Page 1 - Activitatea_1902_06_23
P. 1

Orăştie,  19  Iunie  n.  1902.                                                              Nr.  23




                                                                                                                                                             ABONAMENT:
              INSERŢIUNI:                                                                                                                              Pe  an  6 cor.  pe  J/2  an 3 cor.
        se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                  reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                               4  coroane.
        Manuscriptele sunt a se adresa
                                                                                                                                                       Pentru   România  şi  străinătate;
         redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­
                                                                                                                                                             Pe  an  16  franci.
                  poiază.
                                                                                                                                                        Un  număr  costă  12  bani.
         Epistole nefrancate nu se primesc.

                                                                                                                                                     REDACTOR  RESPONSABIL:
                                                                        A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.    ^                             L aurian      B ercian
            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:
              Dr.  Aurel  Muntean


                                                                                              sufere  plugarul  român  în  lipsa  de  cu -!   să-şi  poată  ţinea  ceea-ce  a  agonisit  ori
                                                         Meritele  nemuritoare  a  episcopului
                                                    Meţianu,  lovind în  interesele  particulare;   noştinţe  pe  lângă  apărarea  averii  sale 1   a  moştenit  dela  părinţi.
                                                                                                                                              Sunt  abea  doi-trei  ani de  când am
                                                    atunci  când  s’a  apucat  de  marele  op a    La  timpul  său  ne  vom  face  unele
                                                                                                                                         început  a  avea  atingere  mai  deasă  cu
                                                    consolidării,  a  băgat  mâna  într’un  cuib  observări,  ca  întregire  la  multe  împre­
                                                                                                                                         poporul  nostru,  tocmai  în  daraverile ce
                                                    de  vespi.                                 jurări,  cari  au  rămas  neatinse  în  firul
                                                                                                                                         zilnic  le  are  pe  la judecăţi,  şi în vremea
              La  alegerea  de episcop  dela  Arad,      De  aci  se  explică  terorismul  şi  a-  acestei  broşuri.  Autorul  a  făcut  un
                                                                                                                                         aceasta  am  văzut  şi  învăţat  multe  şi
         nu  cei  doi  candidaţi  Aug.  Hamsea  şi  plicarea  altor  mijloace  în  contra  d-lui  serviţ  folositor  poporului  său;  este  rîn-
                                                                                                                                         cu  durere  am  băgat  de  seamă,  cât
         Vas.  Mangra  s’au  luptat  pentru  cârja  Hamsea.                                    dul  Asociaţiunii  şi  a  despărţemintelor
                                                                                                                                         amar  de  pământ  românesc  se  pierde
         episcopească.                                   Şi  Mangra  a  avut  meritele  sale, în  a răspândi  această cărticică între plugari.  din  causa  neştiinţa  poporului  întru  a’şi
              Nu.                                   urma  cărora  la  Bucureşti  l-a  botezat,      Cu  scop  de  a atrage luarea aminte   căuta  însuşi  de  drepturile  lui.  Dar  din­
                                                    de  »Popa  Clnlibidachev.,  ear’  la  Arad  a  a ţăranilor noştri, lăsăm să urmeze Cap. 1.
               Aci  a  stat  faţă  în  faţă  interesele                                                                                  tre  toate,  doar  mai  multe  pierderi  în­
          puritane  morale,  cu  interesele  particu­  fost  distins  (!)  cu:  destituirea  sa  din   1. Despre însemnătatea şi  folosul  durăm  noi  Românii  din  causa  neştiinţii
                                                    postul de profesor.....■  verosimul din  mo­
          lare  a  unei  grupe  de  oameni,  cari  aş­                                                  cărţilor  funduare.              şi  nepriceperii  poporului  întru  a  umbla
          teaptă  dela  capul  diecerei  Aradului   tive  —  morale (?)                                                                  pe  la  aşa  numitele  cărţ i  funduare.
