Page 1 - Activitatea_1902_06_21
P. 1

Anul  II                                                    O răştie,  5  Iunie  n.  1902.                                                              Nr.  21




             INSERTIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
                                                                                                                                                      Pe  an  6 cor.  pe  1/3  an 3 cor.
       se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                                   ĂCIIYIIĂTEĂ
                 reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an
       Manuscriptele sunt a seadresa                                                                                                                          4  coroane.
       redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru   Rom ânia  şi  străinătate:
                 poiază.                                                                                                                                   Pe-an  16  franci.


       Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani.


           EDITOR,  PRO PRIETA R  ŞI  ŞEF-RED A C TO R:                                                                                            REDACTOR  RESPO N SA BIL :

            D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                  până  acum  încă  nu  a  fost  întrecută  parte  gratuit,  parte  pe  lângă  o  taxă  prea  neaşteptată,  ca  sâ  putem  apreţia
                                                  din  partea  nici  unui  Archiereu.       moderată.                                  în  primul  moment  de  durere  pierderea
                                                       Chemarea  acestui  Episcop  popular       A  înfiinţat  şi  edificat  şcoala  civilă  ce  a  suferit   biserica  gr.-cat.  română
                                                  era  de  două  feluri,  întrucât  pe  lângă  de  fete  cu  internat  tot  în  Beiuş,  care  prin moartea acestui nepreţuit Archiereu.
            Episcopul  Pavel.                     administraraa  diecesei  Sale,  mai  avea  în  frumseţe  şi  conform  nu  are  păreche,   P a v e l   a  murit  acum,  când  câm­
                                                  sâ  îngrijească  şi  de  chivernisirea  raţio­ la  Români.                           piile  Bihariei  şi  întreagă  diecesa  de
                                                  nală  a  extinselor  bonuri  dominiale,  din   A făcut în institutul  „Francisc Iosif I.“   Orade  mai  râsună  de  echoul  măreţelor
                                 Orăştie,  3   Iunie  n.
                                                  a  căror  bună  administrare  i-a  succes  a  din  Budapesta  fundaţiune  pentru  edu­  sârbări  pentru  iubileul  sâu  preoţesc  de
            Nu  ne  ajung  multele  neînţelegeri,  face  neîntrecutele  sale  dotaţiuni  de  carea  unui  tinâr  român  gr.-cat.       50  ani.
       ce  de  un  timp  încoace  rod  în  mod  diferite  feluri.                                A  împărţit  numâroase  ajutoare  în
                                                                                                                                            De  abea  s’au  liniştit  i n i mi l e
       păgubitor  la  existenţa  cercatului  nostru    Numit  la  2g  Ianuarie  i8 jg   de  bani  la  preoţi  şi  tineri  studenţi.
                                                                                                                                       noastre  de  cântecele  de  bucurie,  ce
       popor,  mai  pe toate terenele  vieţii noas­ Episcop,  între  multe  alte  necunoscute    A  înfiinţat  grandiosul  »Fond  sub­
