Page 1 - Activitatea_1901_07_28

Nr. 28.
Anul I. Orăştie, 18 Iulie n. 1901. Administraţia:

Manuscripte nu se înapoiază — Epistole ACImlĂlEĂ Preţul de abonament:
Redacţia:
Strada Beriului Nr. 2.
Strada Beriului Nr. 2.

Toate manuscriptele ce pri­
pe an 8 cor., pe 1/a de an
vesc conţinutul foii sunt a
4 cor., pe trei luni 2 cor.
se adresa redacţiei.
Pe an20 franci.
nefrancaje nu se primesc. P entru Rom ânia şi străinătate
foaie politică, economică, socială şi literară. Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ă r costă 16 bani. tarifului obicinuit.

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n

faţă cu primejdiile ce i-se opun şi se numai calea asta poate duce la isbândă I nici decum pentru un popor cumpătat ca al
Constatări. meargă drept spre ţîntă, întorc ţîntei şi înainte de toate sâ nu timbrăm de nostru. Luptă ne trebue însă, luptă dreaptă,
spatele şi, toate drumurile duc la Roma, „trădător“ pe imul sau altul numai şi
dar’ cât mai intensivă, căci pe de o parte
bazaţi pe rotunzimea pământului pleacă numai pe basa, că n ’am fost în stare
numai prin luptă putem realisa aspiraţiunile
la drum, pe o cale cei drept mai sigură sâ-1 înduplecăm, că numai noi putem
«Indestulirca e lipsă de fantezie» noastre naţionale, ear’ pe de altă parte prin
prin lipsa de piedeci, mai nesigură însâ ferici poporul, şi că numai calea apu­ neactivitate ni-se moleşesc şi degenerează pu­
a zis odată cineva. Să te miri deci
prin lungimea ei, pleacă la drum plin cată de noi duce la ţîntă. terile, ceea-ce Ia rândul său neapărat trebue
dacă omul, această fiinţă plină de fan­
de nădejdi, ca în urmă sâ ajungă la să ne demoraliseze, precum în parte s’a şi
tezii, e vecinie neîndestulit? Să te miri întâmplat.
ţîntâ istoviţi, sleiţi de puteri şi fără nă­
deci dacă noi românii popor par excel- Date fiind cele premergătoare, de sine
dejdi...
lence plin de fantezii, suntem vecinie PASIVITATE sau ACTIVITATE? se impune întrebarea; cum avem să ne întocmim
Aşa stăm şi noi românii în pri­ lupta laţă de adversarii noştri ? Ce tactică
neîndestuliţi ? de
vinţa politicei noastre naţionale. Toţi avem să observăm faţă de ei ?
Vecinie neîndestuliţi cu starea-ne Dr Eugen de Lem^nyi.
tindem spre binele poporului din Pentru-ca să putem răspunde corect la
actuală dorim mereu alte stări, uitând
sînul căruia am eşit, toţi avem aceeaşi această întrebare, trebue să ne dăm mai întâiu
că nu poţi schimba o stare cam pre­ seamă de următoarele împrejurări:
ţîntă: fericirea poporului! Dar’ oameni v.
cum îţi schimbi un guler, sau precum 1. Cine sunt adversarii noştri ?
suntem şi avem greşelile oamenilor.
îşi schimbă mulţi de pe o zi pe alta Cred, că în cele de până acum am 2. Cât sunt de tari şi pe ce se baseazâ
Unii cred, că singura cale ce duce
părerile, uitând că suntem legaţi de expus înţelesul, esenţa,' simburele articolilor puterea lor?
spre bine e calea apucată de ei, alţii
glie. »Stări noue«, »ere noue« nu ne din întrebare, dcaltcum scrişi de un om, — 3. Cine sunt aliaţii lor?
că tocmai părăsirea acelei căi duce la recunosc, — de inimă şi de perfectă bună 4. Care este posiţiunea noastră şi cât
putem crea, nu ne rămâne deci decât
izbândă sigură, ear’ alţii apucă o a credinţă, pentru a putea risca afirmarea, că de tari suntem ?
să îmbunătăţim starea-ne actuală... şi
treia cale, călăuziţi de aceeaşi credinţă sfaturile ce ni se dau sunt resultatul unei 5. Cine sunt aliaţii noştri fireşti, cât de
aici şi tind toţi cei cari ştiu judeca prea pripite cugetări.
fermă în ce priveşte calea lor... tari sunt ei şi la ce ajutoriu putem noi conta
serios. Articolii dlui A. nu sunt nici mai mult din partea lor sub toate împrejurările?
