Page 1 - Activitatea_1901_07_27
P. 1

Anul  I                                                  O ră ş tie ,  ii  Iulie  n.  1901.                                                            Nr.  27.


                Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
        Strada  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                      Strada  Beriului  Nr.  2.

                                                                                                                                                          Preţul  de abonament:
        Toate  manuscriptele  ce  pri­
        vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  p e-1^  de  an
            se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                       P entru  Rom ânia  şi  străinătate
        Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                         Pe  an20  franci.
             nefrancaie  nu se  primesc.
                                                 foaie  politică,  economică,  socială  şi  literară.                                                  Inserţiunile  se  acordează  conform
        Un  n u m ă r   costă  16  bani.                                                                                                                     tarifului  obicinuit.


           EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR :                                                                                                  REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                        A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
             D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


           „Ideal  naţional".                      mari,  căci  fără  sprijinul  lor  conştiu  ori­  PASIVITATE sau ACTIVITATE?        I tiuni  pe  cari  un  comandant  isteţ  al  dujma-
                                                                                                                                        nilor  străbunilor  noştri foarte corect  le-a  cua-
                                                   ce  luptă  e  înzadar...  Pentru  noi  »idea
                                                                                                                 de
                                                   naţională,  în  sine  atât  de  salutară,  es_ j      Dr  Eugen  de  Lem£nyi.        lificat  cu  cuvintele  lapidare:„Dreptul  îl  avem
                                                                                                                                        în  vîrfurile  săbiilor".
                                                   primă  o  ţintă  prea  neguroasă,  o  ţîntă                                               Resultă  din  cele  expuse  mai  sus,  că în
             Suntem  un  popor  fericit,  avem  as­  lipsită  de  bazele  ei  naturale,  ce  face se            IV.                     lupta  pentru  realisarea  aspiraţiunilor naţionale
        piraţii  »naţionale«,  mişcâri  »naţionale«,   perdem  din  vedere  ţînta  reală  ce  am                                        nu  te  poţi  provoca  nici  la  diplome  scrise  pe
        luptă» naţională«, avem  ideal  »naţional«.   putea-o  ajunge  uşor,  de  dragul  unei    Eu  nu  sunt  în  stare  a  mă  esprima  în   hârtie  de  pergament,  nici  la  legi  tipărite  cu
        Poate  la  nici  un  popor  nu-i  într’atâta   ţînte  ideale,  ce  poate  nici  odată  n’o s’o   privinţa simţămintelor, pe cari le are monarchul   cele  mai  frumoase  litere;  dar’  nici  nu  însem­
        desvoltat  simţul  «naţional*...  cel  puţin                                         faţă  de  noi;  atâta  însă  pot  să  spun,  fără  să   nează  luptă  a  cerşi  după  drepturi  în  dreapta
                                                   putem  ajunge.  Facem  ca  studentul,  fi  consultat  cercurile  curţii  imperiale,  ca  să
        eşti  ispitit  s’o  crezi,  cetind,  atât  de  des   căruia  tatăl  sâu  i-a  promis  un  cal  de  aibe  pentru  noi  simpatiile  cele  mai  mari  nu   şi  în  stânga,  ori  la  monarch  ori  la  opinia
                                                                                                                                        publică  a  Europei  sau  a  lumii  întregi;  şi  nu
        prin  foile  noastre  acest  cuvânt...     călărit  de  va  trece  cu  succes  peste   poate  să  facă  pentru  noi  mai  mult  decât   e  luptă  nici  polemia  jurnalistică  purtată  în
                                                                                             e  silit  să  facă.
