Page 1 - Activitatea_1903_01_01
P. 1
Anul III. O r ă ş tie , 15 Ianuarie n. 1903. Nr. i
INSERTIUNI: ABONAMENT:
ĂCIIYITĂIEA .4 coroane.
e plătesc cu preţuri foarte Pe au 6 cor. pe 1ji an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
M anuscriptelesunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străin ătate:
poiază. Pe an 16 franci
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
Tristă privelişte ne îmbie o foaie nătoasă, să putem cu toţii zice: am pedepsi: cu amendă dela 25 până la
Anul Nou. română, care în firul lamentărilor sale, îmbătrânit cu un an, însă datorinţele ni 100 de lei.
ne arată exemple vii de decadenţă, le-am împlinit şi ele sunt mai puţine.
Articolul 6 porunceşte:
scoase din vieaţa de toate zilele: Pătrunşi de aceste dorinţe, zicem tu învăţătorii sau învăţătoarele din
Fericit se simte omul seara, când turor cetitorilor noştri: sate sunt datori să înştiinţeze pe părinţi
»Dacă ne dăm bine seamă de noi,
poate zice în deplina sa conştiinţă* »An nou mai fericit«. când se deschide şcoala. Părinţii sunt
de societatea noastră, de neamul nostru,
astăzi am lucrat, mi-am împlinit da- datori să vie de bunăvoie ca să înscrie
trebue cu îngrozire să recunoaştem, că
torinţa fi n’am petrecut ziua în lenevire. copiii la şcoală, dacă nu-’şi scriu copiii
am aiuns în starea în care se găsea înştiinţare pentru obştea
Cu mult mai fericit s6 simte el Îns6, de bună-voie, apoi primarul şi învăţă
omemmea înainte de naşterea Mântui
dacă la finea unui an, aruncând o re- locuitorilor din sate. torul sunt datori să-i scrie fără să mai
torului.
privire asupra faptelor sale din anul în întrebe ,pe părinţi.
»Ori doară nu vedem noi, că şi Pentru-ca toată obştea sătenilor să
treg, poate zice liniştit: eară a trecut Articolul 7 porunceşte:
un an din vieaţa mea, eu am îmbătrânit, azi domnia materiei stăpâneşte inimile, nu mai fie în nedumerire. Ministerul, în Invăţetorii şi învăţătoarele sunt da
însă datorinţele ce am de a le împlini, minţile şi sufletele tuturor ? Nu vedem văţăturii aduce la cunoştinţa obştească tori să însemneze în condici de câte
sunt acum mai puţine. cum umblă toţi a trăi şi a se îmbogăţi următoarele porunci din Legea învăţă ori un copil lipseşte. O lipsă este o ju
Acestea le poate zice individul sin pe spinarea altora, necăutând, că oare mântului dela sate: mătate de zi. Dacă se întâmplă că un
guratic, un popor întreg îns6, făcându-şi calea ce o bat, cinstită şi permisă e Articolul 1 porunceşte aşa: copil se îmbolnăveşte, ori dacă e vremea
socoata unui an trecut şi preliminar oare ? Ce le pasă ? numai să fie satis Toţi Românii sunt datori să înveţe prea rea, ori e drumul prea rău, ori e
despre anul ce urmează, dator este a făcute poftele lor, nu cumva să fie siliţi carte. Părinţii şi epitropii copiilor sunt boală grea în casă, ori a murit cineva
trage cont de toate împrejurările vieţii a răbda ceva frig şi foame. datori să-’şi dea copiii la şcoală dela din casă, ori altă întâmplare mare, pă
publice. Abea credem aflăm atare •»Nu vedem cum ura a înlocuit vârsta de 7 până la 14 ani împliniţi. rinţii şi epitropii sunt datori să vie să
ce bărbat optimist şi fcomân adevărat, dragostea, cum se asupreşte om pe om, Articolul 3 porunceşte: spue învăţătorului ca să nu-i ţină în
care să nu constate, că anul ce tocmai pretin pe pretin ? Am aiuns până acolo, Dacă un copil n’a sfîrşit şcoala seamă lipsa. Pentru alte întâmplări în
ne părăsi, a fost bogat în fel şi chipuri de pretenia să ţine numai de mască până la vârsta de 14 ani împliniţi, atunci văţătorul ori învăţătoarea nu poate erta
de desastre, ce ne privesc pe noi, aproape pentru de a înşela şi seduce pe aşa trebueşte să stea la şcoală până la vâr decât cel mult 10 jumătăţi de zi lipsiri
din toate punctele de vedere ale vieţii numitul *prietini. ? sta de 15 ani; iar dacă o sfîrşeşte îna într’un an.
