Page 2 - Activitatea_1902_04_14
P. 2

Pag-  2.                                                               A C T I V I T A T E A                                                               Nrul  14

                    Cartea  de  faţă  nu  e  menită  s£  numai  dorinţa  de  a  fi  făcut  prin  adu­ «Corda  Frates«,  despre  care  scrie  şi  dl   „Traian,  acel  împărat  eroic,  care  vie-
               umple  acest  gol.  Nu  e  istorie  critică  narea  într’un  mănunchiu  a  măreţelor  şi  Scurtu  şi  o  am  publicat  în  numârul   ţueşte  şi  palpită  în  sufletele  voastre,  ca  şi  în
                                                                                                                                               ale  noastre,  a  asigurat  legiunilor  sale  trium-
               a  luptelor  noastre din trecut,  ci  e numai  impunătoarelor  lor  fapte,  —   ca  actua­ trecut,  lăsăm  se  urmeze  unele  manifes­
                                                                                                                                               lătore  posesiunea  ţărilor  invidiate  şi  încântă­
               expunere,  istorisire  a  faptelor  întâm­ lilor,  şi  mai  ales  viitorilor  conducători  tări,  în  urma  cărora  compatrioţii  noştri
                                                                                                                                               toare.  Tot  ce  este  mare  pentru  voi,  a  fost
               plate,  e  adunare  de  documente  auten­ ai  poporului  român  din  patria  aceasta,  patentaţi  scuipă  fo c :                făcut  de  Traian.  Voi  ziceţi,  că  Traian  cu  o
               tice,  adunarea  materialului  necesar  din  tinerimei  române,   să  ’i-se  dee  prin                                          tăietură  de  sabie  a  despicat  lanţul  de  munţi,
                                                                                                         Studenţii  români din Macedonia  au trimis
               care  sâ  se  poată  compune  la  timpul  acest  îndreptar  politic  o  comoară  bo­  congresului  următoarea  telegramă:       că  rostogolirea  zăpezii  din  vîrful munţilor voş­
               seu  aceea  ce  ne  trebue,  istoria  adevă­ gată  în  mână,  un  isvor  nesecat  de  în­  „ {Studenţii  macedo-români  salută pe con-   tri  este  tunetul  lui  Traian,  că  calea  laptelui
                                                                                                                                               din  constelaţiuni  este  calea  lui  Traian.  Bu­
               rată  a  trecutului  nostru  politic.      sufleţire  naţională,  de  muncă  uimitoare  gresişti  şi  sunt  cu  gândul  şi  inima  la  înţe­
                                                                                                                                               cureştii  deci  sunt  Roma  Orientului.  Din  sufle­
                    Materialul  îl  dau  aşa  cum  ’l-am   şi  de  abnegaţiune,  —   însuşirile  impu­ leptele  lor  decisimii.  Dorim  înfrăţirea  fiilor   tele  voastre  pline  de  iubire  se  revarsă  un  li­
               adunat,  cu  bun,  cu rău, pentru-că numai   nătoare  şi  caracteristice  ale  marilor   glorioasei  Rome.  Trăească  Italia!  Trăească   rism  pentru  antica  patrie şi  din ele ies himnuri
                                                                                                    fraţii  noştri  studenţi  italieni".
