Page 2 - Activitatea_1902_05_18
P. 2

Pag-  2.                                                               A C T I V I T A T E A                                                               Nrul  18

                     Punctul  principal  al  serbărilor  este  ar­ care  s’a  mai  văzut  tot  aşa  de  tare  şi  la  alte  dus  strămoşii  noştri,  demni  de  toată  slăvirea
                mata  şi  îndeosebi  schimbarea  drapelelor  re­ popoare,  dar’  n’a  putut  să  fie  întrecut.  noastră,  acesta  e  cel  mai  mare.  Treburi  orăşeneşti.
               gimentelor,  ale  căror s’au deteriorat în răsboiu   Priviţi  istoria  Greciei  la  pagina  ei  cea   Un  alt  erou,  Oraţiu  Cocles,  la  capetul
               şi  de  timp.  Mai  multe  corpuri  de  armată  mai  glorioasă:  în  vremea  răsboaielor  medice.
                                                                                                     unui  pod  opreşte  pe  duşman  să  treacă,  se
               vor  primi  drapele  none.  Aceste  drapele  au  Am  putea  crede,  că  cetim  istoria  unei  lupte
                                                                                                     opune  singur  unei  armate care sepornea  spre
                fost  confecţionate  la  Berlin  şi  se  zice,  că  dintre  leu  şi  ţînţar,  din  care  iese  învingător
                                                                                                     Roma  şi  când  nu  poate  să  se  mai împotri­  Administraţia  oraşului  Orăştie  să
                sunt  elegante  şi  perfect  reuşite.     slabul  insect.  Grecia  învinse  atunci  pe  mare   vească,  se  aruncă  în  fluviu  şi  se  întoarce  în   face  prin  22  funcţionari  şi  tot  atâţia
                     Fiecare  corp  de  trupă  va  trimite  o   şi  pe  uscat,  în patru bătălii:  Maraton,  Micale,   not  cătră  ai  sei,  cari  au avut  astfel  vreme  să
               companie  cu  vechiul  drapel,  care  va  fi  înso­ Salamina  şi  Platea,  pe  colosul  Persic  cu  mi­                         servitori. O  ceată  aceasta  cu  cari  ai  pu­
                                                                                                     se  întocmească  şi  să  facă  faţă  atacului.
               ţită  de  comandantul  unităţii.           lioane  de  ostaşi  şi-’l  goni  de  pe  pământul                                    tea  guverna  un  corn  de  ţară.  Salariile
                     La  locul  destinat  pentru  paradă,  la   seu  pe  care-’l  încălcase  cu  nesocotinţă.  N’am  sfîrşi  dacă  am  căuta  să  dăm  o   celor  mai  mari  sunt  bunişoare,  deşi  unii
               şosea,  fiecare  va  defila  înainte  de  revistă  pe                                 schiţă  chiar  scurtă  de  multele  vitejii  ce  fâp-   au  şi  câte o  pensie  pentru  oficii  purtate
                                                               Acele  patru  isbânzi  minunate,  cari  au
               dinaintea  M.  Sale  Regelui  şi  va preda vechiul                                    tuiră  Romanii, cari astfel isbutiră să  cucerească
                                                          rămas  uimitoare  pentru  oameni  se  datoresc   partea  lumei  câtă  se  cunoştea  pe  atunci,  pe   mai  înainte.
               drapel,  primind  în  schimb  pe  cel  nou.
