Page 1 - Activitatea_1902_12_49
P. 1
Anul II. O răştie, 18 Decemvrie n. 1902. Nr. 49
INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a seadresa ACTIVITATEA 4 coroane.
redacţiei şi acelea nu sâ îna Pentru România şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEFREDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL;:
A p a r e în fie c a re Joi.
D r. A u r e l M u n t e a n A U RI A N B E R C I A N
Rfisplatâ meritată. treruptă şi după sbuciumări şi lupte mari şi puternici, ca să vedeţi stăruinţele lui Dr. Ioan Noi am văzut lucruri şi mai Îngrijitoare,
îndelungate pentru binele şi fericirea neamu Raţiu pentru convocarea dietei ardeleneşti; sâvirşite de oameni, cari erau concetăţeni lui
lui, în loc de odihnă şi mulţumire, de dra să intrăm în aceasta dietă şi să ascultăm Dr. Ioan Raţiu şi după calitatea lor de su
goste şi de recunoştinţă avem parte numai odată legiferându-i-se şi în limba română la puşi ungari şi după limbă şi naţionalitate.
Faţă de oamenii mari, posteritatea
de amărăciune adâncă, inima noastră în sfîr- 1863 şi 1864; să însoţim pe Dr. Ioan Raţiu Aceştia, ca astăzi 11 sărbătoriră ca pe sub
este mai dreaptă ea presentul, ţi străi
şit se rupe. cu petiţia celor 1493 din 1866 la tronul limul vârtuţilor cetăţeneşti şi româneşti, ca
nătatea mai justă, decât însăţi patria
Aşa s'a rupt şi inima mare şi nobilă a Maiestăţii Sale; să vă povestesc toate con- pe falnicul şi nebiruitul stegar al poporului
proprie.
fericitului în Domnul Dr. Ioan Raţiu, căruia ferenţele naţionale dela 1881 încoace, petiţia românesc, ca pe venerabilul president al par
Acest principiu, care s’a adeverit
astăzi îi dăm sdrobiţi de întristare ultimul onor. şi deputăţia celor 300 la tronul Domnitorului tidului naţional românesc, ear’ ca mâne ’l-au
în atâtea caşuri concrete faţă de mulţi
Aceasta inimă n'a mai putut purta lo în 1892, şi toate scenele dramatice, cari s’au ocărît şi ’l-au tîrîit prin noroiu şi înjosându-’l
bărbaţi aievea valoroşi, să poate aplica
viturile, cari cu atâta urgie s’au descărcat desfăşurat în sînul poporului românesc dela pe el, au înjosit neamul, ce el a representat.
cu îndreptăţire şi privitor la umbra lui
asupra-’i în anii din urmă şi mai vîrtos ra- Memorand până astăzi. După acestea experienţe triste, mai este
Dr. Ioan Raţiu.
nele ce ’i-le-au înfipt cei din neamul său, dela Aşi trece însă departe peste marginile cineva între voi, trişti ascultători, care să
Dacă cetim cu atenţiune droaia de cari a aşteptat stimă şi recunoştinţă. Când unei cuvântări, când maşi încerca a expune mai îndrăznească a susţinea, că judecata oa
condolenţe sosite din toate părţile unde a văzut cum pisma, răutatea, egoismul şi la evenimentele legate de numele lui Dr. Ioan menilor sau aşa numita opiniune publică este
să află suflare românească; dacă reca şitatea pustiesc atât de înfiorător câmpul Raţiu. Dar’ accentuez din nou, nici nu este capabilă a apreţia faptele noastre după vred
pitulăm conţinutul duios şi regretele ex odinioară aşa de verde şi înfiorător al vieţii de lipsă să o fac aceasta. In scopul, ce ’mi-'l-am nicia sau nevrednicia lor?