          contraserviţii materiale pentru  zelul  des-   Bărbaţii  de  valoare  a  sinodului,       Poporul  român  trăeşte  în  cea  mai
                                                    toţi  au  votat  cu  Hamsea,  însă  ceia-                                                  Că  ce  avem  să înţelegem  sub căr­
          voltat  în  lupta  electorală.                                                       mare  parte  din  lucrarea  pământului.   ţile  funduare,  cred  că  e  de  prisos  să o
               Hamsea  este  şi  a  fost  totdeauna   lalţi  au  fost  mai  mulţi  cu  trei;  şi  aşa  a   Pământul  îi  dă  pânea  de  toate  zilele,
          un  bărbat  intact.  Din  punct  de  vedere   obţinut  Mangra  o  mică  majoritate  nu­                                         mai  spun,  pentru-că  nu  cred  să  se
                                                                                               din  venitul  lui  işi  plăteşte  darea,  îşi  afle  vre-unul  între  cetitorii  cărţii  aces­
          a  moralului,  a  ţinutei  sale  sociale  şi   merică,  dar’  nu  cualitativâ.       ţine  preotul  şi  învăţătorul,  primarul,
          oficioase,  nici  adversarii  lui  n’au  putut   A fost toată alegerea  o demonstraţie                                          teia,  care,  şi  dacă  nu  a  avut  el  însuşi
                                                     a  malcontenţilor,  fără  se  creadă  nici ei,   şi  notarul.                        treabă  pe  la  cărţile  funduare, cel  puţin
          afla  nici  cea  mai  mică  excepţiune.                                                   Nu  e  mirare  dară  dacă  pământul
                                                     că  Maiestatea  doar  va  întări  alegerea                                           să  nu  fi  auzit  povestindu-se  una  şi alta
               Are  însâ  un  păcat  mare fi                                                   are  pentru  Român  un preţ deosebit  de
                                                     unui  »popă  Chilibidache«  şi  profesor                                             despre  ele.
               Şi  acesta  e,  că :  este  mare  aderent                                       ai  altor  neamuri.  Alipirea  Românului
                                                     ţipat  din  post:  —  de  EpiscopI                                                        Numai  cât  ceea  ce  ştie  poporul
          a l .  P.  Sale  a  Metropolitului  Meţianu!                                         de  pământul  ţării  sale  e  vestită  şi  de   nostru  din  auzite  ori din păţanie despre
          ba poate, e şi neam de-a Metropolitului...
                                                                                               toţi  lăudată.                             cartea  funduară,  e  de  tot  prea  puţin.
          un  pâcat  şi  mai  mare!                                                                 Românul  numai atunci  e  îndestulit   De  ne  vom  lua pe  sate  şi  vom  întreba
               Acest  defect  oribil,  grupa  înverşu­      5^sociaţiui)ea.                    cu  soartea  lui,  când  are  o  moşioară  de-arîndul  pe  fiecare  Român,  că  auzit-a
          naţilor  nu-’l  putu  ierta;  în  ochii  lor  de                                     cât  de  mică,  pe  care  o  poate  numi   ceva  despre  cartea  funduară  şi,  că  ce
           fectul  acesta,  este un  pâcat  de  moarte!                                         chiar  a  sa.  De  aceea  mare  adevăr  a   ştie  să  ne  spună  de  ea,  din  o  mie  de
                Pentru-că  Metropolitul,  ca Episcop      Am  primit  nr.  3  din  biblioteca
                                                                                                grăit  un  scriitor  mare  de-ai  noştri,  ne­  oameni,  cel  puţin  950  de  inşi  nu  ne
           al  Aradului  a  cutezat  se  ignoreze  in   poporală a  » Asociaţiunii«:  Despre cărţile   uitatul  Vasilie  Alexandri,  când  a  zis   vor  şti  spune  alta,  decât  că  este  la
           teresele particulare  nefaste  a unor clicaşi,   funduare  şi  întabulâri.  îndreptar  lucrat   într’o  poesie  a  lui  că:    oraş  o  casă  mare,  undes-’s  luate  la
           şi  din  toate  răsputerile  a  lucrat  numai   la  înţelesul  şi  pe  sama  poporului  ro   —  »E  legat  prin  sânge pământul  protocol  toate  moşiile  oamenilor  din
           în  interesul  ordinei  şi  a consolidării  die   mân  dela  sate  de  Dr.  Vaier  Moldovan.  de  popor«.                      jurul  acela  şi,  dacă  vrem  să  vindem
           cesei;  a  creat  avere  de  câteva  milioane   Broşura  conţine  101  pagini,  îm­       Cunoscând  însuşirea  aceasta  preţi­ sau  să  cumpărăm  vre-un  loc,  trebue
           numai  pentru  diecesă;  şi  în  lucrarea  sa   părţită în 5  capitole.  Am  aflat întru ade   oasă  a  neamului,  toată  nisuinţa  cărtu­ mai  întâi  să  mergem  se  ne  uităm  în
           pentru  binele  dieccsii, (?) s’a  uitat de  tot   văr,  că  conţinutul  ei  este  de  un  folos                               protocoalele  aceste.  Iar  din cei cincizeci,
           de  interesele  speciale  a  unor  existenţe   netăgăduit  pentru  ţăranii  noştri,  cari   rarilor  români  trebue  să  fie  îndreptată
                                                                                                într’acolo,  ca  se  înlesnească  poporului  ce  ne-au  mai  rămas  dintr’o  mie,  îi
           dubioase;  —  nu  numai,  ba  a  fost  din   ştiu  ceti;  drept  aceea  o  recomandăm   nostru  câştigarea  de  cât  mai  mult  pă­ putem  număra  pe  degete  pe  aceia, cari
           când  în când  şi  absolutistic,  dacă  cineva   din  toată  inima,  mai  cu  seamă,  dacă   mânt,  precum  şi  de al  lumina  şi  învăţa  ştiu  căuta  înşişi  prin  cărţile  funduare.