                                                          patriotismului.  Grecia antică  mai  poate  să  în­
                    Vechile  drapele  vor  fi  depuse  la  arse­                                    care  o  civilisară  şi  o  făcură  în  mare  parte   Am  arătat  şi  cu  alte  prilejuri,  că
                                                          făţişeze  admiraţiunii  noastre multe alte victorii
               nal  în  museul  respectiv.                în  cari  vedem  patriotismul  câte  unui  om,  în­  latină,  mai  ales  Galia, Spania,  Dacia.  unii  dintre  funcţionari  mai  au  şi  ocupa-
                                                          vingând  firea  şi  înăbuşind  până  şi  iubirea   Să  urmărim  puţin  istoria Romanilor  pe  ţiuni  laterale  împreunate  cu  venite,  cari
                                                                                                     malurile  Dunării,  în acea  Dacie, unde-’i  aduse
                                                          de  mamă.                                                                            le  împlinesc  pe  conta  oraşului  şi  a  pu­
                      Iubire  de  patrie.                                                           Traian,  biruitorul  neamului  care  o  locuia  şi   blicului  administrat  de  ei.   Au  obvenit
                                                               Dintre multe altele, iată câteva  pilde  cari
                                                                                                    al  Regelui  ei,  viteazul  Decebal.
                                                          au  dreptul de  a  rămânea  întipărite  în  mintea                                   caşuri  şi  de  acelea,  că  dacă  unul  sau
                                                          oamenilor.                                      Aci  Romanii  desfâşurară  de-asemenea   altul  a  fost  silit  să  substitue  pe  atare
                    Patria  se  impune  iubirei  noastre  tot                                        patriotismul  de  care  au dat aşa de număroase
                                                               Atenianul  Cinegir,  demn  frate  al  lui                                       ortac  împedecat  sau  morbos,  precum  şi
               aşa  de  bine,  în  chip  tot  aşa  de  firesc,  ca  şi   Eschile,  cel  mai sublim  poet  tragic al Greciei,   dovezi  în  Italia.  Fiii  lor,  Românii  continua­
               Dumnezeu  care  ne-o  dă.                  apucă cu  o mână la  bătălia  dela  Salamina,  un   torii  neamului  şi  spiritului  roman,  au  arătat   la caşuri  de  vacanţă,  mai  totdeauna  li-s’a
                    Ce  trebue să înţelegem  prin acel  cuvânt                                      un  patriotism  şi  mai  pur  decât  al  strămoşi­ votat  remuneraţii  speciale din cassa ora­
                                                          vas  persan:  duşmanii  îi  taie  mâna,  el  apucă
               de  patrie.                                vasul  cu  ceealaltă,  i-o  taie  şi  pe  aceasta,   lor  lor, căci nu  era  întovărăşit  de  setea  de  şului.  Ba  unii  favoriţi  au  căpătat  remu­
                    Are  două  înţelesuri:  însemnează  şi  ţara                                    cuceriri,  care  cam  stăpânise  pe aceia.  neraţii  chiar  şi  pentru  lucrări,  cari  că­
                                                          atunci  prinde  vasul  cu  dinţii şi  nu-’i  dă  dru­
               în  care  am  primit  vieaţa  şi  naţiunea  căreia
                                                          mul  decât  la  moarte.                        Nouă  nu  ni-se  poate  face,  din  acest  deau  în  resortul  unuia  sau  altuia  func­
               aparţinem,  al cărei membru, al cărei  fiu suntem.
                                                               La  poporul  grecesc  patriotismul  bărba­ punct  de  vedere,  nici  o imputare.  N’am  luat   ţionar  sau  nepriceput  în  chestie  sau
                    Iubirea  patriei  este  deci  un  sentiment                                     armele  decât  pentru  a  apăra  independenţa
                                                          ţilor  se  comunică  şi  surorilor  lor.                                             negligent.
               instinctiv,  care  se  deşteaptă  în  noi  îndată                                    noastră,  numele,  limba,  legea,  usurile  şi  reli­
                                                               O  mamă  dând  pavăza  fiului  ei,  îi  zice:
               după  iubirea  de  tată  şi  de  mamă,  după  iubi­                                  gia  noastră.  Pentru  apărarea  acestor  bunuri   Avem  însă  chiar  acum  ocasie  a
                                                          »S’o aduci înapoi,  sau să te aducă alţii pe ea*.
