Page 2 - Activitatea_1902_05_19
P. 2

Pag-  2.                                                               A C T I V I T A T E A                                                                Nrul  19

               dorit,  îşi  va  dobândi  în  prea  sfinţia-Ta                                       şi a  porunci  preoţimei  să  cunune  cu  taxe   „lib e rta te a 4*
               pe  apărătorul  cel  ferbinte  al  autonomiei    CHESTIUNI  BISERICEŞTI.             mai  reduse,  deci  eventual  gratis  —   din
               naţionale,  atât  politice  cât  şi  bisericeşti,                                    punct  de  vedere  bisericesc,  nu  este                popii  M*>ţa.
               pe  apărătorul  drepturilor  clerului  şi  na­                                       motivat.
               ţiunii,  pe  restituitorul  independenţei  bi­                                            Chemarea bisericei  este,  ca  să  mân­
                                                               Intr’un  prim-articol  din  «Telegraful
               sericeşti  şi  constituţei  cei  sinodale bise­                                      tuiască  pe  om  şi  să-’l  aducă  dela  calea
                                                          Român«  întitulat  i>După  sinod*,  auto­                                                 Sub  rubrica  » 0   satisfacţic«  um­
               riceşti.  Pentru-că  bine  ştii,  prea  sfinţia-                                     cea  rătăcită  la  calea  cea  bună,  însă  nu
                                                         rul  îş  exprimă  viua  satisfacţiune  pentru                                        flat  în  pene,  s6  aruncă  în  vgzduh  popa
               Ta!  că  precum  Românii  neuniţi  gem
                                                         succesul  decurgerii  sinodului  archidiece-   pe  toţi,  ci  numai  pe  aceia,  cari  încă   Moţa  şi  strigă  în  bucium,  că  între  el  şi
               încă  sub  supremaţia  sârbească  carlo-                                             doresc  mântuirea  şi  întoarcerea  şi  cari
                                                         san,  susţin endu-se,  că  toţi  vorbitorii  cari                                    sinodul  eparchial  nici  o  deosebire.  Ve­
               viţiană,  aşa  uniţii  sub  cea  ungurească                                          spre  acest  scop  sunt în  stare  de  a  aduce
                                                         şi-au  ridicat glasul au dibutat  calm, obiec­                                       derile  sinodului  mânecă  numai  dela  el
               strigoniană,  în  contra  a  tot  dreptul  na­                                       chiar  şi  jertfe.
                                                         tiv,  cu  căldură  şi  iubire  de  neam  şi  de                                      şi  dacă  nu  ar  fi fost  îndrumat  la  ordine
               tural  şi  positiv  şi  în  contra a de  atâtea
                                                         biserică,  vorbind  în  perfectă  cunoştinţă    Omul  este  liber,  şi  nici  pe  cale  în  sinodul  protopresbiteral  al  Orăştiei,
               ori  manifestatelor  dorinţe  ale  clerului
                                                         de  causă  şi  cu  cele  mai  bune  inten-  bisericească  nu-’i  ertat  să-’l  jigneşti  în  nici  sinodul  eparchial  nu  ar  fi  sulevat
               şi  naţiunii.  Deosebi  Românii uniţi numai
                                                         ţiuni,  etc.                               libertatea  sa,  cu  atât  mai  puţin  în  sim-  afacerea  cu  despărţirile  bisericeşti  şi
               prin  greşelele  cele  neertate  ale  archi-
                                                              Să  ni-se  dee  voie  însă  şi  nouă  ce­  ţemintele  lui  religioase.          poate nu s’ar fi  adus  conclus  deobligător.
               păstorilor  lor  au  căzut  sub  jugul  cel
                                                         lor  cari  am  cetit  ce  s’a  petrecut  în  sinod,   A  debita  în  sinod,  că  sunt  părţi   Popa-Redactor-Agent  şi  multe  alte
               unguresc —  al  archiepiscopilor  dela  Stri-
                                                         ca  să  ne  spunem  părerea  şi  să  consta­ cari  nu  să  cunună  în  biserică  numai  îşi  poate  gratula  la  aşa  o  isbândă  şi
               goniu,  —   sub  pretext  de  protectorat.
