Page 1 - Activitatea_1902_07_28
P. 1

Anul  II.                                                    O r ă ş t i e ,  24  Iulie  n.  1902.                                                      Nr.  28




              INSERŢIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
        se  plătesc  cu  preţuri  foart e                                                                                                              Pe  an  6 cor.  pe  1/2  an 3 cor.
                  reduse.
                                                                                                                                                       Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                               4  coroane.
        Manuscriptele sunt a seadresa
        redacţiei  şi  acelea  nu s6  îna­
                                                                                                                                                       Pentru  România  şi  străinătate:
                  poiază.
                                                                                                                                                            Pe  an  16  franci.
        Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani.


           EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                        A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
             Dr.  Aurel  Muntean                                                                                                                 L aurian      B ercian



                                                   familii  de  adopţiune,  şi  comorile  milei  Aceea, care  îndură supărările  şi  toanele  va  trebui  să  fie  şi  tată  şi  mamă  pen­
             înalta  nobleţe  a  femeii            şi  duioşiei  femeeşti  sunt  dăruite  de  o  unei  siăpâne  aspre  şi  neîngăduitoare şi  tru  acei  mici nepăstuiţi  fără  apărare;
                             I
                                                   potrivă  cu  belşug  tuturor.  Ea  e  cu  care  ou  încetează  să-’şi  dea  toate  os­ inima  i-se  sfâşie  dar  ea  nu  pierde  cu­
                           DE
                                                   drept  cuvânt  pentru  toţi  îngerul  Aju­ tenelile  pentru-ca  să  merite  o  vorbă  rajul,  ci  se  oţeleşte  în  lupta  desnă-
                   CARMEN  SYLVA.
                                                   tător,  care  trece  prin  mijlocul  lor, când  bună  de  care  în  veci  nu  are  parte,  dăjduită.
                                                   răcorind  cu  dulcea  ei atingere  o  frunte  aceea  care  nu  se  cruţă nici  odată, care           (Va  urma).

             Sunt  în  lumea  asta  mai  multe  bi­  arsă  de  friguri,  când  adăpând  buze  e  vecinie  gata  a  face  un  serviciu  de
        serici  decât  cunoaştem  noi.  Avem  ve­  arzătoare  şi  cojite,  când  ridicând  sau  bunăvoe,  fără  nici  o  pretenţie  de  răs­  [Jrmaşul  marelui
        derea  scurtă  şi  suntem  vecinie  gata  să   muind  perna  pe  care  se  odihneşte  un  plată,  nu  trebue  oare  se  o  considerăm
        credem,  că toate  trebue să aibă  o formă   cap  greu,  îndurerat,  sau  nişte  membre  şi  pe  ea  ca  pe  o  preoteasă  obscură  şi       Andrei.
        specială,  că  acordurile  rugăciunilor  şi   chinuite  de  boală.  Mâna  ei  delicată  anonimă  a  aceleaşi  cause  măreţe ?
        ale  câtecelor  cereşti  trebue  să  se  îm­  are un  balsam pentru  ori-ce rană.  Vocea   Dar  tînăra  lucrătoare,  cusătoreasa
        prăştie  în  ecouri  prin  vastele  lor  cu­  ei blândă  mângâie  pe  discurajaţi,  însu­ săracă, care  mănueşte acul până noaptea   Mare  luptă  a  fost  la  alegerea  de
        prinsuri.  Cum  să  uităm  noi  aşa  de    fleţeşte  pe  desnădăjduiţi;  pare  că  som­ târziu  pentru  a  susţinea  un  tată bătrân   metropolit  gr.-or.  din  Ungaria  şi  Tran­
        uşor,  că  pentru  cei  mai  mulţi  dintre   nul  nu  închide  nici odată  ochii  ei  veci­ sau  o  mamă  bolnavă,  nu  împlineşte  şi   silvania  după  moartea  metropolitului
        noi,  cei  patru  păreţi  ai  odăei  în  care   nie  veghetori,  şi  că  oboseala  nu  o  o-  ea  o  misiune  din cele mai pioase făcând,   Andrei  Şaguna.
