Page 2 - Activitatea_1902_05_20

Pag. 2 A C T I V I T A T E A Nrul 20

dar nimeni nu se mai gândia la plăce­ cari i-au ţinut atâtea veacuri în vasa­ de neamuri, pentru a intenta proces de
rile primăverii. Nori negri, nori ai răs- litate. Steaguri româneşti, încununate Moara electrică despăgubire. Cine, cum şi pe ce cale?
boiului, se strînseră pe cer, şi din cli­ cu coroanele biruinţii, fluturau vesele, — întreprinderea „Ardelenei“. i-a desmântat dela proces pe nenorociţi,
pă în clipă ameninţau să-’şi reverse po­ la întoarcerea lor, pe un pământ liber cu promisiuni seducătoare şi anume:
topul. Trupe ruseşti cotropiră pământul şi într’o ţară liberă, care, fireşte, aştepta Ioan I. Vulcu a prom is văduvei, că
României; necontenit treceau coloanele altfel de mulţumită şi era în drept s’o fecioru l asentat va putea căra şi mai
« Szâs zvâr os «, foaia săptămânală
lor spre Dunăre, căutând să ia acolo aştepte dela Rusia, pentru sprijinul ho­ departe fă rin ă şi bucate cu carul la şi
dela 22 Maiu, în Nr. 2 1 sub rubrica:
posiţii, dar ele nu veneau acum cu vrăş- tărîtor ce i-a dat în acest răsboiu. dela moară, ca şi fieertatul seu tată;
„Nenorocire mortală în m oară", scrie:
măşie ca de altedăţi, ci ca tovarăşi De aici înainte România a început apoi va lucra din puteri, ca se-’i scape
S t o i a n C r ă c i u n , aplicat în moara
de arme, pentru-că România înainte de să se întărească înlăuntru, tot mai re­ feciorul dela cătănie. Auzi acolo!
artificială a lui Kaess, împlinindu-şi da-
isbucnirea războiului ruso-turc a încheiat pede, tot mai cu temeiu, până ce în Vulcu cu tovarăşii sei muncesc şi în ale
tonnţa Duminecă dimineaţa, a dat saci
cu vecinul stat al Rusiei un legământ urmă străduinţele ei au fost încoronate scăpării dela miliţie? Mare putere şi
cu fărină, pe un scoc, din etagiu în car.
şi acum pornea însăşi ea asupra Tur­ cu ridicarea României la rangul de nemărginite sunt calităţile tovărăşiei!
In decursul lucrului şi-a pierdut cumpă-
ciei cu putere neatîrnată şi purtând râs- regat. Iarăşi era o zi de Maiu, în anul Sărmană văduvă I apoi ca atare,
neala şi s’a răzimat de o uşe, care se
boiul pe socoteala proprie. 1881, când tunurile au vestit ţării şi după-ce ai rămas cu 3 tete minorene,
deschide în afară şi bietul om a căzut
Alta era acum faţa ţării româneşti lumii cea dintâiu a-lor salutare unui şi aşa ai drept a-ţi scăpa feciorul asentat
din podul înalt chiar în creştet, în curte.
Linii ferate o străbateau în toate direc­ rege nou, ear clopotele cântau mulţu­ dela cătănie, fără nici un ajutor de-alui
A mai trăit încă 24 ore şi abea Luni
ţiunile, negoţul şi circulaţia erau în vă­ mind lui Dumnezeu. După ce s’a oficiat Vulcu şi fără cheltuială.
a scăpat de chinurile morţii.
dită creştere, ear visteria se înfiripase. serviciul divin în catedrală, au fost adu­ Este trist, că prim ăria din Căstău
« L i b e r t a t e a « dela 24 Maiu, în
Certurile şi frământările dinlăuntru fă­ se Ia palat coroanele părechii regale: nu a fă cu t arătare despre caşul întâm-
Nr. 22 scrie: Moarte năprasnică a a-
cuseră loc unui sentiment naţional, pu­ mândră era mai ales a Regelui, căci platy la judecătoria competentă, ca aceea
ternic şi sănătos. La chemarea prinţu­ era făurită din metalul tunurilor cuce­ juns pe ţăranul S t o i a n C r ă c i u n din să urmărească din oficiu pe acela, care
lui Carol s’au adunat sub steaguri rite la Plevna. Când Regele a primit’o, Orăştie, cărăuş la moara artificială a poartă vina, că uşa de pricină nu are
peste 100.000 de bărbaţi voinici, bine plin de o adâncă emoţiune, şi-a încheiat domnilor Vulcu & Comşa. Duminecă încuietoare.
