Page 1 - Activitatea_1901_08_33
P. 1
Anul I. Orăştie, 22 August n. 1901. Nr. 33.
Redacţia: Administraţia:
Strada Beriului Nr. 2. Strada Beriului Nr. 2.
Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe 1/2 de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
P entru Rom ânia şi străin ătate:
Manuscripte nu se înapoiază — Epistole Pe an 20 franci.
nefrancaie nu se primesc.
foaie politică, economică, socială şi literară Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ă r costă 16 bani. tarifului obicinuit.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A u r el M u n tea n L a u r i a n B e r c i a n
rile dînsului pentru moflegii, papugii şi meritul curat a dînsului e mic. Mai ne-o lasă acel om, acel clironom, acel
Cronică din Orâştie. câte alte toate boghibale, cu care tre mari sunt însă relele, care le lasă azi burlac bătrân, care a umblat vieaţa
bue că avea şi ceva din fire comun. în urma plecării sale, căci înapoia dînsu întreagă cu momeli, cu linguşiri, cu
Totdeauna a iubit se orbească lumea lui rămâne un institut cu o crisâ prefăcătorii şi cu gogoaşe.
«Pe voi vă nimiciră a pis- şi să se arete în ochii ei altcum de- morală, un fenomen trist, care are Să i-o răsplătească Dumnezeu...
mei răutate». cum este. totdeauna ca apariţie întovărâşitoare «Un director de bancă rău,
(Seracul) Bflintinian. poate se devie o neferi
Caracteristic e, că în Orăştie sunt crisa materială.
cire naţionlă».
3 advocaţi români, şi 3 medici români.
Acum unde banca „Dacia" e în Crisa morală şi cea materială „Neue Freie Presse“ s6j VI iqoi.
Advocaţii şi-i ţinea pe toţi în depăr
temeiată, şi toate acţiile exmise sunt sunt de regulă surori de cruce, şi în
tare de-o postă, ear trifoliu medical era
subscrise, am ajuns la timpul cu prilej, cele mai multe caşuri unde să întemplă
luat în direcţiune şi în comitetul de
unde ne place a crede, a mai reveni o catastrofă, nu sunt de despărţit. PASIVITATE sau ACTIVITATE?
supraveghiere. Ce pot aceşti trei me
odată la acea vatră cu flăcări neliniş Crisele morale fac dintr’o bancă de
dici faţă de trei advocaţi, cari au alte
tite, în jurul căreia se învîrte toată sen- un spital economic, o industrie strîmbă, Dr Eugen de L em ăn y i.
noţiuni de comerciu şi drept, să pre
saţia şi atenţia publicului, ca o cunună o vatră de infecţiuni materiale, şi pe
steze pentru binele institutului, îşi poate X.
de ţînţari pe lângă un felinar. urmă, merge întreaga întreprindere cu
publicul pricepător uşor explica. Ii tre
A bătut un cias negru pentru di plutele. Deşi «trifoliu medical» din Pactarea cu alte partide nu numai ar
buia însă 3 titule de doctori, ca să vadă
rectorul „Ardelenii", care după atâta direcţiune şi comitetul de supraveghiere avea de urmare, că am zădărnici pe cât se
lumea lucru mare! Aşa îi plăcea la d-sa
zarvă şi frământare totuşi şi-a dat de nu au constatat încă sinptoamele al poate alegerea de deputaţi liberali, dar’ con
să-şi aleagă şi membrii din direcţiune tactul nemijlocit în care am ajunge cu Ungurii
misia. După-cum a fost viaţa acestui acestui morb, crisa morală la «Arde
tot după sprinceană, cari la tot ce zi în urma acţiunei comune ar avea şi urmarea
director, numai suma unui sistem întreg leana» e pentru clinicul financiar un
cea dînsul, dădeau din cap ca nişte pa- favorabilă, că am putea lămuri pe Unguri în
de tertipuri, de machiaverlicuri şi sca fapt positiv. privinţa multor păreri greşite ce au despre
gozi chinezeşti. (Figuri de acelea din
matorii, aşa a fost şi ducerea acestui Retragerea dlui Dr. Mihu a fost noi, păreri pe cari presa ovreească le lăţeşte
porţolan, care tac tot «da, da» din cap
şef de bancă, disonanţa finală unui timp, pe de altă purtă prea târzie. Aici al de aproape 1ji veac cu scopul vădit de a
şi care întră din China în Europa ca
care a devenit pentru noi desastruos. doilea păcaty căci întârzierea aceasta, sămăna ură întră noi şi Unguri.
