Page 2 - Activitatea_1902_05_16

Pag.. 2. ACTIVITATEA Nrul 16

Opriţa, Marc Todor, Avram Cristea, Meseriile şi intoweşirile D-ta, Moşule, te plângeai de lipsa de speculeze şi să-i ia tot ce ar putea câştiga
George Badiu, Ioan Herlea, Avram Mi- parale şi că dacă nevoia te sileşte, trebue să pe munca lui.
haiu, Toma Anghel, Todor Fleşer, George te fac bogat — şatene. vinzi ceva şi de n’ai, trebue să iei pe muncă. Asemenea, întovărăşirile acestea ar
Şibotean, Petru Bota, Vasilie Vulc, Ioan Asemenea precum vezi, având nevoie putea să cumpere morişte, ciururi şi alte
de un lucru oare-care îl cumperi după-ce a maşini şi instrumente pentru plugărie, pe
Opriţa, Iosif Opriţa, Ioan Stanciu, Cons­ (Urmare şi fine).
trecut prinlr’o sută de mâni până să ajungă cari apoi să le închirieze ori să le vândă cu
tantin Prodan, Ioan Anghel 1. Ivan. Lângă la d-ta şi toate au căutat să câştige, mă- preţul cel mai lesnicios. Diferite feluri de
D-ta, Moşule, zici că ai lucra bucuros;
aceşti credincioşi s’au mai adăugat şi rindu-i mereu preţul pe care la urma ur­ sămânţe de grâne şi de ierburi, ar putea să
dar’ n’ai avut în tinereţele d-tale dela cine
dl paroch Nicolau Suciu, dl înv. Ioan să înveţi şi, că ceea-ce spun eu, vor tace co­ melor îl plăteşti d-ta. Ia socoteşte, te rog, cumpere şi pe urmă să le desfacă sătenilor
dacă îl mai plăteşti atât cât face ? Şi unde pe preţul cât costă. Tot asa, mai târziu şi
Balomiri, Nic. Rotar, vigil la calea fe­ piii pe care îi învăţăm la şcoală, căci ai văzut,
rată şi proprietarul Ioan A dam 1. Iacob, că pe lângă carte îi învăţăm să mai şi lucreze mai pui încă că în loc să iei un lucru bun, cu soiuri bune de vite şi câte alte înlesniri
cari încă au întrevenit cu ajutorul de lipsă. ceva. Dreptate ai şi tocmai aceasta o nădăj­ te alegi cu cine ştie ce lăpădătură. Dar de de felul acesta s’ar putea aduce sătenilor
duim şi noi când îi punem la aşa ceva; dar’ nevoie n’ai ce face, trebue să-’I iei dela cel asemenea întovărăşiri.
Crucea ridicată are pe sine o icoană vezi d-ta, că ar fi prea puţin, dacă am căuta care ţi-1 înlesneşte mai de aproape, căci Nu te-ai întâlnit cu oameni de prin
singur nu poţi şi n’ai cum să-’l aduci de-a satele unde s’au Început ast-fel de întovă­
frumos zugrăvită, a răstignirii Domnului să-’i învăţăm numai să împletească paie ori
dreptul de unde-1 aduce şi cel care te spe­ răşiri, ca să vezi cât sunt de mulţumiţi de
Christos, Maica Domnului şi a Mirono­ nuiele, ca să rămâie numai la atâta, şi peste
siţelor, de vrednicul zugrav Isidor Opru- putinţă ar fi să-’i învăţăm toate meseriile, de culează. această afacere. Totul atârnă numai că să­
tenii noştri să aibă încredere unii în alţii şi
şan, locuitor în Orăştie, care de dorit care se foloseşte omul în vieaţă. Ar trebui, Asemenea ai de vândut nişte grâu ori
ca noi învăţătorii să fim mâestrii lor de pe păpuşoiu, vre-o chilă două şi tocmai prin fie-care să lucreze cinstit. Nimeni n’ar trebui
ar fi a să adresa la dînsul toţi câţi ar să se ia după sfaturile celor cari văzând
lume şi cine ştie anume de ce meserie are fapţul că ai puţin, nu-I poţi vinde de-a
dori a zugrăvi cruci ori prapori, etc , să se apuce acel copil în vieaţă. Noi căutăm dreptul acolo unde se adună, ci-I dai unui perirea lor in înfiinţarea acestor tovărăşii,
lucrând bine şi cu preţuri moderate. să facem ceea-ce se poate şi trebue făcut, samsar, care după-ce adună dela mai mulţi îndeamnă pe săteni să nu facă asemenea
De observat este, că toţi acei muncitori adecă punând pe copii să lucreze cu instru­ de al de d-la, îl vinde şi el altuia căutând afaceri. Dacă fie-care plugar ar sta să ob­
amintiţi sunt sărmani, neavend unii nici mente şi mijloace foarte puţine, nişte obiecte fie-care să câştige, pe când d-ta te alegi că serve cum merg lucrurile şi cum cei cari ne
de paie şi mai ales de carton şi lemn, anume vinzi ce ai de vândut ieftin şi cumperi ce-ţi conduc, se îngrijesc mai mult de cât ori
locuinţe proprii, asemenea n’are locuinţă
alese şi trebuincioase în acelaşi timp în casa trebue, scump. . > când de nevoile săteanului, făcându-i scoale
proprie nici cel-ce a dat 84 cor. pentru bune şi sănătoase, înlesnind copiilor nevoiaşi
părinţilor lor, îi facem să priceapă multe din Mijlocul de scăpare îţi spun şi aici că
un rînd de veştminte bisericeşti şi totuşi hrană, căiţi şi chiar haine, stăruind ca să
cele-ce învaţă la carte, să prindă gust de tot în mâna sătenilor stă.
