Page 2 - Activitatea_1902_08_32
P. 2
Pag. 2. ACTIVITATEA Nrul 32
%
preţuit. N’am mai umbla ca până acum In familie deci, mama este icoana co Pentru-ce s’au înfiinţat şcoalele? nă la mi ne să se a l ă p t e z e la si
pe pipăite şi cu dorinţe în sine bune> pilului; calităţile şi defectele ei se vor Pentru-că părinţii, ocupându-se cu nul meu, c ă c i al l o r e v i i t o r u l
dar— în lipsa de persoane specialiste— găsi întregi în copilul său. lucrările necesare spre susţinerea vieţii, şi f e r i c i r e a ţ ă r i i «.
nerealisabile. Mama dă copilului primele cunoş nu pot influenţa asupra copiilor cum Cari părinţi ascultă vocea şcoalei
Astfel ne-ar fi dată posibilitatea tinţe; ea pune în inima copilului fun ar trebui şi pentru-că în familie copiii şi o împlinesc, fericiţi sunt, binecu
unei temeinice organisări economice damentul religiositâţii. nu pot primi cunoştinţele necesare în vântaţi sunt de Dumnezeu şi cinstiţi
prin: viaţa de toate zilele, statul s’a îngrijit de fiii lor la maturitate.
Nimic nu este mai fermecător ca
1. înfiinţarea reuniunilor şi tovă de fundarea acestor instituţiuni — şcoa
atunci când mama dă copilului primele Cei-ce fug şi-’şi astupă urechile
răşiilor agricole; lele — în scop de a complecta creş la acest strigăt de mamă, blăstămaţi
cunoştinţe despre Dumnezeu, Isus, în
2. înfiinţarea însoţirilor de valori- terea copiilor începută în familie.
geri, sfinţi etc. Ce bucurie pe copil sunt şi de Dumnezeu şi de fiii cei ne
sare, de lăptărit, de pivniţe, de oue, de Nu este ceva mai scump, mai norociţi, pentru-că le-a închis drumul
şi părinţi când el a pronunţat pentru
galiţe, etc.; prima-oară numele lui Dumnezeu, a în plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor de şcoalei, le-a închis calea mântuirii.
3. împământenirea ramilor mai noi bine cari conduc o naţiune spre feri
văţat a face semnul crucii şi a se ru f'Al/nnat.) jy . Popescu.
agricoli cu ajutorul comasării; cire, decât instrucţiunea tinerimei spre
ga A-Tot-Puternicului în nevinovăţia
4. introducerea pretutindenea a ma a-şi cunoaşte datoriile sale cătră Dum
sa îngerească. Treburi de a-le oraşului Orăştie.
şinilor agricole mai de căpetenie; nezeu, cătră sine şi cătră semenii săi.
Nu trebue însă ca tatăl, sub acest
5. introducerea unor soiuri mai Şcoala este deci un izvor de lu
motiv că el lucrează în cercuri mai
bune de animale; mină, de bogăţie neperitoare, care, după- La 14 August a ţinut reprezen
largi, să se desărcineze de a conlucra
6. introducerea plantelor de nu cum zice un înţelept, «hrăneşte tinere- tanţa orăşenească o şedinţă ordinară,
şi el împreună cu mama la creşterea
treţ şi pretutindenea, unde numai se ţele, desfătează bătrâneţele; în noro care a fost cât se poate de extraordi
copilului lor, ci ei trebue să se ajute
pote, a stabulaţiunii raţionale; cire este podoabă, în nenorocire dă nară în ale administraţii, întrucât d-1
reciproc unul pe altul, căci numai
' 7. îngrăşarea artificială a pămân- scăpare, cu noi călătoreşte, cu noi eco primar ear’ avii prilej a simţi din greu
acolo unde seriositatea şi energia băr
tului; nomiseşte. Ea ne dă averea pe care unele lovituri bine meritate, deşi suit
batului se împreună cu blândeţea şi
8. cultivarea mătasei şi a stupă- rugina nu o distruge, moliile nu strică, pe calul Troii, voia să dovedească, că
răbdarea mamei, numai acolo se poate
ritului raţional; hoţii nu o desgroapă şi nu o potfura«. dânsul este neviolabil, adecă neataca
spera o desvoitare cât mai complectă
9. cultivarea în massă a pomilor Cine posede aceasta avere este bil, pentru cele-ce zilnic să întâmplă la
a copilului.
