Page 2 - Activitatea_1902_09_35
P. 2

Pag.  2.                                                              A C T I V I T A T E A                                                                Nrul  35  •


                   Adevărul  e  isvorul  puterii  de  vi­     Se  ne închinăm  şi  noi acestei  mari  vin sub ateagurile sale.  Ridicarea aceasta  ca  remuneraţie  unui  bărbat  cu  influinţă  la
              eaţă,  focul care ne aprinde curagiul,  scu­  puteri!  Să  arborăm  pe  toate  terenele  se  face  prin  propagarea  eternului  fru­  alegere,  pentru  care  sumă  mai  târziu  Măne­
              tul  care  ne  apără  lucrarea,  farmecul   activităţii  noastre  steagul  adevărului.  mos,  acărui  temelie  este  —  adevărul.   guţiu  a  făcut  proces.
              care  atrage  apreţiarea obştei şi  cuvântul   Şi  sub  steagul  acesta să  enunţăm drept                *                           Ajuns  protopop  nisuinţa  lui  principală
                                                                                                                                              se  vede  a  fi  fost  să-’şi  facă  avere,  spre  care
              care  ne  deşteaptă  conştiinţa  mândriei.  credeu  al  nostru,  că  numai  acela  este   Vă  salut,  domnilor  şi  doamnelor!
                                                                                                                                              scop  s’a  vîrît  şi  agent  al  «Albinei».  In  jos,
                   Priviţi  cât  de  senin  se  presintă  ’n   un  om  de  valoare,  care  propagă  ade­ Şi  deschid  adunarea  generală.     tiranul  cel  mai  neîmpăcat,  dovadă  arătarea
              lume  omul  inspirat  de  adevăr!  Faţa    vărul ;  numai  un  astfel  de  om  poate  fi                                        credincioşilor  din  Murăs-Sângiorgiu,  cari  s’au
              lui  e  radioasă,  ţinuta-i  deamnă.  El  nu   un  respectabil  cap  de familie,  un  vred­                                     plâns,  că  cu  revolverul  în  mână  i a  alungat
              şovăe,  căci  are  fixată  credinţa  sa;  nu   nic  luptător  al  căuşelor  publice,  un  va­  DESTITUIREA  PROTOPOPULUI        din  curtea  parochială,  când  aceştia  au  cerut
                                                                                                                                              admiterea  parochului  lor  la  funcţie,  în  sus
              se  ’ncurcă, căci nu trebue să născocească;   loros  om  de  ştiinţă  şi  un  bun  artist.  Nicolau  Maneguţiu.
              nu  tremură,  căci  nu  se  teme  de  ni­       Dacă  pe  toate terenele vieţii  noas­                                          faţă  cu unii  lirguşitori,  faţă cu  alţii  impertinent.
                                                                                                                                                   Pus  în  cercetare  disciplinară  pentru  a-
              meni.  Cu  fruntea  ridicată,  el  stă  ne­  tre  numai  acela  poate  fi  un  om  meri-
                                                                                                        După  cele  publicate  în  o  parte  a  zia­  busuri  grave  şi  malversaţiuni  de  bani  publici,
              clintit;  atacuri  nu-1  doboară,  ură  r.u-1   tos,  care  serveşte  adevărul,  —  cu  atât
                                                                                                   risticei  noastre,  dar’  mai  ales în  ziarele  streine   încă  în  şedinţa  plenară  din  August  1897,  sub
              striveşte,  invidie  nu-1  nimiceşte.  El  pri­  mai  vertos  avem  să  pretindem  postu­  în  mod  tendenţios  de  a  seduce  opiniunea   presidiul  răposatului  metropolit  Miron,  s’a
              veşte  toate nepăsător, sigur de învingere.  latul  acesta dela  cei-ce  vreau  să  treacă  publică,  publicul  nostru va  fi  aşteptat de  bună   decretat  suspensiunea  lui  dela  oficiu.  Acea
                   Cât  de  fericit  este  un  astfel  de   drept  representanţi  ai  noştri  în  arte,  samă  să  afle  şi  din  jurnalul  acesta,  ori  din   sentenţă  atunci  nu  s’a  executat  parte  din
              om!  Vieaţa  lui  se  străcoară  în  linişte,   căci  ei  au  să  ne  reproducă sufletul,,cu­  alt  isvor  autentic  adevărata  stare  a  lucrului;   causă, că asupra lui  Măneguţiu  intraseră,  parte
                                                                                                   şi  dacă  noi  am  întârziat  cu  informaţiunile   întrau  acusaţiuni  nouă,  cari  earăşi  trebuiau
              gânduri  posomorite  nu i  încreţesc  frun­  getarea  şi  tot  ce  avem  mai  intim.