               rea  celor  cari  ne  fac  să  trăim,  cari  ne  dau                                 nepreţuite,  duserăm  lupta  mai  bine  de  17 se­ constata,  că  magistratul  nostru  nu  mă­
                                                          Alta,  auzind,  că  fiul  ei  murise  cu  armele  în
               un  loc  printre  fraţii  noştri,  încă  din  primele                                cole,  ne  împotrivirăm  pe rând tuturor  popoa­
                                                          mână,  zise:  «nu  mă  mir,  era  fiul  meu».  Pri­                                  sură  cu  una  şi  aceeaşi  măsură serviciile
               zile  ale  existenţei.                                                               relor,  cari  ne  atacară.  Turcilor,  Ungurilor,
                                                          mind  ştirea,  că  un  alt  fiu  al  ei  fugise  cu  la­                             prestate  aievea  şi  anume:
                    In adevăr,  omul,  de abea născut,  prinde                                      Polonilor, Imperiului Germanilor, Ruşilor, până
                                                          şitate,  strigă:  «nu era deci fiul meu*.  Trebue
               dragoste pe primele  lucruri  cari îi iubesc ochii                                   ce  aceştia  renunţară  la  silinţele  de  a  ne  in-   Severin Procinkievicz, expeditor ma-
                                                          să  mai  cităm  şi  fapta  aceasta:  O  mamă  în­
               neexerciaţi,  de  locul  unde  a  trăit,  sub  adă­                                  pila.  N’am  depus  armele  decât  faţă  cu  cre­ gistratual,  cel  mai  dexter  scriitor  dela
                                                          trebând  pe  un  sclav  care  se  întorsese  dela
               postul  părintesc,  unde  a  încercat  primele  jo­                                  dincioşii Coranului,  pe când înfricoşiau Europa
                                                          bătălie,  cum  a  eşit:  «Ţi-au  murit  câteşi  cinci                                oraş  pentru  toate  trei  limble  protoco­
               curi,  cu  soţi  de  vîrsta  sa,  unde  a  împărţit cu                               şi  chiar  atunci  am  tratat  pe  picior  de  egali­
                                                          fiii*  răspunse:  «Sclavul  ticălos*,  zice,  «oare                                  lare, recunoscut manipulant de cancelarie,
               ei  petreceri,  bucurii,  mici  întristări,  unde  s’a                               tate  cu  ei  şi  cu  cond ţiunea  lămurită,  că  im-
                                                          eu  aceasta  te-am întrebat;  «Ai  voştri  au  în­                                   cu  cualificaţie  de  notar,  care  până  în
               împrietenit cu fiinţe asemănate cu dînsul, unde                                      dependenţa  noastră cu toate bunurile  şi  privi­
                                                          vins*,  adăugă  sclavul.  îndată  ea  se  duse  la
               a făcut,  neapărat fără a-şi da samă,  experienţa                                    legiile  cari  o  însoţesc  în  chip  indispensabil   anul trecut tras plata  staverităde  30 ani, a
                                                          templu,  ca  să  mulţumească  zeilor.
