Page 2 - Activitatea_1902_06_23
P. 2

Pag.  2.                                                               ACTIVITATEA                                                                         Nrul  23
                     T
           îmbucurătoare,  ba  ştiind  şi  aceea  că       Să  zicem  bunăoară, că  după  multă cumpeie  un  păment  e  adevăratul  stă­        Cel-ce  ştie  să  umble  singur  pe  Ia
           poporul  nostru,  chiar  de-ar  vrea,  nu  trudă  şi  alergare  ne-am  strins  vreo-câ- pân.  Omul,  cu  care  face el târg,  e  ade­ cartea  funduară,  pentru că  şi-a  dat  si­
           s’ar  putea  lumina  asupra  rostului  şi  a  ţiva  bănişori,  şi  am  vrea  să  începem văratul  proprietar  al  locului,  că  doar îl  linţa  ca  să  înveţe  legile, după  cari  sunt
           firii  cărţilor  funduare,  pentru-câ  încă  cu  ei  o  întreprindere,  care  să  ne  fie are  din  părinţi,  afară  de  aceea  i-a spus  făcute  acele,  va  trage  bune  foloase din
           nu  avem  o  carte  scriscă  pe  înţelesul   şi  spre  desfătare şi  să ne  aducă şi folos.  şi  notarul,  că  locul  acela  şi  în  cartea  cunoştinţele  lui.
                                                              ♦
           tuturora,  din  care  şi  cel  neştiutor  de  Ca  Români,  cel  dintâi  gând,  ce  ne  vi­ funduară  stă  scris  pe  numele  omului   E  rău  însă  de  o mul  nepriceput
           legi  să  poată  înţelege  ceva, m’am simţit  ne  în  minte,  e  să  ne  cumpărăm  o  mi­ cu  care  vrea  să  facă  el  târg. De  aceea  şi  neînvăţat,  care  numai  atâta  poate
           îndemnat  să  iau  peana  în  mână,  şi  să  că  moşioară  şi  să  ne  apucăm  de  lu­ el  face  contract  pe  care-1  şi  înaintează  şti  din  ceea-ce  stă  în  cartea  funduară,
           scriu  eu  o  astfel  de  carte,  cu  ajutorul  crarea pământului. Spre  scopul acesta ne  spre  întabulare.  Abia  trec  însă  câteva  cât  îi  spun  alţii,  pentru-că  nu  totdea­
           căreia  să  se  poată  împărtăşi  şi poporul  uităm  în  dreapta  şi  în  stânga,  şi  în  săptămâni  şi  numai  ce  capătă  o  hotă-  una  nimereşte  om de  omenie,  care  să-i
           nostru  de  binefacerile  cărţilor  funduare. urmă  dăm  de  un  om,  cu  care  ne  lă­ rîre  dela  tribunal,  cumcâ  peste  câteva  spună  din  foae  aşa  cum  este,  ci  dă  şi
                Scopul  cărţii  acesteia  este aşadară   săm  la  terg.  Cât  ai  bate’n  palme,  con­ săptămâni  se  va  ţinea  o  licitaţie,  când  de  oameni  mişei,  cari-’l  trag  pe  bietul
           să  fac  cunoscut  şi  poporului  nostru   tractul  e  făcut,  plătim  banii  şi  luăm  se  va  vinde  şi  locul,  pe  care  l-a  cum­ om  pe  sfoară,  folosindu-se  de  neprice­
           măestria  de-a  umbla  pe  la  cartea  fun-   moşia  în  samă.  Şi,  fiind-că  ne-am  is­ părat  el  dela  omul  de  mai  sus.  perea  lui.
           duară  şi  a-’şi  căuta însuşi  de  drepturile   prăvit  bine  lucrul,  mai  bem  şi  un  al-   Ce  să  facă  bietul  om ?  Aleargă  în   De  aceea  nu  am  destule  cuvinte
           lui;  de-ai  arăta  marea primejdie  şi  mul­  dămaş,  după-cum  e  firea  Românului   dreapta  şi  în  stânga,  cere  sfat  şi  dela  să  îndemn  poporul  nostru,  ca  să  ce­
           tele  pagube  ce  le îndură poporul  tocmai   când  face  un  terg  bun.             unul  şi  dela  altul,  dar nime  nu-i  poate  tească  cărticica  aceasta  şi  să  tragă  fo­
           din  necunoaşterea  cărţilor  funduare.         Abea  trece  un  an  doi,  şi  intr’o  ajuta;  pentru-că atunci când a  cumpărat  loasele  din  sfaturile  şi  învăţăturile,  pe

                Ce-i  drept,  cine  va  ceti  cartea   bună  zi  ne  pomenim  cu  o  scrisoare  el  locul  era  deja  povară  pe  el,  ba  s’a  eari  le  spun  aici,  şi  pe  cari şi  eu le-am
                                                      dela  un  advocat,  care  ne  provoacă  în  fost  cerut  şi  licitaţie  asupra  locului.  El  scos din  păţania amară a  multor  oameni
           aceasta  până-’n  capăt  cu  băgare  de
           seamă,  din  fiecare  foae,  ce  va  ceti-o,   numele  cutărui  om,  ca  în  timp  de  8  nu  s’a  uitat  bine  în  cartea  funduară  şi  nepricepuţi  şi  neumblaţi.