                                                                                                   noastre  exacte şi  autentice,  causa  îşi  află  ex­  cercetate,  parte  pentru-că  în urma  admonieri-
              tea,  griji  supărătoare  nu-i  tulbură  se­   Să  ridice  dar  în  inimile  lor  altar
                                                                                                   plicarea  în  împrejurarea,  că  destituitul  proto­  lor  ce  se  dedeau  dela  locul  competent,  la
              ninul  cugetării,  mulţumirea  siguranţei   adevărului  toţi aceia,  cari simt  în cererii,   pop  a  înaintat  protest  contra  decisului  con-   consistor  erau  şi  oameni  de-aceia,  cari  mai
              îl  face  vesel.  Sărac,  el se  simte  bogat;   lor  arzend  focul  sacru  al  creării  artis­ sistoriului  archidiecesan la  consistoriul  metro­  sperau  îndreptarea  lui.  Se  vede  însă,  că  şi  la
              mic,  îi  pare  că este mare; slab,  se crede   tice.  Adevărul  să  le  fie  tarul.  Să  nu  politan,  care  întrunindu-se  în  zilele  trecute,   Măneguţiu  s’a  adeverit  proverbul:   «lupul
              puternic.                                 vază,  să  nu  auză,  să  nu  simtă,  să  nu   am  crezut,  că  cu  o  cale  să  putem  comunica   îşi  schimbă  părul,  dar’  nu  şi  năravul*.
                                                                                                   şi  verdictul  acestui  for  suprem  bisericesc.  Arătările  contra  lui  despre  abusurile  ce
                   Starea  aceasta  sufletească  se  o-   telcuiasă  decât  ce-i  adevărat.  Numai
                                                                                                        Mai  înainte  de  toate  onoratul  public să   le  săvîrşia  în  nefericitul  tract  al  M.-Oşorheiu-
              glindează  prin  entusiastele  versuri  ale   acesta  e  vrednic  de  ei,  numai  acesta                                        lui  devenind tot mai  dese,  consistoriul  înainte
                                                                                                   iee  la  cunoştinţă,  că  N.  Măneguţiu a fost des­
              profundului  nostru  Eminescu.-           are  dreptul  să-’şi  reclame  loc  în  lumea   tituit  în  virtutea  unui  proces  disciplinar,  pus   cu  trei  ani,  —  ear’  nu  cum  se  zice,  după  a-
                                                        artelor.                                   în  curgere  contra  lui,  înainte  de  aceasta  cu   pariţia  pamfletului,  —  pe  timpul  vacanţei
                   Sunt numai  mândru,  mândru  că  pot  fi                                                                                   scaunului  archiepiscopesc,  a  reluat  firul  pro­
                                                             Dacă  activitatea  noastră  artistică  cinci  ani,  şi  aserţiunea,  că  consistorul  archi­
                   Aşa  cum  alţii  nu-s.  Ei  slabi,  eu  tare;                                                                              cesului  lui  disciplinar  dela  1897.
