Page 2 - Activitatea_1901_10_40

Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 40

poartă bărbaţii sei, a dat crezăment a- Iul dela Cluj a fost anunţul funebral al 7. Când se predă gimnastica, două lu­ ghiarele confesionalismului te întâlneşti. Bise­
cestor vorbe şi s’a răsculat în contra a partidului român... cruri trebue să-şi ţină învăţătorul înaintea o- rica în loc să ne adune ca pe fraţi, ne des-
chilor şi anume că vieaţa e o luptă şi aşa bină ca pe duşmani. Unde-i aci dragostea
lor sei. E vremea să ne organisăm din
copilul are lipsă de o constituţie ţapănă, să­ creştinească 1 Cine poate dovedi că punctele
Caşul cel mai pregnant îl aflăm în nou, pe base noue şi fireşti.
nătoasă, vânjoasă şi aptă pentru toate rece- acelea din catechism cari ne desbină sunt
Bihor, unde sunt 5 cercuri curat româ­ rinţele vieţii: el trebue cât de timpuriu să adevărate sau neadevărate. Eu susţin că
neşti. Să fi păşit în aceste cercuri ca­ înveţe a alerga, a se lupta, a înota, a călări, nime, şi nici odată! Numai principiul naţional
reva Român cu program cât de naţio­ Datorinţe de-ale învăţătorilor noştri popo­ a dansa etc. şi a doua că studiul şcolar şi ne strînge laolaltă ca pe traţi, dar’ nu ca-
nal şi ar fi fost ales cu însufleţire, aşa şezător din măsură afară sunt stricăcioase techismul. De o camdată recomand învăţăto­
ni-se scrie de-acolo. Hotărîrea dela rali la începerea anului şcolar. copiilor. Toate lucrurile mai mari pe lumea rilor să-'şi Iacă extrasul de lipsă din Encyclo-
aceasta s’au făcut cu puterea sau viclenia, pedie, cele zoologice din Brehms-Thierleben,
Cluj a aruncat însă tăciunele pasivităţii
dar nimic cu căciuliri, rugări, petiţii etc. ear' pentru istoria civilisaţiunii omeneşti:
în mijlocul bărbaţilor noştri şi poporul (Urmare şi fine.)
De câtă dragoste creştinească a avut History of Civilisation in England by Thomas
s’a dat în braţele «paişoptiştilor», a a- poporul parte ne învaţă istoria; e timpul su­ Buckle tradusă în limba germână de Arnold
5. Din istorie ar trebui să se propună
les în toate cercurile deputaţi kossuth- prem să nu mai reflectăm la mila şi la gra­ Ruge. Şi vor simţi atâta plăcere la studiarea
în şcoalele poporale vieaţa, traiul părinţilor,
işti. Şi să fi văzut însufleţirea poporului al moşilor şi strămoşilor acelora, cari susţin ţia nimănui, ci numai în braţele şi în frăţie­ lor, precum în zilele noastre greaţa la cetirea
tatea noastră să ne încredem. lui lbsen, Nitze, Zola et tuti quanti loviţi cu
pentru aceşti candidaţi ai şovinismului şcoala, dar asta ştim că nu-i ertat. Cu ce
maghiar. Alegătorii români îşi alungau ochi s’ar uita copiii atunci la stârpiturile- ne­ 8. Cea mai bună metodă de a învăţa leucă, dar’ făcuţi moderni la noi prin câţi-va
preoţii din sat, aprindeau casele celor meşilor şi a boerilor, la cari au fost moşii copii şi pe începători geografia am văzut-o srteberi sensaţionali fără gust estetic. Fireşte
Inpâmântenirea acestora e mai uşoară, ca a
lor iobagi, dacă ar învăţa că cum au fost la miliţie. Acolo mai întâiu să face o ladă
cari voiau să voteze cu candidatul gu­ celor dintâiu; boalele mai iute să iau de pe
atunci trataţi. O, de asta s’au îngrijit dnii lungă şi lată, dar’ numai de 3 sau 4 degete
vernamental şi mergeau de depuneau de Înaltă şi apoi se umple cu năsip fin. In un om pe altul, decât sănătatea 1 Aşa-i şi cu
când au prescris regulamentul de învăţat.