             Nu  trece  zi  să  nu  cetim  despre   ezamen  —  în  loc  să  ne  pregătim  la                                            foile  noastre  naţionale  cu  toate  foile  jidano-
                                                                                                   Esistă  în  fisică  o  lege  numită  legea
         «idealul  nostru  naţional*,  despre  »lupta   ezamen,  învăţăm  a  călări...                                                  maghiare,  nici adunările  poporale,  în  cari  se
                                                                                              perseveranţei,  pe  care  Germanul  cu  mult   iau  cele  mai  pompoase  resoluţiuni,  nici  pro­
        pentru  idea  naţională*  şi  cei  mai  pu­
                                                        Fireşte  avem,  trebuie  să  avem  şi  mai  nimerit  o  numeşte  »Tragheitsgesetz*,  o   testele,  nici  adresele  de aderenţă, ci  lupta  aşa
        ţini  îşu dau  seamă  de  ceea-ce  va  se   un  »ideal  naţional«,  numai  cât  în  mij­ lege  care  poate fi aplicată nu  numai la obiecte   cum  o  înţăleg  eu, este  încordarea  puterilor fi-
        zică  aceste  şi  apoi  pentru  noi  încă  nici                                       ci  şi  Ia  persoane  şi  chiar  şi  la  politică,  şi  al
                                                   locul  nostru  domneşte  o  nisuitoare  con­                                         sice  şt  spirituale,  cu  scopul  de  a  impune
        nu  au  înţeles.                           fuzie  de  idei  în  privinţa  »idealului  na­  cărei  scurt  cuprins  este:  trândăvia  în  oprirea   adversariului  meu  voinţa  mea  şi  a’l  silf  să
                                                                                              unei  mişcări  începute  şi în reînceperea unei   facă  ceea-ce  doresc  eu.  Cum  îmi  închipuesc
              Lupta  pentru  »idea  naţională*  pre­  ţional«,  aşa  s’a  tocit  deja  această  frază
                                                                                              mişcări  încetate,  sau  în  producerea  vre­  eu  aceasta  luptă  sub  împrejurările  în  cari
        supune  bunăstare  economică,  propăşire   atât  de  des  a  fost  întrebuinţată  spre  a   unei  schimbări  într’o  stare  de  lucruri  deja   trăim  noi  astăzi,  o voiu  expune  mai  jos.
         culturală,  egale  drepturi  politice,  presu­  spune  ceva,  când  nu  aveai  absolut  ni­ esistentă.
                                                                                                                                              Dacă  premisele  expuse  până  aici  sunt
         pune  că  pe  terenele  aceste  ţi-ai  ajuns   mic  a  spune,  încât  azi  abia  mai  sun­  Această  lege  a  trândăviei,  o lege  a  na-   corecte  (şi  în  privinţa  corectităţii  lor sunt  cu
         ţînta,  ai  ajuns  popor  materialminte cult,   tem  în  stare  să  ne  închipuim  ceva  sub   turei,  este  de  vină  la  aceea,  că  şi  în  politică   plăcere  aplecat  a  întră  în  discuţiune),  trebue
                                                                                              se  schimbă  stările  existente  numai  atunci,
         ştiutor  de  carte,  că  ai  aceleaşi  drepturi   »ideal  naţional*.  Dacă  am  întreba  de                                    să  trag  din  antecedenţe  deocamdată  numai
                                                                                              când  forţa  împrejurărilor  reclamă  în  mod   câteva  conclusiuni,  cari  pentru  cei  ce  au
         ca  ori  care  alt  cetăţean  în  ţară  şi  eşti   100  de  inşi,  —  90  de  inşi ar  răspunde
                                                                                              imperios  o  astfel  de  schimbare.       făcut  politica  noastră  până  în  ziua  de  astăzi
         acum  nevoit  să-ţi  alegi  acum  o  ţîntă   negreşit:  «Idealul  nostru  naţional  e...   Arta  întreagă  constă  deci în  politică  în   nu  vor  fi  prea  măgulitoare,  dar’  în  privinţa
         mai  înaltă,  mai  abstractă,  un  ideal pen­  e...  e  idealul  nostru  naţional«.  aceea,  ca  să  ştii  provoca  sau  crea  astfel  de   cărora  trebue  să  ne  lămurim.