                                                        va  produce  numai  un  grăunte  de  ade­  diecesan  a  comis  act  de  răsbunare  contra
                   Ei  mint  —  eu  adevărul  spun,                                                protop.  Măneguţiu  pentru  broşura-pamflet     Dela  publicarea  sentinţii  şi  până  asi: zi
                   Căci  nu  mă  tem  de  ale  lui  urmări.  văr,  lumea  ne  va  observa  şi  are  să
                                                                                                   publicată  în  luna  lui  Iulie,  este  neadevărată,   au mai întrat vre-o  30 de  arătări pentru  înstrei-
                                                        stea  de  vorbă  cu  noi,  ca  să  ne  pu­
                   E  mândru  poetul  şi  se  crede  mai                                           precum  se  va  vedea  din  cele  ce  urmează.  nări  de  bani  publici,  pentru jurăminte strîmbe
                                                        tem  afirma  idiomul.                                                                 şi  pentru  alte fărădelegi,  cari  nu se pot spune.
              tare  decât  alţii,  căci aceia n’au  curagiul                                            Archivul consistorial este deplină dovadă,
                                                             Stabilirea  adevărului însă  trebue să  că  încă în  anul  1886  fiind  paroch  în  Poiana-   Procesul  s’a  purtat  după  toate  formele,
              a  spune  adevărul  şi mint,  dar el îl poate
                                                        se  facă  cu  multă  băgare de seamă,  căci  Sibiiului,  Măneguţiu  a  fost  suspins  dela  ofi­  fâcându-se  mai  întâiu  cercetările  de  lipsă  la
              mărturisi,  căci  nu  se  teme  de  urmări.                                                                                     faţa  locului,  şi  constatându-se  mulţime  de
                                                        nu  toate  ce  par adevărate sunt  aceleaşi   ciu  pentru  lucruri pe  cari,  om  ce  se  respectă,
                   A  spune  adevărul,  este  dar  o  vir­                                         nu  le  poate  pune  pe  hârtie,  ear’  publicarea   abusuri,  brutalităţi  şi  malversaţiuni,  pe  basa
                                                        în  realitate;  multe  n’au  decât  aparinţa
              tute,  o  tărie,  un  titlu  de  mândrie,  —                                         acestor  lucruri  s’ar  putea  face  numai  dacă   acestora  fiscalul  consistorial  a  făcut  acusa,
                                                        amăgitoare,  altele au criterul  adevărului,                                          Maneguţiu  răspunsul,  cela  replica,  acesta  du­
              căci  numai  acela cutează să-’l  profeseze,   le  lipseşte  însă  valoarea  morală.  am  fi  constrînşi.  Decisul  acesta  de  suspen-
                                                                                                   siune  s’a  adus  sub  presidiul  actualului  epis­ plica,  până  ce  a  urmat sentenţă  de  destituire
              care  are  un  caracter  nepătat,  care  nu                                                                                     din  Iunie  a.  c.,  lăsându-’i-se  dreptul  de  ape-
                                                             Artistul  are  să  fie  condus  de  un  cop  al  Caransebeşului,  pe  atunci vicar archie-
             se  teme  de  nimic.                                                                  piscopesc,  Nicolae  Popea.  Simulând  îndrep­  laţiune  extra  dominium  la  consistoriul  me­
                                                        sentiment  estetic,  care  să-i  determine
                   Cel-ce  nu  spune  adevărul,  este un   fantasia,  arătându-i  ce  poate  şi  ce  nu   tare  câţiva  ani,  In  mare  lipsă  de  alţi  concu­  tropolitan,  de  care  s’a  şi  folosit  prin  protes­
             om  slab,  lipsit  de  propria  voinţă,  de   poate  să  reproducă.  El  are  să  exa­  renţi, a fost  instituit  administrator protopopesc   tul  înaintat.
