Page 2 - Activitatea_1902_01_52

Pag. 2. A C T I V I T A T E A Nrul 52

Inbirea de patrie. caută mereu păşune. Se înţelege, ele nu pot fără cap şi păgubitoare, aducându-i aceste moraliceşte şi-au mai nefericit şi familiile, r i
să ajungă la putere şi mărire, căci aceste lucruri slabe la înalta cunoştinţă, va dispune sipindu-şi moşiile, multe-puţine câte le-au a-
două lucruri isvorăsc din cultură, iar cultura neamînat cele cuvenite şi va trage la răs­ vut. Şi acestea toate fiindcă cu încetul s’au
Pământul pe care ne-am născut şi pe
e legată de un loc statornic, de pământ. pundere pe cei negligenţi. retras dela muncă şi s’au lăsat stăpâniţi de
care am crescut este patria noastră. Numai
Noi Români ne iubim patria. Nici vrema Fie de ajuns, că în cele duhovniceşti lene şi de patima beţiei.
popoarele pot vorbi de o patrie a lor, oamenii
îndelungată, nici năpăstuirile limbilor străine şi aşa turma cuvântătoare nu află nutremânt. Am putea atâta cu date, că unii din­
singurateci însă numai când fac parte cu în­
care au cutreerat pământul, nici asuprirea (Da dela cine Doamne? Red.) Cel puţin să tre cei mai cu stare şi harnici muncitori, e-
treg sufletul dintr’acel popor care vorbeşte
Turcilor, n’au putut să ne depărteze de pe nu ajungem ca mâne-poimâne să ni-se vînză conomii, ajungând primari, juraţi, notari ori
de o patrie a sa.
mântui nostru. Sâ dea Dumnezeu să fie tot biserica pentru datorii, la care expuşi suntem. perceptori, şi-au neglig.-.t lucrările economice;
In mijlocul unui popor să găsesc mulţi aşa până în veci. De-aceea s’o spunem şi Doamne fereşte-ne de mai rău, că până s’au retras dela muncă şi le plăcea se-şi
oameni singurateci ori în grupe mari, cari iarăş s’o spunem copiilor noştri, ca s’o aibă acum ne poate ajunge! peardă timpul, umblând în vremea lucrului
au o naţionalitate străină, deci nu fac parte în inima lor: iubirea de patriei zile întregi din cârcimă în cârcimă certân-
cu sufletul dintr’acel popor, iar pământul pe
G. Coş buc. du-se cu sătenii, pe cari voiau să-i nedrep­
care locuesc din întâmplare nu este patria tăţească, prin purtarea lor slabă şi cu poftă
S e muncim!
lor. Prin urmare, nu ajunge să fii născut din de a câştiga bani, ca să-şi poată petrece mai
ori-ce părinţi străini pe pământ românesc, departe.
Lucruri slabe.
ori să fi crescut în mijlocul Românilor, ca Multe şi diferite sunt mijloacele de Sunt între primari, oameni cu pregătiri
să zici că faci parte din poporul nostru şi traiu ale omenirii. Sunt oameni cu diferite o- bunişoare şi li-e drag să munciască la eco­
că acest pământ este patria ta. Nu ajunge, cupaţiuni, a căror muncă mai grea ori mai
Cine trece prin comuna Vinerea şi nu nomie. Şi sunt alţii fără nici o pregătire şi
că ştii româneşte, ca să te zici Român, uşoară, nici în parte nu li-e răsplătită.
are cunoştinţă mai deaproape despre cele-ce buni de lucru, ba au şi timp destul, însă li-e
precum nici papagalul n’are dreptul să se Sunt însă şi de aceia, favoriţi de soarte,
acolo s'au întâmplat atât în căuşele comu­ ruşine să muncească, dar să nedreptăţească
creadă fiinţă vorbitoare fiind-că ştie îndruga cari pentru puţină muncă se bucură de mare
nale eât şi în cele bisericeşti-şcolare, acela şi să silească pe alţii să le lucreze, şi să-i
câte-va vorbe. răsplată.
îşi face închipuiri cu totului tot false. Despre cinstească, nu li-e ruşine.
