Page 1 - Activitatea_1902_09_35
P. 1

Anul  II.                                              Or ăst ie,  ii  Septemvrie  n.  1902                                                              Nr.  35



               INSERŢIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
                                     ĂCIIYITĂIEA                                                                                                                4  coroane.
         se  plătesc  cu  preţuri  foart ■                                                                                                              Pe  an  6 cor.  pe  1ji  an  3 cor.
                   reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
         Manuscriptele sunt a seadresa
         redacţiei  şi  acelea  nu  s6  îna­                                                                                                            P entru  Rom ânia  şi  străinătate:
                   poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

         Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani.



            EDITOR,  PRO PRIETAR  ŞI  ŞEF-RED AC TO R:                                                                                               REDACTO R  RESPO N SABIL  :
                                                                         A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
              D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                         Menirea  artei  e  minunată.  Ea  are     Numai  acela  se  poate  numi  ar­ inspirându-se  de  natură  şi  deschizând
                                                    darul  de-a  vărsa  lumină,  de-a  răspândi  tist,  care  e  capabil  a  ne  face  impre-  poarta  limbilor  moderne.
           Arta  si  adeverul.                      cultură,  de-a  oferi  plăceri  intelectuale;  siunea  să-’l  ci'edem.  Şi  nu  credem    Trei  secole  a  domnit  şcoala  nouă,

                        y                           de-a  ne  face  să  cunoaştem  mai  bine  decât  pe  acela,  care  ne  convinge,  că   afirmându-se  în  deosebi  în  pictură  şi
                                                    frumosul,  se  despreţuim  urîtul;  să  ad­ presintă  adevărul.
              S)iscursu[ preş.  Ipsif  Vufcatt                                                                                           în  poesie.  Apoi  s’a  ivit  părerea,  că
                                                    mirăm  ce-i  bun  şi  să  ne  ferim  de  ce-i   Numai  acela  ne  cuprinde  inima  şi  nici  vederile  ei  nu  îndeplinesc misiunea
         la  deschiderea  adunării  generale  din  Bistriţa
                                                    rău,  să  ne  închinăm  moralei  şi  să  ne   mintea;  numai  acela  ne  imprimă  felul  artei,  că  nici  principiile ei  nu represintă
         a  Societăţii  pentru  crearea unui  fond  de  tea­
                                                    îngrozim  de  păcat.                      său  de  cugetare; numai lui  ne închinăm  destul  de  fidel  adevărul.
             tru  român,  în  7 Septemvrie  n.  1902.
                                                         De-aceea  îşi  îndeplineşte  misiunea   cu  devoţiune;  numai  el  poate  să  ne     Şi  s’au  afişat  alte  vorbe  conducă­
                                                    prin diverse  forme.  Ea instruiază  şi  clă­  domnească  sufletul;  numai  el  este  ar­  toare.  S’a zis,  că  menirea  adevărată  a
                 Domnilor  şi  Doamnelor/           deşte  şi  distruge,  laudă  şi  dojeneşte,  tistul  nostru.
                                                                                                                                         artei este  de-a presintâ  viaţa într’un  co­
              Dacă studiem artele,  vedem,  că ele  recompensează  şi  pedepseşte,  învie  şi      Căci  el  tâlcueşte  ceea-ce  şi  noi  lorit  idealist.  Şi  s’a  arborat  steagul  ro­
         toate  au  acelaşi  scop,  de-a  reproduce  omoară,  totdeauna  servind  acelaşi  scop   simţim,  plânge  ceea-ce  ne  doare  şi  mantismului.
