Page 3 - Activitatea_1902_03_09

Nrul 9. ACTIVTAT EAI Pag- 3.

Acestea stări create sub vălul societă­ Patima jocului de cărţi. după bou; sau când îi zace un băiat, aleargă mâncare, alta deretecă prin casă, alta vede
ţilor noastre peste tot, sunt aievea bolnave. la cărturăreasă ori la vrăjitoarea din deal, în de pasări, ear alta vede de aşezatul şi
Astfel de stări am sbiciuit noi aceşti dela loc se-1 arate doctorului. strânsul mesei şi aşa fie-care era orânduită
„ Activitatea“ şi nici în viilor nu le vom tolera. Nici o altă patimă omenească nu-i mai Trebue să înţeleagă odată cei-ce au la câte un fel de treabă, şi tot aşa e peste
Tocmai cu acel scop am înfiinţat foaia stricătoare de suflet, ca patima jocului de crezare ori nădejde în cărturăresc şi vrăjitoare, tot în ţeara asta ; ear când o fată se mărită,
noastră, ca prin presă se strivim simptoamele cărţi ; omul căzut la patima asta, nu mai că toate femeile de tagma asta, sunt înşelă­ ştie toată seama casei; n’o poate înşela
de vilii sociale ivite între noi. Şi de câte-ori ştie de lege, de credinţă, de casă şi de toţi toare, şi mincinoase, ear’ când e vorba de slujile, căci mai adesea nu le ţine decât
am tăcut aceasta, chiar «Tribuna» a fost, care ai lui. Dela jocul de cărţi ca şi dela beţie, cele dela oraşe, apoi ele au iscodit ri alte pentru munca grea, ear dacă din întâmplare
pe temeiul unor informaţii slugarnice şi a vin pe îînd toate relele. Se istorisesc şi s’au năsdrăvănii de pângărire a sufletelor. Aşa, n’are slugă, sau ea fugit, apoi îşi încinge
unor pene simbria.şe, a sărit în a spăla ha­ văzut o mulţime de pilde în care jucătorii mai toate îşi au casă cu chirie, la loc dosnic pestelcuţa şi găteşte mâncările cele mai
rapul. Ei bine. A avut »Tribuna« ochii în de cărţi au ajuns la urma urmei, să sâvîr- şi când prind înghiare femei mai slabe de alese. In cas când gospodeana n’are de lucru,
patru? A fost ea Ia culme atunci, când noi şească cele mai murdare fapte şi chiar crime, îngeri, după-ce le spuse verzi şi uscate, din strânge copiii şi pe rând cetesc în cărţi cu
am înşirat caşuri concrete, basale pe date au­ numai pentru a scoate bani să-i dea la jocul cărţi, apoi încetul cu încetul Ie momesc cu cuprins sănătos, învăţături frumoase pentru
tentice, procese verbale şi fapte recunoscute, de cărţi; ear’ unii oameni, după -ce şi-au dat fel de fel de fâgădueli până ce le ademenesc suflet şi minte, ear nu ca unele din fetele
ca împlinite? Cum vine chiar ca acum a da toată starea la căiţi, îşi fac singuri seamă şi le smulg banii şi cinstea. noastre, cari ştiu mai bine a scrie într’o
directive şi a se fece moralisătoarea societăţii zilelor, lăsând femei şi copii muritori de Să vedem acum ce-i de făcut ca să ne limbă străină, decât în cea românească, şi
româneşti şi a vieţii socialei: foame. scăpăm de primejdia jocurilor de cărţi. apoi cetesc cărţi cari le strică sufletele în-
Aci ne vine aminte zicerea «Iucus ac Cu toate că s’a dovedit în totdeauna In lecuirea unei boale, de care sufere răindu-le, pe când de gospodărie habar n’au.