           se  va  întări  în  credinţa  despre  însem­  zile  să i  dăm  în  samă  locul  cumpărat,  acum  trage  scurta.  Ba, în  loc  de  mân-   Cine  o  va  ceti  cu  băgare  de  sca­
           nătatea  şi  folosul  nemăsurat  de  mare,   pentru-că  acela  este  al  omului  acestui  găere,  îl  mai  rîd  oamenii  din  sat,  că  mă,  negreşit  se  va  alege  cu  ceva  şi,
           ce-1  aduc  cărţile  funduare;  cu  toate   din  urmă  şi  în  foae  încă  e  scris  pe  de  ce  nu  a  fost  mai  cu  luare  aminte. trăind  în  viaţă,  îi  va  lua  nu  odată  fo­
           aceste  ţin  a  fi  de  lipsă  ca, îndată  dela   numele  lui.  Dacă  nu  o  facem  şi  nu-i   Vedeţi  şi  din  aceste  două  pilde,   losul.  Nu  e  numai  vorbă  goală,  ci  e
           început,  să  atrag  luarea  aminte  prin   dăm  locul,  ne  pâreşte.  Ce  să  facem?  cu  câte  primejdii  e  împreunată  cum­  un  mare  adevăr  în  zicala  Românului
           două-trei  exemple  (pilde)  asupra  folo­  Alergăm  spăriaţi  la  advocat,  care,  cu  părarea  şi  păstrarea  moşiilor.  Şi  oare   că:  »Ai  c a r t e  ai  p a r t e «.
           sului  ce  ni-’l  aduc  ele,  pentru-ca,  chiar   coala  de  cartea  funduară  în  mână,  ne  să  nu  .fie  nici  un  mijloc,  de  care  fo-
           şi  cei-ce  nu-’şi  vor  lua  osteneala  să   dovedeşte,  că  omul,  dela care  am  cum­ losindu-ne,  se  ştim,  că  ceea-ce  cumpă­  Cuvântarea  Regelui  Carol
           cetească  cartea  aceasta  până  la  stîrşit,   părat  locul,  ne-a  tras frumuşel pe sfoară,  răm  va  fi  chiar  al  nostru  şi  nime  nu
           din  cetirea  acestor  câteva  foi,  să  tragă   pentru-că  locul  nu  a  fost  al  lui,  ci  la  se  va  atinge  de  el ?               la  banchetul  artileristilor.
                                                                                                                                                                           i
           oare  care  învăţătură.                    ţinut  numai  în  folosinţă  de  un  şir  de   Răspunsul  e  numai  unul:  mijlocul
                                                      ani  încoace  până  când  stăpânul  adevă­
                Precum  toate  lucrurile  din  lumea                                            acesta  dorit  e  cartea  funduară.             „Simt  o  viuă  bucurie,  că  me  găsesc
                                                      rat  al  locului  a  fost dus  în  ţări  străine.                                    „în  mijlocul  oficerilor  de  artilerie,  spre  a
           aceasta,  aşa  şi  cărţile  funduare  încă  îşi                                           Dacă  vrem  să  nu  păţim  ca  păgu­
                                                      Ei,  dar  acum  s’a  întors  proprietarul lo­                                        „sărba  împreună  cu  d-voastră  memorabila
           vor  fi  avend  rostul  lor.  Dacă  toate po­                                        başii  din  pildele  de  mai  sus,  de  câte-   „aniversare  dela  Calafat.