         vieaţa.  Reproducerea  reuşeşte  cu  atât  moral,  totdeauna  susţinând  adevărul.   cântă  ceea-ce  ne  înveseleşte,  —  cuge­      Acesta  şi-a  adunat  mulţi  aderenţi,
         mai  perfect,  cu  cât  ea  ne  presintâ  mai   Artistul,  representantul  artei,  este   tarea,  inima,  lumea  lui  —  este  şi  a   căci  eleganţa,  fineţa,  tonul  ales,  ma­
         fidel  aparinţa  realităţii.  Stăruinţa  prin­ apostolul propagator al adevărului. Gura,   noastră.                             nierele  distinse  au  fermecat  lumea.  A
         cipală  a  artelor  trebue  se  fie  dar’  ob­ lira, penelul, dalta, mintea şi inima,  cree-   Numai  ce-i  al  nostru  ne  intere­ şi  domnit  multe  veacuri  în  toate  ar­
         servarea  şi  copiarea  cât  mai  adevărată  rul,  care  plămădeşte  şi  mâna,  care  în­  sează,  numai  bucuriile  si  durerile  noas-  tele.  Dar  în  serviciul  idealismului,  el
         a  evoluţiunilor  vieţii;  prin urmare sufle­ deplineşte,  au  să  stea  vecinie  în  servi­  tre  le  simţim,  numai  aceia  sunt  artiştii  se  departă  din  ce  în  ce  mai  mult  de
         tul  conducător  al  tuturor  artelor  este  ciul  adevărului.  El  nu  poate  se  mintă   noştri,  cari  au  darul  şi  curagiul  a  le  realitate  şi  prin  exagerările  sale  desfi-
         adevărul.                                  nici odată,  presentând  drept  adevăruri
                                                                                              interpreta,  căci  numai  ei spun adevărul. gură  adevărul.  Aceasta  a  produs  o
              Constatând  aceasta,  din  capul  lo­ nişte  născociri  deşuchiate,  căci  în  mo­   In  toate  timpurile,  cultul  căruia  reacţiune,  care  trezită  din beţia  roman­
         cului  putem  să  enunţăm  conclusiunea,  mentul  în  care  publicul  le-ar recunoaşte,   s’au  închinat  fruntaşii  artei,  a  fost  ade­ tismului  enervat,  striga  să  se  deschidă
         că  numai  acel  product  al  minţii  ome­ ar  rîde  de  el  şi  l-ar  doborî  de  pe  pie­
                                                                                              vărul,  căci  au  ştiut,  că  acesta  este  o  uşa salonului parfumat, să între aer curat,
         neşti  este  o  operă  de  artă,  capabilă  a  destalul  de  artist.                 putere  dumnezăiască, singura care poate  să  vadă  oameni  veritabili  nu  păpuşe,
         impresiona  generaţiunea  actuală  şi  a        Poetul,  care  vrea  să fie- bardul  na­
                                                                                              să  le  imprime  vecinicia.                viaţă  reală  —  nu  închipuită,  să  piară
         susţinea  critica  posterităţii,  care  repre-  ţiunii sale, nu  poate să  cânte, decât ceea-
                                                                                                   Au  urmat  veacuri  după  veacuri  şi   minciuna  şi  să se restabilească adevărul.
         sintă  adevărul.                          ce frământă cugetarea poporului seu, căci
                                                                                              s’au  produs nenumărate  opere  de  artă,       Şi  numai  decât  s’a  proclamat  na­
              Minciuna,  pe  ori ce  teren,  trăieşte  dacă  lira  lui  ar întona  nişte  sentimente
                                                                                              dar  din  toate  nu  s’au  conservat  poste­ turalismul,  care  vestea  triumfător  pre­
         şi se  răsfaţă  o  zi  două,  apoi,  dată  de  străine  sângelui,  din  care  se trage,  n’ar
                                                                                              rităţii  decât acele,  cari au  fost  inspirate  tutindeni,  că  vieaţa  trebue  reprodusă
         gol,  se  risipeşte  şi  dispare  în  mijlocul  mai  representa sufletul  aceluia şi  neamul
                                                                                              de  adevăr,  căci  numai  ele  au  vieaţă  întocmai cum este,  căci  ori-ce  omisiune,
         hohotelor;  astfel  şi  obiectele  de  artă  seu  l-ar huidui,  ca pe  un  simbriaş  plătit.
                                                                                              vecînică.                                  ar  fi  o  falsificare a  adevărului.