şi legumelor, etc. fericit şi spunerea: »N’ai carte, n’ai acest oraş cu magistrat regulat în ale
Tatăl şi mama înse trebue să in
Pe calea aceasta va spori grabnic parte«, ne convinge de aceasta. iregularităţilor.
fluenţeze în mod armonic asupra co
averea noastră naţională şi bunăstarea Prin şcoală omul învaţă de mic a D-1 primar din nou se silea dar
pilului lor. Ei să fie mai dinainte în
va lua locul neajunselor şi lipselor de azi. se cunoaşte pe sine, a înlătura aplică numai până la o vreme să facă, să
ţeleşi asupra mijloacelor de creştere şi
Să ne creştem deci fără amânare rile rele şi a practica pe cele bune; creadă unii membrii de comunitate, că
să nu se întâmple nici odată ca ceea-
specialişti pe terenul economic. ajuns bărbat în societate, contribue la pentru cele săvîrşite de subalternii săi,
ce aprobă unul să desaprobe celalalt.
(„R. E ."J s. fericirea semenilor săi, ajută pe neno el ca primar nu poate fi tras la răs
Adese-ori vezi în familiile noastre
rocit, luminează pe neluminat, înles pundere. Cu o vorbă se acoperea cu
tablouri ca acesta: Tatăl vrea să do imfalibilitatea papei, după cum foarte
Rolul familiei şi al şcoalei în jenească pe copil pentru o greşală oare neşte traiul prin felurite invenţiuni.
Unde nu e şcoală, omul este în nimerit i a obiecţionat un membru de
creşterea copiilor. care, mama însă, în loc de a se uni stare de animal; nu are familie, nu are comunitate.
cu tatăl şi a moralisa împreună pe
societate, nu are patrie; unde există Din programul, de alt-cum vast,
(Urmare şi fine). copil, ea îl ia sub mână sau la sinul
şcoale bine organisate, tronează armo amintim cele mai de însămnătate:
Căutând mai deaproape în fami său şi îi ţine parte la prostiile lui, dis
nia şi fericirea. S’a decis crearea unui post de ve
lie, vom găsi că »mama« este aceea trugând astfel intenţiunile bune ale ta
Sunt state, ca ţara Nemţească d. terinar orăşenesc cu salar de 2000 cor,,
cu care copilul vine în cea mai apro tălui. Copilul aruncând o uitătură spă-
ex., unde sunt numai 2— 3 la mie cari apoi bani de cuartir şi adause regula
piată şi nemijlocită atingere. * riată cătră tată îşi ascunde suspinând
nu ştiu carte, pe când la noi sunt 80 mentare. Aşa se vede, că părinţii ora
înainte de naştere copilul face, obrazul la sinul mamei. Nimic mai
la sută. şului uitară de bucuria ce-’i apucase
aşa zicând, chiar parte din mama sa, rău ca aceasta.
Câtă diferenţă! De aceea ne mi acum doi ani, când scăpară de fostul
de aceea ea are datorinţa încă de pe Copilul acesta, prin greşeala mamei,
ră lucrul Neamţului şi auzim adese ori: veterinar, căruia îi votase şi pensie mai
atunci de a se îngriji să-’l aibă sănătos. se va înstrăina din ce în ce mai mult
»Aste lucruri minunate trebue să fie mare, numai să scape de un consu-
După naştere copilul rămâne legat de tatăl său şi îşi va permite cele mai
aduse-din ţara Nemţească«. Adevărat ment superflu. Acum poate şicanaţi
de mama sa cu o legătură nu mai mari năsdrăvănii faţă de mama sa cea
este! De acolo ne vin cele mai mari de veterinarul de stat, în urma epide
puţin intimă, cu legătura iubirei. Ta bună şi părtinitoare.
maşinării şi lucruri, cari în ţara noastră miei de vite, ce există în jur de noi,
tăl lucrează mai departe de casă şi Pentru a ajunge la un resultat bun
nu se pot face. au nădejde că vor scăpa în viitor,
deci este mai puţin cunoscut şi iubit trebue deci, după-cum am spus-o, ca
In ţările acestea, omul scoate de având veterinarul propriu scump plătit.
de copil, mama însă se învârteşte în tatăl şi mama să lucreze în armonie,
pe un pogon cât scoatem noi de pe Cred D-lor, că el va putea scuti locui
casă şi copilul îi observă toate mişcă să nu se contrazică nici-odată unul pe
10, deşi la noi pământul e de 10 ori torii oraşului de asprele prescrise ale
rile, dela ea primind copilul întâiul aju altul.
mai bun ca al lor. legii veterinare? Amar se înşeală!
tor, pe ea o iubeşte mai întâiu şi mai Aceasta ar fi o scurtă ochire asu
Ei cumpără bălegarul cu kilogra Constatăm şi aci, că sănătatea
mult. pra creşterii în familie. Venim la al
mul şi-’l aduc cu vapoare din alte lumi; oamenilor în Orăştie costă, cu 2 medici
Ori-cine însă îşi însuşeşte calită doilea loc de creştere, unde se des
la noi stă bălegarul ani de zile înaintea academici, abea 1600 cor. pe când
ţile aceluia pe care îl iubeşte mai mult. chide mintea: şcoala.
casei şi nu-’l ridicăm decât în urma veterinarul va costa de două-ori atâta.
somărilor sau ameninţărilor făcute de Adecă şi mai mult. Oameni avem
Aşa şi este. Strămoşii noştri credeau timpuriu acest înger, această stea radioasă
autorităţi, şi atunci îl aruncăm la părău aproape 6000 ear’ vitele, de când cu
cel puţin în scrisul lor. Noi epigonii ? noi dela porţile orientului.