banii căpătaţi ca să voteze cu acest Istoria patriei e mai mult a dinastiilor, năsipul acesta învăţătorul desemnează plastic ideile scălcite. Ori şi când voim să Introdu­
candidat — pe masa candidatului lor şo- noi de asta puţin folos avem. Dinastiile nici teritorul cutărui oraş sau sat. Drumurile le cem ceva nou, trebue să fim mai întâiu cu
marchează cu pantlici, rîurile cu spargă, ear’ noi Însuşi stricţi. Verba movent, exempla
vinist. Şi asta s’a întemplat în cele odată nu s’au identificat cu poporul, ba toc­
mai multe cercuri electorale, şi ’n cele mai atunci când le mergea lor mai bine, căsile şi bisericile prin figurile acestea de trahunt. învăţătorul trebue să fie om moral,
acesta o ducea mai rău şi viceversa. jucării a copiilor. Dealurile şi văile asemenea treaz, lucrător, râvnitor la progres şi îmbră­
mai multe cercuri am perdut încrede­
Dacă la popor nu-i iertat să-şi înveţe să modelează şi numai după-ce pricep copii cat simplu româneşte, dar’ curat, în sat reser-
rea alegătorilor noştri din popor. Iată aceasta, ipermis învăţătorului să desemneze vându-şi vestmintele internaţionale numai
istoria sa, atunci cea mai potrivită e istoria
roadele tale, pasivitate! din perspectiva păsărească câte un ţinut pe pentru călătorii incognito. Afară de cunoştin­
civilisaţiunii omeneşti. In aceasta se predă
Şi-alegătorii recrutaţi din clasele propăşirea omenimii şi tocmai de aceasta a- tablă şi apoi se înceapă a-i instrua în harta ţele pedagogice trebue să-’şi mai aleagă un
inteligente? Cei mai mulţi au votat şi vem lipsă ca să ştim încotro mergem, îna­ militară din ţinutul acela. Pedagogi noştri şi ram şi de meserie precum e pomologia,
inte sau înapoi. Din aceasta învăţăm, că oa­ aceasta o propun întors. albinăritul, cultura vermilor de mătasă, împle­
ei convinşi că nu comit tradare de neam
menii mai nainte au locuit în peşteri, apoi 9. Un studiu nou aşi dori să văd In- tirea de corfe, facerea de brânză etc., folo­
folosindu-se de dreptul lor constituţio­ sindu-se în tot anul de cursele respective
şi-au tăcut căsi pe stîlpi în mijlocul lacurilor, trodus în şcoalele noastre poporale şi aceasta
nal. Restul s’a abţinut dela votare, parte apoi colibi, împrăştiaţi prin munţi şi numai e hygienă sau şi mai bine zis, părţi alese introduse de regim. Cu deosebită luare aminte
pentru-câ le convenia mai bine să nu-şi mai târziu au început a se aduna şi a forma din hygiena. însemnătatea ei nu-i de lipsă să trebue să fie la ocupaţiunea de frunte de
strice legăturile nici cu un candidat, sate din cari cu vremea au devenit unele o dovedesc. Numai câteva capitle pretind după care trăiesc părinţii învăţăceilor sei.
parte de teama foilor române, cari s’ar oraşe, altele au rămas tot aşa. Când a ajuns eu şi acestea sunt următoarele: aerul, apa, In sat să facă şi propagandă pentru
o năpaste asupra lor, apoi ear au decăzut, nutremântul, îmbrăcămintele, locuinţa, sănă­ abţinerea de beuturi spirtuoase, de pipat,
putea năpusti asupra lor. Şi-o hotărîre,
s'au refugiat prin peşteri şi păduri, ieşind mai tatea şi morburile, cu deosebire cele lipi­ de lux, fiindu-i foarte uşor a servi cu pilde
căreia numai teama îi dă oare-care ti­
târziu ca să înceapă din nou. Imbrăcămintele cioase. Acesta-i studiul cel adevărat a mise- cât îs de stricăcioase slăbiciunile acestea
tlu de drept, căreia numai teama îi îm­ au fost mai întâiu de piele de vite, apoi au riei nostre în care să reoglindează toate nă­ omeneşti şi să ţină In toată iarna câte un
prumută o umbră de putere legală — început temeile a ţese pânză, cioareci, pe cazurile ce avem. Pe acesta pedagogii îl lasă
curs de scris şi cetit pentru analphabeţii cei
e o armă cu două tăişuri: răneşte pe urmă mătasă şi bumbac, ear în zilele noastre consecvent afară ca dovadă despre învăţă­ mari, ear’ paralele ce dela popor le scoate,
cei ce-o mănuesc şi pe cei împotriva pănură şi covoară de celulosă (de lemn) cu turile lor delecte. tot neguţătorilor români să le dee.
