Page 2 - Activitatea_1902_05_17

Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 17

importantă, care singură reclamă o lungă pe atunci erau puţine şcoli în ţeară, întunerec, într’o stare aproape de săl- ca să ajungă meseriaşi, plugari harnici
vorbire, pe care ţineavoiu însă, aşa sper, în
şi puţini oameni ştiutori de carte, nu bătăcie. şi pricepuţi; ear nu-i siliţi a trece prin
conferenţa anului viitor. Şi deoare-ce nu aşi
numai prin sate, ci chiar şi prin oraşe. Oare, decât a umbla toată viaţa şcolile mai înalte, nu-i împingeţi spre
voi să Vă obosesc atenţia, încheiu reasumând
Pe atunci, care cum mântuia vre-o cu diploma de învăţătură în buznar, slujbele statului, că-i nenorociţi. Statul
astfel:
Menţineţi unul fie care şi stăruiţi a se şcoală, — fie şi numai o şcoală să­ cerşind şi neputând găsi nici o slujbă, de azi înainte, având de unde alege,
menţinea şcoala şi tot ce-i aparţine în cură­ tească — era primit cu braţele des­ sau decât a fi slujbaş, totdeauna smerit va prmi în slujbe — ■ dintre atâţia
ţenie şi rîndueală, practicaţi înşivă şi îndu­ chise în slujbe de ale statului sau de faţă de cei mai mari, totdeauna cu oameni cu învăţătură — numai pe cei
plecaţi pe elevi să practice şi ei aceste virtuţi,
ale comunei. frica în inimă, şi abea putând trăi mai distinşi ca pricepere şi ca hărnicie;
luaţi îndemn şi din poveţele mele şi începeţi,
Dar de câţi-va ani nu mai este dintr’o leafă adese-ori neîndestulitoare: toţi ceialalţi vor rămânea pe din afară
pe întrecute, a împodobi curţile şcolare astăzi
aşa! s’au schimbat cu totul vremile! nu e mai bine să fie cine-va un plugar, ca vai de ei.
părăginite cu arbori umbroşi, cu foişoare şi
resprădet, pajişte şi flori, ear păreţii şi ambi- Inmulţindu-se şcolile de tot felul, a un meşteşugar, un negustor harnic şi Par’că vă aud însă pe cei mai
turile şcoalei cu mândre tufe, acăţătoare. crescut în ţeara noastră foarte mult priceput, având totdeauna cu ce trăi mulţi, zicând; »Apoi, dacă e vorba ca
Domnilor învăţători! Asupra obiectelor şi numărul oamenilor cu învăţătură de din belşug şi neducând frică de ni­ fiiul meu să rămâe tot plugar ca mine,
proprii conferenţei noastre vor urma, nu mă
carte, doritori de a se face slujbaşi. menea!.. Căci, fie plugăritul, fie vre-o la ce să-’l mai trimit la şcoală? Cum
îndoesc, discuţii în parte animate şi intenti-
Statul însă nu mai are slujbe de dat, altă meserie, sau negoţul, când le înveţi am trăit eu şi tatăl meu şi bunicul
toare. Cu atât mai bine. îndemânatici, mo­
decât rar, ici-colo, câte una, — căci cu temei, şi dacă mai ai şi puţină ştiinţă meu, fără înviţătm ă de carte, va trăi
deşti şi îngăduitori cum vă ştiu, de prevăzut
sunt apreţieri şi conduşii obiective sincer toate sunt ocupate. Când se face vr’un de carte pe deasupra, ştii cum să le porţi şi copilul meu /«
exprimate şi dovedind pătrundere, cumpăt şi Ioc, sunt câte 10— 20, ba şi câte 100 pentru ca să nu ajungi nici odată în Cât de greşită este şi vorba
iubire colegială. de doritori, cari se luptă să-’l ia, pe stare de lipsă. aceasta!