                                                                                                                                                   Dovada  cea  mai  eclatantă  despre  vino­
             compătimit.     El  sau  voeşte  a  seduce   mineze  toate  cu  deamănuntul,  să  le   în  Murăş-Oşorheiu.  înainte  de  a  eşi  din  pa-   văţia  lui  şi  despre  purcederea  corectă  a  con-
                                                                                                   rochie  a  stors  dela  colegii  sei  parochi  din
              pe  alţii  sau  nu cutează  a fi  sincer,  căci   supună  unei  critici  riguroase  şi  să  nu  Poiana,  nişte  înscrisuri  prin  cari  a  intenţionat  sistoriului  archidiecesan  e  şi  faptul,  că  supre­
             are  la  activul său  păcate cari  îl  opresc.                                        a-şi  asigura  pe  lângă  venitele  din  Murăş-  mul  nostru  for  metropolitan,  constătător  în
                                                        ne  dea  decât  rodul  acestui  studiu.  Nu
                   Omul  cinstit  nu  minte.  In  fami­  numai  are  dreptul  acesta,  dar  i-se  şi   Oşorheiu  şi  cele  din  Poiana.  Din  transacţia  majoritate  din  membrii  din  diecesele  sufra-
             lie  şi  în  vieaţa  publică,  el  mărturiseşte   impune.  întocmai  cum  în  vieaţă  nu   aceasta  nepermisă  s’a  născut  între  el  şi  pa-  gane,  a  Aradului  şi  Caransebeşului,  în  frunte
                                                                                                                                              cu  Prea  Sfinţitul  Domn  Episcop Nicolae Popea
             vecinie  adevărul.   Nimic  nu-’l  abate,   toţi  oamenii  pot să  fie  primiţi  în  o bu­  rochii  seduşi  proces,  care  s’a  terminat  numai
                                                                                                   anii  trecuţi  la  Curia  regească,  în  favorul  pa­  în  unanimitate  a  respins  protestul.
             nici  glorie,  nici  bani,  nici  persecuţiune.  nă  societate  şi  nu  toate  faptele  se  pot   rodiilor  năpăstuiţi,  fiind  el respins  cu  preten-   Din toate câte s’au scris in  această  odioasă
                   Numai  acele  familii  sunt  fericite,   reproduce  în  publicitate,  căci  bunul  siunea  sa,  dar’  causând  sărmanilor  parochi,  chestiune  unicul  adevăr  e  numai faptul,  că  la
             numai  acele popoare  au  viitor,  în  frun­  simţ  s’ar  revolta:  astfel  şi  pe  terenul  cu  copii  la  şcoală,  spese  enorme.  Acest  act  luarea  oficiului  dela  el,  exmişii  consistoriali
             tea  cărora  stau bărbaţi pătrunşi  de  ade­  artelor  numai aceea se poate  representa,   ruşinos  şi  condamnabil  numai  un  Măneguţiu  au  fost  siliţi  a  se  folosi  de  asistenţa  orga­
                                                                                                   a  fost  în  stare  să-’l  facă.  Despre  abusurile  nelor  civile,  însă şi aceasta numai  din  motivul
             văr;  căci  aceştia  sunt oameni cu  carac-   ce  bunul  gust  aproabă.
                                                                                                   săvîrşite  de  el  cu  ocasiunea  alegerii  de  pro­ că  Măneguţiu  la  publicarea  sentenţei  a  de­
             tăr  curat,  cari  cultivând  adevărul,  să­    Arta,  ca  răspânditoarea  bunului
                                                                                                   topop,  ajunse  la  cunoştinţă  numai  după  în­ clarat categoric,  că el  nu  cunoaşte consistoi iu,
             desc  în  neamul  lor  o  putere  morală  şi   gust,  nu  se  poate  coborî  în  noroiu,  —■   tărire,  deocamdată  amintim  numai  procesul  şi  nici  un  fel  de  autoritate  bisericească,  şi
             reală,  puterea  cea  mai  tare.           ci  are  să aredice la  sine  pe toţi  cei-ce  despre  suma  de  500 fl.  dată,  precum  se zice, nici  nu  se  supune  aceleia.


                    JFOIŞOARA__                         teau  bombe  şi  multă  moarte  tăceau  în  ar­ Toţi  îl  lăudau,  toţi  îl  respectau,  căci  unde   îi  părea,  că  aude  glasul  falnic  al  lui
                                                                                                   fusese  lupta  mai  înverşunată,  acolo  îl  găseau  Mirabeau,  îi  părea,  că  vede  regimentele  din
                                                        mata  franceză.
