe
decenii.
cării contra pasivităţii, ne pune urmă­ ferinţele naţionale din 1881, 1884 că Toţi au fost membrii partidului gu­
toarele trei întrebări: activiştii cu toată energia şi-au ridicat vernamental.
1. «Dacă pasivitatea de 3 decenii cuvântul contra pasivităţii. Unul, dl Dr. Nicolae Şerban şi-a
a demoralisat poporul aproape cu de- Bărbaţi de inimă ca Dnii N. Cristeaj ridicat din când în când cuvântul în CĂTRĂ PREOŢI
şi
săvîrşire, bine era si nu se lase în ca­ Ioan Lengeru, Ludovic Gato, Dr. Ioan interesul causei noastre; a şi eşit din
POPORUL ROMÂN
lea demoraltsării 30 de ani. De ce Bozocean, deja atunci au arătat cum se partidul guvernului; şi acest domn a şi
aţi tăcut ?« va exploata poporul nostru părăsit şi dat avut apoi greutăţi foarte mari la ale­
2. «Dacă este o naivitate de-a în mâni străine prin pasivitate. gerea ultimă, i-a pus guvernul un con­ • Voi sunteţi lumina lumii, voi sunteţi
sarea pământului», eată coroana ce o pune
aştepta dela adversari uşurarea activi­ Ba dl Dr. Ioan Bozocean a decla­ tracandidat înzestrat cu multe zeci de Christos asupra capului vostru, preoţilor I Ară-
tăţii parlamentare pentru Români, în rat că: »Noi Braşovenii avem mandat mii de bancnote. Românii, poate, au taţi-vă dar demni de ea; dacă voi sunteţi lu­
ce s’a dobândit acea uşurare de Ro­ dela alegitorii noştri, ca si ne decla­ mai şi primit din banii străini, dar’ de mina lumii, apoi luminaţi bine poporul cel
mânii cari abandonând pasivitatea s’au răm contra pasivităţii«, va să zică şi votat au votat pentru dl Dr. Şerban, pen- lipsit de lumină şi-’l scoateţi din întuaerecul
băgat în parlamentul dela Budapesta?-* alegătorii unui centru român foarte în­ tru-că acest deputat totuşi a făcut ceva in care a zăcut până acuma; dacă voi sunteţi
3. «Că n’a existat pasivitate semnat s’au pronunţat deja atunci pentru şi în chestii naţionale. sarea pământului, apoi îndulciţi bine f oporul
cel-ce atâta amărîciune a gustat până acuma,
demnă de un popor? Va să zică, dacă activitate parlamentară. La o uşurare, numai acei deputaţi
arătaţi-’i calea care-’l va duce la fericire,pre­
exista era bine ? Dar’ a cui e vina că n’a Noi, generaţia mai tînără, de atunci de naştere români au putut conta la cum în aceasta, aşa şi în cealaltă lume ; fiţi
existat o asemenea pasivitate? Popo­ încoace nici când nu ne-am suprimat alegeri, cari numai de naştere au fost exemplul şi lumina poporului, fiţi adevâraţi
rul din causa pasivităţii s’a demoralisat, vederile, că: nu letargia, nu nelucrarea, Români; cari însă nici când, nici cu o următori ai lui Christos, pe care când l’a is­
îl cumpără candidaţii străini la depu­ va se zică nu pasivitatea, ci activita­ vorbă n’au apărat nici cel mai bagatel pitit satana şi i-a promis toate bunătăţile
tăţie ca pe-o marfă? Mai mult decât tea cinstită, bărbătească, are să producă interes român, ci au votat orb şi necon­ lumii, numai să se lase de învăţătura sa, prin
groaznică afirmaţiune, la auzul căreia schimbările dorite în situaţia noastră de­ diţionat totdeauna cu guvernul. care arăta oamenilor calea cătrâ mântuire şt-’i
scotea din robia satanei, Christos, cel-ce a
noue celor din România liberă nu ne-ar plorabilă naţional-politică. Din aceştia unii apoi au şi fost aşe­ voit fericirea şi mântuirea neamului omenesc,
rămânea decât să punem pe cap zaţi în posturi grase, bună-oară fostul nici că s’a lâsat a fi învins.
Noi, avem dară conştiinţa liniştită
sacul cu cenuşe! Ne întrebăm însă, deputat Beleş a fost denumit de notar Astfel şi voi fraţilor, puneţi mai presus
şi curată, că ne-am făcut datorinţa, du­
oare pe calea activităţii, adecă stabi- public în Arad, Rezei de inspector reg. de toate iericirea poporului şi a naţiunii, şi
rere, până azi fără mult resultat! Acum
lindu-se „concurenţa"', s’ar fi moralisat nu vă lăsaţi a fi invmşi de satana, de ini­
însă aşa credem, că lunga şi groaznica şcolar, etc.
mai mult alegătorii români ?« micul nostru, care nu voeşte decât sclavia
experienţă, pe oare nimenea nu o La o uşurare a activităţii parla- noastiâ ; retuzaţi-’i promisiunile, şi le spuneţi
Atât stima nemărginită ce simţim poate nega şi om de conştiinţă lamentare dară deputaţii români, cari ca popoiui şi naţiunea nu sunt marfă de vân­
faţă de Ilustrul bărbat, cât şi causa nu o poate nici ignora, îi va desluşi voesc să lupte pentru interesele şi drep­ dut ; nu lâcomiţi ia nici un interes al lumii,
mare în al cărei serviciu stăm, ne im­ pe toţi bărbaţii noştri de inimă, că a turile noastre, nici vorbă se se poată care astăzi il aveţi şi mâne îl perdeţi ear, fapta
pune să răspundem la aceste întrebări. fost o amăgire dureroasă aşa numita aştepta. lâmâne t. ptâ. Naţiunea vă fie idolul pe care
mai tare să-’l iubiţi în această lume, fiţi tari,
Răspunsurile sunt pentru noi, cari resisienţă pasivă, care de altfel nici n'a Trebue se susţinem dară, că ar fi fraţilor în credinţă, fiţi adevăraţi părinţi ai po-
totdeauna am fost pentru activitate existat, cel mult pe hârtie, şi în ideea o naivitate de-a aştepta cu lupta con­ poruiui şi naţiunii.