                                                                                                                                       s’au  adus  aceluia,  care  atât  de  mult  a
       tre  publice!  Şi  provedinţa  însăşi  mai  binefaceri,  sâ  înşirăm,  după  datele  cu­ sidiar  Pavelian«,  care  a  crescut  la  o
                                                                                                                                       jertfit  pe  altarul  sfintei  biserici şi scum­
       contribue  la  amărîrea  sufletelor noastre.  lese  de  vrednicul  bărbat al  bisericii  ro-  sumă  ce  întrece  tot  ce  antecesorii  sei,   pului  sâu  neam  românesc,  şi  eată  du­
             Aşa  se  vede,  că  prilej  ne  dâ,  cu  mâne-unite,  Dr.  Augustin  Bunea,  urmă­ în  o  sută  de  ani,  au  dat  pentru  scopu­
                                                                                                                                       rerea  şi  profunda  tristeţă  se  grăbeşte
       scop  de  a  ne  întoarce  mai  curând  de  toarele :                                rile  religioase  şi  culturale  ale  diecesei.
                                                                                                                                       a-şi  întinde  cernita  sa  stăpânire.
       pe  povârnişul,  pe  care  am  apucat.  Cu      A  împodobit  biserica  catedrală         Posteritatea  avea-va  datorinţa  de
                                                                                                                                            In  măreţele  clădiri  culturale  din
       cercările  de multe soiuri, ce  siliţi suntem  din  Orade  prin  picturi şi alte  lucrări  de  a  scrie  vieaţa  acestui  mare  Prelat,  care
                                                                                                                                       Beiuş,  cari  vor  vesti  din  neam  în neam
       a  îndura,  nu  ne  rămâne  alta,  decât  artă,  încât  aceea  nu  are  păreche  în  nu  fu  cruţat  nici  de  vandalisme,  când
                                                                                                                                       nemărginita  sa  dragoste  pentru  pros-
       strîngându-ne  rîndurile  şi  lăsând  la  o  frumseţă  la  Români.                   cu  prilejul  ducerii  memorandului    la
                                                                                                                                       perarea  poporului  sâu,  încă  nici  nu
       parte  însuşirile  rele  şi  păgubitoare, cari   Tuturor  canonicilor  (consilieri)  le-a  Viena,  spărgându-’i  ferestrile  reşedinţei
                                                                                                                                       s’au  uscat  podoabele  de  verdeaţă  şi
       mai  toate  sunt  feţii  urîtei  pisme  şi  ale  clădit  case  nouâ  şi  elegante.   sale  din  Orade.  Pentru  iubirea  neamu­
                                                                                                                                       flori  şi  eată  flamura  neagră  le-a  ocu­
       intereselor   personale,   întemeiate  icî-     A  zidit  şcoală  nouă  primară  în  lui  seu  a  trăit  în  toată  a  sa  vieaţă,  de
       colea  pe  grandomanie  şi  idololatrie,  se  Orade.                                 unde  naturalmente  urmează,  că  dator    pat  locul,  vestind,  că  a  apus  de  pe
                                                                                                                                       ceriul  înorat   al  sfintei  biserici  unul