               primelor  începuturi  de  societate,  primelor  le­                                  să  ne  fie  păstrată  şi  solemn  asigurată.  căruia  salar  abea  acum  s’a  ridicat  la
               gături  omeneşti.                               S’ar  face  cărţi  cu  asemenea  expresiuni                                     560 fl.,  după-ce  un  scriitor  a  abzis  în
                                                          de  sentimente,  cari  erau  foarte  număroase  la   Prin  grele  vremuri  am  trecut  în  şiruli
                    Aceste  naive  sentimente,  singurele  ce
                                                          Sparta,  dar’  care  sunt  şi  mai  meritorii  din   veacurilor  şi  multe  a  suferit  neamul  nostru,  urma  bătrâneţelor,  purtând  şi  mundarea
               prinde  copilul  din  cuvinţele,  din  privirile
               duioase  ale  tatălui  şi  ale  mamei  sale,  des-   partea  femeilor.               dar’  câte  fapte  frumoase  ne-au  lăsat  ca  învă-  actelor  alor  patru  referenţi  în  restimp
               voltând  simţirea  sa,  îl  pregătesc  pentru o iu­  Dela  Greci  să  trecem  la  Romani,  a  că­  văţătură  patrioticii  noştri  strămoşi.  De  abea   de  33  zile,  a  cerut  la  şeful  magistratual
               bire  mai  mare,  aCee^a  patriei,  a doua familie. ror  istorie  nu  e  de  asemenea  decât  o  lungă   se  reînfiinţase  de un secol,  ca  un  stat  de sine   oare-care  remuneraţie,  pentru  serviciile
                    Iubirea  de  patrie se numeşte  patriotism  încordare  de  patriotism.  Cartaginezii  trimit la   stătător,  Ţara-Românească,  şi se  ivesc  ca  un   prestate  dela  7— 12  şi  1— 7  oare.  Ce
               şi  e  un  sentiment  nobil,  încălzitor  sufletului,  Roma soli însărcinaţi  să trateze pacea şi schim­  falnic  stejar  marele  Mircea,  care  în  treizeci   mare  i-a  fost  mirarea,  că  magistratul
               care  ne leagă nu numai de satul  ori de  judeţul  bul  prisionerilor  făcuţi  de  ambele  părţi  şi   şi  doi  de  ani  de  domnie numai  prin  puterile
               în  care  ne-am  născut,  ci  de  toată  naţiunea  trimit  cu  ei şi pe  Regulus,  un  general  roman   ce  iubirea  de  neam  dete,  şi  lui  şi  supuşilor  cu  maioritate  de  voturi  a  reieptat  ce­
               din  care  facem  parte,  de  tot  ţinutul  acela,  prins,  punându-I  să  jure,  că  dacă  împăcarea   sei,  putu  să  scape ţara de duşmani  şi  s’o  lase  rerea  sprijinită  de  primar,  care  singur
               mare,  care  se  numeşte  România  şi  care  are  nu  se  ve  tace,  are să  se  întoarcă  la  ei,  dân-   tare  şi  temută.  Mai  târziu  un  Miron  Costin,   nu  mai  ştie  şi  cunoaşte  aptitudinea
               aceleaşi  legi,  aceleaşi  ocârmuiri,  aceeaşi  di­ du-’i  a  înţelege,  că  vieaţa  sa  va  atârna  de   om  întreg  la  fapte  ca  şi  la  sfaturi,  tot  de   acestui  funcţionar  conştiu,  diligent  şi
               nastie.  Acestea  dăm  de  înţeles  când  zicem  purtarea  ce  va  avea.  Eroicul  Roman  sfătui   patriotism  inspirat,  zice:  «Să  nu  dăm  locul,   născut  pentru  cancelarie.   Urmarea  a
               că  suntem  Români,  adecă,  că ţinem  de Ţara-  Senatul  cu  putere  să nu admită  o  pace,  care   că  pământul  acesta  frămîntat  este  de sângele   fost,  că  acum  numitul  amploiat  îşi  face
               Românească,  precum  numim  Germani,  En­ o  credea  rea  pentru ţara sa.  El  sacrifică  ţării   moşilor  şi  strămoşilor noştri*.  Ear’ în vremu­
               glezi,  Italieni,  pe cei  cari  s’au  născut  în  Ger­ vieaţă,  soţie,  copii,  şi  se întoarce la  Cartagina   rile  când  împilarea  a  fost  mai  crudă,  se  gă-  numai  acele  lucruri,  pentru  care  este
               mania,  în  Anglia,  în  Italia,  din  neamul  care  unde-1  aşteaptă  supliciul.  îi  tăiară  pleoapele   geşte  pe  scaunul  domnesc  un  Grigorie  Vodă  menit  şi  care  cad  în  resortul  seu.