obiecte de joc în comerciu). Nu trebue să uităm, că cea mai mare
plus * naufragearea multelor încercări
Societatea orâştienească română, Condus deapururi de un egoism causă a urei naţionale este neştiinţa; dacă
de împăcare au contribuit la fondarea
rămâne pe urma acestei retrageri a dlui cras, care-1 îmbrăca din afară cu deli- voim deci să delăturăm această causă, trebue
noului institut de credit şi de economii
Dr. Mihu în desbinare deplină, un rău cateţuri şi atabilităţi, apărea în public să ajungem cu Ungurii în contact direct, căci
«Dacia». înflorirea acestui institut e numai atunci am putea fi în stare să împrăş-
şi un păcat, pe care l-a sădit şi l-a mai catolic de cât Papa, şi juca pe
aproape un fapt sigur. Şi această bancă tiem nedumeririle pe cari le au ei faţă de
crescut chiar dînsul, cu mâna proprie. sfintui â la Metternich!
va merge ca celelalte multe înainte, şi îşi noi şi aspiraţiunile noastre naţionale. Aceasta
Suntem departe de a putea crede, că Azi unde părăseşte acest vătav de
va face câştigurile ei; etc.... au înţeles’o bine fraţii Slovaci când spre for
această rupere socială se va putea în bancă postul său vechiu (numai la apa marea şi lămurirea Ungurilor au fundat ziarul
curând tămădui, şi astfel vedem în ca riţie, căci ca preşedinte al direcţiunii Luciul trist zace însă în situaţia »Testvârisâg«. Şi desigur atunci când au
şul de faţă un om, care îşi încheie ac tot îşi face mendrele mai departe) ne noastră burgheză. Deacum înainte va hotărît întrarea în activitate, de aceleaşi idei
fi societatea din Orâştie în două tabere s'au călăuzit pe cari le-am expus mai sus.
tivitatea vieţii sale, atât de fatal pen întrebăm involuntar, că ce a făcut acest
tru noi toţi. om în cei 17 ani, decând conduce împărţită, în « Ardeleneşti» şi în „Daci". Am arătat mai sus, că duşmanul nostru
Viaţa socială, cultura naţională, şi adevărat nu e poporul maghiar în totalitatea
Dl Dr. Mihu n’a putut se fie nici acest institut? sa, ci Evreimea internaţională, ale cărei in
ori-ce ţinere laolaltă politică devine
odată sincer în viaţa lui. D-sale i-a plă Meritul positiv, e odată progresul terese sunt representate în parlamentul
imposibilă. Puterile noastre în lupta
cut să umble deapururi cu peşicherii «Ardelenii'», dar’ meritul acesta nu e ungar prin partidul liberal compus aproape
pentru marea causă, sunt decimate, şi
moftologice, cu gogoriţe şi cu chiţibu a dlui director, ci a banului şi a săr exclusiv din elementele semite şi filosemite.
ori-ce disciplină şi conactivitate distrusă. Că duşmanul nostiu dispune de o putere
şuri, dînsul, putem zice liniştiţi, că era manului ţăran care trebue să plătească
colosală, este evident; dar’ aceasta nu are să
un prototip de acei „Chinezi", cari nu după ori-ce împrumut percente înalte... Iată situaţia tristă în care lasă
ne înspăimânte, pentru-că puterea Evreimei
le place se pue punctul pe i. Dease- Deşi iubesc pe dl Dr. Mihu, tre plecarea dlui Dr. Mihu Orăştia. Aici sâ nu este de natură absolută, care s’ar putea
menea avea mare predilecţie la lucru- bue aici să constat, în faţa lumii, că împlineşte un blăstăm: e zestrea ce validita ori unde. şi sub ori-ce fel de împre-
In locul întâiu îţi propui, că vei fi «solid». E capul viforilor... Mă învălui în mantaua stoi- încrucişate pe covorul scump de iarbă! Ce
FOI ŞO A R A vremea supremă, să fii «solid» şi ca semn cizmului şi filosofând la fumul unei' ţigarete cucernic îşi ridică ochii la cer.
manifest, că ai de gând să-’ţi ţii propusul aştept, nu ca Românii învăluiţi în toga lor, — Allah e mare şi Mohamed profe
« ■ « o r i a a t r c să fii «solid», să nu cheltueşti, înainte de moartea, ci aştept vieaţa, înviârea, răsărirea tul lui.
toate nil plăteşti datoriile! După-ce ţi-ai îm soarelui unei luni nouă...