cari ne înşală Sâcuii minţind că-i de capră Se poate-că celor mai mulţi învăţători
cărora e îndreptată.
din cutare ţară. (Câteva fire cari ard cu fla­ lipsesc cunoştinţele acestea, dar’ aceea nu
D ar ştim un cas şi mai caracte­ L a vin îu .
cără dovedesc provenienţa). face nimic, e destul dacă voesc şi atunci
ristic. Avem ştire positivă, că unul din­ Dela peşteră până la palat, dela pielea vor putea.
tre fruntaşii subscrişi la apelul dela neargăsită de oaie până la hainele de mătasă Prima condiţie e că fiecare învăţători
Cluj cu prilejul unei alegeri şi-a dat vîjeitbare, dela ciomagul din pădure până la să recunoască că foarte puţin ştim când Serbarea din Bucureşti.
armele de foc cu repetiţie, eacă mersul civi- eşim din şcoli şi cumcă datorinţa noastră
cuvântul că în cas de nevoie merge de
jisaţiunii. a tuturora e ca să tot învăţăm, dacă nu
votează şi el în contra candidatului
6. Cântul ce trebue învăţat în şcoalele voim să ne prostim,. cum o vedem la tot
impus, un fost ministru urgisit! de pe sate trebue să fie cel bisericesc pen­ pasul. In vieaţa aceasta nimic nu stă în loc, Era o datorie a generaţiunii române de
astăzi să învedereze urmaşilor din toate tim­
Eată unde ne-a adus pasivitatea! tru înălţarea serviciului divin şi cel ţărănesc ci sau dă înainte, sau înapoi.
purile fapta vitejească prin care s'a sfinţit
Avem un popor demoralizat şi corupt, local. Dacă învăţătorul n’are voce sau auz, A doua condiţie e că fieşte care învă­ mişcarea dela 1848 cu generosul botez al
o inteligenţă care de teama unor foi atunci trebue să-şi caute ajutor străin. Ne­ ţători să-’şi aboneze o foaie pedagogică prin sângelui. Şi era datoria îndeosebi a liberali­
putând el nici odată să aibă voce de sopran care să steie în curent cu propăşirea învă­
nu cutează să-şi spună convingerile pe lor să pună la cale înălţarea unui monument
precum au micuţii, e foarte consult ca să cu­ ţătorilor. Aci s’a comis o greşală mare pen-
faţă, şi fruntaşi cari ei înşişi calcă cei eroilor de atuncia, căci în numele liberalis­
noască cutare instrument pentru instruarea tru-că ei n’au o foaie comună, ci fieşte care
dintâi hotărîrile aduse de ei... copiilor şi la asta trebue încă la pedagogie diecesă îşi are a sa. Aceasta e un semn de mului, al libertăţii şi egalităţii omului înain­
tea legii, în numele poporului luptându-se
Fuit Troia, fuimus Troies. Ape- făcuţi atent. desbinare la noi. Ori şi încotro dai, tot cu pentru îndelung nesocotitul seu drept de a

Noi nu ştim ce este, noi ştim numai L’ai cunoscut pe bătrânul nost tâlmaciu, Nu ţi-a fost d’ajuns?