primate în firul acelora, purcese din noastre naţionale, stejarul puternic şi măes- pus înainte, cu aceasta ocasiune este destul, Eu cred, că nul Ear’ dacă ar fi cineva
inimă, atât faţă de poporul vrednicului tos, podoaba cea mai aleasă şi mai înaltă dacă voiu ilustra cu câteva pilde adevărul, între voi, care ar fi sedus de credinţa co
defunct, cât şi a stimatei sale familii; din acest câmp a început a se usca şi a se că judecata oamenilor sau aşa numitei opi- mună, că ceea-ce nu sunt în stare sâ facă
dacă cetim tînguirile sincere ale zia clătina şi zi bună n'a mai avut. niuni publice nu este îu stare a apreţia tot contimporanii, va putea-o face «t r i b u n a l u l
risticei române de pretutindenea şi ca Aripile vântului îi aduc deodată accen deauna faptele noastre după valoarea lor, istoriei», la care aşa de des să apelează,
lităţile eminente ale regretatului defunct, tele melodiilor triste de prohod, cari răsunau adecă după vrednicia ori nevrednicia lor, şi atunci eu trebue să declar, că pe lângă tot
înşirate In formă de bocituri; dacă pri jalnic într’o casă depărtată, dar' lui foarte că prin urmare pentru susţinerea ordinei so respectul, ce-’l am faţă cu cercetările istorice,
vim măreţul cortegiu, condus de capii iubită, ti aduc vaetele nepoţilor săi, rămaşi ciale şi morale trebue să fie, trebue să ad serioase şi conştienţioase, numai atunci m’aş
ambelor biserici române şi în fine: dacă orfani de tată, suspinele sfâşietoare ale so mitem judecata cea dreaptă şi miloasă a lui încrede fără nici o reservă în dreptatea acelui
constatăm in faţa lumii, că chiar şi ţiei şi ficele sale îndurerate, şi când ’i-se pării, Dumnezeu. tribunal, când Ruşii şi Francezii vor scrie
fraţii din România liberă, prin graiul că aude bruşii sunând sinistru pe coşciugul într’aceeaşi formă despre Napoleon-cel-mare,
Senatului şi a Camerii române, expri Vedeţi cum e judecata oamenilor sau
ginerelui său, atunci Dr. Ioan Raţiu, falnicul aşa numitei opiniuni publice ! Fiii aceleiaşi şi când istoriograful catolic şi cel protestant
mară condolenţele lor de regret pentru stejar, se frânge şi se răstoarnă repede şi pe vor avea aceeaşi părere despre Luther.
perderea îndurată de poporul român, neaşteptate. patrii, supuşii aceleiaşi coroane apreţiează Cred deci a fi deplin lămurit adevărul,
cu atât mai vedită să face perderea faptele şi acţiunile unuia şi aceluiaşi bărbat
In clipa, când se astupă mormântul în chipul cel mai contrazicător. Unii admiră că oamenii cu aşa numita lor opiniune pu
noastră chiar şi pentru aceia, cari avură blică nu pot aduce judecată absolut dreaptă
prilej numai acum a auzi şi ceti bâr- unui harnic fiu al bisericei şi naţiunei noastre, şi laudă curagiul şi statornicia, cu care Dr.
al inginerului Onoriu Tilea, ocrotitorul inte Ioan Raţiu a continuat lupta pentru realisarea asupra semenilor lor. Având mintea mărgi
băteştile însuşiri ale neînduplecatului
reselor ţărănimii române, se deschide alt acelui ideal, pentru care micul Klein muri nită, ei nu pot cunoaşte toate elementele de
anteluptător.
mormânt, care aşteaptă să primească în sînul în exil, Petru Pavel Aron se topi ca o fă lipsă la formarea unei judecăţi drepte. Cres
Culmea fericirei şi gloriei a ajuns-o
său rece pe cel-ce poporul român şi-’l pu clie în rugăciuni, posturi, milostenii şi înfiin cuţi in prejudiţii, sau In simpatii şi anti
Dr. Ioan Raţiu numai după moarte, prin
sese şi-’l avea în fruntea sa. ţări de şcoale şi mănăstiri, Grigorie Maior patii faţă cu persoanele, ce cad sub judecata
manifestările adevărat maiestoase ale lor, conduşi de interese cunoscute ori ascunse,
In faţa acestei privelişti sguduitoare se coboară de pe tronul archieresc, şi mulţi
înmormântării sale. au ochii minţii foarte adese-ori împâiănjiniţi,
pare-că mai bucuros aşi îngenunchia şi ri- sângerară pe câmpul de răsboiu şi îndurară
Prin acţiunile sale întreprinse, prin aşa încât nu pot vedea lucrurile în adevărata
dicându-’mi ochii şi mânile spre cer, aşi grele prigoniri. Alţii, nemulţumiţi cu patrio
activitatea sa continuă a dat nenumă lor fire şi coloare, şi prin urmare nici nu le
cere mângăere dela Părintele îndurărilor, tismul acela, care e gata să-’şi dee şi avutul
rate dovezi întru cât a fost soartea sa pot judeca după adevăr şi dreptate.