                    *                                        Se  părea  peste  putinţă  să  fie luat, când   bătându-’şi  toba  şi  strigând  pe  luptători.  Marseille  sosind la  Paris  cu  steaguri  şi  cu
                                                                                                                       *
                                                        în  culmea  desperării  sosi  Napoleon  cu  stea­            *  *                    tunuri,  apoi  câmpul  de  luptă,  pe  Germani,
                        TOBOŞARUL                       gul  în  mână.                                  Trecuse  multă  vreme de  atunci.  Fran­ Englezi  şi  Ruşi  luptându-se  de  moarte  şi  în
                                  î                                                                cia  avu  multe  răsboaie,  trecu  prin  multe  şi  sfîrşit  căzând  toţi,  sub  înfricoşatele  tunuri  şi
                               DELA                          —  »Grenadiri înainte»,  zise el  şi  grena-   prin  mari  schimbări.  Intr’o  vreme  ajunse  arme  ale  strălucitului  împărat  francez.
                                                        dirii  plecară.
                  PODUL  ARCOLE                                                                    imperiu  şi  ca  un  soare  strălucea  gloria  nou­  Mai  târziu  gândi  la  el,  când  era  pe
                                                             Şi  pe  când  se  făcea  noua  încercare, un
                                                                                                   lui  împărat  Napoleon  în  toate  părţile.  Eu­ câmpul  de  luptă  în  Italia,  când  bătea  toba
                                                        mic  toboşar  atrăgea  atenţiunea  tuturor.  îna­
                                                                                                   ropa  întreagă  ducea  groaza  lui.       la  podul  dela  Arcole,  când  fii  decorat  de
                                                        inta  cu  curaj  spre  pod  şi  neîncetat  bătea
                  In  Francia  trăia  Napoleon  Bonaparte,                                              Dar’  câţi-va  ani  în urmă, căzh puternicul  generalul  şi  lăudat  în  toate părţile.  Da,  aşa
                                                        toba.  Striga,  chema  soldaţii,  le  vorbea  de
             strălucitul  general,  consul  şi  mai  târziu  îm­                                  imperiu  şi  marele  monarch,  se  schimba  totul  era  atunci I  Dar  din  vremurile  acelea  multă
                                                        datoria  lor,  să  învingă  pe  duşmani şi să scape
             părat  francez.                                                                       şi  muriră  prin  răsboaie  zeci  de  mii  de Fran­ apă  a  trecut  pe  Seina  şi  multe,  foarte  multe
                                                        ţara.  Şi  din  ce  vorbea,  din  ce  striga,  se  în­
                  Se  decisese  campania împotriva Austriei                                       cezi.  Dar’  toboşarul  dela  podul  Arcole,  mi­ s’au  schimbat 1..  Acum  e  uitat  de  toţi,  s’au
                                                        sufleţea  tot  mai  mult;  ear’  la  chemările  lui
             şi  trupe  întregi  plecau  din  Francia  cântând                                    cul  toboşar  lăudat  şi decorat, mai  trăia  încă! uitat  lucrurile  vechi  şi...  cine  mai  gândeşte
                                                        şiruri  întregi  plecau  însufleţite.
             înflăcărată  «Marseillaisă»  şi  purtând  steagu­                                          Intr’o  zi,  multă  vreme  în  urmă,  după   la el f  A îmbătrânit, e  slab,  căzut  şi  singur şi în
                                                             Lupta  era  îngrozitoare.  Se auzeau  răc­
             rile  glorioase,  tricolorul  falnic,  pe  care  cu                                  întâmplarea  atâtor  schimbări,  micul  toboşar   curând  o  să moară.......Nejelit  de  nimeni,  arun­
                                                        nete  şi  strigăte  în toate părţile, se auzea micul
             glorie  îl  ducea  strălucitul  Corsican  în  toate                                  era  la  preumblate,  gârbovit  de  ani,  cărunt,  cat cine ştie unde... căci cine o să plângă, ori  să
                                                        toboşar  încurajând  neîncetat  pe  cei din  jurul
             părţile.                                                                             slăbit.  Şi  cum  trecea  liniştit  pe  stradele Pa­ îngrijească  pe un  biet bătrân ?  Oare  n’ar fi  fost
                                                        lui,  în  vreme-ce  toba  îi  răsuna  mereu.