FOIŞOARA ce-a fost. Trăim în trecut, prezent pentru care a repaosat mai lunile trecute? II che­ Prietenul lui «Pali iunior». Stăm înaintea
noi nu există. Mii de stele vedem licărind maseră să tălmăciască la nişte români într’o
bisericii, ştii ca de obiceiu, şi vorbim despre
deasupra noastră şi câte din ele nu mai causă cambială. Era vorbă de subscrierea
câte de toate, în rîndul întâiu şi despre
există poate de mult 1 Noi vedem numai numelui pe cambii. domnişoare.
o lumină veche, veche I Şi cea mai apropiată
— Scrisori din grădină. — — D-ta ai scris numele pe valtoul — Ascultă, frate, — mă întreabă d’o-
stea fixă, strălucitorul a în constelaţia centau­
acesta? — întrebă de sărmanul român. dată — tu când vorbeşti cu domnişoara
rului e atât de departe de noi, încât lumina
(Urmare din nr. 33). Preşedintele care din întâmplare ştia şi dela voi despre ce vorbeşti cu ea?
ei numai în 6*/a ani ne ajunge... Pe când
româneşte îi observă încă înainte de ce răs­ Dar’ să revin.
noi am vedea desmierdările unei părechi
Florile încep a vesteji... Frunzele cad punde românul:
tinere, îndrăgostiţii în adevăr poate de mult Grădinuţa «noastră» e pustie. Nu mai
pălite Ia pământ, vântul şueră printre ramuri*
au ajuns deja să se apostrofeze reciproc: — De ce nu întrebuinţezi în loc de sunt în ea trandafiri, nici «Roşa Paulina» nu
uscaţi: vine toamna! Şi dacă firea ne mai
«o de nu te-aşi fi cunoscut niciodată!»... valtou terminul românesc? Şi limba română mai încolţeşte, frunzele copacilor cad pălite
vredniceşte de vr’o zi frumoasă de vară,
Toate se schimbă, ne-am schimbat şi are doară pentru ea o expresie românească. la pământ, unde vântul se joacă cu ele:
bătaia caldă a razelor de soare totuşi e tristă,
noi. Am voit să oprim vremea în loc şi Sau doară n’o cunoşti? vine toamna.
e tristă ca zimbetul cochet al femeii cei
observă că vremea trece... vremea poate s’a şi oprit, dar’ am trecut — Cum nu I — răspunde bătrânul Rar o să mai şedem în grădină, să
noii Fuit Troia, fuimus Troiesl nostru şi-apoi se adresează din nou ro­ povestim despre vremile de de mult, poate
Da, trece vremea... toate trec...
— Aii Cain Osman-Paşa filosofează mânului : încă iarna vom mai încerţa să patinăm în
Să vezi şi grădinuţa «noastră»!
din nou! — îţi vei zice. — Semn că se — D-ta ai scris numele pe vexelul micul rotogol... ştii ca iarna trecută 1 Iţi mai
Nu mai sunt în ea trandafiri înfloriţi, apropie de ecvatorul lipsei I acesta? aduci aminte cum priviai prin tereastă la
nici «Roşa Paulina» nu mai încolţeşte... cei Nu dragă prietene, de astă-dată greşeşti. mişcările noastre «patinologice» ?
doi copaci în umbra cărora şedeam odinioară Ţinuturile din jurul acestui ecvator astăzi Să conţinu? Dar’ sflrşesc. Aii Cain Osman-Paşa
s’au urărit... Totul s’a schimbat în grădină şi pentru mine nu există. Aii Cain Osman-Paşa «Pali iunior» zilele trecute sta cu mai azi nu-i bine dispus, e trist. N’a văzut de
ne-am schimbat şi «noi», cât de mult ne-am dispune de... mulţi inşi în colţ de stradă. Din vorbă în mult ochii zimbitori ai lui Fatimeh.
schimbat! O întrebare, dragă prietene. Ai voi vorbă ajung să vorbiască despre mersul Allah cu tine...
acasă, la părinţi.
Dar’ când toate în lume se schimbă ai să vezi o bancnotă de 100? Spune-o numai
vrea oare ca singur omul să rămână tot fără frică, nu fii uimit. Da? Ei vezi — — Şi eu mă duc acasă săptămâna c a i -n
acelaşi? Când trăim sub cerul unor vrem, şi eu ! viitoare! — zice «Pali iunior» şi scoţându-şi
de mult trecute, tu singur, om vremelnic Zimbeşti? Ai vrea să rîzi? Ascultă dar’ ciasornicul adaugă: — acum îs încă numai
vreai să fii tipul statorniciei ? povestea mea, 7 ciasuri I