publice. »înălţarea unui singur, pe ruina inte de 14 ani, copilul este slobod dela Articolul 8 porunceşte:
Lamentările din toate părţile, ce causei celei mari, a obştimei este ase şcoală. învăţătorii şi învăţătoarele sunt
zilnic le cetim în foile noastre, sunt ne menea cu nimic, ba este un rău nespus, Articolul 4 porunceşte: datori să înştiinţeze pe părinţi ori epi-
numărate şi de diferite soiuri, încât căci aduce disgust de muncă*. învăţătorul nu are voie să scutească tropi când lipsesc copiii dela şcoală.
omul bine cugetător îşi perde ori-ce rază pe nici un părinte sau epitrop care Dacă nici după înştiinţare copiii nu vin
Aceste viţiuri păgubitoare chemaţi
de nădejde într’un viitor mai bun al nu-’şi dă copiii la şcoală, iar dacă s’ar regulat la şcoală, apoi Ministerul învă
suntem să le sbiciuim cu tot prilejul şi
neamului său. descoperi că un învăţător scuteşte pe ţăturii pedepseşte lipsurile dela şcoală
cu asprime cuvenită, a o face aceasta
Multe viţiuri străine de însuşirile cineva, va fi pedepsit cu cea mai mare cu amendă. La început amenda este
dator este preotul de pe amvon, învă
poporolui nostru să încuibă în mod în asprime. de 10 bani pentru fie care lipsă de o
ţătorii de pe catedră şi ziaristicii prin
spăimântător aproape în toate păturile Articolul 5 porunceşte: jumătate de zi; iar dacă nici după
presa, ce le stă la îndemână.
lui, cari mai toate nu dovedesc alta, învăţătorul cu primarul, este dator amenda aceasta copiii nu urmează re
decât lipsa de credinţa strămoşească, Am ajuns să constatăm, că suntem să scrie în condică pe toţi băeţii şi pe gulat şcoala, amenda se ridică până la
c e pe zi şi an ce trece tot mai tare la marginea povîrnişului, să ne silim toate fetele cari au vîrsta de şcoală. 50 bani de fie-care lipsă de jumătate zi.
slăbeşte şi ne înstrăinează de datinile deci cu mic cu mare, dela Vl ădică Primarul şi învăţătorul care s’ar încerca Articolul 9 porunceşte:
noastre bune şi creştineşti, cari singure până la opincă, a împinge carul din să nu scrie vre-un copil, ori să scrie împlinirea amenzei o face precep
ne-au conservat atâta amar de vreme. preajma prăpastiei, luând o direcţie să în condică lucruri neadevărate, se vor torul din ordinul Ministerului.
Caesar schimbă şi reformă calendarul, stato- torităţile, au trebuit să le condamne şi să până în ziua de astăzi la sărbătoarea anului
rind ca zi primă a anului ziua de I Ianuarie, caute a le nimici cu totul. nou, multe obiceiuri foarte vechi. Dar cum
FOlfrOARA ziua aceasta era peste tot o sărbătoare ge Dintre toate obiceiurile acestea însă, poporul românesc este aşa de tare împărţit
nerală şi avea o importanţă foarte mare. cari aveau o aşa mare importanţă la începutul în privinţa ţârilor în care locueşte, aceste
Anul nou. Atunci se aduceau jertfe zeilor, să făceau fie-cărui an nou, cele de mai târziu şi cari obiceiuri dela anul nou, precum şi altele, n’au
mese mari, la cari se bea şi se petrecea stră erau urmate cu mare acurateţă cu deosebire rămas pretutindeni într’o formă egală. Asa
Bătrânul Chronos în mersul lui ne-a lucit. Se bea în numele împăratului, în nu în ţările din occidentul Europei, în Italia-de- d. ex. un obiceiu foarte vechiu este colinda
adus iarăşi la sflrşitul unui an şi totodată la mele funcţionarilor înalţi, al consulilor şi al nord, în Francia-de-sud şi prin Spania, se cu pluguşorul, care se află în România, apoi
pragul unui alt an nou. începem al treilea ostaşilor. Tot atunci se felicitau unii pe alţii, par a fi fost cele mai frumoase şi mai in cu sorcova (o nuia, cu două ramuri lungi şi
an din secolul al douăzecilea şi sărbându-i trimiţându-se multe daruri, între cari erau teresante. Asa d. ex. era obiceiul în Italia- împodobită cu hârtie şi cu planglici de dife