         înţoţonate  şi  sulemenite,  atrag  câtva       Autorul  dramatic,  care  şi-ar  per­
         timp  atenţiunea lumii  curioase,  apoi stu­ mite  a  călca  în  picioare  psyihologia  şi   Iată  pentru-ce  tragediile  elene  şi   Stăruinţa  de-a  executa  acest  prin­
         diate  mai  înadins,  lipsa  de fond  real ese  ne-ar  aduce  pe  scenă  caractere  nena­  după  mii  de  ani  mai  stau  încă  şi  as­ cipiu,  a  avut  însă  drept  urmare  o  ex­
                                                                                              tăzi în picioare;  iată  pentru-ce  creeaţiu-  travaganţă,  care  nu  mai  ţinea  cont  de
         la  iveală  şi  admiraţia  trece  în  dispreţ. turale  şi  ciocniri  dramatice  imposibile,
              întocmai  cum  toate  instituţiunile  ar produce  o  lucrare  fără  valoare.    nile  marelui  Shakespeare  au  să  tră­ bunul  gust,  de  cuviinţă,  de  morală,  de
         mari  omeneşti  au  legile  lor  fundamen­      Romancierul,  care  ne-ar  înjgheba   iască  pentru  totdeauna.                 marginile  până  unde  poate  să  străbată
         tale  şi  organice,  pe  cari  toţi  oamenii  un  subiect  în  lipsa  de  cunoştinţă  a  is­             *                      arta.  Dorind  să  fie  cât  mai  reali  şi
                                                                                                                                         originali,  adepţii  acestei  şcoale  căutau
         trebue  să  le  păzască,  —  astfel şi artele,  toriei  sau  a vieţii  sociale  moderne,  care   Adevărul  însă  n’a  fost  acelaşi  în
         expresiunea  cea  mai  sublimă  a  geniului  ne-ar  zugrăvi  figuri  istorice  cu  dreprin-   toate  timpurile  şi  la  toate  popoarele.   înadins  să  presinte  partea  cea  mai
         omenesc,  se întemeiază  pe anumite  legi,  deri  din  epoca  actuală,  care  ne-ar  în-   A  trecut  şi  el  prin  mari  schimbări.   urîtă  a  vieţii  şi  se  întreceau  întru  a
         dela  cari artistul  nu se poate  abate nici­ fira  în  saloane  conversaţie  obicinuită în   Ceea-ce  odată  s’a considerat drept  dog­  scoate  la  lumină  numai  murdăriile  ei.
         odată,  la  cari  trebue  să  ţină  neclintit.  popor:  n’ar  stîrni  decât  rîsul  nostru.  mă  vecînică,  mai  târziu  s’a  detronat  şi   Acest  exces  a  compromis  şcoala.  Bu­
         Aceste  legi  au  drept  temelie  a  lor        Pictorul  care  ne-ar  pofti  să-i  ad­  în  locu-i  s’a  înălţat  alt  principiu,  alt   nul  simţ  al  publicului  s’a  disgustat.
         adevărul.                                  mirăm  tabloul,  a  cărui  concepţiune  e   adevăr,  care  la  rândul  său  iarăşi  a fost   Astăzi  ne aflăm  in  ajunul de-a  ne  reîn­
              Adevărul!  Eată  condensat  într’un  forţată,  la  care  a  abusat  de  colori  sau                                        toarce  la  vechiul  adevăr,  care  se  fe­
                                                                                              distrus,  spre  a  face  loc noului  curent,
         cuvânt  întregul  codice  al  legilor  artei. care  n’are  aer:  de  sigur  şi ar  atrage   noului  adevăr.                     reşte de  ori-ce  exagerare şi care susţine,
              Acest singur cuvânt ajunge, pentru-  condamnarea  tuturora.                                                                că  menirea  artei  este  de-a  răspândi
                                                                                                   Astfel s’au perândat diferitele şcoale   gustul  adevăratului  frumos.