Pentru sprijinul acordat cu multă pre­
când locul nu poate fi dat decât unuia Vor trăi, poate, şi copiii voştri
venire, ţin să exprim cordială mulţumire Pe câţi slujbaşi nu mi-s’a întâmplat
singur. Toţi ceialalţi rămân pe din afară,
Prea Onoratului Domn protopop tractulal să-i aud tânguindu-se: »0 , căci n’am fără învăţătură, dar cum?, aceasta este
ca vai de ei. Ba în timpul din urmă
cum şi vrednicului corp învăţătoresc din loc. o făşie de pământ, o moşioară cât de întrebarea.
Deosebită mulţumire şi laudă să cuvine Mult s’a găsit că statul român are chiar mică, pe care s’o lucrez cum am văzut Lumea să deşteaptă din zi în zi
Onoratei inteligenţe, Doamne şi Domni, cari prea mulţi slujbaşi, mai mulţi de 3 cât
şi cum cetesc prin cărţi că trebue să şi se luminează la minte. Şi cu cât
n’au pregetat să asiste la această conferenţă, îi trebuesc, şi s’au desfiinţat multe
fie lucrat pământul! cum aşi da încolo lumea se deşteaptă şi se luminează, cu
voind astfel să încuragieze pe cari luat-au
slujbe rămânând şi din pricina aceasta
asuprăşi nobila şi greaua misiune de a lu­ pârdalnica de slujbă, după urma căreia atât o duc mai rău aceia cari rămân
mulţime de slujbaşi pe din afară, ăum
mina generaţiile viitoare. Cu aceste declar doar că nu mor de foame 1« sau: »cât cu mintea întunecată.
e mai rău, căci să găsească alte slujbe
conferenţa din acest an ca fiind deschisă. aşi fi de fericit acuma, când am rămas Afară de aceasta, oamenii, —
e cu neputinţă, iar să se apuce de
J). Comşa. fără nici o slujbă! .« precum în alte ţări aşa şi în ţeara
vre-un meşteşug e prea târziu, nu sunt
Iubiţi săteni!., ascultaţi mi deci noastră — se înmulţesc din an în an.
destoinici.
„Cam am trăit noi fără carte povaţa!.. pentru binele vostru şi al co­ Şi cu cât trăesc mai mulţi oameni pe
Dar în sfîrşit — chiar dacă unul piilor voştri: Trimiteţi-vă cu drag copiii aceeaşi bucată de pământ, cu atâta via­
— vor trăi şi copiii noştri". sau doi din o sută isbutesc după multă
la şcoală, şi îndemnaţi-i să înveţe! dar ţa este mai grea, căci pământul nu
învăţătură, după ani de aşteptare şi de
nu pentru a se face slujbaşi, ci pentru poate să-i hrănească pe toţi cu aceeaşi
alergări, să pue mâna pe câte un locşor
Românul dela ţeară, când îl în­ ca să ajungă tot plugari (sau meseriaşi) înlesnire ca şi mai înainte, pe când erau
şi să rămână mai mulţi ani în slujbă,
trebi de ce nu-şi trimite copilul la şcoală, ca voi, mai harnici însă şi mai pricepuţi puţini. Oamenii trebue să fie mai
credeţi că e mare procopseală de ei?.
îţi răspunde, scurt şi cuprinzător: » JV am în ale meşteşugului, decât cum sunteţi deştepţi atuncea, că să ştie, — prin
să'-l fac popă, nici logofăt«. Leafa e mică de tot, Statul în voi! şi atunci fiţi siguri că i-aţi pro­ munca lor chibzuită, — să silească
Va s6 zică sătenii noştri socotesc anii din urmă, văzând că nu mai poate copsit mai mult decât când aţi fi făcut pământul a da roade din ce în ce mai
şcoala numai ca un mijloc de a face plăti aşa din belşug ca şi până acum, din ei nişte cerşitori de slujbe. multe, dacă vor să aibă cu ce trăi. Şi
din copiii lor popi, sau slujbaşi ai sta­ a micşorat simţitor lefile tuturor sluj­ Dacă se întâmplă ca vre-unul din aceia care nu se pricep, care nu şi-au
tului; şi când n’au această dorinţă, ei başilor. Iar viaţa la oraş, — unde tre- copiii voştri să aibă o pricepere şi o luminat mintea prin învăţături, vai şi
sunt mai bucuroşi sS-şi ţie copiii acasă, bue să cumperi totul pe bani — e foc slăcere deosebită pentru carte, încât să amar de zilele lor!.