începutul, continuăm şi noi mulţimea de obi totdeauna, mâncări, băuturi ori fructe dulci, de-nord, că în ziua anului nou, după-ce se rite color), care se află în unele părţi din
ceiuri rămase încă din vremuri vechi, rămase ca astfel tot anul să fie îmbelşugat în de sfrşia serviciul divin pe la biserici, câţi-va România şi din Transilvania, cu şteandul ,(un
de sute de ani, cu cari multe popoare din toate, să fie vesel, dulce, ca şi darul trimis. tineri, cari representau personage din biblie, şteand, cu care prin mijlocirea unui fund de
vechime subau sosirea fie-cărui an nou. In timpurile de mai târziu insă, aceste mergeau pe toate stradele localităţii în care pele, care se ridică şi se lasă, se produce
Dintre toate popoarele vechi insă, în petreceri începură să cadă încetul cu încetul se aflau, anunţând naşterea Mântuitorului sgomot mare, însoţit fiind sgomotul produs
privinţele acestea mai multe cunoştinţe avem în orgii şi din causa aceasta după ivirea Christos. Aceştia erau încunjuraţi apoi de alţi de el cu pocnete de bice, cu descărcaturi de
despre obiceiurile Romanilor. creştinismului biserica lui Christos începîi să tineri, cari representau pe evrei, cari repre pistoale sau de capse şi cu strigăte) şi altele.
Romanii sărbau totdeauna cu mare oprească multe dintre obiceiurile de până sentau ostaşi din vremea naşterii Mântuito Şi cele mai multe popoare au mulţime
pompă ziua întâia a anului şi aceasta o fă atunci. Multe dintre ele însă rămaseră şi mai rului şi de alţii. de obiceiuri rămase din vremuri vechi, ră
ceau ei cu deosebire din acea causă, că în departe şi până în ziua de astăzi, chiar şi la In părţile sudice ale Franciei se sărbă mase dela moşi şi strămoşi. Să ţinem şi noi
vremurile vechi fiind superstiţiile, fiind cre poporul nostru, aproape toate datinile cu torea cu mare pompă fuga în Egipet. In mij cu dragoste, cu scumpătate la obiceiurile
dinţele deşarte cu mult mai mari şi mai multe cari se sărbătoreşte Anul nou, îşi au începutul, locul unui şir de oameni, cari purtau icoane, noastre bune, rămase dela moşii şi strămoşii
decât acum, ei credeau, că sărbând într'un îşi au originea lor, la vechii noştri strămoşi. felinare aprinse, steaguri, una dintre cele mai noştri, să ne aducem cu drag aminte, că si
mod cât se poate de vesel ziua întâia a fie Multe din aceste obiceiuri rămase din frumoase fete din localitatea respectivă, mer înaintaşii noştri urmau obiceiurile pe care le
cărui an, în tot cursul anului ei vor fi tot vechime, în decursul timpului au suferit schim gea călare pe un asin, ţinând un copil în avem astăzi. Dar nu numai obiceiurile săr-
veseli, tot mulţumiţi şi cu voe bună. Dar bări, s’a lăsat sau s'a adăogat la ele câte ceva, braţe. Era o procesiune întreagă, la care lua bârilor la anumite timpuri de peste an să
nu numai atât. Romanii, acum şi alte po aşa după-cum convenea mai bine acelora carii parte mulţime de oameni. Şi afară de acestea, căutăm a le păstra, dar ori-ce obiceiu bun şi
poare din vechime aveau obiceiul într’un timp, le urmau. Şi aceste obiceiuri, mai augmen mai erau multe obiceiuri încă, cari în cea folos tor, să fie totdeauna strins legat de noi
că sărbau chiar şi ziua întâia a fie-cărei luni tate în unele părţi, mai micşorate, mai scur mai mare parte însă, cu timpul s’au desfiinţat şi să ne aducem aminte de proverbul fran
tot în credinţa, că făcând astfel vor fi veseli tate în alte părţi, au durat apoi până atunci, cu totul. cez, care spune :
şi mulţumiţ luna întreagă. Şi apoi mai târ până când ajungând într’o stare de-o mare Dar cum am mai spus, chiar şi la po Comrae on s’accoutume, on s’en va«.
ziu, printre anii 47—45 a. Ch,, când Iuliu decadenţă, biserica creştină sau chiar şi au porul nostru românesc se mai păstrează
Stelian Ituasu,
3iho{f Biblioteca Judeţeană ASTRA
llllllllllll
*P31405*