                                                         tăm,  că  o  afacere  bisericească,  destul  dacă  li-să  iartă  ori-ce  taxă,  însemnează  mai  mare  desavuare  a  şefului  seu  trac-
               Prea  Sfinţia-Ta!  Românii  nu  simt  pu­
                                                         de  importantă,  s’a  discutat  nu  în  per­ a  vorbi  în  necunoştinţă  de  causă  mai  tual  nici  nu  s6  poate  da,  decât  prin
              pili  (minoreni),  ei  sunt  maturi,  pentru
                                                         fectă  cunoştinţă  de  causă.  Şi  în  afacerea  ales,  că  nici  nu  s’a  dovedit  aceasta  cu  acel  » decis— satisfacţie «.
               aceea  să  vor  feri  cu  toate  puterile  de
                                                         căsătoriilor  numai  pe  cale  civilă  —   fără  nimic.  A  pretinde  dela preot să  cunune   După-ce  însă  are  obrăznicia  a  numi
               ori-ce  protectorat şi  tuteli  străină  şi  îm­
                                                         binecuvântarea  bisericească,  sinodul  a   gratuit,  însemnează  a  merge  cu  preten-   —   el,  popa-Moţa,  —    foaia   noastră
               pilătoare.
                                                         primit  propunerea  unui  laic-mirean  şi  a   siunea  până  acolo,  că  d. e.  acum  dupâ-   »fleac«,  pentru-că  am  publicat  cele  in­
                    In  înţelesul acestora avem  speranţa,
               că  vei  lucra  Prea  sfinţia-Ta  şi  totdeauna   respins  propunerea  de  a  se  trece  la   ce  preoţii  primesc  congruâ  şi  pot  ţinea   tern plate  în  sinodul  protopresbiteral,  mi-
               în  înţelegere  cu  clerul  şi  poporul  şi nici   ordinea  zilei,  făcute  de  persoanele  bi­  cai  şi  trăsură,  sinodul  să  enunţe,  că  ei   lostivească-s6,  a  ne  ierta  şi  nou6,  s6
               odată  fără  acestea,  precum  au  făcut  cei   sericeşti.  Noi  aşa  credem,  că  mireanul   sunt  datori  a-şi  trimite  trăsura  după  cei-   facem  o  comparaţie  între  modul  de
               mai  din  urmă  episcopi.   Astfel  îţi  vei   n’a  vorbit  în  perfectă  cunoştinţă  de   ce  trebue  să  se  cunune  şi  în  biserică,   scriere  a  foii  sale  şi  între  organele  sale
               dobândi  dragostea  cea  fiiască  a  cleru­  causă  în  chestiunea  aceasta,  şi  nu  ne   căci aceia  altfel  nu  se  cunună!  Au doară   superioare:»Libertatea«,  al  cărui  editor
               lui şi poporului,  care  o  perduseră  alţii  cu   mirăm  de  lucrul  acesta,  fiindcă  «cunu­  servitorul  nu  este  vrednic  de  plata  sa?   şi  redactor  este  popa  Moţa,  în  Nr.  16
               totul,  spre  nefericirea  clerului  şi  popo­  nia*,  vorbind  despre  interese  generale   Au  doară  nu s’a  bucurat  preoţimea noas­  dela  12  Aprilie  a. c.,  din  incidentul  re-
                                                         bisericeşti,  aparţine  sferei  de  activitate   tră  în  schimb  pentru  cele  spirituale  de   pausării  Episcopului  Goldiş,  scrie,  că :
              rului.  Fericit  părintele  pe  care îl  iubeşte
                                                         a  preoţimei  şi  nu  a  laicilor  mireni  dela   cele  materiale?  Şi  dacă  aceasta  aşa  a   »cu  toate  astea  bărbaţii  cei  mai  de
              şi  îl  venerează  fiii  sei,  nefericit  acela,
                                                         cari  se  aşteaptă  nimic  mai  mult  decât   fost  şi  aşa  este,  atunci  cine  va  cuteza   frunte  ai  diecesei  Aradului  ’l-au  ridicat
               pe  care  îl  urăsc  ai  sei.
                    Poftim  ca  să  Te  ţină  D  zeu  mulţi  a  primi  cu  credinţă  binecuvântarea  bi­  să  se  atingă  de  dreptul  sf.  al  preoţilor?   în  scaunul  episcopesc  înainte  cu  2  şi
               ani  spre  fericirea  bisericii  şi  naţiunii,  sericii,  când  li-să  împărtăşeşte  aceasta   Cum  se  poate  suferi,  ca  să  se  amestece   jumătate  ani,  ca  un  semn  al  preţuirii
              spre  revindecarea  şi  apărarea  drepturi­ la  actul  cununiei.                      oameni  nechemaţi  şi  să  răstoarne  aşe-   lui  mai  ales  în  punctul,  că  era,  şi  era
              lor  ei  celor  sfinte  şi  usurpate  de  străini!  Ne  mirăm  însă  de  comisiunea  bi­  zămintele  bisericei ?                ştiut  de  toţi,  ca  un  om  neiubitor  de
                    In  numele  a  toată  tinerimea prin  Vin cen ţiu   sericească,  care  a  pus  la  discuţiune  a-   De  ce  nu s’a  anunţat  în  sinod  d.  e.,   argint,  (cine  a  fost  iubitor  de  arginţi,
              P a p in ia n u   (din  Bănat).