în loc să-’l punem pe ţarină. introducerea taxei de păşune şi ri
nu credem în nimic. Voi aveţi viitorul vos
O! moartea-i un chaos, o mare de stele Numai prin şcoală Românul va dicarea ei an de an, la o sumă nemai
tru şi acesta suntem noi înşine. Noif avem
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
de a vă mulţumi vouă existenţa de astăzi, ajunge şi el să facă minunăţiile Neam suportabilă, s’or redus la 1000 cu mic
O! moartea-i un secol cu sori înflorit
adecă noi suntem trecutul, trăim din munca Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. ţului, să recunoască însemnătatea bă cu mare.
voastră, din munca trecutului. Fi-vom în Din acest obiect pus la ordinea
Nimic mai adevârat. Moartea româ legarului, ca îngrăşământ pentru ogor,
stare să creăm la rândul nostru un viitor
pentru urmaşi ? Părerea poetului e negativă. nismului e un chaos, e o mare de stele. In să cultive sistematic pământul, şi să zilei, în ruptul capului, asemenea se do
această mare de stele — în istoria ţârei fie astfel fericit. vedeşte, că oraşul nu are oameni, cari
»Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim
noastre — întâlnim pe un Mateiu Basarab, «Poporul care să tragă seamă de interesele bine pri
marea cu valuri». La noi: »Toate’s praf.... Un înţelept zice:
Tudor Vladimirescu etc., cari sunt stele des
Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi». are cele mai bune şcoale, este cel din- cepute ale oraşului. Durere, de aceste
tul de frumoase. întâlnim pe lin M ih a iu
Dar culmea pesimismului apare în »Mor- tâiu dintre popoare« şi cele spuse mai se constată zilnic, cu toate că admi
Bravul, un adevărat Luceafăr. Şi viaţa ro
tua est».. Se analisăm puţin şi această fru sus adeveresc acestea. nistraţia costa anual 64000 cor. O sumă
mânismului? »0 baltă de vise rebele». Acei
moasă poesie făcută la 1871, ce de altfel nu Datoria deci, a ori-cărui Român aceasta, cu care a-i putea administra
ce au trăit pela 1866— 71 o ştiu aceasta
a putut fi deslegată până acum de nimeni.
prea bine, negreşit judecând rece. Dar şi tată de familie e să lucreze prin un comitat mai mic.
Că aci e vorba tot de România sau mai
oare svîrcolirile noastre de astăzi nu sunt toate mijloacele pentru răspândirea Cu introducerea veterinarului oră-
bine zis de Români, nu mai încape nici o
tot aşa? Mai mult. Moartea românismului « nesc nu vom câştiga nimic, pentru-că
îndoială. Poetul crede românismul deja culturii. Ori-ce Român să ştie « c e t i
e »un secol cu sori înflorit*. Secolul lui
s
aproape de peire, il compară cu moartea şi » c r i e «. Atunci vom zice că sun el, pe lângă plata cea bună, va avea
Mi r c ea şi Ş t e f a n este scris cu litere de.
unei june frumoase şi pe această temă crează tem cu putere înlăuntru şi în afară, a-se supune superiorilor dela comitat
aur în istoria omenirei chiar. In istoria na
frumoasa poesie. ţională un Mircea şi Ştefan e un soare fie-care. când în toată coliba vei afla pe Român şi altor organe speciale, fără de a
El îi vede sufletul candid prin spaţiu Viaţa românismului? »un basm pustiu cu cartea în mână. dispune oraşului după plac cu el.
cum trece, vede românismul dispărând şi şi urît». După-cum Mântuitorul a zis odi Veterinarul actual plătit dela stat
• Privesc apoi lutul rămas.... alb şi rece».
(Va urma). I. S. O RD EAN . nioară: «Lăsaţi pruncii să vină la mine, sau comitat tot aceea slujbă o împli
Noi vedem punctele şi cari nu înseamnă
căci a unora ca aceştia este împă neşte, ear’ ce să ţine de unele taxe
alt-ceva decât pământul locuit de Români,
răţia cerurilor«, tot aşa şcoala strigă: mari, ce poate le încazează, se poate
rămas după-ce a dispărut sufletul. Poetul
se întreabă pentru-ce a murit însă aşa de «Părinţilor! L ă s a ţ i - v ă c o p i i i să vi afla remediu.