Page 1 - Activitatea_1901_07_29
P. 1
Anul I Orăştie, 25 Iulie n. 1901. Nr. 29.
Redacţia: Administraţia:
S trad a Beriului Nr. 2. S trad a Beriului N r. 2.
Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe 1/3 de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
Pentru România ţi străinătate :
Manuscripte nu se înapoiază — Epistole Pe an 20 franci.
nefrancaie nu se primesc.
Un n u m ăr costă 16 bani. foaie politică, economică, socială şi literară. Inserţiunile se acordează conform
tarifului obicinuit.
EDITOR, PRO PRIETA R ŞI ŞE F -R E D A C T o R : REDACTOR RESPO N SA BIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel M untean L auri an B erci an
cei cărora le-am promis ajutorul nos tradiţională'*, e legenda „tradiţiei..“ Pri-I existentă între ei şi noi, ar trebui să aibă
Contemplări. tru... şi înainte de toate să împlinim vim deci cu neîncredere la toţi, cari pentru noi oare-cari simpatii, pentru-câ cu
sub ori-ce împregiurări promisiile făcute. convinşi de relele ce ascunde în sine greu ar mai afla în lume vre-un alt popor,
care să plătească cu o consecuenţă atât de
Tot „păcate1*, ce-i drept „frumoase** şi această politică de „tradiţii**, încearcă
rară toate sarcinile publice şi să sufere, ca
I. „nobile**, dar’ a căror frumseţă şi no să rupă cu ea. statul să îngrijească aproape exclusiv numai
bleţă nu împedecă pe alţii să se folo de ale Uugurilor interese naţionale, culturale
Asupra unui lucru suntem cu toţii
sească de ele în detrimentul nostru. şi economice.
de acord, anume, că în privinţa politi PASIYITATE sau ACTIVITATE? Fapt este însă, cu toate acestea, că Un
Nu suntem politiciani, căci nu ne
cei noastre stăm rfiu, rău de tot. In de gurii sunt pătrunşi ţaţă de noi de o ură atât
lasă inima se exploatăm fără milă si
aşa strîmtoare am ajuns, atâtea căi am Dr Eugen de Lemenyi. de mare, încât dacă numai s’ar putea, bu
tuaţia celor cari au lipsă de noi, s’o
apucat şi încercat, încât azi ni-e cu ne curos ne-ar şterge de pe charta etnografică
exploatăm în folosul causei pentru care a Europei, sau cel puţin a Ungariei.
putinţă să ne mai orientăm. De cele vi.
luptăm, cel mult exploatăm causa, în Simţământul de ură, pe care-1 nutresc
mai multe ori, în momente mai grave, De bună voe nu ne vom maghiarisa nici
folosul nostru propriu. Că nu suntem Ungurii faţă de noi, după-cum am arătat
instinctul nostru de viaţă ne-a arătat când; şi dacă Ungurii cred că vor putea
politiciani am dat de nenumărate ori mai sus, nu are motive psychologice, ci este
calea adevărată şi corăspunzătoare, pen exopera aceasta, in contra voinţei noastre,
şi dăm mereu dovezi. Prea lucrăm cu tredue să le aducem aminte, că aceea-ce produs pe cale artificială din partea acelor
tru acele momente, numai cât durere! elemente ale patriei comune, pentru cari
bună credinţă; prea ne încredem în nu au putut face ei timp de un milleniu, nu
instinctul a fost numai instinct, ne-a este un interes vital de prima ordine, ca în
promisiuni seci făcute sub forţa primej vor putea isprăvi nici in viitor, nici când,
arătat numai calea de apucat, lăsân- această ţeară discordie şi uiă să fie, căci
diilor ameninţătoare şi date uitării, în şi cu atât mai puţin până la momentul, când
du-ne apoi s’o urmăm după-cum vom pericolul slav va începe a deveni actual numai atunci îşi pot ajunge scopurile lor mes
dată ce prin ajutorul nostru situaţia s’a chine.
şti, lăsând u-ne să rătăcim pe calea ade pentru regatul coroanei sfântului Ştefan.
limpezit. Cari sunt aceste elemente, uşor e de
vărată, dibuind în dreapta şi stânga, Din consideraţiune pentru aliaţii noştri gîcit.