               aşa  să  pot  face  comparaţiunile necesare   noştri  înaintaşi,  —   în  scopul,  ca  însu-                                    de  fericire  pentru  Roma-mamă.  Şi  Carmen
                                                                                                                        *
               şi  precumpănirile  cerute  pentru  croirea   fleţindu-se  de  făptuirile  din  trecut,  să                                     Sylva,  care  întrece  pe  cei  mai  graţioşi  poeţi
                                                                                                         Roma,  6  Aprilie.  Aseară  membrii  con­  moderni,  amestecă  cu  anticul  laur  roman,  ce
               dreptei  judecăţi.  Cetitorul,  şi  cel-ce  va   poarte,  când  va  veni  rîndul  la  ea,  lupta
                                                                                                    gresului au fost primiţi în  recepţie în sala museu-  poate  încă  încorona  capul  regelui  vostru,  ra­
               compune  odată istoria  critică  a  luptelor   pentru  steagul naţional  cu  zelul  cu  care
                                                                                                    lui  capitolului  (primăriei).  Sala  era  iluminată  zele  virtuţilor  sale  atât  de  încântătoare.  Ast­
               noastre  naţionale,  îl  va  şti  cerne  bine   au  purtat-o  înaintaşii.  Pentru-că  numai   a  giorno  şi  cânta  musica  comunală.  Afluenţa  fel  istoria  şi  poesia  se  contopesc  în  sufletul
               şi  va  şti  alege  din  el  numai  aceea  ce   însufleţindu-ne,  —   cei  de  azi  şi  cei  de  era  mare.  Cei  mai  de  frunte  cetăţeni  ai  Ro­  poporului  vostru  şi  creează  între  noi  o  legă­
               vrednic  este  de  eternisare  şi  de  a  ne   mâne,  —   de  frumoasele  lupte  naţio­  mei  erau  de  faţă.  Azi-dimineaţă,  la  11  ore»  tură  indestructibilă.
               servi  de  îndreptar  pentru  viitor.      nale  din  trecut,  văzend  greutăţile  ce   în  sala  curiaţilor,  a  fost mare recepţiune  pen­  „Trăească  România" 1
                                                          erau  atunci  de  învins  şi  cunoscând   tru  predarea  steagului  de  onoare  românesc,
                    Cartea,  din  care  supun  aprecierii                                           studenţilor  italieni.  Solemnitatea  a  fost  presi-   Prin  astfel  de  manifestări,  cu  ade­
                                                         jertfele  aduse din  partea părinţilor  noştri
               opiniunii  publice  române  acest  prim                                              dată  de  ministrul  instrucţiunii  publice,  Naşi,  văr  impunătoare,  elementul  nostru  nu­
                                                          pentru-ca  să  ne  asigure  o  vieaţă  mai
               volum,  va  avea  o  extensiune  de  opt                                             şi  de  prinţul  Colonna,  primarul  Romei.  In­ mai  câştiga  poate.  Este  timpul  suprem,
                                                          bună  şi  mai  puţin  sbuciumată  decum  trarea  studenţilor  români  a  fost  salutată  cu
               tomuri,  în  formatul  şi  mărimea  celui                                                                                       că  aceia,  cărora  le  dă  mâna,  tot  mai
                                                          a  fost  a  lor,  ni-se  poate  deştepta  şi  lungi  aplause.  Studentul  român  Iliescu  a ţinut
               de  faţă,  şi  conţine  următoarele:                                                                                            intensiv  să  caute  şi  profeseze  legăturile
                                                          imprima  în  inimă  datorinţa  de  a  merge   în  italieneşte  un  discurs,  care  a  fost  mult
                    1.  Descrierea  tuturor conferenţelor                                           aplaudat.  Au  vorbit  apoi  studenţii  români   de  neam  între  elementul  roman.  Unica
                                                          şi noi pe aceeaşi cale,  păstrând şi apărând
               noastre  politice-naţionale   din  trecut,                                           Vişoiu,  Xeni,  Orănescu  şi  Capeleanu.   Vice­  mântuire  a elementului  român  expus!
                                                          cu  sfinţenie  aceea  ce  ne-a  rămas  dela
               împreună  cu  resoluţiunile  votate  din                                             preşedintele  Persico a  mulţumit,  apoi ministrul
                                                          ei  şi  ce  datori  suntem  să  lăsăm  şi  noi
               partea  lor,  şi  cu  vorbirile  mai  remar­                                         Naşi  a  ţinut  un  lung  discurs,  din care  extra­
                                                          urmaşilor  noştri,  în  întregime  şi  neata­  gem  următoarele:
               cabile,  rostite  cu  aceste  ocasiuni.                                                                                         Reuniunea a 2-a de înmormentare din Deva. * 1
                                                          cată :  onoarea  naţională !                   „Voi  Români,  cari  aţi  voit  să  lăsaţi  ti­
                    2.   Toate memorandele,  petiţiunile
                                                               Cartea  aceasta,  în  care  vin  des­ nerimii  italiene  un  semn  de  frăţia  voastră        (Urmare  şi  fine).