         ca  artistul  să  ştie,  care e datoria  sa,  în   Sculptorul,  care  din blocul  de  pia­
                                                                                              artistice,  cari  au  produs  o  mulţime  de
         ce  direcţiune  are  să  plece  şi  cum  tre­ tră  ne-ar  ciopli  nişte  figure  şi  grupe                                                          *
                                                                                              opere  de  artă,  geniale  şi  şubrede,  ad­
         bue  să  muncească.                        certate  cu  anatomia,  n’ar  fi  decât  un
                                                                                              mirabile  şi  ridicole,  grandioase  şi  schi­
              Cuvântul  acesta  cuprinde  o indica-  cârpaciu.                                                                                Noi  Românii,  cari  nu  ne-am  putut
                                                                                              lode,  însă  toate  menite  a  dărîma  nim­
         ţiune  lămurită,  un  program  bine  stabi­     Oratorul,  care  la  tribună,  pe  ca­                                          da  partea  de  conlucrare  la aceste  evo-
                                                                                              bul  celor  de  mai  nainte  şi  de-a  stabili
         lit,  un  plan  de  muncă  precis  codificat. tedră  şi  în  amvon,  vestind  evangelia                                         luţiuni  ale  culturei  omeneşti,  n’avem
                                                                                              nouă  regule  de  arte,  de-a  introduce
              Cuvântul  acesta  e  soarele,  care  îi  dreptăţii  şi  a  luminii,  ar  vrea se îmbete                                    nici  să  îndurăm  perderi,  nici  să  notăm
                                                                                              nouă  principii  de  adevăr.
         luminează  calea,  pământul,  care  îl  hră­ ascultătorii  numai  cu  nişte  frase  sforăi­                                     câştiguri.  Ne  aflăm  însă  în  favorabila
                                                                                                   Classicismul  începu  a  strînge  pu­
         neşte  şi  aerul,  care  îl  împresoară  în  toare  şi  fără  miez,  n’ar  avea decât nişte                                     situaţiune,  că  din păţăniile altora  putem
                                                                                              terea  de  creare  a  artistului.  Geniul
         dumnezeeştile  momente de inspiraţiune. succese  vremelnice,  după  cari  lumea                                                 să  ne  scoatem  conclusiunile.  Aceste
                                                                                              încătuşat  reclama  libertate  mai  mare
              Arta  este  o  scânteie  a  divinităţii  desmetecită  l-ar  despreţul.                                                     ne  învaţă  de  ce  să  ne  ferim  şi  ce  să
                                                                                              fantasiei  sale,  ca  să-’şi  poată  desvolta
         vecinie  adevărate.  Ea  are  menirea  de       Artistul  dramatic,  care  ar  îngâna                                           urmăm; aceste  ne arată  cum  să  tragem
                                                                                              mai  deplin  talentul, ca să poată  exprima   prima  brazdă  în  ogorul înţelenit  al ar­
         a  aprinde  aici  pe  pământ  focul  sacru  cuvintele  în  loc  să  vorbească  şi  el
                                                                                              mai  perfect  ceea-ce  simte,  ca  să  poată
         al  sentimentului  divin,  care  înalţă  pe  ca  lumea,  care  ar  declama  unde  nu                                            telor,  ca  munca  să  ne  fie  rodnică  şi
                                                                                              representa  mai  fidel  adevărul.
         om  şi-i  deschide  orizonturi  mai  largi,  are  decât  să  converseze,  care  ar bâlbăi                                       ca  roadele  muncii  să  rămână trainice.
         unde,  lipsit  de  micile  griji,  uită  par’că  ca  papagalul  unde  ar  trebui  să  fie plin   S’a  zis,  că  restricţiunea  clasică,   Lumina  minţii  e  adevărul,  zice
         ce  este,  se  desfăteazâ  îr.  univers,  ad­ de  simţire,  care  ar  striga  necontenit:   punând  stavilă  talentului, e  păgubitoare   vorba  veche.  Adevărul  are  să  ne  fie
         miră  frumuseţile  naturii  şi  creaţiunile  ar  provoca  fluerâturi.                pentru  progresul  artistic,  deci  trebue   facla  conducătoare  în  întunerecul  ce
         minţii  omeneşti,  se  bucură  de  atâtea      Adevărul  e  sufletul artistului.  Fără   înlăturată.                            voim  se  străbatem.  Lumina  lui  ne  va
         minuni  necunoscute  şi  se  simte  fericit,  acesta  el  nu  poate  să  trăiască.  Fără   Şi  s’a  format  o  direcţiune  nouă,  desluşi  calea  cea  bună,  calea  valorii
         că  trăieşte.                             acesta  el  nu  mai  este  artist.         care  şi-a  dat  numele  de  Renaissance, reale.
   1   2   3   4