         tru  întruparea  căruia  să  conlucre  toţi.   Prea  ne am  obicinuit  cu  vorbiri,   împrejurări,  a  căror forţă  este în  stare  a  con-   Trebue  să  constat  în  prima  linie,  că
         înţelegem,  că  Germanii  să  lupte  pentru                                          strînge  factorii  normativi  la schimbarea  situa-   noi,  aşa  după  cum  ni-am  întocmit  lupta
                                                   adrese  şi  proteste  pline  de  astfel  de
         un  «ideal  naţional«,  pentru  unitatea po­                                         ţiunii  pe  care  o  ţinem  de  jignitoare  pentru   pentru   revendicarea  „drepturilor"  noastre
                                                   fraze  scuturate  ca  din  mâneci...  moşte­  interesele  noastre;  şi  accentuez  cuvântul  „in-
         litică  a  tuturor  Germanilor,  căci  ei  pe                                                                                  naţionale,  nu  aveam  ce  căuta  Ia  monarch  cu
                                                   nim  expresiile  dela  părinţi  şi  le  lăsăm  terese“,  pentru-că  drepturi  în  politică  nu
         terenul  economic  puţine  mai  au  de    drept  moştenire  copiilor  noştri .,  e  un  există, tot aşa după  cum  nu există obligăminte   memorandul,  pentru-că  monarchul  nu  putea
         ajuns,  în  privinţa  culturală stau  aproape   adevăr  trist,  că  aceste  fraze  „naţionale11   şi  nu  există  nici  morală,  fiind  dătător  de   să  primească  deputaţiunea  noastră.  Şi  chiar
                                                                                                                                        şi  dacă  o  primia, nu  ne putea  ajuta;  ear’ dacă
         fără  părechie,  ear’  în  privinţa  politică                                        măsură  în  politică  principiul jesuitic,  conform
                                                   servesc  numai    spre   a  masca  lipsa                                             am  cerut  dela  monarch  lucruri  imposibile,
         sunt  un  popor  mare  şi  puternic.                                                 căruia  scopul  sfinţeşte  mijlocul.       nu  avem  drept  a  ne  supăra  că  nu  ni-a  îm­
                                                   „creşterii  naţionale"...
                                                                                                   Nu  există,  nici  o  naţiune  care  ar  avea  plinit  dorinţele  noastre nerealisabile.  Neavând
              Şi  noi ?  E de prisos să facem  vorbe
                                                        „Idealul  naţional"  nu  trebuie  să-’l   dreptul  de-a  exista,  şi  nici  una, care  ar  avea  motiv  a  fi  supăraţi  pe  monarch,  de  oare-ce
         multe.  Suntem  un  popor  sărac,  lipit
                                                   căutăm  departe,  în  sfere  înalte,  „idealul  obligământul  de  a  peri;  nici  o  naţiune  nu  în  privinţa  resultatelor  politicei  purtate  de
         pământului,  fără  carte,  fără  drepturi
                                                   nostru  naţional"  trebuie  să  fie  iubirea   merită  o  soarte  mai  bună  decât  aceea  pe  noi  trebue  să  exclamăm:  „mea  culpa,  mea
         şi  mare  parte  fără  conştiinţa  stării                                            care  o  are,  şi  îşi  dă  un  atestat  de  sărăcie de  maxima  culpa",  nu  avem  motiv  a  rupe  cu
                                                   limbii  noastre  şi  cultivarea  ei,  trebuie
         noastre.                                  să  fie  luminarea  poporului  şi  creşterea   vitalitate,  dacă  caută  a’şi  îmbunătăţi  soartea  dinastia,  căci  inaugurarea  unei  politice  anti-
                                                                                              cerşind  favoruri  naţionale  sau reîmbunătăţirea  dinastice  ar  fi  pentru  noi  cei  învăţaţi,  nu  a
              Noi  avem  încă  lipsă  de  ţînte  mai   lui  pentru  un  scop  mai  înalt.