                                                      cului  şi,  vezendu-’l  în  mână a  încredin­
           poarele  mai  luminate  au  aflat  de  bine                                          ori  vom  vrea  să  cumpărăm  o  moşie,         „Cu  adâncă  emoţiune  am  ascultat  pa­
                                                      ţat  pe  advocat  să  i-1  scoată.
           să  facă  în  ţările  lor  cărţi  funduare                                           cel  dintâi  lucru  să  ne  fie  a  merge  la  triotica  cuvântare  rostită  în  numele  între­
           abună-seamă,  că  nu  au  făcut-o  numai        Astfel  stând  lucrul,  înzădar  vom   cartea  funduară  şi,  dacă  nu  ştim  noi   gului  corp  ofiţeresc  de  artilerie  şi  prin
           de  flori  de  măr,  ci  pentru-că au  înţeles   zice,  că  doar  noi  am  cumpărat  moşia   căuta  în  ea,  să  plătim  ceva  la  un  om   „care  măreaţa  epocă  a  gloriosului  nostru
           folosul  cel  mare,  ce ele  aduc.  De aceea,   aceea,  am  dat  bani  scumpi pe  ea,  pen­  care  se  pricepe  la  asta,  ori  se  rugăm   „tăsboiu  este  zugrăvită  în  colori  mişcătoare.
           vrend  să  lămuresc  tolosul  ce  ni-1  aduc   tru-că,  de  ne  vom  lăsa  la  pâră,  vom   pe  diregătorul  pus  anume  ca  să  caute   „Mulţumesc  călduros  pentru  această  nouă
                                                                                                                                           „dovadă  de  credinţă  ca  şi  pentru  frumoasa
           cărţile  funduare,  mi-ar  fi  mai  uşor,  ca   perde  negreşit,  ba  vom  plăti  şi  spese   şi să  spună  la  cei-ce nu ştiu ceti  ceea-ce  „reproducţiune  a  bateriei  Carol,  care  o  pri-
           să  iau  de  mărturie  pe  toate  neamurile,   de  proces.  Ce-i  drept,  atâta  mângâiere   vreau  să  afle  din  cartea  funduară.  Pe  „mesc  ca  un  dar  foarte  scump  iuimei  Mele
           cari  se  bucură  de  bunătăţile  cărţilor   ne  mai  rămâne,  că dela omul,  care  ne-a   calea  asta  vom  şti  tot  de  ce  avem   „şi  ca  amintirea  întâiei  lupte  de  arti­
           funduare  şi  să  zic  că,  ceea-ce  au  aflat   înşelat,  putem  cere  îndărăt  banii  daţi   lipsă,  anume  vom  afla,  că  cine-i  stăpâ­  lerie.
           de  bun  atâtea  popoare  luminate,  nu    pe  loc  şi,  de  nu  ni-i  dă  de  bună  voe   nul  locului  pe  care  vrem  să 1  cumpă­  „Un  sfert  de  veac  a  trecut  de  atunci,
           poate  fi  decât  un  lucru  folositor.    îl  putem  pârî  la judecătorie, şi  de avem   răm,  vom  afla  cât  e  de  mare,  în  care   „neuitată  Mi-a  rămas  ziua  când  puternicul
                                                                                                                                           „glas  al  tunurilor  noastre  răsura  pe  ţărmu-
                                                      ce  lua  dela  el,  bine,  de  nu,  rămânem
                De  oare-ce  însă,  tot  ce voiu  spune                                         parte  a  hotarului  e,  câte  datorii  sunt  „rele  Dunărei,  vestind  departe  peste  hota­
                                                      de  pagubă,  şi  fără  de  loc  şi  fără  de
           şi  toate  dovezile,  ce  voiu  aduce  în                                            pe  locul  acela  şi  alte  lucruri  bine  de  rele  ţârei,  că  censul  neatârnării  a  sosit;  cu
                                                      bani.                                                                                „un  avânt  vrednic  de  laudă  regimentele  de
           cartea  aceasta,  le  voiu  tălmăci  şi  spri­                                       ştiut.  Astfel  ne  va  fi  uşor  apoi  să  ne
                                                           încă  o  pildă:                      hotârîm,  că  oare  să  cumpărăm  locul    „artilerie  luptau  apoi  pe  câmpiile  din  Bul­
           jini  şi  cu  pilde  din  viaţa  de  toate  zi­                                                                                 garia  şi  desch deau  drumul  la  isbândă  prin
           lele,  ca  astfel  fie  care  om  să  mă  în­   Un  vecin  al  nostru,  văzând  ce am  acela  sau  ba.                          „dărîmarea  întăririlor  dtla  Plevna,  Rahova
           ţeleagă  cu  înlesnire,  —  de  aceea  şi   păţit  şi  cum  ne-am  păgubit, s’a  înţelep-   Aşa  dară  cred  că,  deja  din pildele   „şi  Vidin.