                                                         facerea  aceasta  regulată  deja  prin  regu­  că  preoţii  pot  cununa  pe  cei  despărţiţi   părinte  Moţa,  afară  de  Iuda?),  care  nu
                    Prea  sfinţia-Sa  primi  cu  cea  mai
                                                         lamentul  congresual  pentru  procedura    pe  cale  civilă  şi  fără  deslegare  biseri­  numai nu cultiva,  (cine  cultiva?)  ci chiar
              călduroasă  inimă  tinerimea,  mulţumi  fer­
                                                         judecătorească în  cause  matrimoniale  vo­  cească?  In  acest  cas preotului  Moţa  dela   combătea şi pedepsea urîta  simonie,  cum-
               binte,  să  declară  întru  toate  a  fi  de  a-
                                                         tat  de  congres  la  anul  1900,  abea  de   Orăştie  i-se  dedea  cea  mai  strălucită   pârarea  cu  bani în  biserică,  şi  sprijini­
              celeaşi păreri şi  simţăminte, deosebi  când
                                                         doi  ani.   In  acest  regulament  la  XII.   satisfacţie  pentru-că  a  cununat  nu mai   rea  intereselor  speciale  pe  conta  vred­
              oratorul  pomeni  de  autonomia  naţională
                                                         §'  52  să  zice  expres,  că :  procesele  ma­  puţin  decât  trei  caşuri  de-acestea!  niciei,  (care  archiereu  a  comis  aceste,
              şi  bisericească  să  văzu  a-i  consimţi  din
                                                         trimoniale  sunt  scutite  de  ori-ce  taxe.    Din  causa  aceasta  deci  cei  cari  am  părinţele  Moţa?)  —   boala  disgustătoare
              mişcările  ce  făcu;  să  promise,  că  nici­
              odată  nu  va  lucra  de  capul  seu,  ci  în   Noi  aşa  ştim,  că  scaunele  proto-   primit  discuţiunile  asupra  acestei  ches-  care  atâta  bântue  încă  în  alte  locuri şi
              conţelegere  cu  clerul  şi  popornl  (în  si-   presbiterale  şi  în  praxă  s’au  conformat   siuni,  nu  ne-au  încântat  nici  nu  ne-au  bâniuise  prin  vremi)  (cari  vremi ?  satis-
              noade).  In  urmă  dupâ-ce  ne  comandă    acelui  regulament  şi  chiar  consistorul   satisfăcut,  pentru că  e  de  natură  de  a  fâcutule  popă!)  şi  în  diccesa  Aradului.
              iubirea  de  naţiune  şi biserică;  ne  coman­  a  trecut  cu  vederea  peste  unele  defecte   micşora  autoritatea  preotului  şi  a  bise­ (La  cine  faci  alusie,  redactare  responsa­
              dă  şi  de aici  înainte  s i păzim  dragostea   de formă cari  în pertractarea şi deciderea   ricei  şi  sunt  simptoame  "triste,  dacă  şi  bile?)  Ear’  unde banul poate influinţa, de
                                                         proceselor  să  recerea  de  regulament,   persoane  bisericeşti  sprijinesc  astfel  de  dreptate  nu  poate  fi  vorbă.   (Aceste  le
              frăţească  între  noi,  uniţi  şi  neuniţi,
              că  toţi  suntem  Români  şi  trebue  s i  fim   însă,  ca  părţile  să  nu  sufere  amânare   discuţii  şi  propuneri,  de  aceea  zicem  cunoaşte  mai  bine  acela,  care  le  profe­
                                                         de  timp,  s’a  enunţat  sentinţa  divorţială   încă  odată,  că  nu  suntem  satisfăcuţi  în  sează).  Ridicarea  lui  Goldiş  la  episco­
              legaţi  împreună.
