Page 1 - Activitatea_1901_10_42
P. 1
Anul I. Orăştie, 24 Octomvrie n. 1901 Nr. 42
Redacţia: Administraţia:
Strada Beriului Nr. 2. Strada Beriului Nr. 2.
Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., pe 1ja de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
Pentru Rom ânia şi străinătate :
Manuscripte nu se înapoiază ■— Epistole Pe an 20 franci.
nefrancate nu ie primesc.
poaie politică, economică, socială şi literară Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ir costă 16 bani. tarifului obicinuit.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a re în fie c a re Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
bâtrân sâ aducă o hotărîre în numele I-am adresat anume întrebarea de are cuno
dritueşte să-şi asume rolul de magazi- ştinţă, că raportorul ei din Bihor la alegerile
M odată apelai dela Cluj. nieră a naţionalismului român, vom a- unui popor întreg? din Ceica a agitat pentru candidatul kos-
junge la apelul fatal dela Cluj. Prin fruntaşii adunaţi la Cluj au suthist împotriva candidatului (român) liberal.
fost representate aproape toate centrele
Să ne oprim o leacă la acest apel, Prin notiţa amintită voiam să ilustrez zizania
româneşti, zicem aproape, căci din cen
(!) Gazetele noastre toate sunt pline la acest act politic, al cărui aer de im şi confuzia ce a produs în sinul Românilor
tre însemnate ca Blaj, Braşov, Orăştie trazeologia pasivităţii parlamentare. Anză la
de amănunte privitoare la alegerile die- portanţă gravă îţi stîrneşte mila.
tale decurse şi fireşte în locul întâi de ş. a. n’a fost nime de faţă. Şi-apoi în scrierea notiţei mi-a dat tocmai raportorul
Abstragem de astă-dată dela însu al cui nume au vorbit cei adunaţi ? «Tribunei». Se mândrise anume câteva zile
amănunte cari privesc mai deaproape mai nainte într’o societate mai mare, că a
şirile personale ale fruntaşilor adunaţi Dela cine au primit mandat să aducă
ţinuta alegătorilor români faţă de aceste îndemnat poporul «să voteze mai bine cu
la Cluj, nu discutăm dacă posedau ca hotărîri de importanţă politică?
alegeri şi înainte de toate «Tribuna» candidatul ungur, decât cu un Român care
lităţile de lipsă, dacă trecutul lor, o ac Am avut prilej să vorbim cu mulţi
aruncă din pana unor raportori şi co nu se ţine de ceea-ce hotărăsc fruntaşii».
tivitate d'esvoltată in interesul poporu bărbaţi români cu vază din diferite
laboratori obscuri cele mai vehemente După vreme mai îndelungată «Tribuna»
lui român — le dădeau îndreptăţirea centre, dar dintre aceştia nime n’a fost la inzistenţa raportorului ei, răspunde şi de
epitete în faţa tuturor acelora, cari cu
să-şi atribue numele de fruntaşi ai po prealabil întrebat de părerea sa. In nici clară notiţa mea de o calumnie ordinară, a-
prilejul alegerilor şi-au validitat dreptul
porului, trecem cu vederea chiar şi ca un centru nu au fost conchemaţi băr mintind că tras la răspundere de cătră ra
de votare. Intre aceşti alegători atacaţi
şul, că oare nu se găsesc în sinul po baţii români la o consfătuire intimă, ca portorul ei aşi fi promis că voiu rectifica
în mod atât de grav, declaraţi de tră ştirea.
porului român alţi bărbaţi, cari cu mai ei să aleagă din sinul lor un represen-
dători se află şi bărbaţi cu frumos tre Nu vreau să dau lucrului o impor
mult drept şi-ar putea aroga titlul de tant cu mandat să expună şi represente
cut românesc, bărbaţi cari ei singuri au tanţă nemeritată şi să fac spor de vorbe,
fruntaşi şi ne oprim numai la discuta la Cluj părerea unui corp cu vază...
făcut pentru poporul român mai mult dând raportorului «Tribunei» prilej să-şi vază
rea întrebării grave, dacă au avut drep Dacă astfel s’ar fi ales truntaşii, dacă numele iscălit de repeţite-ori, ţin însă Ia loc
bine, decât au făcut şi vor putea face
tul să aducă o hotărîre ce să lege un plecau la Cluj din încredinţarea bărba să fac două observări scurte!