non lucendo». că, ori când câştigul fără muncă duce pe un oin, trebue mai întâiu ca doctorul să Un director de fabrică de puşti, din
Conform principiului «Tribunei», ‘nsăşi om la perzanie, lumea nu s’a învăţat minte caute şi să arate boala, apoi să poruncească Austria, om bogat în lege, îşi trimitea în
ea ar fi fost datoare a urmări de-aproape pe şi unii oameni îşi fac din jocul de cărţi, un doctoriile cerute de boală. Ei bine, răul nu fie-care zi fetele la ospătăria fabricei, unde
cei bolnavi de viţii sociale — ca unul să nu meşteşug, şi ei cu vremea ajung a sta la va fi lecuit dacă doctoriile nu Ie dai bol­ se gătea sutimi de feluri de mâncări, numai
scape ne lecuit sau ne pus la locul de ca­ pândă ca tâlhar ii şi a prinde în mreje pe navului la ceasul poruncit de doctor şi atâta pentru a învăţa cât mai mult meşteşugul
rantină, — atunci la tot caşul mai rămâneau oamenii slabi de îngeri pentru a-i scurge de cât scrie el. Aşa e şi cu legiuirile cari se gătitului, şi a le fi în măritiş, viaţa, bună si
mulţi neînficiaţi şi sănătoşi Ia suflet. parale şi mai ales pe nevrîstnicii, pe cari îi fac într’o ţeară; nu-i de ajuns să le aşterni sporul in casă.
Acest principiu al «Tribunei» este re­ pun la cale să fure bani dela părinţi, sau frumos, pe hârtie, să le întăreşti cu glasul Facă aşa toate femeile noastre, şi le va
comandabil, însă am păţit cu el, ca parochienii să-’şi zălogească şi să-’şi vîndă de mai îna­ naţiunii şi al Regelui, ci trebue, (mai ales trece pofta de jucat cărţi, vor avea bărbaţi
acelei comune, cari aveau un preot netrebnic inte dreptul de clironomie. într’o ţeară tinără în lumină ca a noastră) cari să le peardă din ochi cu dragostea, copiii
şi cărora li-se zise: «faceţi ce zice popa, da Pe lângă oamenii de tagma asta, cari ca, măcar cei chemaţi cu punerea în lu­ curaţi şi cuminţi, e’ar nu stricaţi de putrigaiul
nu ce face popa». din nenorocire îşi săvîrşesc meşteşugul prin crare a legiuirii, să fie oameni cuminţi şi de slugi străine, cari de ar fi bune nu ’şi-ar
Lecţia împărtăşită de «Tribuna», înmod cârcime şi cafenele z'aia în ameaza mare, de temători de Dumnezeu, şi să caute a veghia părăsi ţeara lor, şi în schimb ar avea spor
autoritativ, noi o am profesat şi o vom aplica-o multe ori sub ochii celor orânduiţi de stă­ ca ea să fie cu sfinţenie păzită şi cinstită şi bercehet în casă, şi... mai puţine despărţenii
şi în viitor, în butul tururor opintirilor ei şi pânire de a-i prinde şi a-i da pe mâna jude­ de obşte, ear’ pe cei cari cutează a o nesocoti, la tribunal, ear ţeara se va ridica tot mai
a tovarăşei sale »T. P.«, pentru-că dorim din căţii, apoi se mai joacă cărţi şi prin case cu să-i dea pe mâna judecăţii şi să-şi ia pe­ sus, şi va birui mai cu înlesnire nevoile cari
inimă lecuirea vieţii sociale române, de care nume bun, cari, sub cuvânt că omoară urîtul deapsa păcatului, ca să slujească şi altora de îi cad câte odată pe grumazi.
mai toate localităţile sufer în măsură mai mare îşi dau bănişorii în cărţi. Când obiceiul a pildă căci, trebue să ştim cu toţii, că neso­ Acum că am arătat (pe cât îmi era de
sau mai mică. — Medicina şi modul de pro­ ajuns la patimă, apoi nenorocirile se ţin lanţ cotirea legei de un pământean şi de mai ertat într’un articol de revistă) unde duce
cedeu la sunarea celor bolnavi, o vom şti moşii vândute la mezat, case zălogite, copii mulţi laolaltă, surpă temelia ţării. Să vedem patima jocului de cărţi şi leacul boalei, să
aplica fă r ă cruţare şi în dose, după cum ace­ pe drumuri, cu un singur cuvânt vieaţă şi noi ce e de făcut îm potriva jocului de vedem de unde au venit afurisitele de cărţi.