instruaţi şi bine înarmaţi, şi 200 de cuvântarea sa cătră popor cu o urmare dimineaţa (în 18 Mai u n.) slobozind
dintr’un pod de magazin nişte saci plini
tunuri aşteptau să-şi cânte cântecul şi «iubitei sale ţări, care astăzi se înco­ Un concurs literar la 1848.
s’asvîrle ucigătoareale lor ghiulele în ronează prin propriile i vrednicii« şi pe un scoc, ca să cadă în car, a lune­
regimentele turceşti, — entusiasmul care s’a avântat până la această înăl­ cat după un sac şi a căzut în cap, sdro- — No;iţe de pe timpul renaşterii noas're. —
bindu-şi gâtul şi frângându-şi şira spi­
cuprinse toate sufletele, şi tinărul stat ţime fără de nici un ajutor străin.
al Românilor se afla într’o clipă de mare Scopul era împlinit. Drumul dela nării. Peste vre-o 2 0 ore a murit, fiind
altfel deştept la minte până în ciasul Cetitorii noştri ştiu, că poetul cel
cumpeneală. castelul Hohenzollernilor din Sigmarin-
din urmă. II deplânge soţia şi copii, mai fecund şi mai mare ai Românilor,
Sosise cu ajutorul lui Dumnezeu gen până la palatul din Bucureşti —
între cari 3 fete minorene. Dumnezeu Vasile Alexandri, a luat parte pe la
timpul, când România avea să-şi scu­ un drum plin de griji şi de primejdii —
să-’l ierte. 1878 la un concurs literar al tuturor
ture cea din urmă umbră de jug tur­ era acum o cale veghiată. Prinţul, de
poeţilor de neam latin — care s’a ţinut
cesc, ear pentru proclamarea neatîrnării aici înainte Rege, putea să fie mulţumit, M oara de potcă, despre care s’a
în Francia, la Montpellier — şi a câş­
fu aleasă tocmai ziua de 10 Maiu, ziua, că împlinise una dintre cele mai grele scris deja multe şi despre care chiar
tigat pentru sine premiul şi pentru noi
în care intrase prinţul înainte cu un­ probleme dinţi e câte s’au dat vr’o- şi justiţia este silită a lua lungi procese
Românii lauda, prin poesia de toţi cu­
sprezece ani în capitala ţării. Un vesel dată unui Domnitor. Mândru şi vesel verbale, în urma acuselor de presă ale
noscută, «Cântecul gintei latine«.
invălmăşag domnia pe străzile oraşului de fiul său, scria prinţul Anton, tatăl d lor Dr. I. Mihu şi Ioan I. Vulcu, in­
Nu ştiu dacă Alexandri a mai con­
Bucureşti, care în tinăra sa desvoltare Regelui Carol: «Străduinţa ta cea în­ tentate redactorului acestei foi şi despre
curat vre odată în vieaţă la vre-un pre­
se schimbase cu totul şi din oraş orien­ delungată, luptele şi grijile tale ţi-au cari va avea prilej şi juraţii competenţi
miu literar, afară de premiul Academiei-
tal devenise cu încetul o capitală mo­ pus în urmă pe cap coroana de rege. precum şi publicul a mai auzi, în firul
Române, cel mai mare premiu al ei, pe
dernă; clopotele cântau, steagurile fâl- Primeşte în ziua aceasta mare pentru pertractării finale, încă şi mai multe,
care l-a luat la 1884 cu una din dramele
tăiau în vânt, gloate îndesuite se în­ Tine, toate urările părinţilor Tăi, care are a doua jertfă în vieaţă de om. Pri­
sale. Dar ştiu, că indirect el a mai con­
dreptau spre palatul prinţului, aducând au se-ţi fie mai scumpe de cât toate mul a fost un ucenic de boltă, copil
părechii domnitoare urările tor de fe­ urările convenţionale ce-ţi vor fi curgând nepriceput, pe care l-a mânat I. Vulcu curat odată, în tinereţele lui, nu la un
premiu, ci numai la o glorie literară —
ricire. Pârechii domnitoare, căci Prinţul acum din toate părţile. Unanimitatea să îngrijească la încărcarea vagoanelor
şi n’a câştigat.