           i-a  stat  în  cale,  voind  a-i  face  greutăţi   din  lunga  praxâ  ce avem,  am tras  con­                                        Văzând  lucrurile  aceste  nu  prea
           nedemne  de  scopul  mare.                 vingerea,  câte  sunt  pagubile,  cari  le  asupra  mijloacelor,  cu  ajutorul  cărora

                                                                                                     Nu  dai  tu anual 100 milioane lei,  adecă  nu  putea  să  se  adreseze  prieteneşte  şi  să-i
                                                         Vâneze  obştea  mulţumire
                                                                                                jumătate  budgetul  tău,  la  cămătarii  străini,  zică:  „Dragă  poete, eu  nu înţeleg cutare  poe­
                   F 0 1 Ş 0 A R A                      ’N   afară  de  al  casei  prag!        ca  să  se  desfăteze  în  palate?  Nu  trimiţi  tu  sie  ori  cutare  parte  din  poesie.  Ce  însem­
                                                         Tu  cauţi  din  cuibuşoru- ţi  drag    peste  150  milioane  Iei  pe  fiecare  an  la  fa­ nează  bună-oară  Cavalerul  şi  copila  din  Sa­
                                                         Să faci  un  raiu  de fericire.        bricanţii  străini  pentru  lucruri  netrebnice  în  tira,  IV-a,  mai  cu  samă  că  ştiu  că  faci  sim­
                                                                                                fond ?  Ei bine, copilă rece, cochetă  şi  cu toane  bol  în  poesie”?  Cu  un  astfel  de  limbagiu
                      Qfmi mame.                         Pe-ai  tăi,  pe-ai  tăi  să-’i fericeşti   din  Satira a  lV-a  a  lui  Eminescu, nu eşti,  tu  positiv  că  ar  fi  intrat  în  gândurile  ascunse
                                                         Cu  fapta,  cu  povăţuirea:             în  de-ajuns  »încunjuratădeunroiudepierde-  ale  poetului  şi  ne-ar  fi  putut  explica  toate
                                                                                                 vară* ? Nu zimbeşti  tu  cu »gândirea ta uşoară*  simbolurile  din  poesia  lui.  Ceea-ce  nu  a  în­
                                                         Aceasta-ţi  este  fericirea,
                                                                                                 la  atâţia şi  atâţia  ce-şi  »sucesc mustaţa* ?  Nu  cercat  dl  Maiorescu,  nu  a  încercat  nici  un
                                                         Şi  numai pentru  ei  trăieşti.  —
              Serate,  baluri,  —  câte  vrei/                                                   împărţi  tu  frumseţile  tale  la  toţi  cu  mâna  alt  prieten  al lui  Eminescu. Deci lor  le-a venit
                                                                                                 spartă ?  Nu hrăneşti tu  cu bogăţiile  tale  atâţia  mult  mai  uşot  şi  mai  fără  bâtae  de  cap  să
              La  ele  lumea  cum  se  ’ndeasâl..