                                                         şi  în  caşuri,  unde  d.  e.  lipsea  extrasul   chestiunea  aceasta  şi  la  timpul  seu  vom  pie,  era  un  semn  al obştei  diecesei,  care
                   Aceste  să  le  urmeze  proteliţii  nos-
                                                         de  cununie  dela  acte,  ceea-ce  e  mai   reveni.                                  părea  a  striga:  curat  ca  acesta  .fi
              trii  de  ambele  confesiuni,  apoi  rar  am                                                                     Un  preot.
                                                         principal.                                                                           preţuitor  al  vredniciei  num ai,  do­
              avea  prilej  a  scrie  despre  s c ă d e r i l e
                                                              A  face  acum  şi  mai  mare  înlesnire                                         rim  si  vedem  archiereul  în  scaun /
              n o a s t r e .
                                                         şi  spre  acest  scop  a  provoca  discuţiune                                             O  zicală  latină  zice:  de  internis

              fost  că:  nu  a  putut  face  acestei  oropsite  ţări   Unde’s  şirurile  clare  din  viaţă-mi  să  le  spun î  frumseţi...  Luna  ese  întreagă....  teiul  de  pe  Ierului  cu  copila,  numai  traiul  fericit  al  Ro­
              tot  binele  de  care  se  simţia  capbil.  In  fine   A h !  Organele's  sfîrmate  şi  măestru  e  nebun!  mal — tot  el  favoritul  lui  Eminescu  —   în­  mânilor  cu  România I
              Al.  Lahovari scrie proverbiala  revoluţie:  «Fe­  Unde  e  România  cea  visată  de  fiecare   cărcat  de  fiori  le  scutură  şi:  Aceasta  era  dragostea  Românului  cu
              ricită  Românie»  şi  care  pare  a  zice  mai   din  noi  în  tinereţe?  Unde  e  acea  zină,  acea   Peste capul  blond  al  fetei,  sboară florile  şi-o plouă   ţara  lui....  de  când,  de  pe  ce  vremuri?  Să
              mult  decât  ce  a  zis  I.  C.  Brătianu.  Dovadă   crăiasă  din  poveşti ?           Ea  se  prinde  de  grumazu-i  cu mânuţele-amândouă   vedem  ce  zice  poetul  cu  măiastră  lui  pană.
              măcelul  dela  Slatina,  prevăzut  de  Lahovari                                        Şi pe spate-şi lasă capul: »Mă uimeşti,dacă nu mântui;  Fantazie,  fantazie!  Când  suntem  numai  noi  singuri,
                                                              A h !  organele's  sfîrmate   —  Românii  sunt
              înainte  cu  mulţi  ani.                                                               • Ah,  ce  fioros  de  dulce  de  pe  buza  ta  cuvântu-i!   Ce ades  mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri!
                                                                                      sdrobiţi!
                                                                                                     •Cât  de  sus  ridici  acuma în  gândirea ta pe-o roabă;  Unde  ai  văzut  vr’o  dată  aste  ţări  necunoscute?
                   Positiv  că  tot  durerile  morale l'au  făcut   Iar  măestrul  e  nebun  —  România  e  sărăcită!  • Când  durerea ta din sufleteşte singura-mi podoabă;   Când  se  petrecură  aceste ?  La o  mie  patru  sute ?
              şi  pe  acest  distins  bărbat  să  ne  părăsească                                     Şi cu focul blând dinglasu-ţi tu mă dori şi mă cutremuri
                                                              Iar  acelora,  cari  ne’ar  obiecta că această
              înainte  de  vreme.  Fericită  Românie,  adecă  :                                      • De  îmi  pare  o  poveste  de  amor  din alte  vremuri;   Aţi  înţeles  când  s’au  petrecut  aceste?
                                                         interpretare  a  noastră  nu  ar fi  justă,  nu  ar fi
              nefericită  ţară 1 Iată adevărata durere de  inimă                                     •Visurile  tale  toate,  ochiul  tău  atât  de  tristu-i,   Si  distinsul  nostru  critic,  dl  Gherea
                                                        conformă  cu  adevărul,  le  vom  cita  o  parte   •Cu-a  Iui  umed’ adîncime toată mintea mea o mistui.