           aici,  în  loc  de-a  înşira foloasele  cărţilor   ţit  încâtva  din  păţania  noastră.  El  nu  de  mai  sus  puteţi  judeca,  de  ce  folos   „Din  sfărîmăturile  acestor  cetăţi,  stro­
           funduare,  voiu  spune  câteva  pilde,  cari   întră  în  târguială  până-ce  nu  ştie  a  ne  sunt  cărţile  funduare.  Cărţile  fun-  p ite  cu  sângele  vitejilor  noştri  ostaşi,  Ro-
           vor  grai  mai apriat decât  vorbele  mele.  bună  seamă,  că  cel  dela  care  vrea  să duare  sunt  chemate  să  ne  spună,  că   „rnânia  s’a  ridicat  tare  şi  oţelită  ca  un
                                                                                                                                           „stat  de  sine  stătător,  înconjurat  de  o  au­
                                                                                                fie-care  moşie  a  cui  este  şi,  dacă  la  o
                                                                                                                                           reolă,  care  vecinie  va  străluci  în  istoria
           lor,  toţi  criticii  lui  de până  acum  dibuesc  pe   această  dragoste e atât de  învrăjbită,  atât  de  moşie  sunt  mai  mulţi  părtaşi,  cartea   „Patriei.
           întunerec.  Doar  dl Gherea abea  unde  şi unde   nenorocită.  Aşadar  tot  ce  s’a  scris  asupra   funduară  ne  spune  pe  toţi,  ba  de  cele   „Artileria  poate  fi  dar  mândră  de  fal-
           mai  zăreşte  câte  ceva.  Şi   de-oare-ce  nici   egoismului,  în dragostea  cântată de Eminescu,   mai  multeori  şi  aceea  ne spune,  că  fie­  „nicul  sâu  trecut,  şi  ţara  împreună  cu  Mine
           unul  din  acei  datori,  prieteni  sau  vrăjmaşi,   cade  de  sine.  Şi  s’a  scris  mult  şi  s’au  făcut   care  dintre  părtaşi  câtă  parte  are  din-  „ne  putem  râzima  cu  încredere  pe  această
           nu  a  făcut studiul de care amintim,  putea-vom   multe  reproşuri  poetului.  Noi  le  întoarcem                              „armă,  care  şi-a  biruit  un  loc  de  căpetenie
                                                      toate  asupra  scriitorilor şi din acuzatori îi vom   tr’o  moşie.  Din  cartea  funduară  vom
           noi  să-’l  facem ?
                                                      face acuzaţi.  Le vom  spune cu însuşi poetul:  şti  apriat,  că  ce  fel  de  datorii  stau  pe   „în  armată.  De a  pururea  oficerii  de  arti­
                Din  cetirea  cu  atenţiune  a  poesiilor  ni-                                                                             lerie  trebue  sâ  fie  geloşi  de  această  înaltă
                                                      bracilor 1  „Rele  aţi zis că sunt toate  câte nu le  un  loc,  cât  sunt  acele  de  mari,  câtă
           s’au  sugerat  două  lucruri  de  căpetenie.  1.                                                                                „posiţie  şi  pătrunşi  de  datoria  şi  răspun­
                                                      aţi  înţeles11.  Nici  vorbă,  nouă  ne  pare  rău   camătă  se  plăteşte  după  ele,  vom  şti
           Eminescu  aproape  în  toate  poesiile  de  dra­                                                                                derea  lor,  mai  ales  în  privinţa  însemnatului
                                                      de  atâta  cerneală  stricată,  de  atâtea  idei
           goste  se  identifică  pe  sine  cu  ţara,  ear  pe   sdrobite.  Mai  cu-samă  e păcat  de  aceste  pa­  că  oare  cerutu-s’a  execuţie  sau  licita­  „rol  la  care  ei  pot  fi  chiemaţi  pe  câm­
           iubita  lui  cu  populaţia  ei.  Prin  urmare  de   gini  frumoase  scrise  de  dl  Gherea  despre   ţie  pe  cutare  loc  şi  alte  multe  lucruri,  p u l  de  luptă.
           câte  ori  Eminescu  face  reproşuri  şi  încă                                       despre  cari  vă  voiu vorbi pe larg  atunci,   „Din  partea  Mea  vâ  încredinţez  de
                                                      Sat.  IV.
