Page 1 - Activitatea_1901_08_32
P. 1

Anul  I.                                                Orăştie,  15  August  n.  1901.                                                                Nr.  32.



                 Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
         S trada  B eriu lui  Nr.  2.                                                                                                                   S trada  B eriu lui   Nr.  2.

                                                                                                                                                           Preţul de abonament:
         Toate  manuscriptele  ce  pri­
         vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/a  de  an
             se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                        Pentru   România  şi  străinătate :
         Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                         Pe  an  20  franci.
              nefrancaie  nu se  primesc.

         Un  număr  costă  16  bani.              foaie  politică,  economică,  socială  şi  literară.                                                  Inserţiunile  se  acordează  conform
                                                                                                                                                             tarifului  obicinuit.

            EDITOR,  PROPRIETAR  Şl  ŞEF REDACTOR:                                                                                                  REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                        A p a r e      în   fiecare         Joi.
             D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                     L a u r i a n  B e r c i a n


                                                        In  politică  darul  cel  mai  mare  e     Aşadară  înainte  de  toate  politică     După  ce  partidul  liberal  este  sprigini-
            Contemplări.                           răbdarea,  darul  să  ştii  aştepta...     culturală!..  O  să  mai  avem  vreme  apoi   torul  credincios  al  tuturor  atentatelor îndrep­
                                                                                                                                        tate  în  contra  bunăstării  materiale  a  statului
                                                        In  starea  noastră  de  acum  munca  şi  pentru  politică  de  stat,  când  vom
                                                                                                                                        şi  a  cetăţenilor  săi,  este  evident,  că  partidul
                                                   ce  o  desvoltăm,  puterile  ce  le  angajăm,  avea  la  spate  un  întreg  popor  cult.
                                                                                                                                        liberal  e  nu  numai  duşmanul  nemaghiarilor,
                                                   înainte  de  toate  trebue  să  ţintească  nu                                        ci  şi  cel  mai  mare  duşman  al  Maghiarilor.
                            III.                   într’acolo,  să  încercăm  a  constrînge  po­                                        Asta au inţeles’o şi Ungurii atunci, când în  urma
                                                   trivnicii  noştri  să  nu  ne  mai  poată  ataca,   PASIVITATE sau ACTIVITATE?       agitaţiunilor lui  Isztoczy  şi Komldsy  s’a  pornit
              In  ce  senz  se  conducă  însfe  con-  ci  trebue  să  ne  nisuim,  să  ne  întărim                                      în această ţeară  un  puternic curent  antisemitic ;
                                                                                                                 de
         ducfitorii  recunoscuţi  massele,  care  ar  noi  într’atâta.  încât  să  putem  zădărnici      Dr  Eugen  de  L em en y i.    dar'  ovreii  au  ştiut  foarte  bine  ce  să facă  cu
                                                                                                                                        aceasta  mişcare  periculoasă  pentru  e i:  au
         fi  tactica  de  urmat  în  luptele  noastre ? a/actitile  lor,  încât  ei  să  nu  ne  poată
                                                                                                                                        corupt  pe  conducătorii  mişcării;  Isztdczi  a
              Eată  întrebarea  ce  ni se  impune   strica.  Nu  slăbirea  lor  trebue  să  ne  fie              IX.                    dispărut  de  pe  plan,  ear'  Komldsy,  preotul
         cu  forţă.  Să  analizăm  o  leacâ  tactica   ţînta,  ci  întărirea  noastră,  căci  nu  ei   Imperialism  maghiar !           catolic*  e  deputat  până  în  ziua  de  astăzi  în
         urmată  până  acum.                       sunt  atât  de  tari,  ci  noi  atât  de  slabi!  Ar  trebui  să  numim  temerară  această   partidul  liberal,  şi  mişcarea  însăşi  a  fost  atât
                                                                                                                                        de  compromisă,  încât  cel  puţin  timp  de  20
                                                        O  nouă  greşală  ce  ni-se  poate  cu  ideie,  dacă  nu  ar  fi  atât  de  absurdă.