              ce  l-a  ucis.                                                                                                                  se  revoltă  contra  genialului  poet  când  acesta
                                                         din  Scrisoarea  (Satira) a IV-a.  Ce  cuprinde   • Dă-mi-i  mie  ochii  negrii,  nu  privi  cu  ei  în  laturi,
                   Şi  când  vezi  că  toate  geniile  bune  ale  această  scrisoare?  Să  o  studiem.  •Că de ndptea lor cea dulce veşnic n’o să mă mai saturi,  glorifică  epoca  lui  Mircea  cel Bătrân,  timpuri
                                                                                                     • Aşi  orbi  privind  întrânşii, o ascultă  numa  ’ncoace  în  adevăr  vrednice  de  glorificat  şi  a  căror
              acestei  ţări,  că  toţi  acei  cari  au  studiat’o  în   Cavalerul-România   ori  mai  bine  zis
                                                                                                     •Cum  ia  vorbă  mii de valuri stau ca stelele proroace  dispariţie  e  şi  mai  vrednică  de  regretat!  —
              fond  şi  atunci  atât  de  mult  au  iubit’o,  se  Dacia  dă  târcoale  castelului   singuratic  şi
                                                                                                     • Codrii  negrii  aiurează  şi   isvoarele-i   albastre   Da,  la  1400  s’au  petrecut  toate  aceste.  Atît
              sting  mai  mult  din  causa  că  se  simt  în  ne­  copilei-Românilor  din  castel.  Astfel  aceasta-i   •Povestesc  ele’n  de  ele  numai  dragostele  noastre,
                                                                                                                                              cavalerul  cât  şi  copila,  în mod  relativ vorbind,
              putinţă  de  a  da  vre-un  ajutor  vasului,  ce  e  cântată  din  ghitară ;           • Şi  luceferii  ce  tremur  aşa  reci  prin  negre  ceteni,
                                                                                                                                             erau  fericiţi  pe  vremea  lui  Mircea  şi  Ştefan.
              aproape  să  naufragieze,  atunci  să  nu  te  re­                                     •Tot  pământul, lacul, cerul, toate,  toate ni’s prieteni.
                                                          •Vino! Joacă-te  cu mine, cu norocul meu, mi-aruncă  •Ai  putea  să  lepezi  cârma  şi  lopeţile  să  lepezi,  Ei,  în  afară  de  grijile  răsboaelor  purtate  ve­
              volţi  cu  Vlahuţâ  contra   Atotputernicului,
                                                          • Dela  sînul  teu  cel  dulce  floarea veştedă  de  luncă,  „După  propria  lor  voe  să  ne  ducă  unde  repezi:  cinilor  cu  ghioaga  nu  aveau nici  o  altă  grije
              care  în  mod  atât  de  crud  separă  două  inimi   • Ca  pe  coardele  ghitarei  resunând  încet  să  cadă.  „Căci  dri  unde  numai  ele  ar  dori  ca  să  ne poarte,   şi  după  un  răsboiu  victorios  se  iubeau  în
              iubitoare  ce  le-a  menit  să-'şi  ţese  visuri  îm­  • Ah !  E  atât de albă  noaptea, parc’ar fi căzut zăpadă.  „Pretutindeni  fericire  —  de  e  viaţă de  e  moarte".
                                                                                                                                             linişte  şi  nimic  nu  le  tulbura  inimile  căci:
              preună  şi  „căror  tată  zici  că  eşti?“  Căci:
                                                             Şi  copila  ese  la cavaler, Românii  ocupă
                                                                                                                                               Tot pământul, lacul, cerul,  toate,  toate  ni’s  prieteni.
                                                        Dacia.                                          Vedeţi  din  aceste  rînduri  ce  ideal  de
                   Din  senin îţi  vine-o toană; svîrli ţerîna peste una
                                                                                                   frumseţe  erau  pentru  copilă  ochii  negri  ai
                   Şi  pe  cea-stingheră,  —  neagra  jale  pentru  Braţ  la  braţ  păşesc  alături,  le  stă  bine  la  o  laltă,             (Va  urma).        I.  S.  O R D E A N .
                                          (totdeauna      Ea  frumoasă  şi  el  tînăr,  el  înalt  şi  ea  înaltă.  cavalerului  pe  care-1  imploră:
                   Ori  să  nu  devii  pesimist  până  la  des­  Se  urcă  în  luntrea  ce  era  pe  malul   Dă-mi-i mie ochii negri, nu  privi cu  ei  în  laturi!
              perare  ca  şi  Eminescu  şi  perdut  să  exclami  lacului  de  lângă  castel,  ii  dau  drumul  şi  lun­  Şi  codrii  negri  şi  isvoarele  albastre  po-
              cu  e l:                                  trea  pleacă:  legănând  atâta  farmec  şi  atâtea  vestese  ele  nde  ele  numai  dragostele  cava-
   1   2   3   4