                                                                                              sorţii  sale  dela  unul  sau  altul  dintre  factorii  lupta,  ci  a  cerşi,  foarte  desastroasă.
         puţin  vagi,  mai lămurite, de o ţîntă  hotâ-                                        politici,  fie  din satul propriu, fie din  altă  parte.  In  cadrele  monarchiei  habsburgice  nu
         rîtă   şi  înainte  de  toate  reală,  să                                                 Cu  un  cuvânt,  cestiunile  politice  nu  ni-ar  strica  prea  mult,  după  politica  pe  care
         poată  fi  înţeleasă  şi  de  massele  mai                                           sunt  cestiuni  de  drept,  ci  de putere; sunt ces- am  urmat-o  până  astăzi;  dar’  totuşi mai  mult


                                                   de  se  găsia  comisia.  In  curtea  hotelului  se  curte.  Lângă el era  părintele Alexandru.  Când   Părintele  făcu  câţi-va  paşi  şi  voi  să
              FOIŞOARA                             găsea  mulţime  de  oameni,  tineri  şi  bătrâni.  auzi  Leonte  numele  său,  îi  trecu  un  fior prin  spună  ceva,  să  se roage de doctor,  de  major,
                                                   Bătrânii  veniseră  cu  vre-un  baiat,  cu  vre-un  corpul  întreg,  se  uita  la  tatăl  său,  fără  să  zi­ ori  de  altul  din  comisie,  să  lase  pe  Leonte
                                                    nepot  ori  cu  alte  rudenii;  întrau  şi ei m sală,  că  vre-o  vorbă  ş-apoi  intrară  amândoi  în-  măcar  un  an  încă,  să  nu-1  recruteze.  Dar
              DESERTORUL.                          priviau,  se  mirau  câte-odată,  cu  câtă  indiie-  lăuntru.                         nu  i-se  dete  voie  să  vorbească.
                                                   renţă  strigă  doctorul  militar  «tauglich»  sau
                                                                                                   Când  intrară  în  sală,  Leonte  nu  mai   Ce  zi  posomorită  a  fost  ziua  aceea!
                                                    «untauglich».  Intr’adevăr,  că  pe  el  de  multe
                                                                                              vedea  nimic  limpede  înaintea  ochilor lui. I-se
              Era  în  Aprilie,  într’o  Duminecă.  Era  ori  nu-1  costa  nimic lucrul acesta, da’ pe  unii                                  Lui  Leonte  îi  venea  mereu  să  plângă;
                                                                                              părea,  că  se  învârte  sala  'împreună  cu  el  şi
         sărbătoare,  vreme  frumoasă,  primăvară.  Ziua  tineri  sau  pe  unii  părinţi,  cuvintele  acestea                            ajunse  într’o  astfel  de  situaţie  ciudată,  când
                                                                                              cu  toţi  cei  cari  erau  acolo.  Fără  să-şi  dea   fiinţa  întreagă  ţi-e  supusă  par’că  unei  încor­
         întreagă  se  vedeau  prin  sat  bărbaţi  şi  femei  erau  menite  să-i  întristeze  sau  să-i  învese­
                                                                                              seamă  ce  face,  păşi  înainte.  Părintele Alexan­  dări  fără  margini  de  puternică,  când  par’că
         în  haine  de  sărbătoare,  rari  mergeau  la  cu­ lească  pentru  multă  vreme.
                                                                                              dru  şe  aşeză  pe  un  scaun,  mai  la  o  parte,   nimic  nu  mai  are  valoare  înaintea  ta.  Ear’
         noscuţi,  la  rude,  să  mai  petreacă,  să  mai   In  sala  hotelului,  comisia  îşi  începuse  unde  tnai  erau  şi  alţi  privitori.