Ajunge să amintesc un singur exem Slavi mă simt obligat a declara la acest loc,
până am perdut-o din nou... Sunt! elementul semit şi aceia, cari, deşi
plu: Luptele noastre din 48! Dacă am că sub pericolul slav nu înţeleg vre-un pe
Instinctul acesta de viaţă e un nu sunt semiţi, din interes material s’au în
fi fost politiciani, azi n’am fi unde sun ricol, care ne-ar putea ameninţa din partea
dar nepreţuit în momente de nehotă- Slavilor din monarchie; ci înţeleg numai şi rolat sub steagul liberalismului, recte al se
tem! Nu ne-am fi îndestulit cu vorbe mitismului, cu scopul vădit de a face din
rîre, de şovăire, când nu mai ştii din numai imperiul rusesc, cu tendinţele sale cu
goale, ci am fi cerut în schimbul sân regatul Ungariei o ţeară tributară alianţei
două căi ce-ţi stau deschise pentru care ceritoare, cari chiar şi pe Slavii din monar
gelui ce ni-se cerea să-l vărsăm, să israelite.
să te hotăreşti, dar’ îndată ce te-ai chie îi ameninţă cu aceeaşi măsură ca şi pe
Evreul e un psycholog minunat şi un
hotărît odată, are să te părăsească, are ni-se asigure, că vom şi căpăta ceea-ce noi; căci nu ne este permis să uităm, că sin cunoscător temeinic al moralei creştineşti; şi
să facă loc judecăţii, ca apoi călăuziţi ni-se promitea, să ni-se asigure într’un guraticele popoare slave din monarchie for acestor două calităţi poate mulţumi toate
de ea să putem urma calea arătată mod, încât încălcarea acestor promi mează individualităţi etnice cu o conştiinţă succesele obţinute întru aservirea popoarelor
naţională bine desvoltată, cari s’ar opune vre
fără şovăire..., fără milă pentru alţii. siuni să nu fi atârnat dela un simplu unei rusificări cam în aceeaşi măsură în care arice locuitoare în Europa. Evreul cu instinc
act de capriţiu...
Asta e: fără milă pentru alţii! ne-am opune bună-oară noi linei contopiri tul, care formează caracteristica rassei sale,
Politica nu cunoaşte milă, nu cu Nu suntem politiciani, dar’ pentru cu poporul italian sau cu ori-care alt popor a mirosit, că din toate statele europene nici
noaşte consideraţii de umanism, singu aceea totuşi nu ne lăsăm dela a face al gintei latine. unul singur nu este aşa de acomodat pentru
ratecul individ nu numără când e vorbă politică. Decepţiile ni-le însemnăm la Cine vorbeşte deci astăzi de panslavism întemeerea unei Palestine moderne ca Un
ca despre o idee a cărei realisare ar consta garia; şi aceasta de două cause.
de binele obştesc... şi aici zace pentru răvaş, adânc, adânc, se nu se şteargă
în crearea unei Rusii mari, care să cuprindă Prima causă este de căutat în caracterul
noi o pedecă de neînvins, o stavilă ce cu una cu două şi dăm înainte...
în sine pe toţi Slavii, acela sau este un ig poporal al Maghiarilor. Ungurul ca şi Po
ni-se opune şi ne opreşte să putem Adevăr grăeşte z ic a la română: norant sau un calumniator răutăcios, pentru-că lonul este sumeţ, ambiţios, înzestrat cu o
cândva ajunge ceva pe cale politică. „Românul ţine minte**, dar’ adevăr grăeşte nu există popor slav care să aibă drept ideal dosă măricică de grandomanie şi de dor de
Suntem un popor care ne ştim şi adausul plin de o ironie dureroasă: naţional încetarea existenţiei sale ca indivi mărire; ear’ amăsurat acestor calităţi nu
dualitate etnică de dragul unei mari Rusii. ştie păstra şi cruţa absolut de loc, din care
însufleţi pentru o idee măreaţă, popor „dar’ ţine minte numai de greşelile sale
Dar’ am cam deviat dela obiect. In cele causă nici-când nu se ştie ajunge cu ceea-ce
în stare să jertfim avere şi viaţă pen şi numai ca la prilejul dat să le comită
precedente cred a fi dovedit până la evidenţă, are; aceste calităţi în sine îl predestinează
tru realisarea ei, să perseverăm în bine din nou...“
că Ungurii nu au motiv să ne urască, ci că deja pe Maghiar, ca să ajungă în dependenţă
şi rău, neclintit, nestrămutat pe lângă Credeul nostru politic e „alipirea abstrăgend chiar dela comunitatea de interese financiară şi economică dela un alt popor,
Ei vezi, a a suntem noi, »noi ceştia- prin ţinuturile arctice, unde o jumătate de an grădinuţei, de multe-ori a venit vorbă de
FOIŞOARA lalţi !« Dela noi toţi aşteaptă ceva »extra...« e noapte (sărmanii păzitori de noapte!) şi cea tine şi de câte-ori o guriţă frumuşică dădea
De eşti poet, toţi aşteaptă să vorbeşti mereu laltă amurg şi anul întreg frig... frig., aşi trece expresie regretelor, că te-ai dus, doream şi
în versuri, din gură-ţi să curgă numai vorbe poate şi dincolo de polul nordic, dacă n’ar eu să mă fi dus departe, departe, ca şi de
D o i n ă cadenţate, să scuturi poesiile ca din mânecă... fi numai aşa cald, dacă nu m’ar alunga dela părtarea mea s’o fi regretat, dacă...
de De te-au pus păcatele rele să scrii, într’o masa de srris căldura. Ei da, dacă... ar fi regretat-o...
