Page 1 - Activitatea_1903_02_06

Anul III. Or ăst ie, 19 Februarie n. 1903. Nr. 6

IN SERTIU N I: ABONAMENT:
ĂCIIYITĂIEA 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an

Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna­ Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.

Un număr costă 12 bani.
Epistole nefrancate nu se primesc.

Veleităţile antinaţionaliste şi anti- mările ce unul sau altul condamnat are notar: Csegezy Ârpâd; acusator public:
Curtea cu juraţi. confesionale, de cari mai pe toate te- să le supoarte. Bigner Iozsef, subprocuror; pe Alexă
renele vieţii publice şi private ne isbim, însuşi Francia a introdus o ale­ Boldor, acusat pentru omor intenţionat,
trebue să fie cu desăvîrşire stîrpite din gere mai scrupuloasă, în urma experien­ l’a apărat Dr. Iustin Pop; ear’ pe Ioan
Instituţiunea juraţilor în treburi cri­ sînul juraţilor, pentru că numai aşa să ţelor făcute, deşi acolo sau dovedit la Gurgui, acusat cu complicitate, Dr. Lăszlo
minale este un for Introdus din părţile poate ajunge înălţimea chemării aşa nu­ juraţi o indulginţă extremă pentru unele Lâzâr, amândoi denumiţi din oficiu, adecă
apusene şi-a avut mai tot deauna păr­ mitului umanism adevărat. crime aşa numite pasionale. fără plată.
Cu sistemul de azi al recrutării ju­ începută pertractarea, s’au tras la
tinitori ca şi cârtitori. Lucru firesc. După Juratul nepreocupat, dator este să
cum unul şi altul a ştiut să judece privească prin prisma realităţii, să aibă raţilor avem printre judecătorii-juraţi şi sorţi 12 juraţi ordinari şi 2 suplenţi,
asupra instituţiunii, trăgend învăţături din răbdare, să nu fie impresionat de mo­ oameni de ştiinţă, ingineri, medici, pro­ cari după depunerea jurământului pres­
punerea în praxă a caşurilor concrete şi mente, cari în decursul pertractării şi fesori, advocaţi, savanţi şi alţii, însă re­ cris îşi ocupară locul lor destinat. Pri­
pertractate. ascultării martorilor în multe caşuri să munerarea slabă pe lângă toată provo­ mul acusat a dat o fasiune, care devia
Curtea cu juraţi este o invenţie — schimbă în favorul sau defavorul celui carea la patriotism face, că cei mai dela actele de cercetare de pănă aci
nu-i vorbă — salutară, pentru-că să dă păcătos. Obiectivitatea să-i fie călăuză mulţi să substrag dela această chemare, şi care era cam următoarea.-
prilej, ca cetăţenii să judece asupra con­ şi aceasta să i servească de bază atunci, de altcum onorifică, însă împreunată cu In comuna Riu de mori să res-
cetăţenilor lor, respective să-’şi deie ver­ când provocat este să-’şi deie votul cu spese şi perderi însemnate. pândi vestea, că în vara anului 1901
dictul despre vinovăţie sau nevinovăţie, da sau ba. Astfel stând lucrurile, abea să va au omorît în muntele »Paltin«, în gra­
în măsură mai mare sau mai mică, după putea afirma, că s’a ajuns oare-care re­ niţă cu muntele României »Galbina«,
Ar fi foarte consult, ca cei chie- sultat cu instituţiunea juraţilor. — Cei
cum adecă caşurile sunt mai îngreună- un om şi că a fost jefuit. Gendarmii
maţi în materie, s i esplice în mod clar chemaţi în materie să se cugete a o
toare sau uşurătoare. din Sebiş, apoi din Câmpul-lui-Neag
fi pănă la pricepere juraţilor laici pa- ridica la nivelul recerut, să nu-o păţim
Ca juraţii să poată judeca după şi din Vinţul-de-jos au început o cer­
ragrafii cari sunt de a se aplica la în­ şi noi ca acel preşedinte de tribunal,
conştiinţa sufletelor lor şi cu inimă cu­ cetare după făptuitor şi după aflarea
trebările puse de acusâtorul public şi care scandalizat de un verdict achitator,
rată, chemaţi sunt a fi atenţi la fasiunile celui omorît, care ar fi fost din Româ­
apărători, apoi staverite de tribunal,
lăptuitorilor şi martorilor, de unde ur­ zise acuzatului: aju raţii ’ţi-au spus prin nia, şi care nici pănă acum nu să ştie
înainte de ce juraţii să retrag pentru
mează, ca să cunoască bine limba ace­ verdictul lor că poţi s i reîncepi ispră­ de unde şi cine a fost. In acelaş an
aducerea hotârîrii lor. Aceasta din acel vile fi fărădelegile Dtale«, sau: »Mul­
lora, ori apoi tălmaciul jurat să repro­ toamna le-a succes a descoperi, că în
motiv, că mulţi juraţi după-ce aud sen­
ducă întocmai toate mărturisirile, aşa ţumeşte D ior ju raţi pentru prea aspra luna lui August a trecut pe acolo în
tinţa prea aspră sau prea uşoară, ei Dtale pedeapsă adusă după inima lori..
după cum acelea să fac. amurgul sării un om cam de 23 ani
înşişi să miră de resultat.
O recerinţă de căpetenie mai au din România spre Haţeg.
juraţii şi anume : s i fie nepărtinitori, s i La alegerea juraţilor ar fi la loc Alexă Boldor, ca cioban la oile lui
Pertractări finale a
cunoască referinţele de traiu ale celor să se tragă cont de oare-care capacitate Pavel Căstăian din Cugir, le păşţea în
adufi la bariera justiţiei, s i nu fie preo­ mai corăspunzătoare şi din punct de scaunului cu juraţi. tovărăşie cu 2 slugi, şi le deduse sare,
cupaţi de impresiuni favoriloare sau ne- vedere intelectual şi şi fisic, pentru că văzând străinul, să dase cu el la vorbă,
favoritoare fa ţă de părţile cari le stau mulţi privesc fapta comisă prin lumină Marţi, în 3 1. c. st. n. s’au început apoi dispuse mânarea oilor în tîrlă, ear
înainte, fi mai cu seam ă naţionalitatea purpurie şi eară foarte mulţi prin cea pertractările finale la tribunalul reg. din el să duse cu străinul cătră stînă, lă­
s i nu o iee în băgare de seam ă, pentru mai neagră, încât vederile lor aievea Deva cu scaunul juraţilor în 14 cazuri sând să-i vie şi ortacii pe rând la cină.
că faptele criminale să întâmplă — lucru laice te pun în uimire; în urma etăţii criminale, cari vor ţinea pănă la 18 1. c. Pe cale întrebă pe strâin de unde e?
foarte natural — în cele mai multe ca­ înaintate sau fisicului debil pertractarea Pertractarea scaunului cu juraţi în cum îl cheamă şi unde merge? Ajunşi
şuri la maioritatea locuitorilor respecti­ de câte 6— 8 oare o privesc de o tor­ ziua primă a fost condusă de Dr. Pap în stînă repetă întrebările.
vului ţinut, fie acela maghiar, fie nem­ tură nesuferibilă, abea aşteptând să Domokos, preşedintele tribunalului; juzi Străinul zîmbea suspicios şi îi de­
ţesc, sau fie românesc. scape de sarcină, fără considerare la ur­ votanţi: Veres Iozsef şi Koncz Gyula; dea respunsuri enigmatice şi încunjurâ-

