Page 1 - Activitatea_1901_05_17

Anul I. Orăştie, 2 Maiu n. 1901. Nr. 17,

Redacţia: Administraţia:
S tra d a B eriu lu i N r. 2. S tra d a B eriu lu i N r. 2 .

Toate manuscriptele ce pri­ Preţul de abonament:
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe l/i de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
P entru Rom ânia ţi atriinâtata
’ Manuscripte nu se !napoiaz3 — Epistole Pe an20 franci.
nefrancaie nu sc primesc.

Un n u m ă r costă 16 bani. foaie politică, economică, socială şi literară Inserţiunile se acord eazâ conform
tarifului obicinuit.

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în fiecare Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n

| Sus numitul deputat a propus, că şi va despărţi de biserică şi sfânta noas­ tră în apă; şi mai urmează, că n’avem con
UV YOTJKPABAT I după un serviciu de 40 de ani, mimai tră chemare i ducători, ceea-ce e causa, că starea politică
a poporului român din patria aceasta de­
I preoţii deficienţi să poată cere pensio­
Avem convingerea că i»drcptul«. de
vine „din zi în zi mai rea“.
narea, pe motivul, că darul preoţesc nu valoarea dubioasă va rămânea pe hârtie,
Şi una şi alta e regres, ruşinător re­
se dă preotului pe un anumit termin, dar’ iubirea preoţilor cătră biserică şi gres faţă de trecut, pentrucă în trecutul mai
S’au terminat şedinţele sinodului
acest dar după conceptele moralului îl chemare nu va permite aplicarea lui. îndepărtat aveam şcoală politică şi aveam
nostru Archidiecesan; programul de lu­
are preotul pe durata vieţii sale-, ar fi Aşa dorim să fie, aşa suntem con­ conducători în puterea cuvântului. Ajunge
cru a fost foarte bogat; au fost nu nu­
profanisarea darului preoţesc, dacă preo­ vinşi că va fi. să ne provocăm la frumoasele lupte electo­
mai multe, dar’ şi foarte importante o- rale dela 1861, purtate în Bănat şi Ungaria,
tul, ca ori-care solgăbirău, s’ar putea
biecte, unele chiar epocale. şi la cele dela 1863, purtate în Ardeal, când
lâpăda de chemarea sa; bătrâneţele la
De zeci de ani s’a tot trăgânat ces- Românii mergeau închegaţi ca zidul la urnă,
un preot nu sunt motiv de pensionare, „LAZARONII“... şi votau pentru candidaţi naţionali, chiar şi
tia bisericii catedrale; din an în an s’au
pentru-că ştiut este, că preotul înaintat în cercurile in cari Românii n’aveau decât
auzit vorbele referenţilor acestei cause,
în vîrstă e preot cu mult mai bun de­ douăzeci de alegători.
şi aproape era, că deja în anul trecut Cel-ce i-a numit întâiu aşa, bine i-a bo­
cât preoţii tineri; cunoaşte credincioşii Asta era şcoală adevărată politică şi
să ajungă causa în stadiul în care a a- tezat. Pentrucă sunt adevăraţi lazaroni. Cu...
sei, slăbiciunile şi şi alte însuşiri ale tur­ faţa la soare, şi cu tnânile în sîu aşteaptă să adevărata manifestare a voinţei şi a forţelor
juns acuma, dacă comisiunea şi referen­ proprii 1
mei sale cu mult mai bine decât preo­ să le cadă mură ’n gură, par’că drepturile
tul ei adecă, contrar ţinutei lor de acuma,
ţii tineri. politice să dau de — pomană. In schimb Astăzi însă nu mai avem şcoală poli­
nu mai insistau, că să mai vină odată însă bagateliseazâ, batjocuresc şi insultă pe tică, pentrucă nu mai avem conducători. Mai
Consistorul cu causa catedralei la sino­ Chemarea unui preot să nu se ju­ toată lumea. bine zis, pentrucă conducătorii au mers de
dul proxim, adecă la acesta ce acum dece numai din punct de vedere mate­ E vorba, cetitorii vor înţelege uşor, de capul lor şi au lăsat să meargă şi poporul
s’a expirat. rial, ci mai presus din vederi morale; cei dela „Tribuna**, cari într'un număr mai de capul seu; ear’ poporul a mers Încotro
recent şi-au permis luxul a ne face proşti l’au dus alţii, pentrucă pe loc nu putea să
