Page 1 - Activitatea_1902_12_47
P. 1

Anul  II.                                             O răştie,  4  Decemvrie  n.  1902.                                                                Nr.  47




              INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                    ĂCIIYIÎĂIEĂ                                                                                                                4  coroane.
        se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/a  an 3 cor.
                  reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an


         Manuscriptele sunt a se adresa
         redacţiei  şi acelea  nu să  îna­                                                                                                             Pentru  Rom ânia  şi  străinătate  :
                  poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.


        Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani.


            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL;:
                                                                        A p a r e     în    f i e c a r e   Joi.
             D r.  A urel  M untean                                                                                                               L a u r i a n  B e r c i a n


                                                   fie  modelate  pentru  a  se  putea  ajusta  egali  numai  înaintea  legii  de  pe  hârtie.  speranţe,  au  încercat  să  gonească  o
         Cbiemarea socială a ploi.                 în  corpul  social.  Dacă  ar  face  altfel,  Suntem  străini  acasă  la  noi, nu  suntem  influenţă  periculoasă străină şi să şteargă

                                                                                                                                        dintr’o  dată  legiuiri,  cari  păstrau în  ele
                                                   s’ar  putea  compara  c’o  turnătorie,  care  uniţi  sufleteşte.
                                                   nu  cunoaşte  dimensiunile  maşinilor pen­      Oraşele,  sub  influenţe culturale, co­ semnele  boalelor  morale  a  altor  vremi,
              Şcoala  are  nu numai    chiemarea   tru  cari  se  sileşte  a  construi  aparate. merciale,  politice,  deosebite,  s’au  des-  în  acea  memorabilă  luptă,  cele  mai des-
        de  a  instrui  şi  educa  în  mod  general     De  oare-ce  corpul  social  nu  se  voltat  şi  şi-au  asimilat  viaţa  socială  a  voltate  organe  a  nouelor  idei  au  fost
        ţinerile  generaţiuni,  ci  are  şi o chemare   poate  măsura  ca  o  maşină,  nici  nu i-se  Occidentului;  satele  au  rămas  aproape  profesorii.
        socială.  Ea  trebue  să  pregătească  ţine­  poate  uşor  vedea  lipsurile,  de  aci  vine  neatinse  de  toate  schimbările  ce  ne   Iată  în  ce  mod  se  adresează  gu­
        rile  generaţiuni  în sensul   aspiraţiilor  pe  de-o  parte  greutatea  de  a  îndrepta  frământă  de  o  jumătate  de  veac.  vernul  pro vizor  din  anul  1848,  câtră
         societăţii  în  cari  trăesc,  şi  chiar,  mai   şcoala  pe  adevărata  cale,  ear’  pe  de   Influenţa  directă  prin  biserică  şi  profesorii  din  oraşe şi cătră »candidaţii«
         mult  decât  aceasta,  şcoala  trebue  să   alta,  de  a  putea  alege  din  multele  cu­ indirectă  prin  şcoală,  asupra  ţărănimei,  (învăţătorii)  de  prin  sate:
        lucreze  direct  asupra  societăţii,  creând   rente  ce  pasionează  publicul,  pe  cel  s’a  dovedit  că  e  neîndestulitoare.     »Fă,  d-le  profesor,  din  învăţători
        sau  întărind  curente  ce  corespund  ne­  sănătos  şi  folositor.                        Ar  trebui  ca  atât  preoţii  cât  şi  organe  fidele  ale  libertăţii,  trimite-i  în
        voilor  ei.  Numai  atunci  şcoala  se achită   Lupta  pentru  binele  public, şi deci  învăţătorii,  în  afară  de însărcinarea pro­ sate  a  lumina  pe  fraţii  lor,  şi  totodată
         de  jertfele  ce  societatea  face  pentru   pentru  chestiunile mari,  cari  interesează  fesiunii  lor  să  îmbrăţişeze  cu  entusiasm  a  le  însufla  spiritul  păcei  şi  al  bunei
        dînsa,  numai  atunci  îşi  îndeplineşte   întreg poporul,  este dusă la  noi  în  pri­ cestia  îmbunătăţirii  soartei  săteanului şi  orândueli,  căci  numai  buna  orânduială
         menirea  ei.                              mul  rînd  de partidele politice,  cari  une­ pe  ori-ce cale,  conferinţe, reviste,  biblio­ poate  a  ne  întări  libertăţile;  fă  din tri­
              Aceasta  ne  şi explică  de  ce  nu  ori  în  pasiunea  luptei  dau  importanţă  teci,  representaţii  teatrale,  să  aprindă  mişi,  apostoli  închinaţi  libertăţii,  ear’ nu