           foarte  aspre  iubitei  sale,  nouă  ni-se  pare  că                                                                            „dragostea  şi  ocrotirea  Mea,  şi  ca  o  do-
                                                           Dar  ce  o  să-i  facem.  Nu  noi  suntem  când  vă  voiu  tălmăci  însăşi  cartea  fun-
           în  mod  figurat  el  vrea  să  înţeleagă,  că  Ro­                                                                            „vadă  statornică  a  acestor  simţăminte  am
                                                      de  vină  dacă  într’un  tablou  atât  de  măreţ,  duară.
           mânia  face  reproşuri  aspre Românilor.  Acum   unde  poetul  arată  traiul-iubirea  de  veacuri  a                           „hotărît  ca  regimentul  1  artilerie,  care  a
           după analisa Satirei a IV-a credem că s au con­                                           De  aceea  cu  drept  cuvent  putem   „tras  cel  dintâiu  tun,  sub  comanda  Mea,
                                                     României  cu  Românii,  d-sa  nu  vede  decât
           vins  foarte  mulţi,  că presupunerea nostră  este                                   zice,  că  cartea  funduară  e  un  lucru   „asupra  Vidinului  şi  singurul  în  fiinţă  la
                                                      dragostea  ord nară  a  doi  nătărăi  amorezaţi
           destul  de  fondată. Afirmarea  noastră  se  con­                                    bun  şi  folositor,  e  ca  şi  un  scut,  care  „suirea  Mea  pe  tron,  să  poarte  de  astăzi
                                                      lulea.
           firmă  printr’un  alt  fapt  nu  mai  puţin  impor­                                  apără  bunul  şi  averea  celor slabi  şi  or­  „înainte  numele  Meu.
                                                           D-le  Gherea,  prea  făcuşi neamul  nostru
           tant.  Să  ştie,  că  Eminescu  a  fost  cel  mai   de  ruşine  şi  ocară,  prea  ţi-ai  bătut  joc  de  fani,  a  celor  nepricepuţi,  faţă  de  lăco­  „Regina  dărueşte  regimentului  2,  al
           desinteresant  om  de  pe  faţa  pământului,  cel                                                                              „cărui  steag  M’a  însoţit  în  tot  timpul  cam­
                                                     poet,  de  străbuni  şi  obiceiu.  De  aceea  noi  mia  celor  tari  şi  vicleni.
           mai  puţin  egoist.  S’ar  putea  oare  ca  acel                                                                               paniei,  portretul   Meu  executat   câţi-va
                                                     ne vom  adresa  poetului-geniu  şi-'l  vom  ruga
           suflet  blând  şi  iubitor  numai  de  ţară  să  fi                                       Insă  şi  cartea  funduară,  ca  toate   „ani  după  răsboiu.
                                                     zicându-i :  Iartă-i  poete,  căci  ei  nu  te-au  în­
           mers  cu  egoismul  până  acolo,  încât  să-’şi                                      lucrurile  omeneşti,  încă  îşi  are  partea   „Doresc,  că  aceste  distincţiuni  să  arate
                                                     ţeles.  Poetul  atât  de  milostiv va  erta  şi  d-lui
           cânte  numai  propria-i  dragoste  în  general                                       ei  rea.                                   ,într’un  viitor  mai  depărtat,  că  artileria
                                                     Gherea  şi  altora  cari  l’au  tîrît  în  „noroiul
           nenorocită ? Nul  de  o  miie  de  ori nu se poate,                                       Doară  însuşi  focul  cel  atât  de  bi­  „s’a  desvoltat  şi  a  crescut  sub  domnia  Mea
                                                     greu  al  prozei,  aşezendu-1  la  coadă11.
           ca  Eminescu  să-’şi  fi  cântat  dragostea  pro­  »In  vre-o  notă  prizărită  sub  o  pagină  neroadă». nefăcător,  care  ne  încălzeşte  şi  ne  lu­  „într’un  mod  aşa  de  repede,  că  Eu  pot
           prie.  El,  inimă  largă,  altruist  la  extrem  a                                                                             „privi  astăzi  cu  mândrie  14  regimente  şi
                                                                                                minează,  încă  poate  fi  primejdios  în
           cântat  dragostea  altora,  a  cântat  dragostea              /   A.  O R D E A N .                                            „că,  în  gloriosul  răsboiu  din  1877  am  îm­
                                                       (Va  urma).                              mâna  copilului  ori a omului  nepriceput,
           atât  de  fericită  odinioară  a  României  cu                                                                                 părţit  cu  dânsa  primejdiile,  luptele  şi  is-
           Românii,  a  cavalerului  cu  copila,  ear’  astăzi                                  întocmai  e  şi  cu  cartea  funduară.    „bândele.
   1   2   3   4