vr’odată toţi raportorii aceia obscuri îm
popor întreg. ţilor politici din centrul lor, apelul dela 1. Notiţa am publicat-o pe basa celor
preună, decât întreaga gardă autorizată
Cluj — fireşte presupunând că şi în zise de însuşi raportorul într’o societate mai
a colaboratorilor naţionali. Poate ni-se va obiecţiona, că frun mare şi auzite de mai mulţi. Dacă declară
taşii adunaţi n’au adus hotărîre, ci în- caşul acesta s’ar fi hotărît un apel de
N’am inzista asupra acestui fapt, cuprinsul celui publicat — ar fi con deci cele zise de o calumnie, calumniator —
tr’un apel însufleţit şi-au exprimat nu va trebui s’o conceadă şi on. domn rapor
obicinuiţi fiind să vedem timbraţi din
mai părerea, că n’a sosit încă vremea stituit o hotărîre care ar fi legat ale tor — nu poate fi decât cel care le-a zis.
partea autorisatei de trădători ai nea
de a părăsi politica tradiţională a pasi gătorii români, dar un astfel de apel? 2. Tragerea mea la răspundere se re
mului românesc pe toţi aceia, cari nu Judece fiecare om serios dacă o duce la faptul, că într’o zi, cercetându-mă,
vităţii. Bine, dar cum vine atunci au
aproabă politica de casă a venerabilului mi-a declarat că el n’a rostit cuvintele de
torisata să denege numele de Român astfel de hotărîre îndritueşte autorisata
preşedinte, acea politică de lazaronism, mai sus, că a fost rău înţeles, că el, nu-i
bun unor bărbaţi cari din întâmplare să împroaşte în toate părţile cu învi
care de repeţite-ori a fost sbiciuită şi vorbă, a îndemnat mai mulţi alegători să nu
aveau altă părere, cum vine o minori nuiri şi acuse şi dacă lucrează în inte voteze, alegătorii aceştia, ce-i drept, lăceau
de alte foi române, — repetăm: n’am
tate disparentă să arunce în faţa unei resul consolidării partidului român găz parte din tabăra Românului liberal, dar el a
inzista asupra acestui fapt, dacă autori-
maiorităţi covîrşitoare învinuirea trădării duind proza unor raportori mare parte îndemnat şi alegătorii celeilalte tabere să ab-
sata de astă-dată n’ar încerca să se îm
de neam, numai şi numai pentru-că imberbi ? stee dela votare. Mi-am zis atunci, că haid’
brace în mantaua puritanismului politic, îl va fi luat gura pe dinainte, că n’a înţeles-o
părerile lor se deosebiau?
şi nu şi-ar aroga un titlu de drept la tocmai aşa şi i-am promis că o să rectific
împărţirea acestor epitete. A voit dară să fie hotărîre şi de notiţa în mod cinstit. înţelegând însă încă în
De ne vom întreba apoi care e asta a fost considerată şi de autorisata. Lăm urire. Din partea coresponden aceeaşi zi că a trimis «Tribunei» o desmin-
tului nostru din Oradea-mare primim urmă ţire în care mă mănâncă, am ţinut de pri
isvorul din care puisează autorisata în Bine, dar pe ce basă au adus nişte
toarele: sos să mai rectific şi eu.
dreptăţirea aceasta, care e hotărîrea fruntaşi conchemaţi pe basa unor do
In numărul 40 al «Activităţii» am pu Eată simburele chestiei.
poporului român, a cărei călcare o în- sare secrete din archivele venerabilului blicat o mică notiţă la adresa «Tribunei». Am acum nădejde, că întâmplarea asta
Lucrul ăsta insă nu-i aduse în încur- După răsboiu — se împăcaseră — trei La propunerea lui aşezară un par gros
F O I Ş O A R A cală! Săpară o nouă groapă: grămada veche zile şi trei nopţi au umblat Abderiţii să-şi peste gura fântânii, de parul ăsta se prinse
dispăru din nou, dar în schimb se ivi earâşi găsască clopotul, dar ia de unde nu-i! un Abderit şi-şi lăsa picioarele să atîrne în
Poveşti din AMera.') una nouă... De-atunci nu mai au clopot! fântână. De picioarele ăstuia se prinse altul,
Şi azi mai tot sapă la gropi să scape * de ale acestuia un al treilea şi aşa mai de
Abderiţii îşi zidiseră o biserică fru de grămada veche. Cine n’o crede, meargă şi Aveau biserică, le trebui acum şi pri parte.