de cât s6-i trimită la şcoală. Iar dacă de scumpă, aşa că bieţii slujbaşi, mai apuce cu mult înaintea tuturor celor Aşa au ajuns lucrurile prin alte
un băiat a fost dat la şcoală şi a în­ ales când sunt împovăraţi şi de o fa­ de-o seamă cu e l: acela, da, nu e rău ţări, şi tot aşa au să ajungă şi în ţeara
văţat puţină carte, numai decât îl vezi milie ceva mai grea, numai ei ştiu cum să fie ajutat a merge înainte, a trece noastră.
că nu-i mai place să muncească la o duci.. Afară de acestea, ei trăesc dacă se poate şi prin şcoli mai înalte, Aşadar, dacă voi, sătenilor români,
câmp, că fuge de coarnele plugului şi totdeauna cu frica în sîn. Astăzi sunt căci acela va putea să ajungă mai de­ veţi lăsa pe copiii voştri să rămâne cu
aleargă după slujbe, ca şi când numai în slujbă, mâne pot să fie daţi afară... parte pe calea aceasta, decât când ar mintea întunecată, neînvăţaţi, cum
slujbele ar putea s£ procopsească pe E plăcută o astfel de viaţă?.. fi rămas la coarnele plugului, la negoţ, sunteţi voi astăzi, ei — când vor ajun­
un om, iar plugăritul nici de cum 1 Şi pe când toţi, care ştiu puţină sau la vr’o altă meserie. ge oameni în vîrstă — nu vor trăi
Cât de greşită e socoteala aceasta! carte, fug dela ţară şi aleargă de geaba Dar copii de aceştia sunt foarte nici ca voi, nici ca părinţii şi bunicii
şi cât de nenorocită, atât pentru aceia prin oraşe după slujbe, satele noastre rari. voştri, ci cu mult mai rău! şi din ce
care şi-o fac, cât şi pentru ţeara în­ cu pământul atât de roditor, — acele Pe aceia însă cari nu sunt în­ în ce mai rău!.. Vor veni alţii, străini
treagă ! sate, cari printr’o muncă pricepută s’ar zestraţi de Dumnezeu cu un asemenea — mai deştepţi şi mai învăţaţi decât
Da, a fost un timp, când statul putea schimba fie-care în câte un raiu dar sufletesc, lăsaţi-i să înveţe doar ei — şi au se le ia pânea dela gură.
român avea trebuinţă de slujbaşi şi pământesc — rămân cum le ştim de şcoala sătească şi cel mult vre-o şcoală Iată pentru ce — nu numai când
şi nu găsea atâţia câţi îi trebuiau, căci veacuri: cufundate în cel mai adânc de plugărit sau de meserii pe deasupra, doriţi a face din copiii voştri slujbaşi —

doine: un conţinut absolut fals». Din punct vîrtească brâuleţul sprinten şi hora uşoară. Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
F01Ş0ARA de vedere economic-naţional doina e absolut Fetele cele vrednice şi deştepte erau cele încet repovestită de o străină gură

adevărată. Căci iată ce zice genialul poet în d’intâi în horă. Aşa era atunci. Ca şi când n’ar fi viaţa-mi, ca şi când n’aş fi fost.
altă strofă citată de dl Gherea : , Astăzi ? Stămbăriele dau tonul în horă. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
Dragoste ori economie?
Privirile tuturora nu se mai aţintesc asupra De-mi ţin la el urechea ş rîd de câte-ascult
Şi cum vin cu drum de fier
ciupagului, zevelcei, şi vîlnicului cu fluturaşi, Ca de dureri străine ?.... Par'cam murit de m ult!