Că n’a fost motivată această amâ­ şi să nu perdem din vedere natura ex­ şi nechibzuiţi pe toţi cei-ce nu tămâiem po­ stee. Urmarea foarte naturală a lucrului e,
nare, dovedeşte conclusul şi propunerea clusiv morală a relaţiunii în care întră litica lor de pasivitate, ci ne permitem a da că astăzi distanţa între pretinşii conducători
comisiunei din anul acesta. un preot, când se pune în serviciul bi­ poporului sfatul să între cu toate forţele sale şi popor e foarte mare. Mai că nu se mai
Spre lauda comisiunii să fie zis, că sericii. în luptele electorale şi să înceapă o politică cunosc.
au fost inconsecuenţi faţă de ţinuta lor Motivele acestea toţi vorbitorii le-au sănătoasă de activitate. E prea adevărat deci că astăzi n’avera
din sinodul trecut, adecă din 1900. recunoscut de drepte; contra-propunerea Dar’ „Telegraful Român** le-a dat bine conducători. De ce nu-i avem? întâiu pen­
peste degete, micilor lazaroni, încât vor simţi trucă înşişi aceia, cari au fost Însărcinaţi
Acum trecănd peste stadiul verba- însă a rămas în minoritate de câteva
usturimea multă vreme înainte. cândva din partea p a r t i d u l u i naţional
lităţii, în scurt vom avea fericirea să ne voturi. Lumea e materialistă.
Ţinem să ne spunem şi noi cuvăntul, cu conducerea, nu mai vreau să conducă,
bucurăm de realisarea dorinţei ferbinte, pentrucă vorba e de chestii de interes nu mai vreau să facă şi să dreagă nimica,
învingerea morală a minorităţii a
şi ne vom putea mândri cu zidirea mo­ public. nici chiar ceea-ce ei au stricat, şi al doilea
fost însă perfectă, căci: cel dintâiu preot
numentală, care va vesti lumii propă­ „Tribunei** i-a scăpat din gură, într’un pentrucă tocmai să voiască să facă ceva şi
al tuturor Românilor ortodoxi din
şirea puternică a Românilor ortodoxi; moment de seninătate, recunoaşterea, că pen­ să conducă, nu au pe cine să conducă, peh-
patria noastră, înalt Prea Sfinţia Sa tru a putea duce o politică corectă naţio­ trucă nu-i mai ascultă nimenea şi nu le mai
şi va vesti, că Românii ortodoxi sunt
Archiepiscopul şi Melropolitul nostru, nală să cere, ca poporul nostru „să fie cul­ urmează nimeni. S’au demonetisat, s'au dis­
conduşi de un ilustru bărbat, care este
a insinuat înaltul siu vot separat, con­ tivat în şcoala politică serioasă a proprii­ creditat ei singuri cu desăvirşire In faţa
omul faptelor! lor forţe**, şi să mai cere, să avem „condu­ masselor. Dovadă golul cel mare format tn
tra conclusului maiorităţii I
Trecem la votul separat. cători în puterea cuvântului**. jurul lor.
Fiind la ordine pensionarea preo­ Noi respectăm din punct de vedere Şi una şi alta e exact, de unde ur­ De unde această lipsă de Încredere şi
ţilor, un deputat sinodal, Dr. A. Mun­ parlamentar conclusul, ca resultatul per­ mează, că nici astăzi, după treizeci şi mai de unde răceala publicului mare românesc
bine de ani, petrecuţi în politică, mai bine faţă de ei ?
tean, a insinuat contra-propunere ţaţă tractării unui corp legiuitor bisericesc,
zis în somnul, de pasivitate, n’avem şcoală Din propriile lor păcateI Prea au ha-
de propunerea comisiunii, care le da dară vor fi mulţi, şi e de dorit sg fie
politică, ceea-ce e egal cu constatarea, că sardat cu comoara predată lor spre chiver-
drept preoţilor, că după un serviciu de cât de mulţi preoţi de ai noştri, cari
prin pasivitate n u ne p o a te fa ce şcoala nisire, cu singura noastră avere, cu însufle­
40 de ani să pretindă pensionarea, şi să exclame cu Ilustrul Cap al lor şi al politică, întocmai precum nu se poate face ţirea naţională, pe care au risipit-o în mod
dacă ar fi apţi pentru sfânta lor chemare. bisericii noastre că: numai neputinţa ne şcoală de înot, numai în teorie, fără a în­ uşuratic, astfel, că n’a mai rămas nimic din