              Au  trecut  zeci  de  ani  de  când lup­                                                                                  ani  nici  nu  se  mai  poate gândi  la  reînceperea
                                                   drept  scrie  la  răvaş  e  optimizatul  nos­   Ungurii  lucră  de  34  ani la  consolidarea
         tăm  mereu  şi  n’am  ajuns  încă  la  nimic,                                                                                  unui  curent  antisemit,  deşi  poporul  maghiar
                                                   tru  înăscut:  prea  am  fost  şi  suntem   şi  unificarea  acestui  stat  şi  astăzi  stau  încă
         adecă  în  adevăr  şi  la  mai  puţin:  am                                           tot  acolo  unde  au  stat  înainte  cu  34  ani.  este  cel  mai  antisemit  din  toate  popoarele
                                                   încă  optimişti.  Credem  că  e  de  ajuns
         dat  anume  îndărăt,  căci  nu  voim  să  re­                                             Harta  etnografică  a  Ungariei  nu  s’a   cari  locuesc  acest  regat.
                                                   să  cerem  ce  ni-se  cuvine,  ca  să  ni-se                                              Din  toate cele expuse resultă,  că partidul
         cunoaştem  nici  aceea,  că  luptele  ne-au                                          schimbat  de  loc,  ear’  istoria  universală  îşi
                                                   şi  dee!  In  politică  cel-ce  cere,  aibă   face  drumul  său  conform  proverbului  arab:   liberal  nu  represintă  pe  Unguri  din  simplul
         fost  zadarnice,  că  tactica  urmată  până
                                                   chiar  pe  partea  sa  dreptatea,  nu ajunge  cânii  latră,  caravana  merge  înainte.  motiv,  că  Ungurii  nu  aleg  deputaţi  liberali  ;
         acum  a  fost  o  tactică  greşită,  ce  cu                                                                                    dar’  nu  represintă  nici  pe  nemaghiari,  earăşi
                                                   nimic,  cel ce  însă  bazat  pe  forţele  sale   Deja  cu  aşa  numita  consolidare  a  sta­
         greu  ne  poate  duce  la isbândă.  Greşită                                                                                    din  simplul  motiv,  că  nemaghiarii abstrăgănd
                                                   pretinde,  să  n’aibă  chiar  dreptatea  pe   tului  stau  lucrurile  foarte  prost.  Procesul  de
         ne-a  fost  tactica,  căci  în  înţelesul  ei  noi                                   asimilare  nu  înaintează  de-  loc,  şi  anume  din   dela  Germani,  se  poartă  pasivi  la  alegerile
                                                   partea  sa,  ajunge  totul  ce  doreşte.
         n’am  luptat  să  devenim  noi  mai  tati,                                           causa,  că  nu  există  premisele  indispensabile   dietale;  şi  astfel  deputaţii  liberali  nu  pot  fi
                                                        Eată  de  ce  trebue  dară  să  ne  în­                                         priviţi  de  representanţa  aleasă  de  nemaghiari,
         mai  în  stare  să  rezistăm  atacurilor  ce                                         dela  cari  depinde   posibilitatea  asimilării:
                                                   tărim !                                                                              deşi  din  ale  acestor  cercuri  electorale  se
         ni-se  îndreptau,  ci  ne  am  încercat  în fel                                      maioritatea  covîrşitoare  numerică  şi  supe­
                                                        întărirea  asta  însă n’o  putem ajunge  rioritatea  culturală.                 recrutează  aproape  întregul  partid  liberal.
