Page 1 - Activitatea_1902_10_39

Anul II. O răştie, 9 Octomvrie n. 1902. Nr. 39

INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foart • Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
reduse. ĂCÎIYIÎAÎEA Pentru plugari—ţărani pe an

Manuscriptele sunt a seadresa ii: - 4 coroane.
redacţiei şi acelea nu să îna­ Pentru Rom ânia şi străin ătate:
poiază. Pe an 16 franci.

Un număr costă 12 bani.
Epistole nefrancate nu se primesc.

EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n

am fi cu mult mai departe. Aproape de plată. Dacă i-se înfundă, se pune pe meserii, singurele, cari îi pot face feri*
toată reaua chiverniseală, mai cu seamă o economie foarte neînţeleasă şi tot­ ciţi. In direcţiunea aceasta ar putea
a micului nostru plugar, stă în părăsi­ odată foarte dăunătoare. Fata, mama şi foarte mult şi cu izbândă lucra socie­
rea industriei casnice, în schimbul pu- copiii mai mârunţei, chiar şi cei de şcoală, tăţile economice deja înfiinţate şi cari
tregaiurilor străine, cari au întrat în cel sunt goli şi desculţi, vînd păsâri, ouâ, s’ar mai înfiinţa, creând câte un fond,
O bună chiverniseală este temelia din urmă bordeiu şi cari ne apropie unt şi nu arare-ori se întâmplă, că vinde din care sâ se incurageze industria cas­
fericirii şi a bunei stări. Ea este indis­ repede de faliment. chiar singurul purcel îngrăşat pe seama nică şi sâ se subvenţioneze copiii fără
pensabilă şi se poate aplica atât în gos­ Peste săptămână, treacă meargă, casei, numai şi numai sâ facă pe pla­ mijloace, întraţi la diferitele meşteşuguri.
podării mari, cât şi mici, având aceleaşi mai seamănă ţăranul cu cel bătrân din cul flăcăului sau a fetei. Apoi sâ pun Tot în această direcţiune pot, şi chiar
resultate. Ea ne învaţă să nu cheltuim trecut, dar’ în Dumineci, sărbători, şi cu toţii pe vegetat, suferind şi cei mici ar fi de datoria preoţilor şi a învâţăto-
nici-odată tot, cât agonisim, întocmindu- mai cu seamă, când se întâmplă vre-o din causa nesocotinţei şi a relei chiver­ rilor sâ lucreze, îndemnând pe ţâran pe
ne lucrurile astfel, ca cheltuelile nici­ nuntă, crezi, că e o adevărată invasiune niseli a celor mari, de-aici apoi degene­ toate căile şi în toate ocasiunile, ca nu­
odată să nu întreacă pe venituri, pen- de cocoane şi boeri de pe la oraş. Ţă­ rarea şi marea mortalitate în popula- mai aţâţa copii sâ ţie acasă, câţi cred,
tru-că numai aşa putem ajunge la un răncuţele de azi nu mai sunt cele din ţiunea noastră rurală. că se vor ferid, în urma zestrei lăsate
prisos, care la zile negre, adecă, când trecut Astăzi poartă părul frisat, ca pe Plugarul nostru dacă s’ar opri cu tor, ear’ pe ceialalţi sâ-’i dee la meşte­
vrând-nevrând suntem nevoiţi a cheltui la oraş, ornat cu câte 8— 10 pieptene. cheltuelile numai aci, tot ar mai merge, şugurile atât de bănoase, cari astăzi
mai mult decât agonisim, ne prinde Se poartă în rochii scumpe, târguite şi dar’ el are şi alte cheltueli mai mari sunt aproape numai în mânile străinilor.
foarte bine, că nu suntem nevoiţi a cusute la oraş. Jachete scumpe, şi mă­ decum ar trebui. Aşa sunt botezurile De-ar fi plugarul nostru cel mai
face împrumuturi. Trebue să avem me­ nuşi poartă ţărancele de astăzi. Prin şi cumetriile, etc., la cari le pune capac perfect lucrător, şi de-ar şti el să scoată
reu în vedere, că cheltuelile ne sunt vecinătatea noastră au început a purta nunţile. O nuntă ţârănească costă în maximul recoltei din pământ, dacă nu
