Page 2 - Activitatea_1903_01_03
P. 2
Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 3
de sănătos, pănă-ce chiar tovarăşii sei Tovarăşii dlui Goldiş nu s’au dat în «Telegraful» lui «Cristea» nu am ce cu fruntea senină, şi cu subscriere, cum
de luptă au Introdus acest »mâncat« «în lături«, unde le era locul, dl Gol tit bazaconii, şi mai puţin atacuri tic se cuvine sâ o facă bărbaţi, ear’ nu
de onoare, acest banditism ziaristic aici diş nu s’a lăpădat de ei, au mers îm luite cu meşteşuguri Ia adresa bărbaţi cum fac poltronii — pe furiş şi în ascuns.
la noi, şi l’au cultivat cu o rară vitejie preună, au terorisat pănă ce s’a scâr lor fruntaşi. De-odată vine diavolul dela
(»T. R«.) Nicolau Ivan
crescând în societate buruieni, al căror bit lumea de modul lor mişelesc de Bucureşti şi se cocoţează în vîrful «Tri asesor consist.
suc veninos ei îl beau acum cu priso a ataca pe furiş, începând dela răpo bunei» din Sibiiu, şi dă pe ei: fie iertaţii
(Asupra celor scrise vom reveni. ,,Act“.)
sinţă, şi numai când îl gustă şi ei, văd satul metropolit pănă la actualul cap Măcelariu, Bologa, Hannia, loan Popescu
că, zeu amară poamă e această beutură. bisericesc cu toţi dignitarii mici şi mari, — şi se înţelege, răposatul Metropolit
Domnul Goldiş trăia pe vremuri dela Dr. Gali pănă la cel din urmă cu vârf şi îndesat. ™ c o r e s po n d ^ 9
funcţionariu, dela presidentul partidului
în Braşov la catedră, şi tovarăşii sei Noi cei mai tineri pe atunci stă
naţional pănă la ultimul luptător, pe
împrăştiau din prisosinţa inimii lor epi team neorientaţi şi nu ne puteam da Petrecere în Simeria.
care nu l’au ştiut în rândurile lor. Şi
tete «trădători», »mişei«, »poltroni«, dar’ seamă, de ce sâ întâmplă toate aceste,
când unul crescut pe sprânceană de ei,
atunci nu s’a revoltat în inima sa, şi acei întreb odată pe unul bine iniţiat, care Onorată, Redacţiune I
la fel, a luat şi el peana cu venin, cum
tovarăşi ucigaşi nu erau atunci nici pă de sigur a regretat că mi-a spus, cum E greu traiul vieţei ţăranului, fiindcă
a învăţat dela măestrii, atunci curg
gâni sau otrăvitori, nici mâncători de se face de poartă o campanie atât de el din greu munceşte pentru susţinerea sa,
«declaraţiile direcţiunilor» că cutare e
onoare, ci soţi de luptă, Români dela înverşunată contra acestor bărbaţi har cum şi pentru a altora. Tocmai de aceea el
curat ca aurul, e neprihănit şi fără cu de deplină laudă să învredniceşte, când dim
roată şi fruntaşi, de fapt însă neşte a- nici? îmi spune: «Prea au trecere mare
sururi, ear’ cel ce atacă e mişelul, e preună cu alţi fraţi ţărani ai săi dă dovezi,
mărîţi de băeţandri, cari umblau ca la popor, au mare popularitate la preo
poltronul, e miserabilul, ear’ aci nu se că pe lângă greaua muncă zilnică să ocupă
cucuveicele prin stradele Sibiiului, mai ţime, şi trebue să-’i atacăm, azi, mâne, cu lucruri cari deoparte cultivă limba, dati-
opresc, căci nu se pot opri, ci cer şi
mult beţi decât trezi, nişte fiinţe josnice, poimâne, până ce-’i vom desbrăca de nele şi obiceiurile, cum şi cântecele şi jocu
ei scutul justiţiei, ca să-i ia în apărare,
cari anume erau încurajaţi şi puşi la popularitate şi de onoare — altcum nu rile naţionale, — de altă parte produc o fo
căci vezi, Doamne, onoarea e atacată, şi
cale din consiliu, să scarmene pe cei- Ie putem lua locul în congres, în sinod lositoare distracţie sau petrecere de vreme.
onoarea e pentru Dr. Oncu, Mangra, Noi Românii avem asemenea ţărani ?
ce aveau cu o felie de pâne mai mult şi în adunarea municipală».