decât să turbur cu cuvintele mele sfinţenia şi sângele pentru tronul regesc şi pentru în-
legată de ceea a poporului său. Ear Dar’ după adevăr şi dreptate însăto-
durerii, care cuprinde inimile voastre, trişti tregitatea teritorială a statului şi gloria sfin
prin moartea sa a constatat că: Co şează sufletele noastre, decând există ome-
ascultători. tei coroane, Inferează pe acelaşi bărbat cu
roana virtuţii este un bun comun, fieşte Cn atât mai vlrtos ar trebui să mă semnul trădării de patrie, îl consideră de nimea. Pentru adevăr şi dreptate ’şi-au jert
căruia îi stă în putere şi în drept a-o rog şi să plâng în tăcere, că ceea-ce am duşman nu numai al statului, ci şi al po fit toate plăcerile vieţii şi chiar şi libertatea
purta şi că: măsura adevărată a mă putut face la mormântul lui Georgiu Bariţiu porului românesc, fiind-că aduce pe acest şi sângele cei mai buni, cei mai aleşi fii ai
ririi este virtutea. neamului omenesc.
şi al Baronului David Urs, prietini şi îm popor în conflict cu tendenţele moderne ale
Prin moartea sa a dovedit pănă preună lucrătorii şi luptătorii lui Dr. Ioan statului, şi prin aceasta îl lipseşte de avan- Am păcătui deci în contra Creatorului
la convingere zisa lui Plato: Tot aurul prea bun şi prea înţelept, când am afirma,
Raţiu, starea sănătăţii nu-’mi îngânduie să o tagiile materiale, ce ’i-le poate oferi conto
din sînul pămintului ţi ce se află pe că adevărul şi dreptatea nu se pot afla nicăiri,
fac, cum să cuvine, la mormântul acestui pirea lui în alt popor mai puternic, ca şi
suprafaţa lui, nu ajunge cu v irtu te a . căci am presupune, că Dumnezeu a sădit în
din urmă. când aceste avantaje ar fi mai de mare preţ
Sau după Seneca: Atâta este de ma- noi un dor nestins după un lucru, ce nici
Şi dacă totuşi mă încumet a rosti câ decât limba străveche, dulce şi frumoasă a
iestatică virtutea, încât ţi ce-i înrăutăţiţi poporului tomân, decât obiceiurile lui secu odată nu se poate ajunge în perfecţiunea sa.
teva cuvinte, o fac cedând rugării, ce nu se
o cinstesc. lare, aspiraţiunile lui înalte şi fericirea de a Trebue prin urmare să se afle şi ade
putea refusa unei familii atât de distinse şi
Pe lângă toate aceste elogii înălţă trăi şi el alăturea cu celelalte popoare din vărul şi dreptatea nu In oameni, ci numai
amar încercate, şi pentru ca după chemarea
toare, mai eclatante sunt vorbirile ţi patria sa şi din lumea mare. singur fn Dumnezeu.
