Page 1 - Activitatea_1902_02_07

Anul II. O r ă ş t i e, 27 Febfuarie n. 1902. Nr. 7

INSERTIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cbr.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt aseadresa
V *.
redacţiei şi acelea nu să îna­ P en tru România şi striin itite:
poiază. Pe an 16 franci.
fo aie politică* -economică, socială şi literară.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A pâ're î*tl fie c a r e Joi.
D r. A urel M untean L-AUftlAN ^BfeftcrÂN

chip. «Tribuna Poporului» a fost cea dibăcie de a se feri de ciocniri cu pro­ sul Li ndne r, Slovacul Veselowsky şi
Obiectivitate dintâie, care într’un articol scris de curorii de stat„. Şerbul Lyubomir Pavlovici.
V . G. a salutat pasul tinerilor, urân- Viaţa ei întreagă a criticat ţinuta Şi despre ce au vorbit?
sau du-le isbândă In lupta lor. foilor noastre şi mişcările puse fa cale Toţi s’au ocupat cu chestia naţio­
nalităţilor, arătând că aşa Zisa Uge de
lipsă de idei? Asta a mai lipsit încă! «Gazeta de ele. A avut polemici înverşunate naţionalitate nu e respectată, că liber­
Transilvaniei» s’a sbpârat foc pentru cu «Triburia« vechie, cu «Dreptatea»
tăţile politice promise la 1848/1849 âu
salutul ăsta şi într’un articol cu pre­ ş. a. m. d., a strîmbat din nas de rămas numai promisiuni, şi alte multe
(S) O ciudată polemică ziaristică tenţie de obiectivitate se năpusteşte câte-ori vedea a parând vr’un nou or­ adevăruri.
s’a desfăşurat zilele trecute între două asupra «Tribunii Poporului» şi în locul gan, căci în fiecare zărea o primejdie Depuţaţii fireşte au întrerupt vdr-
foi româneşti „Tribuna Poporului11 dela întâii* fireşte asupra autorului, care a pentru existenţă sa letargică! bitorii prea des, dar’ pentru aceea â-
Arad şi „Gazeta Transilvaniei" dela scris salutul. Sub titlul «Reclamagii De scris înse a scris mult, foarte cestia şi-au sfîrşit vorbirile, şi-au spUs
dorinţele şi gravâmlnele naţionalităţilor
Braşov. Am zis o „ciudată ‘ polemică, mostri» înşiră o mulţime de învinuiri, mult, dar’ întotdeauna în contra acţiu­
fără teamă. E natural, că parlamentul
pentru-câ s’a îrwîrtit în jurul unei a mai ales, că noile foi urmăresc un fel nilor pornite de Români. Dovadă sunt nu s’a pus numai decât la lucru să sa­
treia foi, în jurul «Li bertăţi i », celui die «politică de acomodare», de ce nici articolii fără sfîrşit de pe vremea du- tisfacă cererilor acestor deputaţi, dar’
mai non organ românesc, care astfel şi nu trebue sfi se mire lumea «in această cierii Memorandului lâ Viena, dovadă totuşi înseamnă învingere, că celelalte
ea — fără voie — s’a vâzut vîrîtă în epocă de tot felul de mirozenii poli­ cele scrise, când cu prilejul procesului naţionalităţi au ajuns să-’ş i. poată ridica
această polemică. tice». diri 1893 şi întemniţarea comitetului glasul acolo, de unde poate veni sana-
rea relelor.
înainte de. a trece în. meritul ches­ E natural, că nici V. G. n’a ră­ naţional în 1894, dovadă sunt scrisele
Oare când le va veni şi* Românilor
tiei ţinem să prevenim ori-ce deducţii mas dator cu răspunsul. A răsptlns ei de apoi în cari blama mereu ori-ce triintea din urmă, să înţăleagă, că «pa­
ce s’ar putea face din faptul, că ne* fîrtsă într’un mod neobicinuit de vehe­ pornire spre o viaţă nouă, ori-ce în­ sivitatea» nici când n'o să nfe ducă
ocupăm de această polemică, observând ment şi sarcastic analisând ţinuta po­ cercări de a eşi din impâstil în cate ne la ţîritâ ?
că avem să analisăm numai în general litică a «Gazetei Transilvaniei» şi ajun­ vîrîse «pasivitatea».
cearta asta ziaristică, ca un fenomen gând la resultate interesante. »Gazeta Tot ce s’a' pus la Cale de Români, Iubrieu. în 21 Martie n. a. c.