Ciorogar, dar- numai pentru ei, talis- Avem, mai pe ici, mai pe colea şi între ei
decât ei. Am înţeles, n’am mai întrebat ni
manul cel mai scump, de care odată să află tinerii ţărani şi tinerele ţărance din
Şi când unul din fruntaşii vieţii mica, eram orientat. După timp vâd că comuna grăniţărească Spini, pretura Orăstie,
cu capul nu se pot lăpâda, nu o pot
publice, apostrofat de aceşti nihilişti, încep sâ atace şi pe alt fruntaş, care comitatul Hunedoarei, — fiindcă numiţii ţă
da pradă ucigaşilor, pe când onoarea
Că strică tinerimea şi fetiţele din şcoala trăeşte şi azi. rani şi ţărance dând ascultare glasului pă
unui Parteniu Cosma, Gali, archimandrit rintelui lor sufletesc, domnului loan Avram,
civilă de aici — a căutat să-’şi apere Profit de ocasie şi mâ informez,
Puşcariu şi altor muncitori, e iac’aşa, o paroch gr.-cat. în Spini, au alcătuit un cor
onoarea pe calea judecătoriei, cerând cum vine de ’l atacă şi pe acesta?
nimică, o poate călca în picioare ori-ce şi un fel de societate de diletanţi teatral.
satisfacţie pentru insultele şi vătămă
tras-împins şi toţi corespondenţii mal- «Prea a cuprins teren, prea sâ ri Tinerii ţărani şi ţărance din Spini, sub con
rile ce i-s’au adus pe nedreptul: tova contenţi şi nihilişti, cari fac parte din dică veneticul, şi pe acesta, mai ales ducerea zelosului lor preot loan Avram au
răşii de azi ai dlui Vasile Goldiş uni- învăţat toate cântările liturgice, în trei voci;
haita ucigaşilor de onoare. suntem datori sâ ’l strivim, căci de nu
sono s’au năpăstuit asupra celui mai mare — pune azi-mâne mâna pe putere şi au învăţat deosebite cântări lumeşti, aseme
Iată, domnilor, unde aţi împins lu nea în trei voci, — şi au învăţat şi vre-o
binefăcător al şcoalei de fetiţe, şi l’au ne topeşte el pe noi». Acestea le spu
crurile, şi ce şcoală păcătoasă şi mise- câteva piese teatrale.
tras de nou în noroiu, însinuându-i că nea intimul la 1884, Am înţeles.
rabilă aţi inaugurat şi cu ce fiinţe ca- Corul ţărănesc din Spini, prin cântările
cu ajutoriul judecătoriilor ungureşti ni liturgice a ridicat frumseţa neîntrecutului
tilinare v’aţi însoţit, ca să purtaţi luptă Prietinul, care îmi spunea aceste tră
miceşte un Român, pe când lumea ştia rit oriental, — ear’ în creştinii ascultători au
nu contra duşmanului comun, contra eşte şi azi, în parte şi-a mai schimbat vede
şi atunci şi ştie azi şi mai bine, că «uci piodus atragere cătră biserică, care atragere
Ungurului, care ne striveşte pe toţi, ci rile, dar’ nu cred, că cetind aceste şi
gaşul» era un condeiu simbriaş, o exi hotărît că va potenţa simţul de evlavie şi
contra Românului, contra celui ce vieaţa ruri nu ’l va durea, vâzând resultatul religiositate al creştinilor, şi în chipul acesta
stenţâ catilinară, un om fără rost şi că-
îşi pune pentru neam, contra celui ce la care au ajuns. şi rîvna de a se feri de fapte neplăcute lui
pătâiu, şi că şi azi banii şcoalei sunt
ştie şi munci, şi jertfi şi iubi neamul din Temerea lui s’a împlinit, ei au ata Dumnezeu şi oamenilor de bine.