lea se prescriu şi administrează de medici stricată. cărţi, căci vedem că legiuirile n’au isbutit Pe vremuri, găsim că ele ne-au venit
practici, nu ca unii fălceri săteşti, cari după- La oraşe, obiceiul a prins rădăcini să-l stîrpească. din Asia şi anume dela Chinezi, şi au fost
ce pleacă dela pacienţi, aceştia se dau cu adânci şi,cunoaştem toţi mulţime de pilde Odată am cetit într’o carte a unui aduse de Saracini şi Cruciade, cari în urmă
gaiţele la deal. în cari, tata joacă cărţi, mama joacă cărţi mare învăţat, două zicători : au împrăştiat jocul de cărţi, în toată Europa
Noi voim lecuirea societăţii chiar şi prin ear’ copii, cresc pe mâna doicelor (mancelor) 1. Vremea petrecută de om, fără în­ şi a pus pe gânduri pe regi şi împăraţi, aşa
amputarea unor membre infectate, pentru-că şi slugilor stricate, aşa că la vîista de 16 văţătură, e un fel de moarte, adecă îngro­ că Ludovic cel stânt la 1254, a dat o straş­
numai aşa se poate mântui corpul de perire ani, sunt putrezi de boli. parea de viu a acelui om. Senecaa 82-a nică poruncă să nu se mai joace cărţi.
si numai în chipul acesta avem nădejde de Legiuirile noastre nu îngâduesc jocul scrisoare.
Se istoriseşte de un oştean de al acestui
lecuire adevărată. de cărţi, şi ori-ce alt joc de noroc, în care 2. «îi vine greu omului se fie cuminte, rege, care, călcând porunca dată, a fost pus
Viţiile sociale au sporit pretutindenea se vânează câştigul fără muncă ; dar’ la ce când nare de lucru» zicătoare latinească. la închisoare pe mai mulţi ani, şi stând el
şi acelea sunt de două categorii, sunt locale folos dacă le calcă şi unii din oamenii stă­ Nu-i dar’ alt leac, decât să omorîm la închisoare s’a tot gândit cum ar face ca
şi sunt generale; celea locale pot fi lecuite pânirii. urîtul, adecă vremea fără lucru, prin muncă să scape şi spărgând închisoarea, a fugit
numai în raionul localităţii şi a jurului, care Când te gândeşti că slujbaşul îşi dă şi învăţătură. într’o biserică, unde a strigat în gura mare,
este molipsit. Acestea din urmă trebue lăsate simbria in cărţi, şi a doua zi nu mai Săteanul, toată vara până în amurgul cum că el fără vină a fost osândit, căci a
în grija medicilor locali şi ingerinţa din afară e bun de lucru şi nare de coşniţă, că păs­ toamnei, e la muncă şi vremea asta petrecută umblat cu cărţile, dar’ nu ca să joace, ci
nici când nu va avea efectul dorit, pentru- trătorul banilor stăpânirii îi aruncă la cărţi, în muncă, aduce aurul cu vagoanele în ţeară să înveţe calendarul; şi lucrul e tocmai asa
că prescrierea medicinei nu se poate face pe si apoi fuge peste mări şi ţări, lăsând lada şl-i belşug cu mila Domnului. căci, tălmăcia el: cele 52 de cărţi închipuesc
temeiul informaţiilor, fără cunoscând natura statului goală şi familii pe drumuri, ei cari Iarna însă unii săteni n’au ce munci, cele 52 de săptămâni ale anului; fie-care
bolnavului şi altele împrejurări, mai lesne poate ar trebui să fie pilduitori, atunci vezi că ori au puţin de muncă, aşa că apucându-i culoare este compusă din 13 cărţi şi închi­
fi rnanuat de aceştia. Dacă vezicii ochii pro­ răul e aşa de mare şi covîrşitor, că el surpă urîtul, şi-l îneacă la crâşmă, cu rachiu pe
puesc cele 4 anotimpuri ale anului cu cele
prii şi auzi cu urechile tale, apoi fa c i expe- temelia unei ţări. datorie, ori o găină pe o cinzeacă, ear alţii
13 săptămâni una cu alta; cele 12 figuri