O. Carp, clipă de melancolie, ceva lucruri mai hazlii Vezi, dragă, a a mi-se întâmplă de cele Şi ce mândră s’a făcut acum I Aşa de
presărate cu câte-va grăunţe de satiră, toţi mai multe-ori, când mă pun să scriu... natura mândră, încât de multe-ori eram gata să şterg
Atât de trist răsună doina aşteap.ă ca tot al doilea cuvânt ce-l roş eşti nu mă lasă. Iarna nu pot scrie, fiind-că din din programa noastră punctul în care e vorbă
Fără cuvinte înţeleasă! să fie o glumă, o observare cu spirit, o schîn- lipsă de foc îmi înghiaţă de frig degetele, despre neatîrnarea noastră, despre rezistarea
Ce dor îşi spune cine-o cântă lea .. A da, asta e fatalitatea „renumelui!** cerneala şi vîna poetică, vara a-şi scrie, dacă noastră tuturor influenţelor străine... O, doi
Şi ce durere îl apasă?
Tu, dragă prietene, azi-mâne ai să soarele nu ar sta să mă topească cu razele ochi frumoşi sunt un argument, ce apasă greu
ajungi „fiscaleş", azi-mâne ai să-ţi ceri sara lui ferbinţi... în cumpăna unui tinăr, când cerul e senin
Ascult-o numai cum adie
Din munţii noştri până ’n vale, in biit scuzele prietenilor, că nu poţi sta Să nu te aştepţi dară din partea mea florile mirositoare, când pe arbori cântă vesele
Şi spune-’mi dacă ştii vre-un cântec mai mult „dar’ te aşteaptă nevăstuţa cu cina“... la scrisori „â la comandă**, n’am să-ţi scriu păsărele...
Mai dulce şi mai plin de jale. azi-mâne vei ajunge om făcut, primeşte decât după ploaie, căci ploaia nu numai pă In oglinda ăstor ochi atât de frumoasă
dară sfatul ce ţi-1 dă un prieten păţit: fe- mântul îl face roditor, ci şi creerii de scriitori... îmi pare vieaţa... o, da, numai viaţa e fru
Nu-’i plânsul unei inimi numai reşte-te d’a deveni „renumit 1“ Fereşte-te de Eu am observat, că vara trecută după vr’o moasă. Naşterea, moartea, sunt urîte I Urîte
Şi-al unei clipe trecătoare,
asta cum ar fi trebuit să se ferească Eva să furtună cât de mică, numărul poeziilor şi nu ca pământul, când căzând întâia zăpadă se
Ci neamul nostru ’ntreg îţi cântă
Durerile de care moare... asculte de ademenirile şerpelui, cuin ar fi tre velelor creştea cel puţin cu 10°/0... naşte iarna: — mocirlă aici, mocirlă colo...
buit să se terească Adam de vorbele amăgi Scrisoarea asta fireşte-i excepţie.., o scriu Uiîte ca pământul, când topindu-se zăpada
toare ale Evei, când l’a îmbiat cu mărul po deşi na plouat de mult, dar’ cum stăm azi moare iarna : mocirlă aici, mocirlă colo...
vn&wt â i n mului oprit — şi vei fi fericit... vei avea drep dimineaţă în uşa grădinii şi mă uitam la Numai viaţa e frumoasă! Frumoasă ca
— Scrisori din grădină — tul d’a vorbi şi scrie când vreai, cum vreai trandafirii înfloriţi, la garoafele mirositoare, pământul acoperit de giolgiul alb de zăpadă,
şi ce vreai. mi-am adus aminte de zilele când ambii ce frumoasă ca pământul îmbrăcat în haina-t
Mai bucuros aşi scrie acum despre po ream permisia să ne împodobim cu câte un verde de flori şi ierburi...
I. lul nordic, despre ştirile ce-au sosit în vremea boboc de „roşa Paulina** şi m’a cuprins dorul
M'a apucat ear’ dorul să scriu... Ce? din urmă despre soartea neînfricatului explo Şi-acum pune-te, prietene, şi zimbeşte...
să-ţi scriu, să-ţi povestesc despre vremile cum vezi am rămas tot cel vechiu...
Mai ştiu şi eu! La tot cazul însă ceva intere rator polar Andree, mai bucuros aş descrie trecute.
sant, căci n’am Incătrău. o călătorie pe sanie prin ghieţurlle Groniandei, Şezând în umbra pomilor din fundul C-A-I-N.