îşi alesese ca tovarăşă a vieţii, o femee cu care ţi a fost dată coroana de rege, la staţia de aici şi care ajungând sub
Sunt foarte puţini cari pot să ştie
plină de inimă şi de gingaşe sentimente, este cea mai veghiată temelie a nouei roate, a fost tăiat în două. Jertfele de
acest lucru, pentru-că de o parte e ve-
pe Principesa Elisabeta de Wied, care demnităţi, pe care ai câştigat-o cu aşa om, aşa să vede, nu-’l impoartă pe ma­
mai târziu ca poetă, cu numele Darmen de grea muncă. In orăşelul, în care rele neguţător şi întreprinzător căftânit chiu, ear’ de altă parte e închis în co­
Sylva, a fost o mijlocitoare între lite­ Te-ai născut Tu, această veste a fost atunci, când este vorba de câştig pe loanele unei foi de peste munţi, care
ratura românească şi cea germană şi fulger din senin: un fiu al oraşului seama lui şi a tovarăşilor sei văzuţi şi astăzi se găseşte foarte rar şi numai
în cel mai drăgălaş chip a luat parte Sigmaringen, rege I« nevăzuţi. Nu-’i îndestulită tovărăşia cu prin biblioteci.
la apropierea acestor două neamuri în Bun drum a luat în sborul său moara electrică, că din venitele unui A fost un concurs de uriaşi, căci
au luat parte la el răposatul pe atunci
nizuinţele lor politice. vulturul Hohenzollernilor, şi trainic cuib an întreg, pentru cele 30% ce i-se
Principesa sta, alături de soţul său şi-a făcut îu depărtata ţară a Români­ cuvin institutului »Ardeleana«, abea i-a poet Vasile Cârlova, Ioan Eliade Rădu-
în sala tronului, primind deputaţiunile. lor. Dea Dumnezeu, ca aripile lui să dat în anul trecut 1500 cor., după-cum lescu, Vasile Alexandri, Dumitru Bolin-
Veniră preoţii, în frunte cu Metropo- apere şi să scutească multă vreme pă­ ne-au arătat socoatele anului 1901, mai tineanu şi Andrei Murăşanu. Zic, indirect,
litul Primat; apoi miniştrii, preşedinţii căci nimeni n’a publicat nici un concurs,
mântul românesc! are lipsă şi de jertfe omeneşti.
senatului şi ai camerei, înalţii magistraţi, nici un premiu, şi precum vedeţi a luat
Albina <) G, (JosbllC, Tovărăşia, dacă este românească,
şi oficerii cei mai de rang, apoi aleşii ţDupă Paul Lindenberg, Berlin). parte şi un poet, mort de mult, la a-
apoi nu silească pe cărăuşi, ca chiar în
populaţiunii din Bucureşti şi ai ţără­ ceastâ întrecere. Dar’ se vede, că era o
— Judecătorie cu juraţi. Consem­ zi de Duminecă să cărăuşască fărina. concurare de puteri, din însăşi felul
nimii. Toate cuvintele acestor deputa-
narea juraţilor exmişi pe ciclul II. anul De altcum c aşul cu Stoian Ciăciun
ţiuni au fost pline de însemnătatea zi­ lucrului şi din timpul în care s’a făcut.