Patria Românilor a fost şi este pe vieaţa comunei politice şi bisericeşti, apoi Fie răsplătită, fie nerăsplătită, munca Nu rare-ori dăm prin sate de câte un
amândouă coastele Carpaţilor câte sunt dela despre peripeţiile ce acolo s’au perondat cam omului îi serveşte spre cinste, dacă îşi ispră­ om cu astfel de gărgăuni în cap, că îndată
Dunăre până la isvoarele Prutului. Şesurile de pe la anul 1848 încoace, avem date po- veşte cu dragoste, cu zel şi cu bunăvoire lu­ ce apucă în vre-o dregătorie la comună, nu-1
câte se întind pe sub aceste coaste n’au sitive şi archivele autorităţilor politice şi bi­ crul şi slujba la care s’a pus. mai vezi muncind la hotar, deşi slujba lui
tost totdeauna locuite de neamul Românilor, sericeşti bâjbăe de multe feluri şi soiuri de Din contră e ruşine şi păcat, pentru nu-i aduce la o săptămână cât pierde într’o
mai ales pe vremile năvălirii popoarelor săl­ lucruri slabe. De frecări între oameni, cari fiecare, dacă nu-şi împlineşte cu scumpătate zi în care nu lucrează; ba şi după ce s'a lă­
batece din Răsărit, şi nici astăzi nu sunt după posiţia lor şi starea în care se aflau, lucrul şi slujba după care trâeşte. sat de slujbă i-e ruşine să muncească, ci mai
pretutindeni locuite de Români. Insă munţii chemaţi ar fi fost să fie spre fericirea acelei Toţi dregătorii: dela ministru până la bine îşi lasă paragină moşia ori se bagă în
au fost totdeauna ai noştri, ei sunt patria comune şi locuitorilor ei. strejarul satului, şi toţi neguţătorii şi meşte­ datorii ca să-şi lucreze pământul bănesc.
Românilor. Ansă la neînţelegeri au dat aceia, cari şugarii, aşteaptă cele necesare pentru traiul Dacă dintre locuitorii comunei nu vor
Numa cei-ce din părinţi de părinţi au sub diferite pretexte au privit în averea co­ vieţii dela clasa cea mai de jos a poporului: munci: primarul, notarul, perceptoiul, juraţii
avut neclintit locaş într’această patrie, numai munei un isvor de venite, ear pe locuitori Dela muncitorul de pământ, dela ţeran. etc., cari toţi au moşia lor, mai multă ori
aaeştia se pot numf Români. Ei ţin unii cu buni de exploatat. Dacă toţi, afară de lucrătorul de pă­ mai puţină, apoi cine să muncească? Să mun­
alţii şi nu doresc nici odată să se mişte de- Averea comunei, mai ales cea mobilă, mânt, îşi îndeplinesc ori nu, cu scumpătate cim deci!
aici, nu cunosc altă patrie, nu vorbesc altă este aproape sleită. Vina la aceasta o poartă lucrurile lor, puţin, sau în unele caşuri chiar Omul muncitor aşteaptă mai cu dor şi
limbă între ei decât limba părinţilor lor ; ei în parte şi organele administrative, chemate de Ioc nu suferă omenimea. Dacă economii mai cu drag sosirea şi schimbarea anotim­
apără cu sângele acest pământ şi oti care a controla, cari însă erau mai totdeauna se­ însă nu pot sau nu voesc să-şi îndeplinească purilor, cari îl înveselesc privind recoltele
alt popor din lume e pentru ei neam străin duse de opinia celor-ce stau în fruntea co­ la timp lucrurile lor economice au să sufere îmbelşugate din truda mânilor sale e.şite.
şi — după împrejurări — prieten ori duş­ munei. Şi mai ceva. Despre trebile comunei atât ei, cât şi cei-ce trăesc din sudoarea lor. Munca este isvor de bogăţie, isvor de
man. Ei fac o familie mare, unită prin sânge, politice Vinerea vom scrie cu prilejul când In timpurile mai vechi, chiar şi unii putere, de sănătate şi mijloc sigur de feri­
prin lege, prin limbă, prin obiceiuri, prin şi de altcum vom face descrierea tuturor co­ domni şi dregători, pentru-ca să aibă pâne, cire şi neatîrnare.
obiceiuri, prin tradiţii şi au comunul pământ munelor, cari formau odinioară scaunul Orăş- trebuiau să ţină de coarnele plugului. Şi a- Să muncim dar fiecare la locul său,
pe care locuesc şi în care dorm de veci ştiei, cu care datori suntem urmaşilor noştri, ceasta din motivul că slujbele oamenilor nu căci răsplata muncii este tihna şi bucuria su­
părinţii lor. In vreme de primejdie numai ei începând cu Orăştia. erau aşa multe şi aşa împărţite ca în ziua fletului.