mâncaţi de el, şi numai în lipsa de Părintele loan Avram, punând la cale
care face parte. cat, au atacat din greu, pe unii i-au şi
avere nu se pot încassa. Dl Vasile Gol la anumite zile potrivite petreceri poporale,
La alte popoare, bărbaţi vrednici, ngropat, dar’ pe venetictul cel ce cu
diş, care azi stă la pândă, atunci n’a — la asemenea ocasiuni binevenite ţăranii şi
cu calităţi eminente, stegari falnici, sunt prinsese teren şi prea se ridicase, nu ţărancele din Spini, ca societate de diletanţi
avut un cuvânt de reprobare, n’a să
feriţi de atacurile veninoase ale «băe- l’au putut nimici din contră stă sus şi s’au produs cu acele piese teatrale şi cu a-
rit să apere onoarea celui atacat, n’a
ţandrilor», — la noi însă sunt anume tare şi azi şi priveşte cu mândrie, că a cele cântări, atât bisericeşti cât şi lumeşti,
ocărit pe păgânul, ci a stat cu mânile pe cari le-au învăţat. Resultatul unei asemenea
organisaţi, anume duşi la chefuri, ome curăţit binişor holda de neghină.
în şolduri, ca să nu zicem că s’a bucurat purcederi a fost nu numai moral, ci şi mate
niţi şi îmbătaţi, ca apoi să scrie, să Nu am zis eu, nici n’am scris nici
de cele ce se scriau, nu că doar’ ade rial, — Întrucât dela publicul participant la
vărul era scris, ci pentru-că îi convenea scrie cu venin şi să ucidă, pân’ ce odată, că pasivitatea mult lăudată odi petreceri au incurs frumoase sumuliţe de
de minune, că «ucigaşii» stau la pândă distrug totul, doar’, doar’ vor ajunge ei nioară de dl Russu, azi nu e vrednică bani, din cari s’a creat un fond al corului.
nu cu ciomagul ori cu revolvărul, ci — cu ciomagul, la urmă, când cu p ceapă degerată, ipsissima verba al Laudă să cuvine părintelui loan Avram
cu câte o peană muiată în venin, ca să peana muiată în venin nu va mai merge. domnului Russu-Şiriapul, şi cine m’a din Spini; laudă să cuvine şi tinărului cor
de acoJo, alcătuit din ţărani şi ţărance, şi
spargă societatea, să nu lase pe cei-ce Ceteam totdeauna cu drag ziarele. tractat mai brutal, cine s’a năpăstuit neveste. Laudă să cuvine şi veteranului în
munciseră mulţi ani, ca să se bucure Nici în «Observatoriul» fericitului «Ba- mai mult asupra mea decât chiar acest văţător Gheorghiu Chira, fiindcă domnia sa,
de rodul muncei lor. riţiu», nici în gazeta lui «Murăşan», nici domn, tocmai pe tema de tradare na ca învăţător de mai bine de 20 ani al şcoa
ţională. O a făcut doar’ dl Russu din lei din Spini, susţinut| de comitetul grăni-
lor venerâtoare, totdeauna, când v’ar fi stat tineri imberbii Ne-aţi smuls din cetatea vi convingere politică ? Dar’ de unde ? De-ar ţăresc din Sibiiu, — a făcut tineretul din
In taţâ, iluştrilor I selor ademenitoare, dar ne-aţi dat prilejul fi avut convingere atunci, ar avea şi azi, Spini accesibil pentru formare de cor şi de
Pentru-că să fim Înţeleşi! — Nu folosul să tragem învăţătură, că nu iluştrii iscălituri dar’ vorba e de interese. Vedea dl societate de diletanţi teatrali, învăţându-1 a
nostru ne îndrumă să grăim (suntem prea lor sunt iluştrii năcăjitului nostru neam, — Russu. că am puţină trecere la conoa- ceti, a scrie şi a cânta, cum şi a să şti în
tineri şi prea visători poate); e vorba de ci aceia, care muncesc cu adevărată tragere sufleţi pentru lucruri ideale şi înălţătoare,
principiul însuşi, ca să fie sprijinită după pu de inimă şi adeveresc cu faptul zisul gurii ţionalii mei *în cercurile unde eu mun Părintele loan Avram nu s’a îndestulit
tinţă o acţiune a tineri mei, care vrea să se şi al slovelor de tipar. ceam şi acea trecere voia sâ mi-o ră cu a să produce cu coriştii săi numai în
crească lite»ariceşte, care vrea să aducă folos Ne-aţi făcut bărbaţi, — ne vom cinsti pească, când sâ năpăstuia asupra mea comuna sa Spini. Bine a făcut. Dovadă în
neamului, pe care Dvoastră just aţi numit-o: de acum înainte mai mult pe noi înşine, vom şi scria nişte minciuni când din Orăştie, asta privinţă e petrecerea arangiată de co
nădejdea viitorului. De asta-’i vorba! fi mai puţin stângaci, când ne vom întâlni la când din Alba-Iulia. riştii din Spini în Simeria, în seara zilei de
Nu e vorba aici, că revista acestei tine- adunării anul nou sau 1 Ianuarie v. 1903, la „Crâş
Unde erai atunci, dle Vasile Goldiş, ma dela podul Simeriei;“ petrecere anunţată
rimi e bună sau slabă, corespunde sau nu, Revista noastră va trăi deci răzimată
care astăzi condamni pe cei-ce atacă în valoroasa foaie „Activitatea".