         schimbe  o  vorbă.                                                                                                              părintele  Alexandru ofta  mereu,  de multe  ori
                                                   cercetările.  Pe  la  uşi,  jandarmii  ungureşti  în­  Leonte  îşi  auzi  încă  odată  numele, apoi  îşi  făcea  câte-o  cruce  şi  spunea:  Aşa  a  fost
              In  casa  părintelui  Alexandru  se  vedea  armaţi.  La  uşa  principală,  din  care  intrai  în
                                                                                              doi  soldaţi  îl  duseră  la  măsurător.   voia  ta,  Doamne 1
         însă  oare-care  nelinişte,  grije.  In  ziua  urmă­ sală,  steteau  patru  jandarmi.  Aveau  feţele  în­
                                                                                                   —  Un  metru  şi  şepte-zeci,  strigă  unul   Şi  nu  le-ar  fi  fost  de  alta,  dar  acum
         toare  Leonte,  fiul  părintelui  Alexandru,  tre­ cruntate,  ca  de  obiceiu,  mustăţile  lungi  şi
                                                                                              dintre  soldaţi,  nemţeşte.                avea  să  ducă  pe  Leonte  în  cine  ştie  ce  pro­
         buia  să  se  presinte  la  recrutare  şi  cu el  avea  negre,  ei  citeau  de  pe liste  mari,  numele  ce­
                                                                                                                                         vincie  îndepărtată,  să-I  despartă  de  satul  lui,
         să  se  ducă  şi  părintele,  ca  să  vază,  se  mai   lor  cari  aveau  să  se  presinte.  Apoi  doctorul  începu  să-l  cerceteze.
         pună  o  vorbă  şi  să  se  mai  roage  de  domnii   Cei  pe  cari  îi  strigau  jandarmii,  întrau   Peste  puţină  vreme  îl  lovi  cu  mâna  pe   de  Florica,  cea  mai  frumoasă  fată  din  sat.
         din  comisie,  să  nu-1  recruteze  încă.  Leonte                                                                              Ş-apoi  pe  lângă  astea,  trei  ani  să porţi puşca
                                                   într’un  apartament,  se  desbrăcau  şi  apoi  în­ umăr,  se  uită  la  major,  strigă  «tauglich»
         era  sprijinul  casei,  era  unicul  fiu  al  părin­                                                                            mereu,  să  taci  şi  să  rabzi  înjurături  şi ghion-
                                                   trau  în  sală.  Acolo  un  alt  jandarm  le  cetea  ş-apoi  mai  adause  tot  nemţeşte:  de-ar fi  toţi
         ţilor.                                                                                                                         turi  dela  toţi,  ori  cum,  e  prea  mult!
                                                   încă  odată  numele  şi le spunea numărul, după  ca  acesta I
              A  doua  zi  de  dimineaţă, căruţa era gata   cum  erau  să  urmeze.                 Lui  Leonte  i-se  părea  că  s’a  dărîmat   Dar  dacă  lor  duce  în  Bosnia I  şi  trei
         de  plecare.  Leonte  şi  tatăl  lui  îşi  luară  ră­                                                                           ani  să  nil  mai  vază  pe  ai  lui,  pe  Florica I
                                                        —  Constantinescu  Leonte  —  se  auzi  casa  pe  el.  Ar  fi  putut  atunci  să  arză  hote­
         mas  bun  dela  preoteasa,  care le  ură  noroc şi
                                                   intr’un  rând  vocea  unui  jandarm  dela  uşa  lul  întreg,  ori  să  fie  afară  un potop îngrozitor   („Fam.")   S'elian  Russu.
         călătorie  cu  bine  şi  plecară.
                                                   principală  si  în  acelaşi  moment  urmă  o  înju­ şi  el  totuşi  n’ar  fi  simţit  nimic,  n’ar  fi  văzut
              Peste  două  ore  ajunseră  la  Braşov,  un­ rătură  din  partea  lui,  de  oare ce  d’abia putu­ nimic.  îşi  schimba  neîncetat  faţa1  din  roşu   (Va  urma.)
        de  era  locul  de  recrutare.  Lăsară  căruţa  la  se  să  citească  acest  nume  lung.  în  palid,  ear’  din  palid  se  înflăcăra  din  nou.
         un  birt  şi  ei  se  duseră  la  hotelul  Orient, un­  Leonte  stetea  în  mijlocul  mulţimii,  în Tremura.  Când  se  întoarse,  văzu  pe  tatăl lui,
   1   2   3   4