         şi  chip  se  micşorăm  tăria  celor  cari  ne
                                                   pe  calea  urmată  până  acum!  Trebue          Că  Ungurii  în  comparaţie  cu  celelalte   Liberalii  nu  represintă  deci  nici  o  na­
         atacă,  să-i  slăbim  încât  să  nu  ne  mai                                                                                   ţionalitate,  nici  o  confesiune,  nici  o  classă, şi
                                                   să  abandonăm  tactica  politicei  înalte de   popoare  nu  sunt  nici  în  majoritate  absolută,
         poată  ataca..                                                                       e  lucru  cunoscut ;  ear’  ce  priveşte  superiori­  nici  un  strat  al  poporaţiunei  acestei  ţeri;
                                                   stat  şi  să  adoptăm  în  schimb  politica
              Sforţări  şi  încercări  zadarnice.                                             tatea  culturală,  earăşi  ştim  cu  toţii  foarte   dar’  represintă  partidul  liberal  pe  »haute
                                                   culturii:  nu-i  iertat  să  umplem  capul                                           finance»  —  milionarii  şi  „borseanii“ regatului
              Să  încercăm  însă  a  ilustra  cele-ce                                         bine  cum  stăm,  numai  Ungurii  nu  o  cam
                                                   bietului  popor  cu  fraze  goale  de  «li­  ştiu,  căci  gărgăunii  băgaţi  în  capul  lor  din   ungar,  deci  interesele  ovreimei  internaţionale,
         voim  să  zicem  prin  o  asemănare  puţin                                                                                     —   ear’  întru  cât  se  poate,  interesele  private
                                                   bertate»,  «egalitate»  şi  «frăţietate», căci  partea  ovreimei  într’atâta  i-au  orbit,  încât
         cam  paradoxă.                            el  sau  nu  le-ar  înţelege  de  loc,  sau  nu mai  sunt  în  stare  să  judece  obiectiv.  Dacă   ale  singuraticilor  membri.
              Când  ploaia  cade,  nu-i  oare  mai  le-ar  înţelege  rău,  ceea-ce  în  urma  ur­  nici  cu  «consolidarea»  nu  merge,  atunci cum   După-ce  nu  este  nici  drept  nici  echi­
                                                                                              ţin  Ungurii  de  posibilă  crearea  unui  imperiu  tabil,  ca  mica  clică  de  milionari  ovrei,  o  so­
         raţional  să  te  adăposteşti  sub  coperişul  melor  tot  una  face...  ci  să  sădim  şi  nu­
                                                                                              maghiar?                                  cietate  de  exploatare  a  regatului  ungar,  care
         casei  tale,  decât  să-ţi  ridici  pumnii  că-  trim  în  el  iubirea  faţă  de  limba  şi  le­
                                                                                                   Dar’  nu  se  află  în  Ungaria  nici  politi­  aici  şi-a  câştigat  averile  colosale  pe  cari  se
         trâ  cerul  ce  varsă  apele,  decât  să-ţi  ri­ gea  sa,  să  dăm  creştere,  cultură,  să-l   cian,  nici  chiar  gazetar,  care  să -  creadă  rea-  basează  puterea  sa,  să  aibe  în  parlamentul
         sipeşti  vremea  şi  puterile  căutând  cum  învăţăm  carte  şi  atunci  putem  lăsa  po­ lisabilă ideia imperialismului maghiar ; şi această  Ungariei  o  representanţă  de  247  deputaţi;
         ai  putea  opri  ploaia?  Caută  să-ţi  faci  trivnicii  noştri  să  continue  cu  maghia-  idee  nici  nu  se  propagă  cu  tendinţa,  ca  ea  ba  considerând  că  legile  ţerei  în  general  nu
         rînd  de  un  adăpost  sigur  şi-apoi  lasă  risarea  lor:   va  fi  o  muncă  danaică!   vre-o  dată  trup  să  se  facă.  Ovreimea  inter­  acoardâ  şi  nu  garantează  classei  celei  mai
                                                                                              naţională  pregăteşte  earăşi   o  lovitură  în  avute  nici  o  representanţă  specială parlamen­
         ploaia  să  cază  povoi:  prin  ferestrile  în­ Ce-ar  zice  oare  «conducătorii»  actuali
                                                                                              contra  vieţii  economice  acestui  stat  şi pentru  tară,  este  evident,  că  partidul  liberal  există
         chise  priveşti  liniştit  la  stropii  ce  bat  ai  poporului  român,  dacă  cineva  le-ar
                                                                                              ca  planul  să  succeadă  e  de  lipsă,  ca  »rassa  de  34 ani  in  această  ţeară  tărâ  a  avea  cel
         în  geam  şi  rîzi  de  urgia  neputincioasă  spune  că  guvernul  vrea  să  le  răpească   singură  alcătuitoare  de  stat»  să  fie  din  nou  mai  mic  drept  de  existenţă.
