Page 1 - Activitatea_1902_07_26
P. 1
Anul II. O ră ş tie , 10 Iulie n. 1902. Nr. 26
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe l/a an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foart ■
reduse.
Pentru plugari— ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Un număr costă 12 bani.
Epistole nefrancate nu se primesc.
EDITOR, PRO PRIETA R ŞI ŞEF-RED A C TO R: REDACTOR RESPO N SA BIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
ceste se predau în mod mai genuin cunoş mai preţioasă piatră din cununa cea Cultivarea sentimentului religios.
încheierea anului şcolar tinţele de cari are un popor mai neapărată mândră a institutelor noastre culturale.
lipsă, potrivit cu firea şi aplecările lui, ear'
Ficele noastre vor învăţa aici tot
( Urmare şi fine).
la creşterea tinerimii se face cu plan bine ce e frumos şi folositor, vor învăţa, că
Nici odată dar’ să nu minţim în
chibsuit amâsurat aspiraţiunilor şi doru trcbuc să înveţe si alte limbi, dar’ nu
faţa copiilor, să nu ascundem în faţa
şcoala M^sociaţmnîi“. rilor lă cari ţinteşte poporul. vor uita nici un moment, că cea mai
lor adevărul, să nu-i ademenim să
Intre condiţiuni egale poporul nos frumoasă limbă pentru ele este şi ră
minţă ori să nu spună adevărul, nici
tru este accesibil pentru cel mai mare mâne limba mamei lor, limba în care
La 27 Iunie a. c. s’a făcut la şcoala odată să nu-i silim prin ameninţări ori
grad de cultură şi ar fi putut susţinea atât de dulce a ştiut v o r b i şi s c r i e
civilă de fete a »Asociaţiunii« încheie prin sperieturi a minţi.
concurenţa pe ori ce teren cu popoarele Alexandri şi Eminescu — dat fiind, că
rea solemnă a anului şcolar 1901 — 1902,
conlocuitoare. Aceste condiţiuni au lip pentru limbă Românii au suferit mai Ori cât de mare e greşala copilului, el
în presenţa unui public distins şi aşa
sit până bine de curând în total şi du mult ca pentru libertate. e vrednic de iertare, dacă-şi mărturi
de numeros, că sala festivă a şcoalei seşte greşala, şi din contră, ori cât de
rere ele lipsesc şi acum în parte destul Mulţumesc din inimă corpului nos
de astădată s’a dovedit a fi prea mică mică e vina, el are să fie certat dac’o
de considerabilă. tru didactic, că precum în totdeauna
pentru asemenea acte solemne. Dintre ascunde, căci din inima omului, care
Nu este nici o mirare, dacă în cele şi acest an a fost la înălţimea chemării
publicul present am remarcat pe dd. minte, se pierde dorinţa de a face ceea-
culturale noi am rămas înapoia altora sale — şi noi considerăm jertfele ce le
I. Şuiul, vice-presidentul »Asociaţiunii«, ce e plăcut lui Dumnezeu, pe care nu
— şi nu e mirare, că creşterea ce aducem pentru institut şi susţinerea lui,
Dr. A. Mariane seu, jude de tablă în poate să-’l mintă, şi-’l face cel mai ne
ne-am câştigat în şcoli străine e cu — pe deplin recompensate prin oste-
pensiune şi membru al «Academiei Ro suferit pânditor.
lacume şi defecte, cari au avut o înrîu- nelele ce au pus — ca să dee socie
mâne*, P. Pipoş, jude de tablă în pen A patra consecuenţâ şi cea mai
rire hotărît păgubitoare asupra vieţii tăţii vlăstare alese.
siune şi asesor consistorial, A; Oniţ, jude
noastie naţionale. Mulţumeşte domnului consilier — importantă, este iubirea cătră Dumne
de tribunal în pensiune, etc., apoi doam
Lacunele acestea au devenit şi mai vice-president al »Asociaţiunii« losif zeu şi cătră toate creaturile lui,
nele Cosma (Sibiiu), Avramesai (Lugoj),
desastroase până când femeia română Ster ca Şuluţ, care de un lung şir de începând dela firul de iarbă până la om.
loanoviciu (Caransebeş), D r. Popovici
a primit, creştere multă puţină în insti ani să ocupă cu interes şi pricepere de Icoana cea mai vie, pe care a
(Lugoj), Micu (Făgăraş), etc. şi mulţi
tute, cari urmăreau şi alte scopuri, afară acest institut şi îngrijeşte de şcoală şi pus’o Dumnezeu ochilor noştri pentru
din România (părinţi de ai elevelor şi
de cel educativ, care culminează în a de progresul acesteia cu neîntrecută vecie, este natura. Cu ea să începem
amici ai şcoalei).
da societăţii caractere, firme, soţii cre dar cultivarea sentimentului religios. Să
Asesorul consistorial N. Ivan, ca dragoste.
dincioase, mame adevărate şi surori o- deprindem pe copil să admire soarele,
delegat al comitetului ,,Asociaţiunii“ pen Ear’ voi, iubite eleve — păstraţi
crotitoare ale virtuţilor strămoşeşti iubi acest centru planetar, dela care de
tru a presida examenele, a încheiat a. comorile ce aţi adunat aici, înmulţiţi
toare de limba şi de legea lor. prinde vieaţa noastră pe pământ. Luna,
şcolar cu următorul discurs: talantul ce vi-s’a încredinţat, fiţi fice bune
Ii revine meritul „Asociaţiunii11 noas acest satelit fără de care concepţiunile
ale părinţilor voştri şi neamului nostru
Magnificenţa Voastră Domnule tre, de a fi rupt cu curentul dureros şi nu uitaţi nici-odatâ, că în pruncia poetice ar înota într’o noapte fioroasă.