       ne  unim  înspre  cele  bune.                   A  întemeiat  o  fundaţiune  a  stu­ este  fieşte-cine  a  vârsa  lacrimi  ferbinţi
                                                                                                                                       din  luceferii  cei  mai  strălucitori.
            Dacă  privim  măreaţa  umbră  a  denţilor din seminarul  tinerimii din Orade    la  mormântul  fericitului  mecenate-Prelat.
       celui  mai  mare  mecenate-prelat,  care  pentru  prove derea  cu  vestminte.             Biserica  română  unită  are  bărbaţi      Da,  El  a  fost  cu  adevârat  luceafâr.
       ne-a  părăsit  prea  de   timpuriu,  siliţi     A  restaurat  şi  înfrumseţat  biserica  destoinici  în  ale  archipăstoririi,  dee  bu­  Lumina Lui însă nu va  apune  nici-odată,
                                                                                                                                       câtă  vreme  suflare  românească  va  fi
       suntem  a  recunoaşte,  că  modul  lui  de  parochială  din  Beiuş,  încât  aceea  riva-  nul  D-zeu,  că  dintre  aceia  ales  sâ  fie
        vieaţă  şi  însuşirile  lui  blânde  i-au  dat  lisează  cu  cea  din  Orade.       cel  mai  vrednic  urmaş  al  unui  Pavel.  pe  acest  pământ.
       putere,  de  a  crea  atâtea  isvoare  rever-   Parochului  din  Beiuş  i-a  clădit casă   Pentru-că:   „Dumnezeu  nu  poate         Credem  cu  tărie,  că  cu  creşterea
       sătoare  de  binefaceri  pe  vastul  câmp  nouă  şi  spaţioasă.                      voi,  ca  aceea  schinteie  mică,  care  o am   distanţei  dintre  dînsul  şi  dintre  noi  şi
       a)  culturii.                                   A  ajutat  pe  profesorii  din  Beiuş   câştigat  din  marea  luminii,  sâ  doarmă   urmaşii  noştri,  tot  mai falnic  va  lumina
             Marele  prelat,  în urma  neînţelege­ din  casseta  sa,  ca sâ-’şi  poată  face  exa­  vecinie  în  întunecimea  mormântului".   numele  Lui.
        rilor  politice  ivite  între  noi,  s’a  retras  menele  de  cuaiificaţiune.       (Tralloss,  despre  gândirea  existenţei).      Inchinămu-ne  deci  amintirei  sale
        de  pe  terenul  public-politic  şi  a  rămas   A  îmbunătăţit  salarele  acelor  pro­                                         glorioase.
        numai  pe  cela  al  chemării  sale  archie-  fesori  în  mod  însemnat,  şi  a  pus  fun­  »Unirea«  de  Duminecă  scrie  ur­      Durerea  ce  ne  stinge  inima,  ne
        reşti.  Urmărea  însâ  cu  atenţiune  totul  dament  la  fondul  lor  de  pensiune.  mătoarele :                               împedecă  de  a  continua.
        ;e  se  întâmplă,  pentru-că  iubirea  sa de   A  restaurat  şi  în  parte  mare  a       In  momentul  de-a  expeda  foaia,        Suplinească    slăbiciunea   noastră
        neam  a  fost  nemărginită.               clădit  din  nou  gimnasiul  din  Beiuş  şi  primim  din  Slatina  sdrobitoarea  ştire,  inima  creştinească  a  cetitorilor.
             Poporul  român  şi  în  special  bise-  ’l-a  provâzut  cu  toate  aparatele de  lipsă. că  Excelenţa  Sa  Episcopul  M i c h a i 1   Ei  ştiu,  că  Cel-ce  ne-a  părăsit,  cu
        -ica   unită  română  îmbracă  cel  mai        Lângă  acest  gimnasiu  a  ridicat  P a v e l   a  repausat  Duminecă  dimineaţa,  adevărat  a  fost  cel  mai  mare  binelă-
        irofund  doliu  pentru  perderea  acestui  pomposul  »Internat  Pavelian<.<.,  în  care  lovit  de  apoplexie  de  inimă.      cător  al  bisericii   noastre  româneşti
        Dun  Prelat,  a  cărui  rîvnâ  de  jertfire din bunătatea lui  sâ întreţin  134 studenţi,  E  prea  mare  lovitura  aceasta  şi unite.