         numai  la  noi,  dar  în  toate  ţările, refor­  prea  mare,  unor  cestiuni  mici.  Guver­ energiile  latente  din  sufletele  sătenilor,  demagogi  şi  tulburători,  etc.  etc.
         mele  şcolare  sunt  cele  mai  grele  de   nământul  liber,  nu  de  mult  aplicat  în  pentru-ca  vieaţa  noastră  socială  să  se   In  epocile  de  transformări  ce  pre­
        îndeplinit.                                ţara  noastră,  nu  a  dat  încă  în  totul  încordeze  de  toată  puterea  care  este  ced  «Unirea»,  profesorii  au  fost  luptă­
              Fie-care  popor,  fie-care  epocă  tre­  roadele  aşteptate,  o  mare  parte  de po­ lăsată  de  Dumnezeu  în  sufletul  popo­ torii  cei  mai  devotaţi  ai  nouelor idei ce
        bue  să-’şi  aibă  şcoala  sa,  în  care  sunt   por  nu  este  încă  conştientă  de  drep­ rului  nostru.                      încălzeau  sufletul  bunilor  Români.
         oglindite  trăsăturile  caracteristice  ale   turile  sale,  stă  sub  tutela  morală  sau   Să  nu  se  uite,  că  în  epocile  tre­  Dacă  în  acele timpuri de  persecuţii
         presentului  şi  în  care  trebue  să  fie  ex­  bănească  a  câtor-va  puternici  şi cu mo­  cute  de  transformări  violente, elementul   şi  de  nelinişte,  şcoala  şi  profesorii şi-au
         plicate  acele  ale  viitorului.          dul  acesta  noi  încă  nu  am  putut  că­  cel  mai  statornic  şi  mai  devotat  pentru   îndeplinit  atât  de  bine  misiunea  lor so­
              Cea  mai bună şcoală  franceză,  ger-   păta  o  opinie  publică  luminată  şi  con­  căuşele  mari  au  fost  profesorii.  cială,  cu  atât  mai  mult  e  de  sperat  că
        mână  sau  a  ori-cărui  popor  nu  p rate   ştientă  de  interesele  mari  ale  naţiunii.   De  altfel  cele  mai  principale  eve­  astăzi  —  epocă  de  linişte  şi  încurajare
        fi  bună  pentru  noi,  nouă  ne  trebue   Cele  mai  bune  ale  noastre  guverne  au   nimente  cari  dominează viaţa  poporului   —  corpul  profesoral,  şi  în  deosebi  în­
        şcoală  românească,  care  să  corespundă   putut  să  facă  adese-ori  greşeli,  nefiind   nostru  sunt  de  ordin  cultural.  văţătorii,  vor  pricepe  şi  se  vor  achita
        cu  nevoile  şi  aspiraţiile noastre  din vea­  susţinute  sau  luminate  de  marea  jude­  întroducerea  limbei  române  în  bi­  de  marea  lor  misiune  socială.
        cul  în  care  trăim.                      cată  a  celor  mulţi.                    serică,  cronicarii  din  sec.  al  XVII,  or-                     C.  Armaşu,
              Rolul  adevărat  al  şcoalei  şi  deci    Pentru  a  deştepta  conştiinţa  ma­ ganisarea  şcolilor  române  sunt  eveni­                   prof.  la  Liceul  din  T.-Severin.
        şi  al  profesorului,  nu  se  sfîrşeşte  cu   selor  la  adevăratele  nevoi, pentru a con­  mente,  cari  în  importanţa  urmărilor,
        terminarea  explicaţiei  şi  cu sunarea  clo­  tribui  la  ridicarea  nivelului  moral  şi in­ egalează  aceea-ce  a  fost  lupta  dela   O  sentinţă  de  moarte.
         poţelului.  El  de  aci  începe.          telectual  al  poporului  nostru în  genere,  Don  cu  Tătarii  pentru  Moscova,  victo­
              In  afară  de şcoală este marea lume.   şcoala  trebue  să  aibă  un  mare  rol  so­ ria  contra  lui  Otocar  pentru  Austria,                 Arad,  la  30  Nov.  1902.
        Dacă  şcoala  şi  deci  profesorul  nu  şi-ar   cial,  profesorul  trebue  să  fie  elementul  sau  lupta  dela Bouvines pentru Francia.  Vasile Mangra,  ^ilustrul*  protegeu
         da seamă de nevoile principale ale acestei   cel  mai  devotat  şi  cel  mai  convins  de   In  anul  1848,  prea  curănd  uitat  al  unei  elice  din  Arad,  poreclit  de  or­
        lumi,  de  sigur  acea  şcoală  e  nefolosi­  a  servi  causa  bună.                  şi  mai  ales  prea  uşor  ridiculizat de unii  tacul  său  Russu  I.  »Şirianul«  de:  » Vă-
        toare  şi  acel profesor  nefolositor.  Şcoala   Şcoala  rurală  în  deosebi  are  o  din  generaţia  de  astăzi,  atunci  când  o  săliă cel fără prihană*  (11 sici),  precum
        şi  profesorul  instruind  ţinerile  vlăstare,  mare  chiemare.                       generaţie,  cu  simţeminte  de  demnitate  să  ştie  a  ridicat  acusă  în  contra  dlui
        trebue  să  le potrivească pentru viitoarea     E  un  fapt  recunoscut  astăzi,  că  e  omenească  şi  de  un  înalt  patriotism,  Em.  Măglaşiu,  pentru-că acesta i-a zîs în
         societate.  Tinerele  elemente  trebue  să o  prăpastie  între  orăşean şi sătean. Sunt în  un  avent  de  tinereţe  şi  de frumoase coloanele  »Controlei«  om  imoral,  cu