               şi  representaţiunile  adresate  din  partea
                                                         crise  luptele  noastre  politice-naţionale   latină,  primiţi  prin  graiul  meu  expresiunea
               naţiunii  române,  prin  representanţii  ei,                                         vinei  mulţumiri  şi  a  adâncei  afecţiuni,  ce  are   Averea  reuniunii.
                                                         cu  începere  din  vremurile  cele  mai
               monarchului    şi   guvernelor   de   pe                                             pentru  voi  toată  tinerimea  aceasta.  Voi,  prin
                                                         îndepărtate  până  la  procesul  memoran­                                                  1.     în  anul  1899  a  fost  câştig  în  bani
               vremuri.                                                                             acest  semn,  nu  ne  spuneţi  numai,  că  tineri­  gata  450  cor.  98  fi!.,  în  acţii  şi  bani  depuşi
                                                         dului,  o  depun  deci  în  mânile  bine­  mea  română  e  unită  cu  a  noastră,  prin  pac­
                    3.   Vorbirile  autentice  ale  depu­                                                                                      la  3  bănci  3412  cor.  30  fi!.   Suma  în  bani
                                                         voitorului  cetitor  în  firma  convingere,   tul  societăţii.  „Corda  Fratres",  dar’  aţi  şi  do­
               taţilor  români,  rostite  în  dieta  ţării,                                                                                    gata  3863  cor.  28  fii.  Crescământ  de  un  an
                                                         că  bun  şi  folositor lucru  am  intenţionat  vedit,  că  întregul  spirit  al  poporului  vostru
               atât  din  Ungaria  cât  şi  din  Ardeal,                                                                                       260  cor.  56  fii. II. Anul următor  1900  a rămas
                                                         a  tace;  şi  dacă  nu  ’mi-ar  fi  eşit  aşa   vă  urmează  în  această  Romă  eternă,  mama   câştig  în  bani  gata la  cassar  601  cor.  84  fii.
               împreună  cu  vorbirile  prelaţilor  noştri,                                         comună  a  gintei  noastre.  Şi  mi-se  pare,  d-lor,
                                                         cum  am  dorit,  nu  lipsei  de  zel  şi  de                                          în  acţii  şi  bani  la  bănci  4048  cor.  57  fii.,
               ţinute  în  casa  magnaţilor,  şi  cu  vor­                                          că  în  jurul  acestui  steag,  fâlfăe  toată  poesia
                                                          voinţă  rog  a  să  atribui,  ci  puterilor                                          Averea  în  bani  gata  4650  cor.  41  fii.  Creş­
               birile   senatorilor   români,  rostite  în                                          Carmen  Sylvei  (aplause  nesfîrşite).  Trăească   terea  de  un  an  face  787  cor.  13  fii  III.
                                                         slabe  omeneşti,  cari  nu  pot  face  ni­  România 1  Trăească Carmen Sylva I
               senatul  imperial  dela  Viena.                                                                                                 Anul  1901  s’a  încheiat  cu  un  câştig  în  bani
                                                         mica  desevîrşit.  Indulgentul  cetitor  pri­   La  recepţiunea  dată  după  solemnitatea
                    4.   Descrierea  evenimentelor,  cari                                                                                      gata  de  1223  cor.  34  fii.  Creşterea  de ‘ un
                                                         mească  însă  cartea  cu  aceeaşi  bună­   predării  steagului  de  câtră  ministrul  agricul­
               deşi  nu  se  refer  la  vieaţa  noastră  pu­                                                                                   an  face  809  cor.  11  fii.       **
                                                          voinţă  cu  care  eu  ’i-o  dau.          turii  B a c c e l li   în  onoarea studenţilor  români,   Comitetul,  examinând  socotelile  anului
               blică,  au  putut  să  aibă  totuşi  influenţă                                       acel  ministru  a  pronunţat  următorul  discurs:
                                                               Sibiiu,  Ianuarie  1902.                                                        1899,  1900  şi  1901  le-a  aflat  în  bună  or­
               directă  sau  indirectă  asupra  determi­                                                                                       dine.  Doi  pricepători  de  socoteli  —  cassarul
                                                                          Teodor  V.  Păcăţian.             „Iubiţi  şi  valoroşi  Români!