Avem „pasivişti", „activişti**, „mo-
Că asta nu se întâmplă pe aceeaşi nici mai puţin decât provocare sau îndem­ Să luăm întrebările pe rînd. Cine sunt
deraţi**, „ultraişti**, şi mai ştie Dumne­
cale e foarte firesc şi chiar în deose­ nare la inaugurarea unei politice aventurioase. duşmanii noştri ?
zeu câte soiuri de „işti*' cari toţi vor
birea asta a căilor zace posibilitatea Nu mă număr între aceia, cari s’ar putea îmi veţi răspunde: Ungurii I Ear’ eu vă
sâ fericească poporul român! simţi îndreptăţiţi a mărgini libertatea cugetării voi replica: nu! Ungurii nu pot fi duşmani,
reuşitei, ajungerii ţîntei! Dacă toţi am sau a laptei; ba chiar din contră, sunt de deoare-ce nu au motiv a ne urî; ear’ lipsind
apuca aceeaşi cale, am zări ţînta nu­ Şi ce fac aceşti „işti** ? In loc se-’şi
principiul lui Friedrich-cel-mare, conform causa, nu poate fi vorba nici de efect.
mai dintr’un singur punct de vedere şi întindă mână de ajutor se hulesc şi se de- căruia fie-cine se poate ferici după „fasonul*1
Ura dela popor la popor, ca ori şi
poate nici n’am ajunge-o în veci, cum faimâ şi se numesc reciproc „trădători**... seu; dar’ cu toate acestea nu pot admite, care altă ură, trebue să-’şi aibe motivele sale
când în îmbulzeală toţi vreau să iasă Ar trebui sâ înţelegem odată, că ca să se facă încercări aventurioase cu desti­ basate, — şi în caşul de faţă — bazate pe
pe aceeaşi uşe, nu poate eşi nici unul, nu există „tradare** în politică, că ro­ nele unui întreg popor. Suntem o naţiune psichologia popoarelor. Simpla împrejurare,
tinără, vinguroasă, tenace, nedt-spărţibilă de
cel puţin nici unul în tihnă şi teafăr... mânul, fie el de ori-ce nuanţă politică, că noi cei de dincoace de Carpaţi locuim în
glia pe care ne-am născut. Având convingerea, ţinuturi cari poartă numele colectiv de U n ­
înaintând însă pe căi deosebite, nu poate fi timbrat de „trădător** pur că pământul pe care locuim astăzi, al nostru
ni-se dă prilej să vedem ţînta din mai şi simplu pe faptul, că e de o altă este şi al nostru va rămânea: este deci sub garia», nu este de ajuns pentru-ca să escite
ura Ungurilor în contra noastră. De ură ba-
multe puncte, şi ajungerea ei ni-se în­ convingere, decât alţii... căci el e nu­ demnitatea noastră să ne dimitem la expe­ sată numai atunci poate fi vorba, când inte­
făţişează cu mult mai uşoară. Unul cel mai semnul, că basele pe cari sunt rimente aventurioase, al căror resultat în caşul resele naţionale, culturale şi economice ale
puţin dintre sutele de luptători o va aşezate principiile creşterii noastre, sunt cel mai bun problematic este; ci conştii de Ungurilor ar fi colidat vre-odată sau ar co-
ajunge, isbânda însă va fi de folos tu­ base şubrede, nehotărîte ... puterea şi calităţile noastre superioare, trebue lida de present cu ale noastre. Dar’ o coli-
să luptăm cu vizirul deschis pentru posiţiunea
turor. înainte de toate trebuie dară să pe care voim să o ocupăm în această ţeară. siune de interese între Unguri şi noi nu a
Numai cât aici earăşi dai de cu­ tindem sâ-’i convingem pe adversarii esistat în trecut, nu esistă în present şi nu
Aventurile politice sunt pentru popoare va exista pe viitoriu.
sur! Sunt şi de aceia, cari orbiţi dau noştri „de acelaşi neam**, despre buna
prăpădite, cum sunt bunăoară Bulgarii, cu In cestiuni naţionale şi culturale noi
înspăimântaţi de nişte pedici imaginare, noastră credinţă în eficacitatea căii
comitetele lor revoluţionare, cari nu au să nici-când nu li-am stat în cale Ungurilor; de
aparente sau esagerate, în loc să dee ce am apucat-o, să-’i convingem că piardă nimica şi cel mult câştiga pot, dar’ noi, mulţumită calităţii noastre de element