de nou veghia Myglis, Artemisa întră în Cu braţele întinse, ea strînse atunci al­ Când fecioarele preotese putură ear' să
FOIŞOARA Templu, şi dispreţuitoare, încruntându-’şi pri­ tarul la piept să-’i dea o nouă căldură sim- între în Templul Hestiei, găsiră focul stins,

virea aspră-i, ii zise: ţindu-şi inima încinsă de-atâta foc, cât să ear' pe Vestală nicăiri. Pe altar însă zăriră
— Eşti perdută! De-acum Zeul nu va poată aprinde o lume întreagă; dar’ Arte­ o peatră minunată: albă ca un văl de vir­
P E A T R A D E O P A L mai trece pragul acesta, pe care eu veghez; misa atunci întră în Templu, şi c’o săgeată, gină, albastră ca o rază de lună, verde ca
ear’ pe tine te voiu prăpăstuî în întunerec şi o ţintul pe altar. marea, şi c’o flacără trandafirie tremurând în
Legendă Mithologică
în desnâdejdel Nici focul altarului n’ai cu Sângele i-se scurse, picătură cu pică­ adânc.
DE
ce-1 mai hrăni, de nu va veni Zeul să ţi-1 tură, şi Myglis rămase mai albă decât o Era ultima sărutare a lui Phoebus-
C A R M E N S Y L V A
aprindă; deci, vei muri, căci ai îndrăsnit să statuă... Apollon 1
iubeşti pe Phoebusl — Priveşte-ţi iubita I zise atunci Ar-
(Urmare şi fine.) Myglis, mai albă decât raza ce cădea ţemisa rîzând şi desvălindu-şi faţa. Aşa pe­
din cornul Artemisei, se prăbuşi în genunchi, depsesc eu pe fecioarele cari îşi uită dato­ C U G E T Ă R I .
Intr’o noapte însă, Artemisa, vânând în fără a mai zice un cuvânt. riile în braţele talel
pădurea din jurul templului, zări lumina ce Ea zări, ce-i drept, cum marea se fă­
strălucea înlăuntru şi apropiindu-se, rămase cea trandafirie sub paşii Zeului, care venea; La aceste cuvinte, Apollon întră grab­ Ce este c r e d i n ţ a In amor? Subli­
încremenită, descoperind că divinul ei frate nic în templu şi dete un groaznic ţipăt, vă­ mul sau ridicolul. — Dacă iubeşti, fii fericit
dar’ îl văzu depărtându-se, de teama umbrei
iubea o fiică a pământului şi încă pe una ce sta neclintită pe pragul Templului. zând pe Myglis întinsă pe altar. cu atât, nu căuta, nu cerceta... prea multă
dintre cele menite a sta totdeauna fecioară! Copila îi surise încă, şi ochii-i aproape cugetare în amor, omoară ilusiile... şi ofilirea
Pe altar mai pâlpâia când şi când o
O clipă îi trecii prin gând, o cumplită slabă lucire; dar’ copila nu-’şi avea mintea stinşi şi-i întoarse cătrâ dînsull El smulse acestor flori gingaşe întristează Amorul... şi
pedeapsă: dac’ar stinge focul de pe altar, săgeata; dar’ nici un strop de sânge nu mai lui îi plac ochi limpezi şi surizători... gură
la dînsa; aşa că, în zori, focul se stinse cu
Myglis ar fi îngropată de vie; dac'ar arăta curse din pieptu-i. zimbitoare şi fragedă... faţa veselă şi inimă
totul, ear’ asupra lumii spăimântate, Soarele,
oamenilor faptele ei, fata vinovată, ar fi bi­ ascuns de mânioasa Zeiţă, nu mai răsări, şi O cuprinse Ia sîn, să-i dea ear' nouă nebună. Musica ce-i încântă auzul şi-i far­
ciuită în faţa obşteil... viaţă; dar' ea, în loc să re’nvie, se topi cu mecă simţirea este musica veselă, concertul
întunerecul se întinse peste tot pământul. naturii in timpul primăverii... este clocotirea
Dar’ atunci ar da pe faţă şi pe frate- Myglis, învălită în noapte, crezâ că totul de-odată.
său, pe care nimeni nu trebue să-l vadă Atunci, Zeul fugi din Templu, blăstă- sevei în tot ce-i încă viu şi poate transmite
Phoebus o înşală si c’a luat alt drum, spre viaţa. Plângi? Lacrămile tale se prefac în
trăind, ci numai să-l slăvească în mersul său o altă fală mai fericită decât dînsa. Atunci mând pe soră-sa, care rîdea ne'ndurată de pulbere de ghiaţă... şi cum Amorul umblă
pe bolta cerească! numai văzu că focul se stinsese; dar’ zadar­ desperarea lui, şi ascunzându-se în nori, des- mai mult decât diaphan îmbrăcat... frica de
De aceea cu pas uşor, ea trecu peste nic se trudi să-l reaţîţe cu suflarea, căci ridică lănţui asupra lumii o vijelie nebună şi torente îngheţ îl sileşte să-şi ia sborul.
de ploaie I
undele mării, lăsând în urmă-i o largă brazdă doar’ puţină cenuşe ce-i flutura împrejur şi-’i
de lumină, şi, în următoarea noapte, în care cădea la picioare I *