         a  norilor  negri,  aşteptând să  se  oprească.  limba?  Nu  i-ar  rîde  ironic  în  faţă?..  îmbătată  cu  apă  rece.              Dar’  dacă  acest  partid,  în  lipsa  vre-


                                                        încă  ziua  aceea  am  început.       Ia  mijlocul  săptămânii  a  treia.  O,  şi  cât  nă­  tare  de  iute  şi  la  o  săptămână  eram  rentors.
                 Elevele  mele.                         Elevele  mele  erau  tetele  unui  advocat  caz  am  avut  să  le  fac  să  priceapă,  că  topica   lntr’o  zi  mă  întâlnesc  apoi  cu  un  prie­

                                                   de  ungur  şi  nu  ştiau  decât  ungureşte.  In îm­  limbii  franceze  se  deosebeşte  tare  de  topica  tin  pe  care  nu-1  văzusem  de  vr’o  6  luni.
                            i.                     prejurarea  asta  îmi  pusesem  nădejdea  mea  limbii  maghiare.  Trebuia  să  le  dau  proposi-  Eram  în  societatea  unui  coleg  ungur  şi  vor-
                                                   mai  mare  şi  anume  din  motivul,  că  eu  vor-  ţiile  de  tradus  cam  în  forma:  «Van  dnnek  az  biam  ungureşte.
              —  Aş  dori  dară  să  dai  fetelor  mele
                                                   biam  ungureşte  de  tot  slab  şi  aşa  nevoit  să  ăn  lovam  fâbdl  vagy  az  azt  en  szomsză-   —  Bine,  dar'  tu  unde  ai  fost  în  vre­
         lecţii  de  limba  franceză
                                                   mă  exprim  mai  mult franţuzeşte, elevele mele,  domnak-ă?»                         mea  asta?  mă  întrebă  prietenul.
              —-  Brr!  murmură  în  mine  «viitorul băr­
                                                   gândiam  în  mine,  se  vor  obicinuî  cu sunetele   Ele  sau  pufniau  de rîs,  sau o  traduceau   —  Eu?  aici.  De  ce  întrebi?
         bat  şi  soţ>.  Ce  naiba,  mai  au  temeile  lipsă
                                                   limbii  franceze.                          corect  şi  nu  înţelegeau  nimic.  Dar’  nici  nu   —   Dar’  bre,  omule,  vorbeşti  ungureşte
         de  mai  multe  limbi,  când  şi  mia  ni-e  deja
         prea  multă ?                                  Era  tocmai  să  spun  câteva  cuvinte  de  învăţau...  hm,  cum  să  şi  zic,  nici  nu  învăţau  ca  un  Ungur!  îmi  zise.  Cum  ai  făcut  de  ai
                                                   introducere  şi  să  ne  înţelegem asupra  grama­  «mult».  In  luna  a  doua  încă  chiar  şi  pe  învăţat  limba  asta  grea  în  aşa  puţină vreme?
              Instructorul  de  profesie  însă,  profesorul                                                                                  —   Am...  am...  dat  lecţii  de  limba  fran­
                                                   ticei,  când  eleva  mea  mai  mare  (între  paran­  «j’aime»,  eu  iubesc,  îl  conjugau  fals,  cum  de
         viilor  se  închină  adânc,  descrise cu  partea de
                                                   teze  amintesc  că  cea  mai  mică  avea  15  ani)  altmintrelea  rar  şi  găseşti  femeie,  care  şi  în  ceză  la  nişte  domnişoare  de Unguri  i-am răs­
        sus  a  trupului  un  arc  de 45°/o  şi  zise  cu  glas                                                                         puns  încurcat.
                                                   repet,  eleva  mea  mai  mare  mă  întrerupe:  praxă  să  nu  amestece  în  conjugarea lui  ceva
        înalt  şi  plin  de  curtoasie.                                                                                                                     II.