moasă. Cum se întâmplă la ori-ce zidire, şi convingăse. mărie nouă, unde să ţină sfat. îşi zidiră dară Cel din urmă era deja aproape de su
•
la asta rămăsese o grămadă mare de sfărî- şi primărie nouă. prafaţa apei din fântână, când cel care se
Dupâ-ce-şi zidiseră biserică le veni în
mături de cărămide şi goz. Grămada aşta Primarul conchemă într’o zi sfetnicii la ţinea de par, obosit, le strigă soţilor sei:
minte că au lipsă şi de clopot I Hotăriră dar
vătăma simţul estetic al Abderiţilor. slat mare pe Duminecă d. a. la 3 ore. — Aşteptaţi o leacă să-mi scuip în
să cumpere unul mare şi frumos. Sosit în
— Ce să ne tăcem î Cum să scăpăm mână să nu-mi lunece 1
comună îl atîrnară apoi cu mare alaiu în turn. — Dar dacă n’o să poată veni cu toţii
de grămada asta de goz? se întrebau la ori
Sărmanii Abderiţi însă n’aveau noroc. la trei ciasuri ? se întrebă primarul precaut. Se lăsă de par, ca să-şi scuipe In palme
ce întâlnire. La trei luni deja se încurcară în răsboiu cu Lucru uşor! îşi răspunse apoi însuşi şi adăugă şi — brr! căzură unul peste celalalt în fântână.
Primarului îi veni într’o zi o idee fe *
un oraş vecin. la convocător:
ricită. Era vară şi holdele coapte strâtuciau
Când porneşti la răsboiu, fireşte, tre- «Sfetnicilor li-se trage luarea aminte la
— Cum nu ne-am gândit la asta mai în lumina aurie a soarelui.
bue să te gândeşti la toate eventualităţile. împrejurarea, că dacă la 3 ciasuri d. a. nu
de vreme? se adresă cătră concetăţenii sei. Abderiţii aleseseră un păzitor, care să
N’avem decât să săpăm o groapă mare şi să Şi Abderiţii se gândiră şi la aceea, că ar ar fi adunaţi cu toţii, consfătuirea se va ţi grijască de bucate şi să alunge din holde
aruncăm gozul în ea. putea rămânea învinşi, duşmanul ar putea nea aceeaşi zi dimineaţă la 8 ciasuri.» paserile cari mănâncă grăunţele din spice.
veni în oraşul lor şi le-ar putea răpi clopotul ★
Abderiţii se priviră uimiţii Nici unuia Cu vremea însă observară că păzitorul
cumpărat cu atâtea jertfe. Din nişte cărţi vechi, bucoave găsite în
nu-i trecuse prin minte expedientul acesta intrând în holde călca multe spice Ia pământ.
firesc. Hotărîră dară să-l ascundă în mijlocul tr’o ladă descoperită în pivniţa primăriei Ce să se tacă să scape de paguba asta ?
lacului de lângă oraşul lor. Puseră clopotul vechi, aflară, spre bucuria lor nespusă, că în
Se puseră numai decât de sâpară o Se adunară numai decât la sfat şi ho-
pe o naie şi porniră pe lac până ajunseră în fântâna din mijlocul oraşului lor de zeci de
groapă mare, mare. Gozul rămas dela zidirea tărîră:
bisericii, ce-i drept, dispărh, dar în locul lui mijlocul lui, unde adânciră clopotul. Ca să ani zace ascunsă o comoară nepomenit de «Păzitorului nu-i mai este iertat să în
rămase o nouă grămadă: pământul scos din ştie însă unde zace făcură în naie un răvaş. preţioasă. tre în holdele de grâu, căci calcă multe spice
groapă. — Vedeţi unde e răvaşul ăsta, acolo Abderiţii se adunară la sfat şi unanim la pământ, ci de azi înainte patru oameni îl
trebue să căutăm după răsboiu clopotul, zise hotărîră să scoată comoara din fântână. Dar
vor duce pe o scândură în mijlocul holdei.»
*) Abdera, oraş în Thracia, şi-a făcut renume primarul cetăţenilor uimiţi de-atâta pricop- cum să ajungă la fundul ei? Şi de astă-dată
prin simplitatea şi naivitatea locuitorilor sei. senie. primarul îi scoase din belea. Mefiato.