— S. risori din grădină. — Nu rîde Giaur 1 Marele vezir Aii Cain
păcat însă astfel conştiinţa, începi a te pune Toate au doară sfirşit! Nimic nu du Osman-Paşa azi filozofează şi când filozo
(Urmare din nr. 29). la taifas cu pofta de vieaţă, cu juneţa ta şi rează vecinie, nimic, afară poate de iubirea fează îi poţi cere ce voieşti.
stîrşeşti cu a te hotărî ferm, că «luna ce noastră, înţeleg sub «a noastră» iubirea Voieşti grădinile mele frumoase de pe
II.
vine negreşit şi în adevăr» vei începe o bărbaţilor. Noi iubim vecînic... cel mult malul Bosforului? Voieşti diregătorie înaltă
Nu ştiu cine a zis-o, dar’ ori-cine s’o vieaţă solidă... şi de obiceiu te întinzi apoi
fi zis, trebue să-'i dau drept. «Când se mai lung decât ţi-e patul. doară obiectul iubirii noastre să mai schimbă cu muncă puţină şi lefuri mari? Vorbeşte şi
stîrşesc banii, începe filosofia». Aşi crede că din vreme în vreme, dar’ pentru aceea vei avea! Voieşti comori de aur, pielrii
Da, da, prietine dragă, e trist când iubim vecînic... cel mult doară noţiunea scumpe? Visternicul îţi va deschide cămariele
a zis-o George (citeşte «Iorj»), judecând cel
apetitul ţi-e mai mare decât blidul: rămâi vecînicului difere pentru unii şi alţii. E şi să-’ţi ali-gi.
puţin după firea lui filosofică, în senzul de flămând şi ştii vorba veche: «Cine flămân în adevăr atât de laxă. Pentru unii vecîni- Cum, nu ţi-e de ajuns? Sau alta doreşti?
mai sus. Pe la începutul lunii e Democrit. zeşte vecînic uşor se satură de vieaţă»... cia durează până la moarte, pentru alţii ani In genunchi Giaur! Cum cutezi să-’ţi
«filosoful rîzător» (ceialalţi au bani), pe la
şi-apoi nici vieaţa nu e de dispreţuit, căci lungi, şi ear’ pentru alţii luni şi sunt în ridici ochii la Fatimeh, steaua orientului,
sfirşitul ei, Heraclit, «filosoful plângător»,
de ce s’o arunci dela tine în schimbul unui urmă şi de aceia pentru cari numai săptă floarea cea mai frumoasă din paradisul pro
(nici ceialalţi nu mai au bani). De altmintrcni
ce nesigur? Bine zice doară proverbul: Mai mâni sau zile... O, cu vecînicia poţi încheia fetului?... Allah, Allah! Săriţi ieniceri! In
îl cunoşti, ce nevoie mai am dară să ţi-’l
bine o vrabie în mână, decât zece porumbi transacţii... temniţă cu acest Giaur I Cel care îmi va
descriu ?
pe casă... mai bine o coroană în punga — Iulio, am să te iubesc vecînic! îi aduce întâiu ştirea, că Giaurul nu mai vede
Repet, ori-cine s’o fi zis, dar’ trebue mea decât zece zloţi în a lui Iţic Şmul şopteşte el răpit de vraja farmecelor ei.
să-'i dau drept. Până ai parale te gândeşti din colţul uliţei... mai bine să beau eu — Nu, dragă Romeo, nu promite lumina soarelui, va căpăta din vlsteria mea
1000 de galbini şi — — —
mereu cum să-’i strici. Te joci cu piesele de un pâhar de vin bun decât altul zece sticle lucru aşa mare. Vecînicia e aşa de lungă I
argint în buzunar, le taci să sune, te îmbeţi Brrl Mi s’a sfîrşit ţigareta şi-a fost cea
de şampanie... mai bine să capăt eu numai o — Bine, îngerul meu, bine. Să zicem din urmă... Mă duc la fereastră să pândesc,
de muzica lor.. o, şi în adevăr e de-o me singură sărutare dela cea care mi-e dragă, dară... trei' săptămâni.
lodie faşcinătoare I Ce vesel îşi cântă pă- Nu rîde Giaur! Stai în faţa alesului de n’o să văd vr’un cunoscut, dela care asi
decât tu zece... mai bine... putea cere câteva împrumi.t.
ţeniile, cum rid... ţine... ţine... ţine... Dar’ cred că m’ai înţeles! Da, prietine, Allah, în faţa marelui vezir Aii Ca in Osman-
Până ai bani gândul îţi stă tot la da, mă aflu sub zero, p’acolo pe la gradul Paşa I Priveşte-’l ce rotocoale de fum sloboade Bucură-te Giaur! Alesul lui Allah, ma
planuri. Ce ai să cumperi, cum să-’i împăr- pe unde şi argintul viu îngheaţă, mă aflu din nargileaua sa împodobită cu pietrii rele Vizir Aii Cain Osman-Paşa te iartă şi
ţeşti să ieşi cu ei mai bine la cale. Fireşte, sub ecuator, departe în sudul Africei, pe la scumpe, priveste-’l cum şede cu picioarele te salută. ' C-A-l-N