               nării  atitudinei  noastre  din  trecut,  şi                                                                                    unei  bance  şi  primrevisorul  dtla  cassa  comi­
                                                                             *
               au  putut  să  contribue  la  precisarea                                                  Mult  mai  mult  decât marmora  şi  bron­  tatului  —  din  nou  au  suprarevisuit  aceste
                                                              (*  Am  aflat  de  potrivit  a  publica  şi
               liniei  noastre  de  conduită  politică.  prefaţa  din  »Cartea  de  Aur«,  din  care  tran­  zul,  pe  cari  este  gravată  istoria,  şi  mai  bine,  socoteli  şi  toate  cărţile  reuniunei,  pe  cari
                    Acesta  fiind  cuprinsul  cărţii  mele,   spiră  atât  de  evident  dorul  autorului,  de  a   decât  tradiţiunile  popoarelor,  pe  cari  timpul  le-au  aflat  asemenea  în  bună  ordine.
                                                         răspândi  faptele  înaintaşilor  noStri  drept  ma­  adesea-ori  le  distruge,  purtaţi  voi  in  sângele   Au  revlsuit  apoi  şi  ziuariul  de  cass-ă
               e  evident  şi  de  sine  înţeles,  că  dela
                                                         gazin de cunoştinţe pentru generaţia mai tinăiă.  vostru,  reînoit  de-a  curmezişul  atâtor  genera-   şi  au  aflat,  că  dl.  cassar din  venitul  curat  de
               mine  e  foarte  puţin,  aproape  nimic  în  Red.)     ‘   ___________               ţiuni,  o  înaltă,  profundă  şi  neştearsă  convin­  1223  cor.  34  fii.  al  anului  1901  a  băgat  la
               ea;  ci  aproape  tot  ce  dau  indulgen­                                            gere,  că  voi  sunteţi  fiii  acestei  Rome,  căreia   banca  „Hunedoara"  600  cor.,  ear  restul  de
                                                                   Congresul dela Roma.
               tului  cetitor  e  dela  acei  mari  luceafări                                       douăzeci  şi  şepte  de  secole  i-au  dat  dreptul   623  cor.  34  fii.  a  rămas  întru acoperirea  aju­
               ai  trecutului  nostru,  cari  pentru  feri­                                         de  a  se  numi  nemuritoare.  Această  nobilă   toarelor  a  3  morţi  şi  alte  spese,  după-cum
                                                                                                    fraternitate  ne  uneşte  deci  cu  voi  şi  noi  ne   prescrie  §.  14  litera  c.
               cirea  neamului  lor  au  trăit,  purtând
                                                                                                    declarăm  mândri  de  valoarea  voastră  şi  de
               lupte  titanice  şi  muncind  cu statornicie    Ca  să  arătăm  cetitorilor  noştri  cu                                                     Ajutoare  In  bani
                                                                                                    nestrămutata  voastră  iubire.  Voi  sunteţi  pen­
               uimitoare  pentru  a-’i vedea  croită  calea  câtă  căldură  şi  iubire  de  neam  au  fost  tru  noi  o  avangardă  latină  nebiruită,  pentru  s’au  dat  în  anul  1900  după  13  morţi  1685
               care  duce  spre  bine.   Dela  mine  e primiţi  studenţii  români  la  congresul    ori-ce  eventualitate  posibilă.           cor.  10  fi!.,  s’au  dat  în  anul  1901  după  13

               cu  scrisoarea  tot în  buzunar, cine să  mă  ducă   —  Mai  nimica  toată.          bani  cu  sfîrleze  I  Dar’  tot  ca  o  stîrlează  tot  aşa.   In  urmă,  am  întrebat  a  doua-oară.