              —  Ai  toată  dreptatea 1  Limba  franceză   —   Te  rog  spiine-’mi  cum  se  numesc   ton  fals,  disarmonic...              Renumele  meu  de  profesor  de limbi în­
         e  una  dintre  limbile  mai  frumoase  şi  omul   franţuzeşte  —   «ilustratele»?        Mă  năcăjam,  eram  aspru,  mă  uitam  de   cepu  a  se  lăţi  prin  oraşul  întreg.  îmi  mer­
         numai  câştiga  poate  însuşindu-şi-o.  Mai  ales   —-  «Cartes  postales  ilustrăes»  sau  nu­  după  ochelari  moros  ca  un  moşneag  de  70   sese  vestea,  că  pe  fetele  unui  advocat  în  3
                                                                                              de  ani,  şi  totul  era  înzadar...
         de  pe  buze  de  dame  sună  atât  de  frumos!  mai  «cartes  ilustrăes»,  răspunsei  eu  o  leacă                            luni  aşa  le  învăţasem  tranţuzeşte,  încât  con­
        (Da,  da,  mai  ales  apoi  dacă  o  şi  ştiul  glosă  desconcertat.                       După  o  activitate  profesorală  de  cinci   venind  odată  cu  un  Francez,  acela  le  ţinu de
        în  mine  «soţul  viitor»).  Eu  nici  nu-mi  pot   In  ziua  aceea  n’a  mai  fost  chip  şi  mo-  luni  mi-am  dat  abzicerea.  Afaceri  urgente mă   patrioate...  Nu  ştiu ..  Poate...  Fapt  e  că  şi azi
        închipui  ca  o  damă  cultă  să  nu  vorbească  dru  să  aduc  vorba  din  nou  la limba franceză.  chemau  acasă  şi  nu  ştiam  de  voiu  mai  re­  ne  salutăm  tot  cu  «bon  jour»...
        decât  o  singură  limbă...                     La  sfirşitul  săptămânii  am  ajuns  in  veni.  Am  mulţumit  elevelor  mele  pentru  a-   Peste  vară  dam  lecţii  din  latină  şi  ma­
              Şi-apoi  e  lucru  notorie,  că  damele  au  urmă  să  ne  înţelegem  asupra  gramaticei,  pe  tenţia  de  care  învredniciseră  explicările mele,   tematică  nepotului  unui canonic şi  veniam toc­
        o  deosebită  inclinare  spre  limbi,  că  le  învaţă  basa  căreia  aveam  să  învăţăm:  alesesem  o  pentru  zelul  şi  sîrguinţa  rară  (în  gând  am   mai  dela  oră,  când  mă întâlnesc  cu  un coleg.
        cu  cea  mai  mare  uşurinţă...            gramatică  germană!  Hm!  gândiam  în  mine,  pus  un  pond  deosebit  pe  rară)  şi  am  plecat   —   Bine  că  te  văd,  mă  agrâî  numai  de
              In  tenorul  ăsta  am  mai  voi bit  câteva  o  să  ajungem  departe.  Ele  nu  ştiu  nemţeşte,  după-ce  dasem  în  decurs  de  cinci  luni  lecţii   cât.  Ştiu  o  d-şoară,  care  ar  dori  să  înveţe
        clipe  cu  o  elocuenţă,  de  care  m’aş  fi  mirat  eu  nu  ştiu  ungureşte...  Ce-o  mai  fi  şi  din  de  tranceză  fără  nici  un  resultat. Adecă, staţi,   româneşte.  E  de  Român,  dar’  trăind  mereu
        şi  eu,  dacă  n’aş  fi  simţit  in  portofoliul  meu  aceasta ?                     cum  ţâră  resultat?                       între  străini  nu  ştie  bine  româneşte.  Ei,  ce
         «anticipaţia  pe  două  luni»...               Apoi  am  început.  Acest  «apoi»  era  pe  Sfîrşisem  afacerile  urgente  peste  aştep­  zici ?  Să  te  recomand  de  instructor  ?
   1   2   3   4