        se  afla  leagănul  nostru,  represintau   preşte  nici  odată  în  mersul  ei  milostiv.  fără  a  se  plânge  câtuşi  de puţin,  jertfa   Precum  bine  se  ştie,  erau  două
        prima  biserică,  când,  îngenunchiaţi,  în   La  lumina  pe  care  o  răspândeşte  pre-  tinereţelor  ei,  a  sănătăţei şi  a  puterilor   partide  puternice.
        faţa  mamei  noastre,  învăţam  din  gura   senţa  ei,  scenele  cele  mai  întunecoase  ei?  Trista  şi  îndurătoarea  mică  crea­  Resultatul  a fost:  alegerea  Episco­
        ei  prima  noastră  rugăciune?  In  mo­    se  transfigurează:  sala  de  spital  ticsită  tură,  încovoiată  pe  lucrul  ei  —  tablou   pului  din  Arad,  Procopie  Ivacicovici.
        mentul  acesta  mama  e  o  adevărată      de  suferinzi,  coliba  murdară  şi  neagră,  de  un  patetic mut —  e în adevăr eroică   Ca  la  toate  alegerile,  astfel şi  aici,
        preoteasă,  ear’  copiii,  adunaţi  în  jurul   celula  puşcăriaşului, cortul  de  ambulan­ în  resemnarea  ei  cu  soartea  lipsită   ambele  partide  preocupate  şi  de  inte­
        ei  şi  cu  ochii  la  buzele  ei,  formează   ţă  pe  câmpul  de  luptă,  fiecare  din  lo­ de  ori-ce  bucurie;  nici  un  murmur  nu   rese  private,  un  rău,  care  Românilor
        corul  adunat  în  jurul  altarului,  cari  în­  curile  acestea  este  un  templu  al  cărui  ese  din  buzele  ei  şi  totuşi  trebue  să   le-a  stricat  şi  le  strică  necontenit.
        gână  răspunsurile  cu  vocile lor  fragede.   farmec  sufletesc  întrece  cu  siguranţă  înăbuşe  toate  dorurile  inimei  sale,  ne­  Era  un  bine nespus  de mare,  dacă
        A i  învăţa  să-’şi  înalţe  sufletele,  a  ţinea   perfecţiunea  rece  a  celei  mai  impună­ putând  să  expire  la  nici  una  din  plă­  moşteneau  ai  noştri dela  vechii  Romani
        ţinerile  lor  minţi  deapururi  în  conglă-   toare  catedrale  de  piatră.         cerile  pe  cari  viaţa  le  reservă  copiilor   şi  devisa:  Suprema  lex,  salus  Reipubli-
                                                                      *
        suire  cu  gândurile  pure  şi  nobile,  iată                *  *                    ei'irui  fericiţi.                         cae  şi  o  traduceau  în  toate  afacerile
        în  adevăr  o  misiune  sfântă,  şi  e  rar                                               Mica  păzitoare  în  sdrenţe,  care   noastre.
                                                        Femeea  mai  este  şi  preoteasa  că­
        fără  îndoială  ca  o  misiune  mai  mare                                            duce  gâştile  în  piaţă,  cât  timp  gându­    Că  alegerea  noului  metropolit  a
                                                   minului  ei.  Aci e  fortăreaţa ei,  regatul
        să  fie  încredinţată celui mai sfânt  dintre                                        rile  ei  rămân  pure  şi  inima  cinstită,  e   fost  greşită  s’au convins şi  partisanii  lui.
                                                   ei  netăgăduit.  De dimineaţă  până  sara
        preoţi.                                                                              şi  ea  un  inel  din  lanţul  cel  mare  care   Cu două calităţi,  va  se zică  cu ori­
                                                   ea  se  îndeletniceşte  fără  răgaz  cu  ros­
             Pretutindeni  unde covârşeşte înrîu-                                            leagă  pe  femei  la  olaltă  ca  pe  nişte   care  din cele  următoare,  Ivacicovici ar fi
                                                   tul  gospodăriei  sale,  dă  soţului  ei  aju­
        rirea  mamei,  îndată  se  coboară  un                                               surori.  Căci  un  serviciu,  ori-cât  de   fost  binevenit  pe  scaunul  metropolitan,
                                                   torul  cel  mai  credincios,  umblând  în
        colţişor  de  cer  pe  pământ;  iubirea  ei   juru-i  pe  când  el  lucrează,  şi  punând   infim  ar  fi  el,  când  îl  îndeplineşti  cu   înţăleg  pentru  partida,  care  l-a  ales.