interesant, şi caracteristic pentru presa Transilvaniei» s-’a supărat şi mai mult, şi s’au pus la cale şi lucruri frumoase! se împlinesc 50 arii de când Excelăriţia
Sa Episcopul Oradiei-Mari, M ikail Păvel
noastră. -că un articol scris cu atâta «obiectivi­ s’âu pus la cale fă ră concursul ei, ba a fost sfinţit întru preot. Din! acest In­
La începutul: acestui an, un grup tate» a putut găsi răsunet atât de ne­ chiar în butul opintirilor şi observărilor
cident a lansat Vicariul geri. Episcopesc
de tineri au înfiinţat anume în Orăştie obiectiv. ei «obiective»... Dr. Augustin Lauran un circular câtră’
un nou organ, a cărui menire e se fie De această «obiectivitate»* ziaris­ Ei birffe! Asta va sC zică «obiec­ clerul diecesan, în care, deşi a interzis
propagarea ideii de «activitate parla­ tică atât de rrttilt tfimbiţâtă voim să tivitate», procederea asta va sC zică a episcopul iubilant ori-ce sărbare, dispune
mentară» şi pregătirea terenului, pentru ne ocupăm acum şi noi. Nu ştim cum fi obiectiv? înseamnă poate ajungerea ca fiecare preot după chibzuinţă sa să
pregătească credincioşii pentru sărbarea
punerea în praxă a noii tactice poli* 'interpretează «Gazeta» obiectivitatea culmii de obiectivitate, dojenirea ori­
acelei zile.
tice. Că noul organ prin înfiinţarea Ziaristică, dar’ la nici un cas nu ne cărei1 mişcări ce te trezeşte din somnul
lui a urmărit şi' urmăreşte oare pe putem'identifica'cu îflţălăstil ce-’l cetim dulee, său îhSeamttă lipsă de idei, lipsă
R ed actoru l „ I Aflăm' ,
lângă acest scop declarat pe faţă şi din ţinuta ei politică; de forţă de a ţinea pas cu mersul lumii
că în procesul' de presăj. ce a inţenţat
alte scopuri tăinuite, nu discutăm, căci Cum a pus anume în praxă a- şi de a înţelege'' problemele mari ale dl Dr. Aurel Muntean contra «Tribu­
întru nimic nu alterează esenţa, analizei caastă obiectivitate ? N’a avut cu­ vremii ? nei » pentru ticăloâsă1 câlbfnnie, dP adecă
noastre. vinte de laudă şi îricuragiare decât la Ighiu' a repăşit dela1 cândldiftUraf derj
deputat, dfeşl era siguf db1 reuşită dt£;
Ca totdeauna, de câte-ofi* e vorbă* pentru mişcări-' ale căror iniţiativă a Orăştie, 26 Febr. li)’02. a fost ascultat ca inculpat' uH biet, sir-
de o nouă apariţie pe terenul ziaristicei pdrnit dela ea, adecă nici odată] căci
Naţionaliştii in dietă. Săptă­ niun muncitor onest, George Mohait\ < rtr
noastre, presa română s’a ocupat şi străduinţa- ei n’a fost să împărtăşească
mânile aceste de repeţite ori ’şi-au ri­ redactorul „T ribunei"'!
cu apariţia acestui nou organ, şi o foaie,' Românilor idei rloue, ci să-şi înmul­ dicat glasul deputaţii naţionalişti Saşi, După astfârdfe Iricrâfori* s&rzt&j Cart'
a apreţiat-o într’un -chip, alta într’alt ţească anii de existenţă prin o rară Sârbi şi Slovaci. Aşa a vorbit şi Sa- trăesc după muncă grea1 dkt’ cinstită,'
m m L*M MiiiiH' II li f li I Iii I I1IH1I j I JuJ&JUmmMi ua I ■! w m aăazL-
| cbnvingi că firile voastre sunt două firi deo­ I abia chnriâştfcm îridă nfrai mulf decât lu'rhea în­ Dar’ o să viifă în ctifâtfd prinrrăVât'a şi
F O I Ş O A R A sebite, şi între firi deosebite nu poate avea gustă' efe-d zărim' dinlr’o fereâstă^a podului şi* eh sbsirea teî va îriHoi1! *’efrefnbu şl* grădWă
loc prietenie... Prietenia e efluxul unei înrudiri cârtim1 dăj a In cofitră răhtăţii eî.... »noastră» acum atât de părâiltă.