                                                                                             îi  întăreşte  trupul;  când  ţi-i  frig, te  încălzeşte;   —  Nu  ştiu cum  eşti  tu  —  zise  ea.  De
                                                                                              când  eşti  scîrbit  te  înveseleşte,  când  eşti  în­ ce  nu  bei?  Cum  eşti  trudit,  beutura  asta  îţi
                 FOIŞOARA                              Beutura  dracului.                    gândurat,   beutura  aceasta   te  scapă  de  dă  putere  şi-ţi  trece  truda,  par’că  ţi-ar  lua-o
                                                        Dumnezeu porunci  lui Noe  ca  să-şi facă  ori-ce  gând,  şi  câte  şi  mai  câte.  cineva  cu  mâna.  Te  face  ca  să  uiţi  gându­
                                                   o  corabie  pentru  toată  gloata  şi avutul  său,   Şi  ca  s’o  încredinţeze,  a  făcut-o  de  ea   rile  şi  năcazurile  care  te apasă.  Dar  ţi-ai  gă­
                                                   căci nu peste multă vreme va da un potop ş’are să  singură  a  gustat  cât  de  bine  din  beutura   sit  să  mă  pricepi!  Aşa-i  bărbatul, îi vrei  bine
              Vîjie  : untul p'afară  cumplit,                                                                                          şi  el  crede  că  tot  rău.  Ia  gustă  cât de puţin,
                                                   potopească  toată  lumea  cea  peste  măsură  de  dracului,  şi  numai  de-odată  s’a  trezit  veselă,
              Ninge  zi-noapte,  iot  cămpu-i  albit,
                                                   rea;  afară  de  unul  singur — Noe — pe  care  cu  curaj,  i-se  părea  că  ea-i  mare  şi  tare  pe   şi  crede-mă,  că  nu-s  de  eri  ca  să  te  amăgesc
              Scunda  căscioară  cu  ’nguştii păreţi
                                                   îl  va  cruţa, pentru  că e temător de Dumnezeu,  lume  în  vremea aceea — şipar’căarfi  tot beut   ca  pe copii.
              Stă  troenită  de  tot  sub  nămeţi.                                                                                           Lui  Noe  par’că-i  spunea  cine-va  să  nu
                                                   fire  înţeleaptă  şi  fără  păreche  de  bun.  beutură  de-aceea,  nefiind  alta  aşa  de  bună.
             Lingă  căminul pustiu,  fără foc,          Noe,  ca  un  bun  credincos,  se  şi  apucă   Ea  i-a  făgăduit  dracului,  care  să  dea   bea ;  dar  ea  nu-1  mai  slăbea  cu  rugile  şi  cu
             Mama,  copiii,  lipsiţi  de  noroc,   de  treabă,  ca  să  fie  gata  din  bună  vreme.  numai  decât  şi  bârbatu-său  să  bee,  din  bău­  beutura  ei  cea  afurisită,  până-ce  l’a  pus  pă­
              Vineţi  la  faţă  de  vînt  ţi  de  ger,  Dracul,  cum  a  văzut  aşa,  nu-i  venea  la  tura  aceasta  nouă  pe  pământ  şi  care  ar  fi   catul  pe  Noe  de-a  tras  câte-va  gâturi  bune
             Plâng  îndreptându-şi privirea  spre  cir, îndemână  să-l  scape  pe  Noe  din  labe;  ar  fi  atât  de  bună  pentru  om.  din  beutura  dracului.
                                                   vrut  să-l  aibă  la  răbuş  numai  de  cât.  De   Dracul,  chefos, şi-a luat catrafusele, gân­  Cum  a  beut,  odată  i-s'au întunecat  ve­
             Păne-o  fărîmă  riau,  nici  de  gustat!