                  Câmpul  de  luptă  era  în  Italia.                                             risului,  pe  stradele  acelea  strălucite  şi  pline  mai  bine,  gândi el  atunci, să  nu  fi  fost soldat,
                  Ajunşi  acolo,  după  câtă-va  vreme  lup­  Şi....  iată,  încă  o sforţare  şi  steagul fran­ de  lume,  îşi  aduse  aminte  într’un  rînd  de   să-’mi  fi  luciat  ogorul meu, să  fi  avut  acuma
             tele  se  începură.  Răsunau  trîmbiţele,  sunau   cez  era  pe  podi  In  locul  tunurilor  răsuna  tinereţea  lui,  de  vremurile  trecute.  soţie,  copii,  cari  să  mă  îngrijească  la  bă­
             dobele,  sgomote  de  arme  şi  strigăte  de  des­  acum  sgomotoasa  «Marseillaisă»,  steagurile   Şi-i  veni  în  minte  atunci  tot  ceea-ce se  trâneţe?...  Ce  dumnezeiască  pace  şi  linişte
             perare  umpleau  văzduhul,  iar’  pe  deasupra   se  desfăşurau  pretutindeni  şi  strigăte  de  bu­ întâmplase  în  ţara  lui  în  vremea,  când  era  ar  fi  fost  acum  în  sufletul  meu I
             sburau  cârduri  întregi  de  corbi  flămânzi.  curie,  de  triumf,  se  auzeau  în  toate  părţile!  tînăr,  când  era  soldat  şi  când  fu  martor  şi   Şiroaie  de  lacrimi  se  vedeau  lucind  pe
                  Napoleon  voia  să  ia  podul dela  Arcole,   Şi  de  astă-dată  eşise  Napoleon  învingător,  luă  parte  la  atâtea  evenimente  mari  şi  în­  faţa  lui  trasă,  îmbătrânită,  gândind  la  aceste
             care  sta  ca  o  pedecă  în  cale-i  şi  a  cărui   şi  de  astă-dată  făcuse  el  minuni  de  vitejie.  semnate.  Gândi  la  întreaga  revoluţie,  aşa  lucruri.
             ocupare  avea  să  decidă  lupta.  Dar  podul   Micul  toboşar  fu  atunci  glorificat,  gene­ de  mare  şi  de  îngrozitoare,  apoi  la  moartea   Dar’  nu  se  opii.  Merse  mereu  înainte,
             era  apărat  bine  şi  era  greu  de  luat.  In  tot  ralul  îl  decoiâ,  îl  lăudă  în  faţa  tuturor,  ear’  regelui  Ludovic  XVI,  la  cele  din  urmă  cu­ pe  lângă  zidirile  gigantice,  pe  stradele  lungi
             chipul  se  încercase  ocuparea  lui,  însă  tot­  despre  faptele  lui'  ducându-se  vestea  până  vinte  ale  lui,  la  Napoleon,  la  proclamarea  şi  sgomotoase,  prin  mulţimea  parisiană.  Şi
             deauna  aceste încercări rămaseră fără  resultat I  în  Francia,  fu  luat  ca  soldat  model  şi  nu­ imperiului  şi  la  atâtea  şi  atâtea  amintiri  din  după  câtă-va  vreme  ajunse  într’un  loc,  unde
             Căci  de  sus,  de  pe  pod,  neîncetat  se  trimi­ mele  şi  faptele  lui  se găseau  în  toate  ziarele. luptele  în  care  fusese  el.  o  frumoasă  şi  atrăgătoare  privelişte  i-se  des-
   1   2   3   4