fie pe la ţeară cărţi bune, pe cari să le ce­
credinţa lor cea mare i-a îndemnat la muncă, de ordine, economie şi să devină în­
Mă rog, unuia ca d-ta cu toată nevoia,
astfel de fapte frumoase creştineşti. cetul cu încetul nişte oameni îndemânatici şi tot i-se întâmpla din când în când să-i ră­ tească cei cari ştiu carte, îndemnând pe toţi
cu destulă încredere în puterile lor, gata să mâie un ban doi de prisos în casă. Dar ca să se unească unii cu alţii, ca şă poată
După sfinţirea crucii şi a veştmin­ să se ajute mai bine şi să tragă mai mare
se folosască de toate împrejurările vieţii. Să banul, ştii cum e banul, cu cât e mai mic,
telor amintite, s’a ţinut o frrmoasă vor­ folos din munca lor, ar cunoaşte numai de
se deprindă încă de mici să preţuiască deo­ cu atâta fuge mai repede din pungă. Dacă
cât că cei care-i arată, că toate acestea sunt
bire morală, referitoare la binefăcătorii potrivă atât vieaţa de meseriaşi cât şi cea de sătenii noştri s’ar întovărăşi, să formeze o
rele, sunt nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oaie.
aceştia, aducend pilde din sf. scriptură, cărturar. Cu alte cuvinte, noi le deschidem casă de economie în sat, unde fie-care să
Fie-care îndată ce-i simte să-i alunge
de dl paroch Nicolau Suciu, arătând că porţile tuturor drumurilor bune ale vieţii, pue prisosul de parale ce ar avea, şi încetul de lângă el, şi cu încredere să păşească îna­
aceştia fiind nişte oameni sărmani, cari făcându-i să apuce cât mai mulţi pe cel al cu încetul să ajungă fie-care să aibă o sumă inte, căci mântuirea noastră, în primul loc,
plugarilor şi ajungând oameni mari, să pre- bunişoară, cât bine nu le-ar prinde afacerea
îşi câştigă traiul vieţii lor numai cu mâ- dela noi tnş>ne atârnă.
ţuească acest fel de traiu, ca darul ceresc aceasta ?! Ar avea de unde împrumuta la
nile, şi din munca lor prisosinţă, au adus (»Albina«)
cel mai binecuvântat. nevoie pentru o dobândă mică, şi cu aceasta JV. I. Moga.
jertfe frumoase Domnului, cu cât mai Mireşti-Vaslui.
Pe fete de asemenea în şcoalele unde şi-ar prinde la vreme şi cu uşurinţă nevoile
mult ar putea face alţii, cari stau cu sunt învăţătoare, au început să le înveţe şi la urmă s’ar alege şi cu un folos la banii
mult mai bine în starea materială, ca multe d;n ele, o mulţime de lucruri bune şi depuşi. Economie
aceşti credincioşi. de folos unei gospodine. Aşa mai deunăzi Ce e mai mult încă ?
trecând pe drum, in jos, ascultam cum baba
Şi s’au mai adus pilde morale des­ Tovărăşiile acestea de economie ar
Sanda, povestea la pârleaz, Ilincăi lui Gavril, putea să cumpere odată de-a dreptul de Trebue se săpăm vila?