               FOIŞOARA                                Glas  de  trimbiţă  râsună                Dragoste  ori  economie?              răsboiul  dela  1877.  Astăzi  toată  lumea  ştie
                                                                                                                                       că  sunt  două  feluri  de  răsboae  :  cu  arma  şi
                                                       Şi  coloanele  s’adunâ,                                                         cu  munca,  sau  răsboiu  militar  şi  răsboiu  eco­
                                                       Fiţi  cu  inimă,  copii!                   Nu  se  ştie  unde  ele  ne  vor  duce.  De  nomic.  In  general  acest  din  urmă  e  decisiv.
                 Cântec  ostăşesc.                     Nu  e  rece  glas  de-aramâ,          aceea:                                    Un  astfel  de  răsboiu  am  avut  noi  la  1876,
                                                       Ci  e  jalnic  plâns  de  mamă,        Şi  în  gându-'mi  trece  vântul,  capul  arde  pustiit,   adecă  tot  cam  în  acelaşi  timp  cu  cel  prin

             Caii  sar  şi  frâu-şi  muşcă             Plânsul  sfintei  Românii!             Aspru,  rece  sună  cântul  cel  etern  neisprăvit..,.  arme.  Ei  bine,  din  răsboiul  dela  1876  Ro­
                                                                                                                                       mânii  au eşit  sdrobiţi.  Câştigul  sau  mai  drept
            Jos  prin  văi  e  fum  de  puşcă,                                                    In  adevăr  situaţia se  încurcă.  Nu  se ştie   zis  pierderile  din  răsboiul  dela  1877  nu com­
                                                       Tu  ne  vezi  din  cer,  Părinte,     ce  va  hotărî  congresul  rubedeniilor.  Viitorul
             Corbi  s’arată  croncănind.                                                                                               pensează  nici  pe  departe  enormele  pierderi
                                                       Fie-ţi  şi  de  noi  aminte           nostru  pare,  că  se  întunecă,  cavalerul  devine
             Stau  de-atac  duşmanii  gata  —                                                                                          avute  în  1876.
                                                       Că  suntem  şi  noi  ai  Tei!         năuc,  zăpăcit,  neştiind  ce-'i  reservă  viitorul
             Uite-o  ’n  sbor  întunecata                                                    şi....  aspru  şi  rece  sună  cântecul  cel  etern   Dar  ce  are  a  face  unul  cu  altul?  Vor
                                                       Fie-i  blăstâmat  mormântul
             Moarte-acum  spre  noi  venind.                                                 neisprăvit....                            întreba  profanii.  Alţii  earăşi  vor  întreba  cu
                                                       Cui  îşi  calcă  jurământul,                              *
                                                                                                               *  *                    mirare:  ce  caută  Plugul cu abur a lui  Ordeanu
             Ştim  cu  toţii  ce  ne-aşteaptă!         Şi-am  jurat  pe  cer,  flăcăi!            Răsboaele  economice.  Vor  putea  oare   printre  poesiile  lui  Eminescu?  Cum să împaci
                                                                                                                                       Satira  a  IV  cu  Criza  Agricolă  şi  cu  Agiul ?
             Sus  spre  Domnul  mâna  dreaptă                                                Romanii să isprăvească  acel  c â n t e c  vechili
                                                       Lasă  tobele  sâ  bată!                                                         Aceste  întrebări  mi-le-am  pus  şi  eu  singur.
             Ridicaţ-o  toţi,  jurând!                                                       visat  de  cel  mai  mare  poet  alor?  Aceasta
                                                       Căpitane,  dune-odată                                                           Şi  atunci  mi-am  adus  aminte  de  vechea ma­
             Pentru  sfânta  noastră  lege,                                                  e  marea  întrebare,  marea  problemă  ce  tre-   ximă :  extremele  se  ating.
                                                       Unde-’i  foc  şi  unde-’i  fum.       bue  deslegată.  Vom  căuta  pe  cât  ne  stă  în
             Pentru  neam  şi  pentru  Rege
                                                       Steagu  ’n  vânt!  Trăiască  ţara!    putere,  ca  să  răspundem  la  grava  întrebare   Positiv,  că  cetisem  ca  student  poesiile
             Toţi  c’o  inimă  ş’un  gând!                                                                                             iui  Eminescu  şi  vedeam  că ele  erau pe atunci
                                                       Vesel  sune-acum  fanfara,            pusă  mai  sus.
                                                       Dumnezeu  cu  noi  de-acum!                Un  alt  mare  poet  al  nostru  zice:  pentru  mine,  ca  să  ne  exprimăm  tot  cu poe­
             Nu  mi-te  mâhni,  copile,                                                                                                tul:   » cuvinte  goale,  ce  din  coadă  au  să
                                                                                              Viitor  de  aur  ţnra  noastră  are,
             Cine  are;  ’n  luptă  zile,                                                                                              sune«.  Nu-i  vorbă,  acele  cuvinte  erau  admi­
                                                    (tÂlbincu)                  G.  Coşbuc.   Şi prevăd  prin  secoli  a  ei  înălţare.
             Nu  s’atinge  plumb  de  el.                                                                                              rabil  de  frumoase  şi  sunau  perfect  de  armo­
                                                                                                  Aşa  să  fie?  Nu  cumva  poetul  e  prea  nios.  Tocmai  din  această  causă  poetul  este
             Ori  aici,  ori  de-altădată,
                                                                                             optimist?  Noi  credem  şi  vom dovedi-o,  că  op­ atât  de  mult  gustat  de  generaţia  tînără.  In
             Moartea  noue  tot  ni-e  dată,
                                                                                             timismul  lui  este  excesiv  de  mare.  Se  va  cât  despre  înţelesul  poesiilor, asta  e altă  ches­
             Fiecăruia  ’ntr’un  fel.                                                        constata  odată  că  prea  ne-am făcut  ilusii  din tie.  Unele  din  ele  le  mai  înţelegeam  pe  ju-
   1   2   3   4