mea preoţească, să vă arăt şi din caşul de
nute cu prilejul înmormântării, cari da Toată ordinea socială şi morală s’a
faţă, că mai pe sus de judecata oamenilor In consecuenţă cu vederile opuse, con
tori ne simţim ale eternisa şi în co susţinut totdeauna şi să susţine şi astăzi prin
sau a opiniei publice, de multe-ori greşită, tradictorii, acum desfăşurate, fiecare partidă
loanele foii noastre, lâsândule să urmeze aceia, cari In toate acţiunile lor sunt conduşi
nemiloasă şi neadevărată, şi chiar nedreaptă, se Încearcă a-’şi şi executa sentinţa. Unii în
în şirul cum acelea s’au perondat din de principiul, că există o fiinţă, atotştiitoare,
trebue să fie o altă judecată, a lui D-zeu, o tâmpină cu manifestaţiuni grandioase de stimă,
partea distinşilor oratori: ale cărei judecăţi sunt milă şi adevăr şi drep
judecată, care să aibă toate însuşirile, ce veneraţiune şi alipire pe cel-ce a avut curajul
tate In veac.
le-aţi auzit din cuvintele lui Tobia: »Drept a înfrunta ori-ce urgie şi a le duce plânso- înaintea acestui Judecător mare stă acum
Discursul funebru eşti Doamne etc..« rile la înaltul tron. — Alţii strigă trădare, îi şi Dr. Ioan Raţiu.
rostit la înmormântarea Drului Ioan Raţiu, Nu este de lipsă, să vă schiţez vieaţa asediază şi sparg cas «, îi risipesc vatra, lângă Dacă nimenea nu trage la îndoială, că
în 7 Dec. n. 1902 de Iui Dr. Ioan Raţiu, pentru-ca dintr’însa să care S’a născut, a trăit Şi a îmbătrânit in iubirea deaproapelui este un semn al iubirii
vă convingeţi despre adevărul enunţat acuma. fericire, şi îl fac sâ părăsească pe toţi, pe de Dumnezeu, şi că cu cât iubeşte cineva mai
Dr, Augustin Bunea.
Ar fi şi foarte greu, ba chiar cu neputinţă cari ’i-a cunoscut şi iubit şi cari ’l-au cunos tare pe deaproapele său, cu atât dovedeşte
a arăta, fie şi numai în iiniamente generale, cut şi iubit din fragedele lui tinereţe, şi sâ-’şi
Drept eşti Doamne, şi toate lucru mai mare iubire faţă de Creator; dacă mai
rile tale şl toate căile tale sunt milă trecutul unui bărbat, a cărui vieaţă este is caute alt adăpost, alt lăcaş, unde este greu departe Mântuitorul lumei prin vărsarea sân
şi adevăr şi judecată adevărată, şi toria poporn Ui român din Tiansilvania şi a încopcia nouă legături şi pretinii şi unde, gelui său pentru toţi oamenii ne-a dat pilda
drept judeci în veac.
Ungaria dela 1848 până în ziua de astăzi. după slăbiciunea firei omeneşti, unii mai bu- cea mai perfectă despre iubirea sa faţă cu
(Carte iui Tobia 8. 2). Ar trebui să vă duc pe »Câmpul libertăţii«, cuios se depărtează, decât se apropie de cel Dumnezeu Tatăl, şi ne-a învăţat, că celui ce
Mai toţi trecem In vieaţă prin încer ca să asculţi cum ’şi-a proclamat şi reclamat lovit de soarte. iubeşte mult, mult ’i-se arată, atunci trebue
cări atât de grele, încât în faţa lor mintea naţiunea română drepturile sale. Ar trebui Şi sâ nu credeţi, că acestea stări de să avem bună încredere, că marele Judecător
stă în loc zăpăcită şi inima este atât de cum să vă înfăţişez toate furiile răsboiului civil plorabile şi îngrijitoare trebue să se ivească nu va respinge dela sine pe servitorul său
plit isbită de valurile simţămintelor dureroase, din 1848 şi 1849. Ar trebui să descriu toţi în mod necesar acolo, unde locuesc mai Dr. Ioan Raţiu, tocmai pentru dragostea, ce
încât stă să se rupă. fiorii şi toate speranţele, de cari era cu multe popoare împreună şi că între popoare acesta a arătat-o nu numai cătră cei de un
Dacă situaţiunile acestea se repeţesc prins poporul român în timpul absolutis deosebite nu ar putea exista dragostea şi sânge cu el, cătră un popor întreg, jertfin-
mai vlrtos atunci, când după muncă neîn mului; să vă conduc prin cabinetele celor buna înţelegere. du-’şi pentru el cele mai preţioase bunuri