                                                         Ferice  dară  de  ai  tăii              trântori ?  De  ce,  mă  rog  ţie,  nu  ai  arunca  o  ne  vorbească  despre  limba  poesiilor.  Dar
               Tu  liniştită  stai  acasă
                                                         Şi  ’nchinâciune  ţie  ’n lume.         privire  şi  la  acel  ce  degeră  la  poarta  ta ?  şi  limba  dreaptă  şi  înţeleaptă,  frasele  măreţe  le
              Intre  micuţii  scumpi  ai  tăi.
                                                         Cea  mai  duioasă  dintre  m umel       pătimaş  şi  îndărătnic  te  iubeşte  ca  un  copil,  văd  toţi  câţi  ştiu  româneşte,  au  făcut  niţică
                                                         Cea  mai  cuminte  ’ntre fem eit        la  acel  ce  »de!a  creştet  la  picioare  te  admi­ şcoală  şi  au  niţel  simţ  artistic  şi  sintactic.
               Pe  rînd  ei  vin  ca  se- i  desmierzi,                                          ră  şi  te  desmerdeazâ*  pe  tine  cea  rece  »ca   Chestiunea  cea  mare,  greutatea  înţe­
               Şi  rîd  şi  sar  de  bucurie;                                                    o  marmoră  de  Păros*  şi  nesimţitoare  »ca  o   lesului,  zace  în  simbol.  Acesta e nordul  gor­
                                                         Tu  priceput-ai  rostul firii;
               Ear’  tu -i  priveşti  —  cu ce  mândrie!                                         pânză  de  Coregio* ?  Nu  ai  lăsat  tu  copilă,   dian  al  poesiei.  Simbolul  poesiilor  lui  Emi­
                                                         Ca  tine  multe  când  ar  fi,
               De drăgi ce-ţi sunt,  din ochi îi pierzi.                                         ingrată,  pe  cel  mai  mare  poet  al  tău  să  în­  nescu,  domnilor  foşti  prieteni  ai  poetului,  să
                                                         Un  soare  nou  ar  răsări              nebunească  şi  să  moară  în  cea  mai  neagră   binevoiţi  a  ni-1  desluşi.  Acestora  însă  cu
                                                         Măreţ pe  cerul  omenirii.              mizerie?  Pentru-ce  pe  acest  de  al  doilea,   drept  cuvânt  ei  le  poate  aplica  zicătoarea:
               Ca  zimbetul  lor  dulce,  blând,                                                 după-ce  nu-ţi  cere  nimica —  deşi  ar  fi  drept
                                                        (> Albina*. )             P .  D u lfu .                                            Fereşte-mă,  Doamne,  de  prieteni,  că  de vrăş­
               Nimic  pe faţa  pământească                                                       — pentru-ce,  zic, nu-l laşi să muncească într'un   maşi  mă  păzesc  eu I   Iar  dimpreună  cu
               N u  poate  să-ţi  înveselească.                                                  mod  atât  de  onest  şi  onorabil?        Coşbuc  ar  fi  putut  de  mult  zice :  Scapă-ne
               Mai  mult  şi  inimă  şi  gând.                                                        Am  putea  exclama  şi  noi  cu  genialul  Doamne,  de  ţara  pe  care  atât  de  mult  o /
                                                           Dragoste  ori  economie?
                                                                o                                poet  Lenau : Sărmanii noştri  poeţi  mari, mult  iubim,  pentru-ca  să  putem  fi  şi  noi  fe­
               Zi-noapte,  seara,  dimineaţa,                                                    sunt  ei  nenorociţi I  Dar  şi  mai  nenorocită  riciţi  ca  ori-ce  fiiu  de  rînd  al  ei.
                                                            Apoi  bine,  stat  român  atât  de  bogat
               Cu  dînşii  deci  mereu  tu  eşti,                                                va  fi  ţara  ce  nu-i  ascultă,  nici  nu-i  înţelege,   Nefăcându-se  disecţia  poesiilor  lui Emi­
                                                       dela  natură!  Nu  ţi-e  ruşine  ţie  să  te  bucuri   după-ce  nu  se  îngrijeşte  de  soartea lor.
               Căutând  de  rele  sâ-’i păzeşti,       la  câştigul  unicului  poet  de  seamă  ce-1  mai                                   nescu,  negăsindu-se  firul  electric  ce  le  con­
                                                                                                      Oare  dl Maiorescu, prieten cu Eminescu, duce  şi  susţine,  neexplicându-se  simbolul
               Şi  si  le  faci  senină  vieaţa.       ai  actualmente?
   1   2   3   4