               la  judecată?                                  Eu  am  rămas  cu  gura  căscată.  Cine  a  i-s’a  învîrtit  norocul  şi  a  ajuns  pe  drumuri.  El  însă  a  stat  tot  ca  mai  înainte  şi  nu  mi-a
                    Pe  mare  se  învîrtea  lumea  cu  mine.   vorbit  aşa?  Eu  nu.  Hamalii!  Dintâiu  îmi   L’am  căutat  odată  acasă.  Un  bordeiu  răspuns  nimic.
               Par’că  intrase  în  capul  meu  un  batalion  de   venia  să  rîd.  Vorbiră  din  fugă,  fără  să  se  cât  o  ciupercă ;  într’însul  un  pat  fără  perne,   Intr’un  târziu,  întorcându-se  femeea  în
               draci.  Şi-mi  era  rău,  rău  de  nu  mai  voiam   uite  unul  la  altul,  aşa  cum  nu  ne  putem noi  o  masă  şi  un  singur  scaun,  pe  care  şedea  bordeiu,  căci  a  eşit  când  am  întrat  eu,  bă­
               să  văd  soarele,  şi  de  zăpăcit  ce  eram  nu   vorbi  oamenii  de  prin  Europa.  bătrânul,  slab  şi  numai  oase.  Avea  la  vre-o  trânul  şi-a  ridicat  capul  şi  par’că  mă  căuta
               ştiam  nici  cum  mă  chiamă.                  —   D-ta  eşti  Român ?               şeptezeci  de  ani.                        cu  ochii  cei  orbi:
                                                                                                         Când  am  întrat,  baba  lui  a  început  să   —   D-ta  cine  eşti?
                    Am  ajuns  în  New-York  seara.  Ce  de    Hamalul,  fără  să se  mire de mine par’că
                                                                                                    ţipe  cam  aşa  cum  ţipi  câtră  un  câne  străin   —  Sunt  din  Plopeni.  Ţi-am  adus  o
               lume,  ce  de  corăbii,  ce  de  sgomot.  Dac'o  fi  l-aş  fi  întrebat  în  limba  lui  englezească  răs­
                                                                                                    când  îţi  întră  în  curte.               scrisoare  dela  fratele  d-tale,  dela  Ioan.
               în  fundul  Iadului  numai  pe  jumătate,  ca  aicit  punse.
                                                                                                         —   Ce  e  femee,  earăşi,  ce  e?  întrebă   —  Mai  trăeşte  bietul  Ioan ?   Şi  a  dat
               apoi  —  tot  mai  bine  în  raiu,  fără  vin  şi   —   Eu  nu.  Celalalt.
                                                                                                    el  englezeşte,  şi  par’că  vorbea  din  fundul   din  cap,  cum  face  omul când îi  vin  lacrămile
               fără  naiu  I  Şi  ce  mutre  de  oameni,  maică
                                                               Acesta  era  într’adevăr  Englez  şi  trăise                                    Vai, vai,  frate Ioane!  şi şi-a  lăsat capul în piept.
               sfântă,  şi  vorbeau  ca  la  Turnul  Vavilonuluil                                   unui  mormânt.  Cea  răspuns  femeea  nu  ştiu,
                                                         câţiva  ani  prin  Brăila.  Cât  de bine mi-a părut
               Şi  nu  înţelegeam  pe  nimeni.  O  mai  rupeam   de  „Englesul-român“,  nu  vă  pot  spune.  Ce­  căci  nu  ştiam  englezeşte  decât  câteva  frase,   M’a  rugat  să  desfac  scrisoarea,  să  i-o
               cu  ei  pe  nemţeşte,  mai  tăceam  semne  ca   lalalt,  „Românul  englez",  care  era  adevărat   O  vedeam  însă  că  e  foarte  supărată  de  ve­  cetesc.  Era  lungă  şi  încurcată,  ca  dela  un
               muţii,  şi  mai  stăm  şi  ca  viţeii.                                               nirea  mea.  Atunci  eu  am  întrebat  dacă  sunt  ţăran.