        veghetoare,  care  sfinţeşte tot  ce  atinge,                                        credinţă,  nu  e  nici  odată  perdut,  ear’    Aceste  calităţi  ar  fi  fost:  capabili-
                                                   fie-ce  lucru  la  locul  său  în  tăcere  ca
        înnobilează  atât  de  mult  pe  cel  mai                                            al  ei,  cii  toate-că  nu-şi dă  seamă  de el,   tatea  de-a  lucra  de  sine,  a  doua:  însu­
                                                   să-’l  facă  fericit  şi  mulţumit.  Graţie
        mic  din  serviciile  ei, încât până  şi  soba                                       trebue  în  mod  fatal  să  contribue  la   şirea  de  a să  lăsa  condus  de  alţii.  Dar’
                                                   ei,  el  poate  lucra  fără  a  fi  neliniştit de
        la  care  încălzeşte  o  ceaşcă  cu  lapte                                           sporirea  totalului  general.              una  nu  o  avea,  ceialaltă  îi  lipsea.
                                                   grijile  casnice,  cari  i-ar  putea  rătăci
        pentru  copilul  ei  bolnav,  devine  altarul                                             Ea  nu  se  gândeşte de loc, câ cerul      Următoarele  episoade  din  vieaţa
                                                   gândul  dela  ţintele  cele  mai  înalte  şi
        pe  care  întreţine  focul preţioasei  jertfe.                                       a  închis,  ca  într’un  preţios  păstrător   lui Ivacicovici constată pe deplin maxima,
                                                   dela  ambiţiile  cele  mai  nobile.
        Flacăra  se  duce  până  sus  la  Tronul                       *                      de  moaşte  sfinte,  fiinţa  ei  atât  de  şu­  că  nu  totdeauna  cei  cari  se  bucură  de
        Graţiei,  lacrimile amestecate  cu  suspine                  *  *                     bredă;  ea  şede  pe  câmp  împrejmuită   o  posiţie  înaltă,  sunt  şi  la  înălţimea
        pe  cari  le  varsă  ea  pentru  tămăduirea     Mai  sunt  vrednice  de  toate  lau­ într’un  decor  de  verdeaţă,  cu  ochii   chiemării  lor,  totodată  ne  servesc  de
        acelei  fiinţişoare scumpe, cari  îi  doreşte  dele  acele  femei  care,  cu  o  inimă  de  plini  de  nevinovăţie  copilărească,  fixaţi   barometru  spiritual  al  următorului  ma­
        lumina  zilei.  Ce  altă  şcenă  pe pământ  mamă,  primesc  să  crească  copii  cari  în  mirare  pe  albastrul  profund  al  boi­  relui  Andrei,  şi  încă  ceva:
        e  mai  dulce  şi  mai  frumoasă  decât  nu  sunt  ai  lor,  şi  nemărginindu-se  a-şi  tei  care  se  întinde  deasupra  capului ei,   I.    Curând  după-ce  Ivacicovici  îşi
        aceea  a  plăpândului  pruncuşor  legănat  împlini  datoria  numai  de  ochii  lumei,  în  timp  ce  picioarele-i  să  sprijină  pe   ocupă  scaunul  metropolitan  se presentă
        în  braţele  mamei  sale  şi  adormind  la  pun  în  mişcare  tot  sufletul  lor  pentru  un  covor  de  catifea  verde  ale  cărui   dela  Braşov  o  deputaţiune  de  trei,  ca
        sînul  ei!  Poala  maicei  sale,  care  a fost  binele  şi  fericirea  micuţilor,  cari  li-se  flori  pe  cari  n’ar  fi  în  stare  să  le  nu­  să-’l  informeze despre  starea  procesului,
        pentru  el  cel  dintâiu  leagăn  e  adevă­ încredinţează.  Adese-ori  e  cea  mai  mere  sunt  numai  pietre  scumpe.  Da      ce  aveau  parochienii  gr.-or.  români  cu
        ratul  Sfânt  al  Sfinţilor,  sanctuarul  din  mare  dintre  copii,  care  serveşte  de  câmpia  e  un  sanctuar,  ca  şi  ţărmul   Grecii  de acolo,  proces,  care numai  anii
        care  sunt  gonite  primejdia  şi  ispita,  mamă  celor  mai  mici,  deşi  câte  odată  incult  al  mărei.                      trecuţi  s’a  terminat  în  devaforul  Ro­
        portul  care  te  adăposteşte  de  furtunile  nu  e  mare  deosebire  de  vîrstă,  şi  care            *   *  *                 mânilor.