1902 la tribunalul din Deva: poate servi de pildă pentru oamenii
lei şi de mulţumire cătră prinţul, care A) juraţi ordinari: Benke Miklos, Era în anii revoluţiei, în 1847 şi
noştri din Orăştie, cari necinstesc ziua
s’a străduit cu atâta rîvnă întru înain­ Schăffer Odon, Preisig Jakab, Lâng Fe- 1848. începuse frământările mai în toată
a şeptea. »Libertatea« în acest înţeles
tarea poporului său. Preşedintele camerei, renez, Botha Eremias, Zobel M. Gustav, Europa. Se înţelege, ferbea şi Muntenia
Rosetti, i a adus aminte prinţului, cât A titel P. Barcianu, Harth Jânos, Schun ar fi fost datoare a scrie, că doară pro­ şi Moldova, ear’ în Ardeal se pregătiau
Guido, Makkai Jozsef, toţi din Orăştie; prietarul şi redactorul ei este chiar preot.
de mult şi-a ţinut făgăduinţa când a Românii să apuce armele. La noi, din­
Csosz Kâroly, Ajvâjsz Mârton, Borbely Aci ar fi avut temă frumoasă de des-
zis: «Astăzi cetăţean, ear mâne, dacă coace de munţi, nu aveam pe atunci
Mârton, Kosztin Nândor, Csernyi Emil, voltat şi poate mai rentabilă decât po­
va fi nevoie, soldat, voiu împărtăşi cu Csantya Jânos, Szilâgyi Ignâcz, toţi din nici o gazetă — nu puteam să avem
litica de care profesează, cu care a dat
D.-Voastrâ soartea cea bună ca şi cea Deva; Jakab Fiilop, Hunedoara, Gâlfy — ca să vorbească verde şi să îndrăs-
de mal, ca cela cu tara-ra-ra.
rea«; ear Dumitru Brătianu, din partea Ferencz, Hărâu, Szorenyi Antal, Cs.- nească a-şi spune focul. Eram încă ai
senatului, a salutat pe prinţ ca pe cel Krisztur, Kendof Gerd, Haţeg; Licker Este lucru constatat, că uşa, care regulamentului muscălesc. Ardelenii însă
Viktor, Hunedoara, Betegh Kâroly, Hţ- o atinse nefericitul Stoian era neîncuiatâ, aveau mai multă libertate şi foaia lor
dintâiu rege al României.
ţeg, Herczeg Sândor, Cs.-Krisztur, Zeid- ba, că nici nu are încuietoare. Aci săptămânală «Foaia pentru minte, inimă
Pasul hotărîtor în zilele acestea a
ner Gustâv, Piskitelep, Lukâts Ferencz,
fost proclamarea neatîrnării României. Benczencz, Stern Samuel, Algyogy, Beri- paartă vina şi responsabilitatea tovărăşia, şi literatură«, redactată de vrednicul de
dacă nu cumva să va pune in cârca vecînică pomenire George Bariţiu, era
Lanţurile turceşti au fost sfărîmate, ear voy Jânos, Gyalmâr, Fogarasi Zsigmond,
ţara, liberă de acum, a putut să-’şi ur­ Benczencz, Zudor Lâszlo, Bâcsi; »Ardelenei«, după zicala ştiută: »unde-’i singurul organ politic al întreg neamu­
meze liniştită drumul spre un ţel nou. B) suplenţii: Dobozi Kâroly, Koncz bine, nu- ’i de mine, unde-’i rău, acolo’s eu". lui românesc.
Aladâr, Beke Ferencz, ifj. Moldovan Ştim şi aceea, că văduva rămasă In articolul meu „Câmpia Libertăţii11
La Plevna, în groaznicul amestec al
Sdndor, Peiser Lipot, Bajkay Jozsef, Bek- cu patru copii minoreni, din care unul spusesem, că Ungurii erau superiori Ro­
luptei, la Griviţa în şanţuri, şi sub zi­
ker Kâroly, Zâdvornitzky Jozsef, Kroll
durile Vidinului, Românii au tăiat cu Gyula, Krausz Henrich, toţi din Deva. fu asentat în primăvara anului acesta, mânilor în multe de toate, că aveau
vitejească sabie toate legăturile turceşti a umblat şi pe la advocaţi, întovărăşită arme, cetăţi, bani, oameni politici şi poeţi.