               stăpâneşte  acele  ţeri.                   şi-’l  ţinură  cu  ochii  la  soare  şi apoi  îl  puseră   Ghica,  care  nu-şi Stăpâneşte mânia  şi  durerea   O  dovadă  mai  mult,  că  la  magis­
                    Iubirea  aceasta  a  patriei  e  aşa  de  fi­ pe  cruce.                        când  vede  Turcul,  călcând  dreptatea,  rupe  o   tratul  Orăştiei se  purcede  după  aşa  nu­
                                                                                                    bucată  din  trupul  ţării  şi o  robeşte străinului.
               rească,  încât  o  vedem  Ia  toate  popoarele  de   Aceasta  era  oribilul  sfîrşit ce călăii pre­                             mitele  clicării,  sau  după-cum  unul  sau
                                                                                                    Iubirea  lui  de  ţară  l-a  costat  vieaţa  dar  i-a
               care  a păstrat  pomeneală istoria,  în  toate  vre­ găteau  celui  mai  mare  mucenic  al  patrio­                             altul  să  ştie  linguşi  şi  juca  o  rolă  făţar­
                                                                                                    dat  nume  fără  de  moarte.  Aproape  o  jumă­
               murile.  Să  începem  cu  anticii,  cu  Grecii  şl  tismului.                        tate  de  veac  mai  târziu,  în  altă, parte  a  ţări   nică.  Ne  miră,  cum  de  dl  primar  su­
               cu  Romanii.  Istoria  lor  e plină  de  patriotism.  Dintre  aşa  de număroşi  eroi,  ce au pro-
                                                                                                    Tudor Vladimirescu vrea să pue capăt umilinţă  fere  o  astfel  de  tactică,  prin  care  am­
                                                                                                    de a vedea România dată pe  mâna  străinuilor.  biţia  unui  funcţionar  isteţ  se  mortifică?
               contrar  sfaturilor  ce  le  dă  dl  Gherea  lui   Şi  când  eşti  tristă,  Doino,
                                                                                                    Şi  el  cade  jertfa  a  iubirii  de  ţară.  Sămînţa
               Coşbuc,  ear  dl  Vlahuţă  în  «Curentul  Emi-   Tu  inima  ne-o  frângi.                                                       Atari  stări  bolnăvicioase  vor  contribui
                                                                                                    aruncată  de  dînsul  încolţeşte  însă şi România
               nescu*  generaţiei  tinere,  noi*î-am  sfătui  pe   Dar  nu  ştiu  cum,  e  bine,                                               numai  la  o  administraţie rea,  care  şi  de
                                                                                                    redeşteptată,  călăuzită  de  un  domn  înţelept,
               toţi  poeţii  noştri  ca  să  devină  cât  se  poate   Când  plângi  că  ’n  urma  ta                                           altcum  nu  stă în  oare-care  lumină  splen­
                                                                                                    dobândeşte  noui  străluciri  şi înscrie  pe  lângă
               de  pesimişti,  dacă voesc să  fie expresia  fidelă   Noi  plângem  toţi,  şi-amarul                                            didă,  după-cum  să  vede  în  firul  şedin­
                                                                                                    numele neuitat al Călugărenilor, acel al Plevnei.
               a  sentimentelor  neamului  nostru.             Mai  dulce  ni-e  aşa.                                                          ţelor  representanţei  orăşeneşti.
                                                               Şi  toate  plâng  cu  tine                Domnul  ţerii,  Carol  I.,  devine  Rege  şi
                    De  altfel  nostim  este  tocmai  faptul,  că                                   întemeiază  Dinastia  naţională  care  va  fi  pe   Tot  cam  aşa  a  păţit’o  acest  func­
                                                               Şi  toate  te  ’nţeleg,
               pesimiştii  noştri  ne îndeamnă să fim  optimişti.                                   viitor  călăusa  neamului  românesc  aspre  vre­ ţionar  şi  în  anul  trecut,  când  represen-
                                                               Că  ’n  versul  tău  cel  jalnic
               Priviţi,  vă  rog,  poesiile  cele  mai  bune  ale                                   muri  fericite.                            tanţa  i-a  votat  o  remuneraţie  specială,
               d-lui  Vlahuţă  şi  vedeţi  că  numai  optimiste   Vorbeşte-un  neam  întreg.