pre banul văduvei şi altele, spunându-le că în satul unde-i măritată fiică-sa a venit o unde se desface marfa de care au nevoie
creştinilor, că numai prin astfel de fapte fată mare învăţătoare, una Mărioara şi nu sătenii întovărăşiţi, ca apoi fie-care din ei să Această chestiune a fost resolvată
vom putea învinge inimicul nostru, adecă ştiu cum i-a mai zis. Spunea că e fată de capete luciul de care are nevoie, bun şi aproape pentru toată lumea în sensul,
vom putea scăpa de păcate, cari ne în­ târg, dar aşa de bine ce ştie să lucreze ţă- ieftin. Fiind vorba de o sumă de bani mai că trebue s6 săpăm viia, sapa fiind nece­
sături, cusături şi împletituri ţărăneşti, că mare, uşor se poate face lucrul acesta şi sară. Dl Oberlin, dela institutul viticol
greunează vieaţa, ear’ apoi trecend din
nici prin minte nu-ţi trece că-i târgovaţă, ci iată că are şi săteanul pe lângă înlesnirea din Colman, pare a fi însâ de altă părere.
lumea asta, vom afla alta mai tericitâ,
crezi că-i fata celui întâiu gospodar din sat. de bani la nevoie şi lucrările de care are
etc. Şi cea dintâiu faptă a facerei de bine Spunea că învaţă chiar şi pe tetele cari au trebuinţă, bune şi pe un preţ ieftin. Pe de După acest viticultor, un proprie­
este biserica şi şcoala, căci acestea ne isprăvit şcoala, cum să ţeasă cu alesuri, să altă parte, tot prin aceste tovărăşii s’ar putea tar din acea regiune nu ar fi săpat
duc la fericire şi vom scăpa de cei răi, croiască cămăşi, să coase cu flori, cum să aduna din sat grâne, legume, poame uscate viia timp de 40 ani; dar’ a avut grije,
cari ţintează a ne surpa în păcate, Voieşte gătească bucate şi chiar leacuri pentru multe şi câte altele şi fiind vorba de cantitate mai ca pământul sâ fie totdeauna lipsit de
boale şi nu-i mândră de loc cu sătencele, aşa mare, uşor le-ar putea sătenii noştri să le burueni. In tot timpul nu s’a observat
dară creştine şi toate se vor putea!
că toate o iubesc ca pe o soră. vândă de-a dreptul negustorului aceluia pentru nici o scădere de producţiune; din con­
Balomir (Câmpul-Pânii) 7 Apr. 1902. Mă gândeam numai. Ferice de satul care adună samsarii şi care mai bucuros ar tră recolta ar fi fost mai abundantă de­
acela, că are prilejul să ajungă locaşul celor cumpăra de-a dreptul şi el dela săteni, întru
stimător cât în viile lucrate.
mai bune gospodine. cât aceştia îi dau lucruri proaspete şi bune.
Ioan Balomiri, Un alt mijloc, pentru bunul traiu al Unde mai pui, că fie-care ar lua un preţ mai In urma acestei constatări dl Ober­
învăţător. săteanulni, ar fi pe lângă cele spuse şi ur­ bun pe ceea-ce vinde şi ar scăpa de o lin crede că prăsila singură pentru dis­
I ■ . __________
mătorul : droaie de lipitori, cari se ţin numai să-’l trugerea buruenilor, ar fi suficientă, căci

întreg sunt concentrate în acele poezii. Ori nismului poeţilor noştri, obârşia lui, sunt Să trecem puţin la al doilea mare poet
FOIŞOARA cum zice O. Carp în admirabila lui Doină : anomaliile societăţii burgheze. Pricina boalei al nostru, voesc să zic la dl Gh. Coşbuc.
veacului e starea patologică a civilizaţiei Ca şi pe Eminescu, pe Coşbuc cel mai bine
Nu-i plânsul unei inimi numai burgheze c *). dintre criticii lui l-a înţeles to t1eminentul
Şi-al unei clipe trecătoare,
Dragoste ori economie? Ci neamul nostru ’ntreg îşi cântă Pe de altă parte dl P. Poni, preşedinte critic Gherea. Dar trebue să o spunem şi
Durerile de care moare. al Academiei-Române zice într’un discurs: aci cu multă părere de rău, că dl Gherea
»Din nenorocire noi nu avem o burghezie nu l-a înţeles deplin5 pe »poetul ţărănimei».