rinţe zilnice, poţi m ai bine cunoaşte societatea Ceea-ce însă trebue să ne umplă inima momiţi cu câştigul fără muncă al jocului închipuesc lunile anului şi toţi ochii celor
bolnăvicioasă şi morburile de care sufere. de durere şi mintea de groază, este că pa­ de cărţi, cad la patimă şi joc până îşi vând 52 de cărţi la un loc, dau numărul zilelor
Multe am avea şi noi de a înregistra, tima jocului de cărţi, a pătruns şi la sate, şi cenuşa din vatră. dintr’un an şi aşa fiind, norodul a cerut
însă spaţiul îngust nu ne permite. Ar trebui unde dacă mai punem la socoteală şi patima Trebue dar’ ca stăpânirea, în bună
ertarea soldatului de pedeapsă. Ce bine ar
numai din această localitate o carte volumi­ beuturii, care prin unele sate a prins rădăcini în îţelegere cu fruntaşii satului, cu arândaşul sau
fi dacă ele n’ar sluji decât drept călindar I
noasă, care să le cuprindă pe toate. adânci, şi apoi boalele rele, putem să punem proprietarul, cu preotul şi învăţătorul, să în­ Căpitan, S. Leonte.
Zice «Tribuna»: »Homo homini lupus«, cruce viitorului patriei noastre, dacă cu un jghebeze ateliere de felurite meşteşuguri,
aceasta pare se fie dogma morală a unor ceas mai înainte, nu vom lua straşnice aşa cum s’au făcut în satele ce cad pe mo­
fraţi ai noştri, cari ştiu de un singur senti­ şiile Coroanei noastre Regale, unde ţi-e mai NOUTĂTI
ment în vieaţa socială: setea de putere şi cari măsuri, pentru a tăia din rădăcină răul. mare dragul să te uiţi la bunăstare a să­ -= = = = = ■ - ’
privesc cu ochii lacomi la un singur scop al Din multe pilde să ^ spun numai una
muncii lor blăstămate: s i ristoarne pe fratele proaspătă de tot. Intr’un sat din Vlaşca, teanului. — Dl D r. Iustin Pop, advocat are
lor şi si-i răpească pânea dela gură. s’au găsit fruntaşii satului în crucea nopţii, In toate sărbătorile, să se orînduească onoare a Vă aduce la cunoştinţă, că şi-a
Chiar această însuşire blăstimată, infer­ Strânşi la o crâşmă şi jucând cărţi de mama predici la biserici, cu sfaturi de bine po- deschis cancelaria advocaţială în Deva, casa
nală şi miserabilă bântuie societatea noastră focului; aşa că cârcimarul a tras folos 70 porenilor, ear învăţătorul, să facă dese şe­ Reuniunii industriaşilor (Ipartesttilet hâz).
din această localitate, pentru-că: precum haita lei numai din ceea-ce căzuse la învoială să zători, cetind sătenilor din cărţi frumoase.
— Necrolog. Subscrişii cu inima frântă
de lupi, care îşi are hoitul în ghiare şi mis- dea jucătorii peste fie-care talie, aşa că lesne Femeile mai luminate să meargă Sâm­ de durere, în numele nostru şi a celorlalţi
tuindu-l, aruncă priviri cordişe în dreapta şi ne putem da cu mintea, cam ce bani s’au băta din casă in casă, şi să înveţe pe sătence consângeni, anunţăm încetarea’ din viaţă, a
stânga, ca nu cumva s i i-se răpească, tocmai învîrtit la joc, când cârcimarul a tras folos de ale gospodăriei şi curăţeniei, care ţine neuitatului şi mult iubitului nostru soţ, tată,
aşa posiţie lupească au luat fa ţă de semenii 70 lei. săntăos pe om, şi mai ales să le pue la socru şi moş B asil Romoşan, care şi-a dat
nobilul său suflet în mânile Creatorului la
lor. Abia se găseşti o zicere mai acomodată Apoi dacă săteanul, peste toate nevoile cale a lua suveica, când au isprăvit treaba 4 Martie n. a. c. în etate de 63 ani şi în al
şi mai nimerită ca «Homo homini lupus», ce are ps capu-i, va fi lăsat să cadă în pa­ casei, şi a nu mai da parale pe pânzâturi 37-lea^ an al fericitei sale căsătorii.