Vice-preşedinte / şi a fi pus temelii tari şi solide la acest voastră »Asociaţiunea« v’a înlesnit şi Stelele sclipitoare, cari ţin taina privi
aşezămănt, primul de felul acesta, la noi, rilor noastre, ochii duioşi ai celor-ce
Onorat fi distins publici mijlocit creşterea într’un institut ridicat
unde iubirea de moşie şi de ţeară ri- iubim.
Onorat corp didactici din denari adunaţi dela poporul român,
valisează cu dragoste cătră limba şi le Norii trecători cari ne astupă far
Iubite eleve I gea noastră — şi oţelirea virtuţilor naţio acel popor sărac, pe care al iubi şi a-1 mecul vederii, ca şi nevoile vieţii, cari
cinsti să ne ţinem ţoţi şi toate de cea
Diferite sunt mijloacele prin care nale este problema lui cea mai principală. umbresc clipele noastre de fericire.
mai sfântă datorinţă.
popoarele îşi câştigă educaţia şi cul Simţul mândriei naţionale ne cu »Spre cer pornesc ochii noştri în ru
Cu acestea declar anul şcolar de
tura lor. prinde, când ştim, că acest institut este găciunile noastre, în sentimentele de
încheiat«.
S ’a dovedit însă în decursul vre- al nostru, e ridicat din obolul nostru şi iubire şi în cele de durere!*
După » T. R.«.
milor, că educaţia cea mai temeinică şi e închinat culturei nostre naţionale. Mai simţitor încă e copilul la po
mai trainică se câştigă în şcoale cu limba Vom griji ca acest preţios mărgă- doabele vieţii vegetale. Ce vie bucurie
naţională şi cu caracter naţional, că în a gitar să strălucească şi să fie şi cea simte copilul, când vede o floare ori
Şi-apoi, ci-că ’n ţăsătura-ţi »....se dedase, puţin câte puţin, a se
F 01Ş 0 ARA de mătasă s’a ’ntrupat: Ura lui Eminescu. considera ca Ministru».
Cerul zilelor de vară,
Dela Nistru pân’ la Tisa
limpede şi nepătat;
Tot Românul plânsu-mi-sa....
Spicu ’nbelşugat al holdei
ce se leagănă de vânt; Şi acum după-ce ne căzu în mâni şi «N’ar zice cine-va, că e vorba de un
Sângele ce-a curs spre slava proza lui Eminescu, publicată în Timpul *] Ministru căruia se adresează plângerile între
OŞTEANUL şi DRAPELUL strămoşescului pământ! putem să păşim mai departe la analisa poe- gului neam românesc, contra streinismului
siilor. Articolele reproduse în broşură au
cutropitor?»
Avusese el norocul o prefaţă foarte importantă făcută de regre «Căci nimeni n’ar fi făcut pe Eminescu
să te poarte fluerând tatul Gr. Păucescu. Această descoperire încă se susţie o idee care nu era a lui şi când
In răsboiu, când prin văzduhuri ne va fi de un mare folos. cine-va îi făcea vre-o observaţiune, el răs
De demult, de tine, taica treceau plumbii şuerând, Aşa dar’ armaţi cu aceste studii, de
îmi doinea mereu poveşti, Sdremţuindu-’ţi tricolorul aci înainte vom merge la sigur. Ceea-ce pundea cu semeţie: «Altul o se mă înveţe
Ca de stema cea mai mândră pe mine cum se susţin interesele neamului
de pe vremuri ocrotit vom spune, e spus din convingere deplin for meu?».
a oştirii româneşti. De-acea pajură cu cruce, mată. Nu ne vom mai teme, de nici o
Şi pe cât ’mi-aduc aminte, de-acel şoim nebiruit. critică. Da, are dreptate Eminescu să ne ţină
pomenind numele tău în jug, să ne fie tiran. Şi ar fi bine ca ju
Iată ce se spune în prefaţă. gul şi tirănia lui să ne stăpânească necon
Se ’nchina precum se ’nchină
Şi-acum, poate nu mi-i crede —
un creştin lui Dumnezeu. «....Eminescu ne fermecă şi ne subjugă. tenit. Tot astfel are deplină dreptate să se
stând de strajă lângă tine,
Şi jugul ce ne pune nu putem să-’l lăpădăm. considere ca Ministru, căci nici unul din mi
Mă gândesc la bietu taica niştrii României nu se poate compara cu
«....Omul acesta blăjîn, care fugea de
şi s’aprinde dor în mine:
îmi spunea, că în altarul lume a devenit un tiran, căruia se supun toţi Eminescu ; nici unul nu a posedat cunoştin
patriei nu-’i alt odor. Să te port şi eu odată Românii». ţele de ţară şi de neam ca el.
în vîrtejul bătăliei...
Mai de preţ decât drapelul Că eşti nou şi ’ţi-ar sta bine In fine avea perfectă dreptate de a
unui neam biruitor. privi cu dispreţ la acei ce-i combâteau ideile.
„Crucea Stelei României “!
Pânza ta — zicea bătrânul *) Vezi: M. Eminescu. 1880—1881. Mărturi De aceea şi noi, a căror vederi econo
în graiu blând şi mângăios, {„Albina"), 1 \ I M iţ e s e u - D n fu . sesc, că nu cetisem aceste articole. De altfel pro mice erau întrupate şi în cel mai mare geniu
babil că nu prea mulţi le-au cetit, de oare ce bro
E cinstită ca şi giolgiul şura scoasă în 1893 am găsit’o cu foile netăiate, al ţărei noastre, vom răspunde celor-ce ne
sfânt al Domnului Christos. deci necetită de nimeni la Academie. vor combate: «voi o să mă învăţaţi pe mine