Că România a început să moară eco­ naţională». Şi dl Poni are deplină dreptate. Coşbuc a fost, în cea mai mare parte op­
Astfel din punct de vedere economic nomiceşte, că era şi este un corp greu bolnav Atunci cum pune dl Gherea vina unui rău timist când era în Transilvania, pentru-că
noi mergem acum mult mai rău decât a observat mai întâiu Eminescu. Toţi ceilalţi tocmai pe o treaptă socială, care din neno­ neamul nostru de acolo face necontenit pro­
mergeam sub domnia Turcilor şi chiar a poeţi contimporani şi predecesori au cântat rocire aproape nici nu există în România şi grese economice. Starea actuală a Româ­
fanarioţilor. Deci România economiceşte nu altfel, crezând că au a face cu un organism
încă naţională. nilor de peste munţi eimult superioară celei
face progrese, după-cum fac toate ţările, c i: sănătos. Dar poetul-geniu văzu că mărul Pesimismul lui Eminescu îşi are isvorul de acum 30 sau 50 de ani. Deşi subjugaţi
roşu şi frumos e viermănos în interior. Drept
Vai de biet Român săracul ! în reaua noastră »organisaţie economică.» politiceşte, Românii de acolo sunt mai in­
îndărăt tot dă ca racul, urmare el începu să plângă, iar plânsul lui Calea economică greşită pe care mergem, dependenţi economiceşte decât suntem noi
Nici îi merge, nici se’ndeamnă era ceva anormal pe acea vreme. In adevăr ne duce la sărăcie şi de aici la pesimism. aici. Astfel economiceşte putem zice că ei
Nici îi este toamna toamnă, e lucru curios, neexplicabil: ca tu să plângi Isvorul pesimismului celorlalţi poeţi ai noştri? sunt mulţumiţi. Nemulţumirea lor este po­
Nici e vara vara lui, când toţi rîd. Cum să-ţi explici acest unic Este Eminescu I Toţi se alimentează din litică.
Şi ’i străin în ţeara lui. plâns între unanime bucurii? Eminescu, fără-ca ei să o ştie, ba încă la •'
Şi numai Eminescu a fost care să în­ Foarte mulţi au făcut bolnav nu numai întrebarea ce leai pune-o dacă ei sunt pe­ In România se petrec lucrurile cu totul
de-a îndoasele. Aici nemulţumirea Româ­
ţeleagă destul de bine acest adevăr; positiv la corp, ci şi la creeri pe cel mai cuminte simişti, suntem siguri că ar tăgădui şi ade­
nului este economică. Această nemulţumire
că vorbim aici de Eminescu supra-naturalul, dintre Români, pentru-ca să poată explica vărul că sunt pesimişti şi faptul nu mai
e causa pesimismului nostru. Comparaţi, vă
iar nu de Eminescu propriu zis. pretinsa anomalie ce ’şi-o închipuiau în plânsul puţin adevărat, că toţi sug din isvorul nese-
rog, România economică de astăzi cu cea
De aceea nu Eminescu personal este lui. Cabil de pesimism al genialului Eminescu. de acum 30 sau 50 de ani şi veţi rămânea
pesimist, ci ţeara întreagă este pesimistă şi Astfel stând lucrurile, noi credem că Dovadă sunt poesiile lor, toate pesimiste.
îngroziţi de regresele ori mai bine zis de
trebue să fie, odată ce simte că ea dă tot nu în organisaţia socială şi nici în proleta­ Aci se potrivesc de minune rîndurile scoase
progresele în rău, ’ ce ea le-a făcut. Vă veţi
Îndărăt, pe când alţii se îmbogăţesc din spi­ riatul intelectual îşi are sorgintea pesimismul din inima şi gura poporului:
mira împreună cu noi şi cu Eminescu în
narea ei. Nu Eminescu a dus o viaţă sbu- lui Eminescu, după-cum crede dl C. Dobro- Mult mă ’ntreabă inima poesia : »Când amintirile publicată imediat
ciumată şi plină de mizerii, ci România în­ geanu-Gherea şi alţii. Domnul Ghera, care Bine mi-i mie, ori ba?
cepând de câte-va decenii sărăceşte necon­ a Înţeles o parte din Eminescu, dar e Şi eu zic că nu mi-i rău : . înaintea Doinei1: ' ,
tenit. Această sărăcie o cânta Eminescu în foarte departe de a fi înţeles deplin, zice: Lacrâmile-mi curg părău. : 4 Când amintirilfe ’n trecut
poesiile lui, durerile unei ţări, unui neam • Pricina decepţionismului nostru, a decepţio- 1). Studii critice Voi. I pag. 72. . , t; încearcă să mă cheme,