mare şi desăvîrşită indiferenţă, m’am hotărît Primeam scrisori, jurnale de tot felul,
III.
a mă depărta, cât-va timp, din oraş. numai biletul mult dorit nu mai sosea I
F O I Ş O A R A
Atunci, mi-am adus aminte de casa Şi zilele treceau una câte una, fără Când văzui ce ispravă făcusem, nici
bunicii mele, unde îmi pregătise, de mult, o să-mi aducă nimici... nu-mi mai trecea prin gând să trimit scri­
odae şi mă aştepta la moşia sa. Fără îndoială, Niny era răutăcioasă şi soarea asta de dragoste, împodobită cu o
P A T A S E C E R N E A L A
Această depărtare, îmi dădea speranţa ’mi-era frică să nu se încăpâţineze şi să nu pată de cerneală.
— N U V E L Ă -
că vor reveni alte sentimente scumpei mele vrea să pue capăt supărăiii noastre. Ce să fac? Să Încep din nou să scriu?
Niny şi eram mai mult ca sigur, că după După vre-o două săptămâni, nu mai Fără îndoială că altceva n’aveam ce face?
Este o istorioară .foarte simplă, banală câte-va zile de lipsă, voi primi vre-un bilet puteam suporta torturile aşteptării; nu-mi Eram gata să încep când, îmi veni
chiar, care s'a întâmplat într’o zi, Împrejurul pat fumat în care mă chiamă zicându-mi *re- trimitea nici un bilet in care să mă cheme; ideea asta minunată de a şterge pata.
Sntoarce-te l« ce era de făcut?
unei pete de cerneală. Iată cuprinsul acestei Mi-se părea că scrisoarea aceasta, scrisă
istorioare: N’am prevenit pe nimeni de plecarea Am fost laşi sub influenţa unui acces ca de friguri, era
La vîrsta de 24 de ani, eram dedat mea, şi am ajuns pe neaşteptate la vechea Voiam să-mi cer iertare, eu care am foarte călduroasă, foarte convingătoare, des­
de natură cu un fisic plăcut şi pentru mo­ căsuţă a bunicii, tocmai în sara când toţi ai suferit insultă, şi îndată astă hotărîre luată, tul de capabilă a atinge ori-ce inimă, chiar
ment, eram pasionat după o actriţă de ran­ familiei erau adunaţi acolo. mă închisei în camera mea spre a-i scrie. destul de rece; recopiind-o, mi-ar fi venit,
gul al treilea, care juca rolul de mare curti- Vă puteţi închipui ce surprindere le- Dar’ ce era să-i spun în scrisoarea poate, gust, să schimb oare-cari lucruri, şi de
sană, atât la teatru cât şi în oraş. Idolul am făcuţi
asta ?... sigur că atunci, scrisoarea mea şi-ar fi per-
meu se numea Niny. Şi apoi cine n’a avut Bunica, mâtuşile, verele mele, dintre dut farmecul.
Ah! Doamnei toate nebuniile ce trec
o Niny, în viaţa sa? Duceam 6 viaţă admi­ care cea mai mare Marietta avea rochia
prin capul unui tînăr ca mine, disperarea, Dar’ cum să nimicesc blăstămata asta
rabilă; eram ceea-ce se chiamâ un om feri­ scurtă când am văzut-o pentru ultima oară,
amorul meu, regretele mele I iertare, făgădueli, de pată?
cit, când într’o zi, o ceartă se ivi între noi toţi să găsiau, cari mai de cari, să mă îm­
jurăminte! Toate acestea năvăleau sub con­
şi cu toate nebuniile ce comisesem pentru brăţişeze, să mă desmerdel Ne găsind, pe masa din odaia mea, de
tînăra şi drăguţa mea a triţă: declară că nu Ahl dacă n'aş fi lăsat o Niny în urma deiul meu aprins şi nu mă mai oprii de cât nici unele ce-mi trebuiau pentru această ope­
voia să mă mai revadă şi nici măcar să-’mi mea, toate âstea ar fi mers de minune!... la cea din urmă pagină. raţie, m’am gândit să le împrumut dela una
mai audă de nume. Cu o mână sigură îmi scrisei iscălitura, din verişoarele mele, fetiţele de şcoală foarte
II.
Cu toate că eram desolat, cu inima când, nenorocire, biata peniţă prea mult sgu- ordonate, sub acest raport sunt bine aprovi-
strlnsă de mâhnire, şi prefăcându-mă destul In primele zile, deliciile leneviei câm­ guită de atâtea emoţiuni, întină pe hârtia sionate cu cele necesare, mă hotărîi şi
de liniştit, ’mi-ascundeam toată neliniştea su­ peneşti îmi părură destul de plăcute, cu toate albă, o pată mare de cerneală, când să trag strigai:
fletească, in fine pentru a preface o mai că în realitate eram nervos şi nerăbdător. ultima linie de împodobire a iscăliturii. Marietto I