îl apără cu arma în mână, căci străinul e Acum să trecem la o împrejurare cât de astăzi. In timpul de faţă însă dregătorii
astăzi aici mâne într’altă ţară, deci numai ei se poate de tristă şi slabă, care ne-a dat ansă îşi văd numai de lucrurile lor, şi economii de
au dreptui să vorbească despre o patrie şi la această scrisoare. altă parte de-ale lor. Luminatul cu „electrică11 şi „acetylen“.
să şi facă legi după cum cred ei că e mai Comuna bisericească gr.-or. şi din feri­ Pentru ori-care om e ruşine, dacă nu-şi
bine pentru ţeară şi neamul lor. cire numai una există, la anul 1885 a avut împlineşte cu scumpătate munca sa; dar mai
Fie-care neam nizueşte, dacă e risipit, o avere în bani gata şi obligaţii în sumă de ruşine şi mare pagubă e pentru econom, dacă Noua foaie „Libertatea*1 din loc,
să s’adune, să-şi aleagă o patrie, după cum 2100 fl. După socoata anului 1899 are o nu-şi împlineşte la timp lucrările sale eco­ nr. 2, în firul noutăţilor cu oare-care
poate şi după cum are răgaz de alte neamuri. datorie de 1600 fl. nomice. satisfacere face cunoscută cetitorilor sei
Multe neamuri, în cursul vremii, au fost sili­ Despre chivernisirea averii bisericeşti ar In sinul poporului nostru dela sate se neînsemnata nenorocire întâmplată Luni
te să-şi părăsească patria lor, ori împinse de putea da desluşiri M. O D. asesor consisto­ află oameni mai cu stare, ori mai săraci, cari la 30 Dec. sub rubrica «Prima jertfă a
alte neamuri mai tari, ori ca să scape de rial Z. Boiu, care înainte de asta cu 23 ani pe lângă economie mai îndeplinesc şi câte-o acetylenului în Orăştie».
boale venite din văzduh stricat şi de locuri a fost trimis în comună, ca să cerceteze mul­ slujbă în comună, fără de care comuna nu Din modul cum se scrie, se vede
secetoase ori prea ploioase, iar altele şi-au tele abusuri întâmplate pe lângă manipularea poate fi. cât pe colo reelamul nefastei întreprin­
căutat o patrie nouă într'un pământ rămas averii bisericeşti, sau actele luate în mai Slujbele acestea nu numai că nu aduc deri a electricei, luată în intreprindere
gol după pustiiri de răsboaie şi după altele multe zile. Aşa se vede însă, că cercetarea pagubă, ci din contră aduc ceva folos, dacă din partea «Ardelenei», care nu peste
de asemenea nenorociri. nu a avut efectul dorit. le poartă fiecare cu cinste şi cu cumpăt. La mult va aduce acest institut la ruină
Rare sunt neamurile care nu voiesc să După-ce avem convingere deplină, că cei mai mulţi însă, prin necumpăt, nu numai materială, întrucât suma enormă de
aibe o patrie. Neamurile de prin Asia, cari înalt Preasfinţia Sa Dl Metropolit actual este că nu li-au adus folos, ci din contră le-au peste 300 mii coroane învestitură nici
si astăzi se mută dintr’un loc într’altnl, o fac aprig în ale chivernisirii averilor bisericeşti- făcut pagube; i-au învrăjbit cu poporul; ba când nu va aduce mai mult de 2% ,
şcolare şi nu sufere abusuri şi manipulări
aceasta pentru-că au turme mari de vite şi în cele din urmă pe lângă că s’au stricat ba poate nici atât, pe când de altă
parte interesele reescomptului fac 7% .
Cu plăcere vestita şi hiperbolisata
căpetenie şi legătura a toate, este însuşi gu­ Nu. Ei, ca industriaşi şi comercianţi ne dau traistă şi să-i dea şi de cheltueală pe drum.
nenorocire s’a întâmplat cu soţia servi­
vernul, adecă Domnul cu miniştrii şi parla­ bogăţia. Căci ori-cum, carul gol e bun, dar Iar dacă învaţă carte mai multă, iarăşi e rău,
torului dela «Dacia». In casa acestui
mentul. Poporul de rînd, numărul cel mare mai bun este, când îl ai încărcat cu bogăţii. căci tot după slujbe îi umblă gândul, numai
institut s’a introdus «acetylenul» pentru
de suflete, păzitorul hotarelor, ar fi roţile ca­ Omul bogat, care-’şi cumpără de toate de câ­ atâta că »mai multă carte, şi slujbă mai gra­
nereuşita şi defectuoasa luminare a «e-
rului cu osiile lor. Nici patru roţi, fără le­ te are trebuinţă, nu e nici pe departe aşa să». E şi de rîs şi de plâns, când vezi, că
gătura inimii carului, dar nici inima carului de bogat ca unul mai mijlociu care pe toate băeţi de ţărani cari şi-au cârpit capul cu lectricei» plus rămânerea prea de multe
ori în întunerecul egiptean, apoi pen­
singură fără roţi, nu fac car în lege. Funcţi­ ori pe cele mai multe le are şi singur şi-le fa­ puţintică învăţătură de şcoală primară, iau
tru luminatul prea costisitor, cu care
onarii nu sunt alta de cât unsoarea — să-i ce. Acesta nu plăteşte banii câţi sunt tain drumul oraşului cerşind o slujbă, în loc să
zicem păcura — cu care ungi osiile ca să al vînzătorului; nu ia ce găseşte, bun ori rău, s’apuce de vre-un meşteşug şi să se facă şi mai vestiţii economişti se nisuesc a
acoperi perderile institutului «A rde­
meargă carul cu înlesnire. Sunt de mare tre­ ci ceea-ce vrea. Iar noi câte amar de lu­ oameni de capul lor.