zilnice şi sigure, ear’ veniturile mai rari şi pălării cu câte 25— 30 lei bucata şi mediu până la 400 lei, şi nici nu-’i mi­ va fi şi bun chivernisitor, va fi vecinie
şi nesigure. nu mai e aşa de mult până le vom ve­ rare, că ţine mai bine de o săptâmână, lipsit, de unde resultâ, că prima condi-
Buna chiverniseală aici în România, dea şi cu voal. Flăcăii, nici ei nu se de-aceea numai la doi cârţălăi de lău­ ţiune prin care putem ajunge la bună
cu foarte puţine excepţiuni, lipseşte a- lasă mai jos, purtându-se în căciuli de tari le plăteşte până la 60 lei, afară de stare şi fericire, este fără îndoiafă „buna
proape cu totul. Atât în massa poporu­ astragan, paltoane şi alte haine de pos­ alte lucruri în obiceiu. Acum îşi poate chiverniseală11.
lui, cât şi în clasele de sus, predomină tav, cumpărate earăşi din târg. Pe ici face ori-şi-cine o idee despre cheltuelile („Albina"). V. M u n tea n u .
poftele măestrite, între cari locul prim, pe colea au început a se ivi cămăşile ce are de suportat un părinte â 5—6
îl ocupă risipa de bani pe lux. Când scrobite şt cravatele. copii. Apoi nici nu se mai face într’altă
e vorba de această patimă molipsitoare Ţăranul nostru plugar, ca se facă parte a lumii o nuntă a unui plugar cu Alegerea semenţei de grâu pentru semenat
şi totodată foarte primejdioasă, Româ­ faţă acestor cheltueli adoptate, ear’ nici pâne cumpârată dela brutarul grec.
Şi
nul însă mai uită cheltuind şi aceea-ce de cum moştenite, trebue să cheltueascâ Sunt foarte bune îndrumările fiilor îngrijirea ei.
n’are, numai să fie în rănd cu altul, paralele pe cari plugăria lui nu i-le dă, de ţâran la plugărie, mai cu seamă, că
căruia, poate prin o mai bună chiver­ mai cu seamă, că ţine 5—6 copii pe plugăria raţională, pe lângă, că e cea mai (Urmare şi fine).
niseală, îi dă mâna să cheltueascâ mai lângă sine la câteva pogoane de pă­ sănâtoasă ocupaţiune, dar’ totodată e şi După mine e greşită »teoria» de
mult. mânt, cari timp de o jumătate an, adecă, mai bănoasă. Vine numai întrebarea, că a se ţinea timp de 24 ore grâul in sa-
Starea de plâns a plugarului nos­ din Noemvrie până prin luna lui Maiu ce plugărie raţională poate sâ facă ci­ lamură şi pe urmă să se scoată la soare,
tru, mare şi mic, nu se atribue numai numai mănâncă fără nici o treabă, pen- neva pe 1— 2 sau trei pogoane de loc, pe motiv, că grâul stând în această so­
nepriceperii meşteşugului, ci mai mult a tru-că meşteşugul şi industria sunt date căci trebue sâ ştim, că majoritatea moş­ luţie 24 ore, în acest timp bobul se
nepotrivirii poftelor măestrite, cheltuind străinului, brutăria Grecului, grădinăria tenitor de astăzi, nu moştenesc mai mult? umflă şi soluţia pătrunzând prin coaja
mai mult decât câştigă, adecă a relei Bulgarului, ear’ „casna“ Românului, fiind­ Sunt şi o mulţime de plugari, cari nu şi miezul bobului, va ataca colţul chiar
chiverniseli. Eu cred, că cu toate mo­ că el trebue să ţie pe toţi. El împru­ moştenesc de toc pământ. Eu sunt de la boabe sănătoase, astfel că multe boabe
destele venituri de astăzi, dacă s’ar pune mută până mai are credit, şi ar îm­ părere, că toţi fiii de plugari, cari n’ar nu vor răsări şi probabil vom avea
în aplicare economia şi chiverniseala ce­ prumuta mereu, dacă i-ar da cineva, moşteni pământ îndestulător pentru o un grâu rar; afară de acestea, la o
lor bătrâni în privinţa stătii materiale, fără ca să se gândească şi la terminal plugărie raţională, sâ se îndrumeze la cultură mare trebue să avem vase