unor prealuminate aşteptări — lucru de care ase pe obolul celor cu dragoste de neam: oameni
menea nu-’l puteţi şti, deoare-ce filele ne-au de înaltă posiţie şi înalte sentimente şi a pe furiş, pe dl Vlaicu ? Representaţiile teatrale şi cântările bi
sericeşti şi lumeşti, cu cari coriştii din Spini
sosit vergure şi neatinse — ci e vorba de o bărbaţilor cu puţine încrestâri în tăvaşul de Dar’ eu nu am apelat, nici atunci
m şcare sănătoasă a tinerimei române, a dare, dar’ cu multă dragoste în adâncul inimii! — şi nu apelez nici azi, sâ mâ ia ni s’au produs în seara de 1 Ian. v, 1903 la
cărei ţintă lăudabilă, la adunări, la „oca- Şi acum acei tineri de ieri, bărbaţii de Simeria, asupra oamenilor din popor, cari
siitni" nici Dvoastră n’o contestaţi I astăzi, le promit Dior „retourUti" fruntaşi, că menea în apârare. Apârătorul meu — In foarte îmbucurător număr au luat parte la
sunt faptele ce le-am tăcut în vieaţa petrecere, au făcut o plăcută şi instructivă
Nu bani vrem noi, nu plată, pauşale 1 cele spuse, le vor păstra totdeauna, cu buna publică şi acele sunt carte deschisă impresiune, — ear’ jocurile, şi anume: »Hă-
Vrem încurajare, vrem dragoste I chibzuinţă caracteristică maturităţii în inima ţăgana«, »Romana«, apoi »Hora«, »Sârba«,
lor şi pentru aceea fie liniştiţi: aceştia nu entru toţi, poftească şi mâ at ace pe
Ce ne-aţi dat? »Căluşerul« şi româneasca »Invârttă«, —
vor p egeta nici de-acum înainte să-’şi ridice tema de tradare cine poate, cui îi dă
Laconicul „retour": desăvârşita igno la cari au participat cei ce au ştiut juca, —
pălăria înaintea lor şi fiindcă bărbăţia numără mâna şi are curagiu, dar’ nu din tută,
ranţă I intre însuşirile sale — durere şi curtoasia — i-au înveselit pe toţi, atât pe cei ţineţi, cât
Vă asigurăm, coaiele de tipar n’au să cum aţi făcut ani de-a rândul — şi aţi şi pe cei mai în vârstă, — atât pe cei ce
să le zică :
sufere. în schimb însă sufere inima noastră, ntrodus în ziaristica noastră cel mai jucau, cât şi pe cei ce să uitau la cei ce ştiau
An nou fericit 1 şi puteau juca.
idealismul nostru e ştirbit în urma acestui sâlbatic banditism otrăvitor.
După obiceiul domnesc, la miezul nopţii
capitol de psichologe, dar' fi ndcă D-zeu a »Luceafărul« nr. 2—903. O ctavian, G oga. Mâ bucur, că în ciasul al 11-lea
rânduit aşa, ca fie-care năcaz, să aibă şi par s’a făcut pausă, în care s’au consumat fră
vâ vâd pocăiţi, dacă cumva nu sunteţi ţeşte mâncările aduse de acasă cu straiţa
tea sa bună, — uite vă spunem, că această
‘ansei, şi una o mai doresc: încetaţi cu sau cu corfa, de vre-o câteva harnice şi dar
şcoală de amârîciune a fost pentru noi du
rerosul botez de maioreni, de bărbaţi din bârfelile, combateţi fapte — dar’ deschis, nice femei române, parte din Spini, parte