spirituale, iubirea efluxul dorului după o fire O, pentrh primăvara ăâta' mimării făcilt5
cei să completeze lipsurile firii tale.... şi eu planuri mari i Am să-mi ctirhpăr' o
Seara Întreagă am cetit şi meditat. Am Nil, cii’potezîâ âri airrîrifchefat definitiv. pălărie nouă, am să-mi comand ş^eu un »şvarţ-
— Scrisori din grădină. —
îndheiat cu un trecut de 26 de ani. Şi bi­ Epoca visărilor pentru1 mine a trecut... Am negru» elegant. (De, n’am Iridotrb, TU te-ai
VI. lanţul? M’am pus să scriu un sonet... ajuns încâtva pragul vrîstei când trebue să dus şi dintre ceialalţi prietini ’nici unul n’are
(Urmare din nr. 2). realizezi visurile şi planurile ţăsute în vremile »Kaiser«, care să mi-se potrivească !), am
De astăzi dară voi aVea ear pace, adormite, sau cel puţin să încerci s’o faci... să-mi dau ghetele la tocmit şi pe câhd vei
Şl‘n ca osul visărilor rebele,
Alaltăeri am împlinit 26 de anii Două verii iarăşi la noi nici nu vei şti cine e tinărul
De patimi nesecat isvor. de jele, Muncă, muncă serioasă trebue să fie de
zeci şi şese de ani ! O clipă tn cursul veci- Repaos, sfânt repaos ear se face. azi lozinca' ridâstfă... Muncă, muncăM Nu ştiu elegant, care te aşteaptă zimbind la bere*-,
niciei, un punct disparent-în viaţa omenimei, cât de mult Se tem alţii de acest cuvânt! nu, nu la bere, căci şi de bere am să mă
Cădi sS'td uit mî-am pus de gând,' iubită,
o linie în viaţa unui om.... Truda de care şiJo închipui nedespărţită, îi las,-care ' te aşteaptă/ zimbindîn colţ de
Să cred Ic’ascult poVeştt dih altă Iunie,
Câte am mai văzut, câte am mai auzit Când glasul' teu l’aud şi al tău nume, înspăimântă... Pe mini ? Munca nu mă poate stradă.1....
şi suferit în aceşti ani! Rămas singur acasă, Că ai murit de mult, în veci jălită/ înfrica. Am trăit o viaţă întreagă de sărăcie, De azi încolo1 şi eu am să’ «urlu cu
m’am pus de-am răsfoit hârtiile din trecut. truda pentru mine e un cunoscut vechia... lupii»! Până-acum vbrbiâlri rih’d'u'ri' prietten
Şi înzadar’Cu farmecele sale
Câte declaraţii de prietinie sinceră şi pe mine numai resultatul muncii mă înspăi­ când efârn cbTef şf l lâudătri îtt-' dS^’de ’ air
Privirea ta spre mine se îndreaptă.1:.
veşnică, de dragoste frăţiască.... şi? Numai pe Un sloi de ghiaţă îi stă azi în cale, mântă, gândul că munca m’ar putea duce la arin să-i lâud în faţă şi! să-î hriîtescTri’des..1.
hârtie mai există I Vină port poate şi eu I Un moft ce nici când nu se mai deşteaptă.. ceva.... până :acriiri dhştriâh lpe faţăf prtefin’îriascuriSi''
Vină poartă poate şi firea noastră nestator­ d’acu : prietin pef fâfâ şi' driŞmăh îri a&ât£v
Sunt mort şi eu.... Merită oare să te trudeşti ciasuri lungi,
nică, impuizul nostru momentan, entusiasmul şi Cred că‘o să ajiing ŞFeh vfemfeh,1, dă b’â3
Rîde-, prietene) ride ! Am rts şi eu cu să urci în vîrful unei stâncej ca în urmă
clipei, care te amăgeşteesâ pTomfp'mai mult mehii1 să-’şi' ridiete' în fâţă mea1 plfet di-
poftă câhd am '< aruncat- faşla de> hârtie înY ajuns la-ţîntfi; să cazi în câteva clipe? Cu Ffisţiect — cilindrele....
decât poţi ţinea...
foc... Nu,-- cu poezia' am închei&t definitiv? câtimar sus te ridici, cu atât mai mult şi Ei da, şi un cilindru am să*’mi cumpăr I
Din întreaga ceată a prietinilor pe vecie mai departe vezi, cu atât mai singur’ te
Poate fiind-că1 al» început prea de vreme? Şf o cravată nouă I Şi un cias de aur şi
azi abia mai număr doi-trei...
Obiceiu strămoşesc. simţeşti, mai neînţeles. multe, multe lucruri elegantei He-he!,-; efe
> Ş* prietenele ? căci am avut şi prietene». ? Nici nasol nu- nl-1- putem ' şterge^ încă3 ’ BrH Ce elegiei Şfîi, nici nu se merită mândru va fi atunci sărmanul tău.
M’au uitat, le-am uitat.. E şi atât de greu= fără ajutor străin şi i scrienl deja versuri.',, să' îrriphn'eştPdouăzeci şr şese de ani, adeâ'
să susţii prietenie cu o femee... Mai cutând
plângem'încă >de • frică aflându-nă1 singuri'în aniversarea lor îţi adude gâritiuri aşa poso>-
sau mai târziu prietenia face loc iubirii... Te Intunerec şi dorim întunerecul etern: moartea;?. iriorltel