                                                   aceea  se  tot  gândia  ce  năzbîtie  i-ar  face  lui  dind în gândul său că toate au să meargă strună. derile,  ameţi  de  cap,  prinse  a  bolborosi  din
             Apa  pe  vatră  ’n  ulcior  le-a  ’ngheţat...
                                                   Noe,  doară  a  cădea  în  păcat.  Gândindu-se   Intr’o  zi,  când  Noe  era  la  lucru,  ea  se  gură  vorbe  neînţelese  şi  căzii  într’un  somn,
              Cel  mic — bolnav  e,  sermattul,  de  eri;
                                                   el  fel  şi  chip,  îi  veni  în  cap  să  scornească  porni  să-i  ducă  de  mâncare,  şi-i  veni în gând  fără  voia  lui,  de  par’că  era  lemn.
              Luptă  pe pat  cu-ale  morţii  dureri.
                                                   o  beutură,  din  care  când  o  bea  cine-va,  să  iee  şi  o  sticlă  cu  băutura  dracului.  Şi  aşa   Dracului  atât  i-a  trebuit.  —  Când  dor­
             „M am ă!'1  el geme  d' un  tremur cuprins...  câte va  pahare,  să  vadă  numai scântei  înain­ şi  făcu.                 mea  Noe,  el  cu  toată  sumedenia  lui  de  cor-
              Mama  la  pieptu-i  odorul  şi-a  strîns...   tea  ochilor  şi  să  facă  păcate  fără să  vrea  el;   Noe  muncea  de  curgea  sudorile  de  pe  noraţi,  i-a  stricat  corabia.  Lemnele  le-a făcut
              Geaba  ea-l  strînge!  în  braţele-i  reci...   băutura  aceea  era  cea  care  acum  se  chiamă  el  ca  bobul  de  mari.  Cum  sosi  ea,  el îşi lăsă  copaci,  a  dus  pe  fie-care  la  locul  lui  în  pă­
             Pruncul  îngheaţă...  adoarme  pe  veci!..  rachiu  şi  pe  unele  locuri  i-se  zice  beutura  de  lucru,  ca  să se mai hodinească,  câ era pră­ dure  şi  aşa  de  bine  au  făcut  treaba,  că  nici
                                                   dracului.                                  pădit  de  cât  muncise.                  nu  se  cunoaştea  care  copaci  au  fost  tăeţi  şi
                                                        Bucuria  Iui,  când  a  dat  de  leac,  că   Nevasta se aşeză lângă el, şi  mângăindu-I  care  nu.  —  Mă  rog,  dacă-i  drac,  ce  nu  ţi-a
              Voi,  ce  la  vatra  ’ncâlzitâ  şedeţi,
                                                   de  făcut  nu  era  mare  lucru  pentru  dînsul  de  oboseală  i-a  spus  cum  un  om  îi  aduse  o  putea  face I ?
             Făr’  s i  vă  pese  de  vînt  ţi  nămeţi:
                                                        Cum  a  făcut-o,  s’a pus  pe  lângă  femeea  băutură  cum  nu  se  mai  află’n  lume  alta,  aşa   Intr’un  târziu  se  scoală  Noe,  cu  capul
             Fie-vi  milă  de  cei  care  mor
                                                   lui  Noe — că  c’un  bărbat  n’ar  fi  putut  face  de  bună;  şi-i  întinse  sticla,  ca  să  bea.  greu,  parc’ar  fi  fost  de  piatră, buimac şi  par-
             Iarna  de frig  prin  bordeele  lor!
                                                   nimica — şi  cu  vorbe,  cu  momeli,  cu  şire­  Noe  nu  primi,  ci  i-o  împinse  cu  mâna  că-i  urla  o  sută  de  câni în cap. Ameţit,  porni
                                    jP.  JDulfu.   tlicuri,  a  putut-o  încredinţa  că  beutura  aceea napoi,  ca  şi  când  ar  fi  ştiut  că-i  ceva  rău.  acasă  uitând  că  are  de  lucru.
   1   2   3   4