        vieţei.                                    desfăşură  toate  puterile  sale  trupeşti  şi   Femeea  de  colo  care,  stând în  pi­   Braşovenii  sperau,  că  noul  metro­
                          ^  *                     intelectuale,  slabe încă, pentru-că  orfanii  cioare,  îşi  strânge pruncul  la  sîn  şi ţine
                          *   *                                                                                                         polit,  cu  capacitatea  şi  vaza  lui,  se  va
             Mai  e  şi  un  alt  sanctuar,  sala  de  să  nu  simtă  prea  amar  lipsa  îngrijirilor  un  alt  copil  de  mână,  în  timp  ce  pri-   întrepune  la  locurile  competente  în  fa­
        spital,  a  cărei  preoteasă,  sora  de  cari­ materne;  tot  ea îi  învaţă  —  deoarece  virile-i  sfioase  şi  gânditoare  se  fixează  voarea  dreptului  lor.
        tate,  cu  pas  uşor,  lunecă  dela  un  bol­ n’au  pe  alt  cine-va  care  să  le  dea  lec­ pe  orizontul  depărtat,  asupra  valurilor   In  deputaţiune  căzu  soartea  se
        nav  la  celalalt,  ducând  fiecăruia  rînd  ţii  —  ceea-ce  a  învăţat  şi  ea,  fără  a  crude  şi  lacome,  cari,  poate, au  înghiţit  vorbească  advocatul  Străvoiu.
        pe  rînd  dumnezeiascâ-i  vestire  a  păcei  se  gândi  vre-odată  în simplitatea  devo­ barca  soţului  ei,  nu simbolisează ea oare   Deputaţiunea  primită  în  audienţă,
        şi  a  mângăerei.  Chemarea  ei  e  poate  tamentului  ei,  că  îngerii  îi  călăuzesc  preoteasa  mărei  şi  a  Tempestei?  Vîn-  oratorul  începe  a  exprima  starea  lu­
        cea mai nobilă dintre toate, căci  neavând  paşii,  ţin  seamă  de  toate  faptele  ei  şi  tul  urlă,  cerul  se  întunecă,  dar  ce-i  crului  cu  seriositatea  recerută,  totodată
        nici  un  copil  născut  dintr’însa  pe  care  îi  înscriu  numele  în  eternul  registru al  pasă?                             cu  însufleţirea,  ce  purcede  din  convin­
        să-’l  adoare,  ea  devine  mama  tuturor  preoteselor  religiei  de  iubire  şi  de      Ea  aşteaptă,  pândeşte, ear’ obrazul  gerea,  că  aperi  o  causă  dreaptă.  Metro-
        desmoşteniţilor  omenirei:  O  găseşti  caritate.                                    ei  păleşte  cu  cât  ceasurile  trec  fără  ca  politul  stă  neclintit  şi  ascultă.  Deodată
                                                                      *
        ori  unde întristarea şi boala  fac victime:                *   *                    vre-o  pînzâ  să  se  zărească  pe  largul  îşi  pune  degetul  arătător  pe  frunte...
        puternici  şi  umili,  bogaţi  şi  săraci,  ti­  Nu  este  sferă  cât  de  umilă  în  mărei.  Ce  vor  deveni  bieţii  ei  copi­ (Tăman,  ca  unul  din  membrii  comitetu­
        neri  sau  bătrâni,  frumoşi  sau  urîţi,  care  femeea  să  nu  poată  sfinţi  opera  laşi,  dacă  acela  care  câştigă  pânea  zil­ lui  de supraveghiere  al  institutului  «Ar­
        fiecare  e  un  membru  al  marei  sale ei  prin  spiritul  în  care  o  întreprinde. nică nu se va mai  reîntoarce ? Ea,  atunci, deleana®!) Dl Străvoiu,  văzându-1 în asta
   1   2   3   4