                                                         Român,  avea  Nr.  347.  L’am  căutat  anume.
                                                                                                    în  casa  lui Paul  Jefrison  —  aşa  îşi  schimbase   »De  eşti  mort,  să  te  ierte  Dumnezeu,
                    Mi-am  dat  cufărul  unui  hamal,  să  mi-’l  Era  dintr’un  sat  de  pe  lângă  Timişoara.  De
                                                                                                    numele  —   şi  când  mi-a  răspuns  bătrânul,  scumpe  frate  Pavele,  că  şi  pe  Nicolae  ro­
               ducă  la  un  otel  apropiat  de  port.  Hamalul,  părere  bună,  am  spâriat  pe  un  cârciumar
                                                                                                    de  altfel  foarte plictisit, un yes,  eu  am întrebat  tarul  l-a  ertat  şi  pe  la  noi  se  fac  bucate
               un  ticălos  de  Englez  cu  nişte  favorite  de  un  cu  vinul  cât  l-am  beut.  Dela  acesta  am ştiricit
                                                                                                    pe  româneşte:                             destule,  da  n’am  putut  să  vin  eu  la  tine,  că
               cot,  apucase  razna  înainte.  Eu  după  el.  îmi  multe  lucruri  şi  am  aflat  şi  despre  Pavel  al
                                                                                                         —   In  casa  lui  Pavel  al Anei  Morarului  tare  mi-e  dor  să  te  văd,  şi  tu nu mai  vrei  să
               fuge  cu  cufărul!  îl  ajung,  ca  vai  de  mine,  Anei,  se  înţelege,  după  multe  cercetări  şi
                                                                                                    din  Plopeni ?                             ştii  de  noi  să  vii  acasă.  Da, noi  te  aşteptăm.
               şi-i  fac  semne  că  eu  n’am  picioare  aşa  de  multe  zile.  Ţineam  mult  să-i  dau  lui  Pavel
               lungi  ca  el.  Că  le  şi  aveai  Curat răschitoare.  scrisoarea.                        El îşi ţinea  coatele  pe  răzimătorile  scau­  —   Mă  aşteaptăl  zice  el,  respicând ,  si­
                                                                                                    nului.  La  vorbele  mele  şi-a  ridicat  mânile  labele.  Pe  mine  mă  aşteaptă  ei?   Dar  al  cui
               Şi  earăşi  a  început  să  alerge,  fără  să-i  pese   După  spusele  câte  le-?m  adunat, Pavel
                                                                                                    puţin,  apoi  şi-le-a  lăsat  să-i  spânzure  ca  eşti  tu  din  sat ?
               de  observaţiunea  mea.  A  trebuit  să-mi  i-au  era  bătrân  de  tot  şi  orb,  sărac  lipit,  şi  trăia
                                                                                                    moarte  pe  lângă  scaun  în  jos.  Dar’  altă   I-am  spus.   îşi  aducea  aminte  de  pă­
               picioarele  de-a umărul  şi  cu  limba  scoasă  să  ca  vai  de  om,  cu  baba  lui,  într’un  bordeiu
               fug  după  el.  In  cale  s’a întâlnit cu  alt  hamal,  din  marginea  unui  sat  de  lângă  New-York.   mişcare  n’a  făcut  nici  una,  nici  din  cap,  nici  rinţii  mei.
               ce  venia  spre  noi  tot  aşa  de  iute.  Făcuse  parale  —   ghîci cu  ce?  — cu vânzarea   din  buze,  nici  din  sprîncene.  Şt  tăcea.  —  Eşti  tînăr,  cum  se  vede.  Şi  ce  vrei
                    —  Cât  ai  luat?                    de  sfîrleze 1  Auzi  tu,  te pui  cu America.  Faci  M’am  uitat  în  faţa  lui,  mult,  mult.  Sta  tu  în  lumea  asta?  Vrei  bani,  ca  mine.  Du-ta
   1   2   3   4