şi-i tăiă legăturile. Ea zîmbl cu tristeţe. Era asigurarea unei supuneri depline. Servitorii tunci tatăl căzu la genunchii lui. Fără de
F O IŞ O A R A o adevărată Spaniolă, avea ţinuta mândră spa­ fură daţi călăului, care-i spânzură. Când nu voe, Clara, Filip şi Manuel îl imitară. Toţi
niolă, ochi spanioli, gene lungi şi ochii mari mai era nimeni strein în sală, afară de Victor, întinseră mânile cătră acela, care trebuia să
şi negri. bătrânul marchis se ridică : scape familia de nimicire totală.
— Ai reuşit? îi zise ea lui Victor. — Juanito 1 zise el.
H O N oR ă DE BALZAC. — S e’nvoeştel strigă bătrâna marchisă
Victor nu se putu opri de a nu se în­ Juanito nu răspunse decât printr’o uşoară
într’un rând, observând mişcările lui Juanito.
duioşa. El privi pe rând pe cei trei fraţi şi înclinare de cap, care era asemenea unei re-
El Verdugo. pe Clara. Cel mai mare, Juanito, era de vre-o fusări. Recăzu la moment pe fotelul său şi Şi peste câtă-va vreme, o sută dintre
treizeci de ani. Era mic, rău făcut, cu un privi pe părinţii săi cu ochii teribili de mâ­ cei mai însemnaţi locuitori din Menda veniră
aer mândru şi despreţuitor. Al doilea era nie. Clara veni şi se aşeză pe genunchii lui. pe terasă pentru a fi martori, conform ordi­
(Urmare şi fine).
Filip, în etate de vre-o douăzeci de ani şi — Scumpul meu Juanito, îi zise ea, să- nelor generalului, la decapitarea familiei Le-
Prânzul era servit. Generalul şi ofiţerii
sămăna bine cu Clara. Cel din urmă era de rutându-'l pe ochi, dacă ai şti ce dulce îmi ganes. Un detaşament de soldaţi păzea pe
erau la masă. Lipsea numai un singur ofi-
opt ani şi se numea Manuel. Bătrânul mar- va fi moartea venindu-mi dela tine,.,. Nu Spaniolii, cari trebuiau spânzuraţi. La treizeci
cer, tinărul Victor Marchand, El era în sa­
chis avea capul acoperit cu păr alb, care părea voiu avea să sufer pe urgisitul călău. Tu de paşi departe de ei, era un trunchiu tăiat
lonul, unde se găsea sumeaţa familie Lega-
eşit dintr’un tablou al lui Murillo. mă vei scăpa de năcazurile ce mă aşteptau de arbore şi strălucea un topor. Călăul era
nes şi arunca priviri triste priveliştei ce se acolo, ca în caşul unei eventuale refusări din
Şi la gândul, că nici unul dintre fiii şi... bunul meu Juanito, tot nu voiai tu să mă
desfăşura înaintea ochilor lui. Par’că vedea marchisului nu va primi propunerea genera­ vezi măritată... ei bine!.. partea lui Juanito, să poată duce totul la în­
încă, când înainte cu două zile fetele şi băe- deplinire, amăsurat ducisiilor luate. Şi la
ţii marchisului erau într’un vals nebun... Era lului, tînărul oficer clătină din cap şi oftă. La Ochii ei frumoşi aruncară priviri fulge­ moment se auziră, în mijlocul tăcerii, paşii
început nici nu-i venea să le spună. Dar în rătoare asupra lui Victor, ca şi când ar fi
petrecere, bal, se cânta, se dansa, se tîdea...
sfîrşit trebuia, da, trebuia I Şi le spuse. voit să deştepte în sufletul lui Juanito mânia mai multor persoane, sunetul măsurat al mer­
Acum? Ce diferinţăl sului unui pichet de soldaţi şi uşorul răsunet
Spaniola se înfioră mai întâiu, dar luă şi ura sa împotriva Francezilor.
Legaţi de fotelele lor aurite, tatăl şi al puştilor lor.- Toate privirile se întoarseră
imediat un aer liniştit şi merse de îngenunchiă — Ai curaj, îi zise Filip, astfel rasa
mama, cei trei bâeţi şi cele două fete, steteau spre castel şi toţi văzură nobila familie, care
înaintea tatălui ei. noastră aşa de nobilă, se va nimici cu totul.
într’o stare de nemişcare completă. Opt ser­ înainta cu o siguranţă de neaşteptat. Un tî-
vitori erau în picioare, cu mânile legate la — Ah, îi zise ea, fă pe Juanito să jure, De-odată Clara se ridică, grupa care se năr, palid şi trist, se răzima de preot, care-i
spate. Aceste cincisprezece persoane se pri­ că va asculta întru toate ordinelor noastre, făcuse în jurul lui Juanito se împrăştia şi da toate mângăerile. Călăul ştia, că Juanito
veau cu seriositate. Se putea bine vedea de şi vom fi mulţumiţi. acest copil văzvi înaintea lui, în picioare, pe îi luase locul de astă dată. Bătrânul marchis
pe feţele lor, părerile de rău, că nu putură Juanito înţelese totul şi sări de pe fo- bătrânul său tată, care striga cu o voce solemnă: şi femeia sa, apoi Clara, Marichita şi cei doi
reuşi în planurile lor. Victor dete ordin să telul său, ca un leu turbat. Victor trimise — Juanito, îţi ordon, ia’ţi toporul... fraţi îngenunchiară la câţi-va paşi departe de
se deslege osândiţi! şi merse singur la Clara toţi soldaţii afară, după-ce primi dela marchis Tînărul marchis râmase nemişcat şi a­ locul sângeros. Juanito fu condus de preot.