Noi trebue să protestăm cu energie şi Toate cântecele pier,
Sboară păsările toate ci asupra rochiei garnitâ cu panglici străine.
să ne revoltăm contra acestei afirmări a d-lui In obositul creer al României vor vrăji
De neagra străinătate. Colanul naţional-betele a fost înlocuit cu cor­
Gherea. Eminescu, marele şi nemuritorul trist greerii, iar inima pustie a Românismului
donul, pieptarul cu vesta, fota cea frumoasă
Eminescu a fost naţionalist, iar nici de cum va bate încet ca şi cariul într’un sicriu.
Da, d-le Gherea. Neagra străinătate îl a fost înlocuită cu rochia. Şi toate aceste
socialist. El nu vrea să ştie de nimeni altul Acum aceea ce se petrece între ţărani,
face pe Român să plângă şi să se plângă. sunt produse străine, pe cari nu şi-le mai
de cât de el, ţeara şi de prea iubita, de ado­ se petrece şi la clasele superioare. Căci dela
Dar ce înţelege Eminescu prin neagra străi­ poate produce ori-ce Româncă muncitoare
rate lui.... Românii. Una, şi atâta, îi era dragă boer până la opincar suntem inundaţi de
nătate? £1 nu înţelege cutare sau cutare şi isteaţă, ci şi-le poate procura numai aceia
lui. Aceasta o ştim prea bine, deoare-ce ne-a neagra străinătate. Apoi Eminescu nu se
naţie, nici civilisaţia nouă ci înţelege pro- care dispune de bani. Fata săracului, care
spus’o de atâtea ori şi în special ne-o spune plânge contra adevăratei civilisaţii noi sau
ducţiunea nouă, exploatarea străină nouă, odată îşi făcea toate cele trebuincioase din
în: De-or trece anii. produselor noi, dar în contra faptului că ele
»care ajunsă cu drum de fier sapă temeliile sărăcia şi vrednicia ,ei, astăzi în horă se uită
sunt produse străine, cari ne storc pungile şi
De-or trece anii cum trecură, unei vieţi stabilite de sute de ani, sapă gos­ cu jind, se uită trist la fata bogatului şi mai
Ea tot mai mult îmi va plăce, podăria ţărănească»; noi am putea zice mai cu seamă la fata străinului — veneticului, îm­ cari mai curând ne vor face tîmpiţi de cât
Pentru că ’n toat’a ei făptură bine: sapă gospodăria ţerei şi nu numai cea brăcată cea mai la modă — arde-o-ar focul mai civilisaţi.
E un »nu ştiu cum» ş’un »nuştiu ce». ţărănească. să o ardă de modă, după-cum ea ne-a ars Astfel doina lui Eminescu exprimă, zu­
grăveşte durerile întregului neam românesc.
De aceea una-mi este mie Cum nu ar plânge Românca noastră bogăţiile şi în curând ne va arde şi ţeara, în Ea nu face deosebire de clasele superioare
De ar vorbi, de ar tăce: când vede că producţiunea ei este cu desă- cât urmaşii noştri şi chiar dinte noi acei
Dac’al ei glas e armonie, cari vom mai trăi câte-va decenii vom cânta şi inferioare, culte şi inculte. Cu alte cuvinte :
vîrşire sdrobită de producţiunea străină. Mai
E şi ’n tăcere nu ştiu ce. melancolic cu Eminescu în „Melancolie11: Eminescu a întrupat doina economico-naţio-
înainte vreme ea îşi ţesea pentru soţ şi copii
nală a Românilor.
Dl Gherea a văzut pe Eminescu prin toată îmbrăcămintea în casă. Românca deş­
(Va urma). / S. O R B E A M
prisma socialismului, a cosmopolitismului; teaptă îşi cosea cămaşa cu fluturi din cânepa In van mai caut lumea-mi în obositul creer,
pe câtă vreme el trebue văzut prin aceea a şi inul cultivate, topite, bătute, toarse şi ţă- Căci răguşit, tomnatic vrăjeşte trist un greer;
naţionalismului. Din punct de vedere social- sute cu mânuţele-i proprii şi astfel sbura la Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu
cosmopolit: »E evident că Eminescu a dat I fluturelu-i îmbrăcat tot româneşte ca să în- Ea bate ca şi cariul încet într’un sicriu.