buinţă, dar nu prea mulţi — căci pot să fie cruri ni-le cumpărăm din ţări streine, căci nu G. Cofbuc. leana».
Nenorociri cu mult mai mari s’au
şi mulţi şi puţini, cum vrei şi cum te ştii je avem în ţeară, şi plătim şi tainul vînzăto-
întâmplat chiar aici în Orăştie cu lampe
ajuta — ca şi păcura: dacă pui prea multă, rilor şi plata drumului şi vama şi dacă s'au
de petrpleu, apoi nenorocirile cu pute­
ori Iaci risipă de geaba, ori îţi faci rău sin­ spart oalele pe drum, tot noi suntem de
Sfaturi practice. rea electrică sunt şi mai primejdioase,
gur, că se înglodesc osiile şi nu se mai pot vinâl
Snvîrti. Şi mi-se pare, că şi la noi e mare învăţăm şi noi carte, căci acum în toa­ dela cari publicul nu este scutit şi a
comedie cu păcura ce-o punem pe osii. tă lumea să învaţă carte, şi e bine să învă­ căror urmare este totdeauna — moartea.
ţăm. Cine nu ştie carte e legat la ochi. Dar' Şoarecii se prăpădesc, dacă punem în Caşul întâmplat este neînsemnat şi
Acum, carul îl ai: inimă şi oişte, osii
noi nu prea învăţăm carte cu gândul să fim locurile, unde umblă, mici globurelele făcute femeea servitorului din naivitate a mers
şi roţi. Poate merge? Poate, dacă ai boi ori dintr'un amestec de slănină sau unt ori un­
cai. Aşa e. Boii ori caii, care trag carul sun­ oameni pe urmele ei; ci cu gândul să ajungem soare râncedă, aluat de făină şi răzături de fer. în localitatea unde este pusă maşina,
tem tot noi, cu toţii. — Să nu-mi luaţi cumva păcură la osiile carului. Fie-care Român, care * care era provâzută cu material până în
ştie dintre zece slove să deosebească pe buche acea zi chiar din partea monterilor. Ri­
vorba pe dosi Noi cm toţii, Domn şi ministru, Carii se depărtează din lemnul mobi­
boeri şi plugari, negustori şi învăţători şi mai de mislete, da năvală în oala cu păcură, să lelor, punând în ele un blid cu ghindă proas­ dicând o patroană deja folosită din cas-
pe scurt toţi câţi fac parte dintr’un popor şi se facă don’ funcţionar. Dacă n’are cap să în­ pătă, care poate fi şi cojită. Mirosul ghindei trolul cu apă şi apropiându-o de lumi­
dintr’un stat. veţe mai mult, e rău, căci în loc să s’apuce îi atrage şi în curând umplu blidul. Fiind mo­ narea cu care era în mână, gazul cât
Bine, atunci ce e cu » burghezia*, sau de vr’un meşteşug ori de-o negustorie, el mai remase, cantitate foarte puţină, a
bila mare, e bine să punem în ea mai multe
>clasa de mijloc»; cu aceia adecă pe care colindă cu pălăria în mână dela prag Ia svîriit o singură flacără pe obraz, pîr-
blidişele cu ghindă.
nu-i avem ? La ce nu sunt buni, ce sunt ei ? prag cerând vr’o »slujbuşoară«, căci doară şi lindu-o în faţă. Atât şi nimic mai mult.
Sunt încărcătura carului. Adecă greutatea ce el are drepturi în ţeara lui — deşteptul de De explosie nici pomană. Despre aşa
trebue s’o ducem ? Atunci mai bine ne lipsim. el! — iar statul e dator să-i bage pânea în ceva poate vorbi numai un om naiv