               nu  sunt.  Dl  Vlahuţă  face  ca  şi  căpitanul                                           Septe spre zece  veacuri  şi  mai  bine  de  care  conclus a fost apoi  recurat  de  unul
                                                               Rămâi,  că  ne  eşti  Doamnă
               care  îndeamnă  pe  soldaţii  săi  să  meargă                                        lupte,  de  frământări,  în  decursul  cărora  nu­ pus  la  cale.
                                                               Şi  lege-i  al  tău  glas;
               înainte  în  răsboiu  pe  câtă  vreme  el  întorcea                                  mai  voinicia  Românului şi  iubirea lui  de neam   Modestia  lui  S.  Procinkievicz  i-a
                                                               Invaţă-ne  să  plângem,
               spatele  spre  inimic  şi  o  luase  la  sănătoasa.                                  l-au  făcut  să  nu  piară  şi  apoi în  zilele  Rege­  demandat  a-şi  revoca  cererea  şi  aşa
                                                               C’atât  ne-a  mai  rămaşi            lui  Carol  o  isbândă  mare,  iată  resumatul
               Tot  astfel  dl  Vlahuţă  sfătueşte  pe  poeţi  să                                                                              recursul  a  devenit  fără  obiect.
               rămână  optimişti,  pe  când  pe  d-sa  deja  de                                     vieţii  noastre.  De  pe  la  jumătatea  veacului
                                                               Da.  In  viersul  cel  jalnic  al  Doinei  se                                        Expeditorul  amintit  a  scos  în  rîn-
               mult,  vorba  ceea  „Radu  l-a  chemat11.                                            trecut  —  al  nouă spre zecelea  —  am  întrat
                                                          resfrâng  durerile  unui  întreg  neam.  In  Doină   în  rîndul  naţiunilor  de  sinş stătătoare,  al  na­ duri  carul  administraţiei  înglodat  la  ca­
                    Să  revenim  la  doine  şi  la  decepţio-  neamul  nostru  întreg  îşi  cântă  durerile  de  ţiunilor  cari,  mulţumită  libertăţilor  ce garan­
                                                                                                                                               lea  bătută,  ceea-ce  să  ştie  prea  bine.
               nismul  marilor  noştri  poeţi,  vorbim de  poeţii  care  moare.  Şi  Coşbuc  în  culmea  desperărei  tează  monarchia  constituţională,  lucreazăpe
                                                                                                                                               Să  ne  revocam  în  memoria  socoatele
               tineri.  Intre  decepţionişti  putem  număra  şi  imploră  Doina  zicându-i:  rămâi  cu  noi  şi  întrecute  la  întinderea  şi  răspândirea  cu­
               pe  optimistul  Coşbuc,  ca  şi  pe  O.  Carp,   „învaţă-ne  să  plângem,  că  atât  ne-a  mai  noştinţelor,  la  fericirea  şi  la  întărirea  nea­  orăşeneşti  pe  mai  mulţi  ani,  tabele  de
               Vlahuţă  etc.  şi  încă  mai  mult  chiar  de  cât  rămas 1“                         mului  omenesc,  îndeplinind  astfel  tainicile  şi  dare,  socoate  lăsămentare  pupilare  şi
               pe  Eminescu.  Căci  ce  însemnează  la  Coşbuc                                      de  oameni  nepătrunsele  hotărîri  ale  Proniei. multe  altele.
               prima  şi  ultima  strofă  din  Doină  de  cât
                                                            (Va urma).        I   S.  ORDEAN.                                                                                 A rgus,
               aproape  o  renunţare  la  luptă,  o  desperare
                                                                                                                          loan  Calinderu.
               desăvîrşită.
                    Copilă  tu  eşti  gata
                    De-apururea  să  plângi I
   1   2   3   4