aplicată la a noastră ceată, căreia hoitul îi stă tima jocului de cărţi, nu ştiu dacă stăpânirea putrede dela străini. înmormântarea va avea loc după ritul
la disposiţie. Această însuşire se practisează va mai avea puterea să-l scoată dim starea Trecând la oraşe, acelaşi leac se dă bisericei gr.-or. române în 7 Martie n. a. c.
pentru omorîrea untului: muncă şi învăţătură. după amiazi la 1 oră în Costeşti.
chiar şi în vieaţa privată. Cunoaştem caşuri, în care zace. Katarina Romoşan născ. Mrozek soţie. Emil Pro-
unde ei între ei se hâriie pentru câte un cio- De aceea, toţi cei chemaţi în mijlocul Să spun şi pentru partea asta o pildă. dan, Rudolf Mureşan, Laurenţiu Perhaita ca gineri.
dolan de os. Lăcomia le este acoperementul, satelor, şi puşi de stăpânire pentru a lumina Acum doi ani, am fost în casa unui Gizella Dallner ca noră. Emil’, Albert, Rudolf, Carol
şi Bruno ca fii. Luiza, Gizella, Olga şi Iohanna ca fice.
risturnarea semenilor lor o privesc de o virtute pe săteni, trebue să fie oameni de ispravă, profesor din Germania, care avea cinci fete
Fie-’i ţărîna uşoară şi memoria bine­
şi răpirea pânei din gura muncitorilor, ca­ ageri de minte şi curaţi la suflet şi mai pre şi doi băeţi; deşi om cu stare, osebit de cuvântată 1
racteristica. sus, oameni cu dragoste de ţeară; alt-fel leafă, pentru o casă mare de 7 odăi, bu­
Avem nădejde şi nu mult are să treacă, cu oameni nărăviţi şi stricaţi, nici un pas cătărie, ogradă şi alte gospodării, n’avea decât — Se caută un comite suprem.
când pierde-şi vor rostul cinic, pentru-că vom spre bine nu se poate face, ci din potrivă, o slugă bărbat, care căuta şi de grădină, »D. Tgbltt fur Ungarn» în Nr. său de Marţi
întrebuinţa hapuri acomodate naturei lor vom da mereu înapoi ca racul. tocmit cu 14 mărci pe lună (17 Iei şi 50 înserează următoarele: «Un comitat orfan,
rustică. Suntem curioşi, că «Tribuna» le va La sate, ca şi la oraşe, un soiu de femei bani), e’ar pentru casă o femee, numai al cărui comite suprem a încetat subit de-a
sări şi atunci într’ajutor, când fapte con­ mincinoase, cari dau în cărţi, scot multora pentru 6 ceasuri pe zi cu 8 mărci pe lună mai fi, caută pe aceasta deja obicinuită cale
crete vor fi puse la răvaş şi mai avea-va cu­ paraua din pungă, înşelându-le credinţa că (10 lei). concurenţi. Cualificaţiune, precum se ştie, nu
tezanţă de-a lovi tot *în hoţii de păgubaşi*.. ghâcesc din cărţi, întâmplările vieţei trecute Gospodina mamă, este un fel de mă- se recere pentru postul de comite suprem.
Aceste sunt lucruri inverse şi o numim şi viitoare ; ghîcesc de boli şi mulţi săteni eastră, ea, cu cele 5 fete, duce toată gos­ E de dorit să aibă piele groasă, să fie ne­
noi lume întoarsă. când le rătăceşte un bou, alerg la cărtură- podăria şi pe rînd se pune la toată treaba simţitor, dar predispus pentru şoaptele marilro
reasă, dând paraua muncită, în loc să alerge casei, aşa, dacă Luni, una dintre fete face proprietari. Necondiţionat să recere să cu-