desăvârşită şi numai în depărtare se auziau atunci şi cea de acum I Par’că au trecut o . — Astăzi poate mă întâlnesc cu Flo­
F O IŞ O A H A nişte strigăte de ciobani, cari îşi aduceau sută de ani. rica, îşi zicea el, şi gândul acesta îl înveselea
oile în sat. Ear’. razele lunei se prelungiau ca Acum stă ziua întreagă la exerciţiu, şi-i da curaj.
nişte panglici lungi de aigint, pe toată întin­ face atâtea marşuri şi cum va greşi cel mai In ziua următoare, compania în care
DESERTORUL. derea, cât vedeai cu ochii! mic lucru, să fie înjurat, pălmuit şi de multe se găsea Leonte era Ia exerciţiu. Un sergent
ori închis. Apoi sergentul! Ce om barbar e
Şi cum cânta, într’o vreme auzea în comanda. Când sergentul striga într’un rând:
(Urmare şi fine.) apropiere sunete de paşi. Se uita repede în sergentul! Câte nu i-a răbdat el lui, câte lo­ Habt Acht! Leonte greşi şi nu-si duse puşca
partea din care venea sunetul şi pe drumul vituri cu puşca, cu sabia! Şi e numai de la umăr după cum trebuia.
Era în Noemvrie. De câte-va săptămâni care duce pe la marginea grădinei lor, zări câte-va săptămâni soldat, şi a fost închis de Leonte zărise pe tatăl Florichii, care
Leonte era soldat, într’un regiment de infan­ pe Florica. trei ori şi asta numai sergentul a făcut-o... stetea de-o parte şi se uita la el. Pe Flo­
terie. Fu trimis la Sibiiu. — Bună seara, Florico ! Apoi scoase din buzunar 6 hârtie scrisă rica n’o văzuse. Şi tocmai când striga ser­

Ca soldat îi mergea rău dela început — Bună seara, Leonte, dar frumos pe amândouă feţele. Era o scrisoare pe gentul: Habt Acht! el se plecase puţin, spe­
încă. Ii era greu de tot şi-l nuincia dorul de cânţi, zise Florica, mai colea m'am oprit şi-am care i-o scrisese Florica. îi scriea mult Flo­ rând să o vază. Atunci o văzu ; ea se uita la
ai lui. Când avea vre-o oră liberă, fără voie ascultat, nici nu ştiam că eşti tu. rica, despre tot ce se întâmplase în satul el şi-i zîmbea. Ear’ el, uitându-şi pentru un
lor dela plecarea lui de acolo, despre alte
se duce cu gândul la satul Ini şi la atâtea — Ea lasă... vreai să mă lauzi, dar moment de sine, de locul unde se află,
lucruri şi la urmă îl încunoştiinţa, că tatăl ei
întâmplări şi petreceri de ale ei! unde te duci ? greşi.
are o treabă la Sibiiu şi, că va pleca peste Dar sergentul îl văzu, el observa tot.
Intr’o zi stătea mâhnit în casarmă. Gân­ — Mă duc la Ilinca, s’o chem la noi. câte-va zile. Ea a stat mult pe lângă tatăl
dea la ai lui, de-acasă. Ce-o fi la noi în sat — Mă laşi să viu şi eu ? său, s’o ia şi pe ea şi după multe rugări d’a- Era un om aspru sergentul şi după cum îl
cunoaştem de mai înainte, ştim ce suferea
acum, îşi zicea el. Colo departe o casă mică, Şi el se scula repede, sări gardul şi bia l’a putut îndupleca. Şi-acum îi scriea ve­ Leonte dela el.
văpsită cu alb, tocmai lângă biserică.... Acolo merse lângă ea. Plecară mai departe amân­ selă, aşteptând cu nerăbdare vremea, când — La cine te-ai uitat ? Ce ? Nin puşca
ra’arn născut eu, acolo am trăit copilăria, mă doi. se va întâlni cu el. nu mai ştii s’o porţi ?
jucam ziua întreagă cu Petre, băiatul Ce mult îi plăcu lui în seara aceea I Leonte ceti cu o nemărginită bucurie — Ştiu, dar...
dascălului., apoi câte încă, Florica.. Căci tinereţe, dragoste, sunt tocmai ca nişte aceste lucruri, se înveseli mult. Par’că nu-i
— Nici un dar, las că te învăţ eu!
Şi’ntr’o clipă îi veni în minte o seară tovarăşi de drum veseli, te fac să rîzi, venea să creadă lucrul acela. Se gândea, în-
Şi în momentul acela răsunară câteva
din toamna anului trecut, când era în sat, la să petreci. Şirul lung de sălci de lângă mar­ ocmai ca Florica, la fericitele momente în palme.
ei. El stetea în grădina lor, o grădină mare, ginea drumului, par’că erau nişte prietini, cari cari se vor întâlni, vor vorbi. De când îi scri­ Leonte cu faţa roşie de mânie, de ru­
şi aşezată sub o salcie înaltă dela marginea se uitau la ei veseli şi-i salutau cu dragi.... sese ea, era mai vesel şi când pleca dimi­ şine se uita la Florica. Ea începuse să plân­
grădinei, cânta din fluer o doină a Oltului. Ce bine se simţia el atunci 1 neaţa la exerciţiu, nu mai era atât de în­ gă, era cu batista la ochi.
Era o seară frumoasă, ear’ linişte aproape Şi e atâta deosebire între viaţa lui de tristat ca mai înainte. Asta era prea mulţi când nu-1 vedea