— Dacă ar vrea Măria Ta să consimtă — Ai fi în stare să umbli, scumpa mea? Domniţa era atât de cufundată în gân­
a lua calul meu, zise unul din oamenii Elenei, o întrebă el cu iubire, ear’ femea lui se durile et triste, în cât Ştefăniţă a trebuit să-i
F 0 1 Ş 0 A R A trebue să vă grăbiţi, căci altfel sunteţi în lipea de el ca s’o apere. reamintească de câte-va-ori să ţie seamă de
pericol. — Şi până ’n capetul lumei mă duc cu pericolul care o aşteaptă. Lângă cadavrul
S t î a e i k El ridică pe Doamna din braţele soţu­ tine, răspunse ea, dar' era palidă şi vocea-i Zimbrului, se află o stîncâ netedă, un fel
lui ei şi-o aşeză pe şeaua Iui, apoi dispăru tremura. de mic platou, care şi azi să numeşte
(Urmare.) în tufiş, înainte de a-i fi putut mulţumi Dom­ — Dacă e aşa, mai bine să dăm dru­ »Peatra Zimbrului», în memoria vitejiei şi
Turcii îl urmau pe caii lor sprinteni niţa pentru jertfa sa. mul cailor, că mai rău ne întârzie. Insă pentru a curagiului lui Petru Rareş. Părăsind acest
ca pisicile, dar’ nevăzănd nici o urmă de paşi De aci drumul se depărta de Bistriţa înşela pe cei cari ne urmăresc, ar trebui să platou, şi însoţită de Ştefăniţă, Domniţa înainta
în nisip, începură a bănui pe călugăr că i-a bifurcându-se în direcţia Rarăului, unde să apucăm pe alt drum şt în acelaşi timp să ne spre stîncile cari se înălţau ca nişte turnuri.
despărţim. Eu aşi face mai bine dacă m’aşi Suirea lor a fost foarte obositoare, şi Elena,
ţinut cu tot dinadinsul în drum ca să-i ză­ află şi azi o mănăstire mică ridicată în me­
duce la Ciceu, deşi e drumul prea lung; dar’ care avea pasiunea florilor, mai ales a flori­
bovească. In cruzimea lor, şi-au vărsat focul moria fugei Domnitorului Petru Rareş.
pe bietul bătrân, sfâşiindu-i hainele de pe el, Fugarii intraseră într’o pădure care pă­ voiu apuca pe cărarea dela Humora până la lor de munte, de abia a putut simţi mirosul
apoi îl întinseră în cruce pe un trunchiu de rea nemărginită, în care trunchiurile dobo­ Dorna şi de acolo voiu trece muntele Căli- acelora pe care le călca în picioare.
copaciu şi îl lăsară acolo să moară. Buzele-i man... Tu, Ştefăniţă, urmă el, adresându-se Sfîrşită de oboseală şi de frică, ea se
râte ale copacilor uriaşi îi împedecau să
erau vinete, dar' într’una îngânau: credinciosului seu vizitiu, tu vei conduce pe rezima de trunchiul unui copaciu, şi plecând
înainteze, ear’ muşchiul era âtât de des şi
— Nu pe cruce, şi totuşi răstignit... de buretos, încât picioarele cailor se înfundau Domniţa în peşteră şi vei îngriji cât se poate capul pe piept pentru a încerca să încetineze
Dacă nu pentru omenire, cel puţin pentru cu totul. Deodată tresăriră la auzul unui troz de bine de dînsa până la întoarcerea mea. violentele palpitaţii, trăgea cu urechea la
ţeara mea. Şi o strânse pe. Elena în braţe cu dragoste. sgomotele confuze ce se auzeau.
net de ramuri şi al unui muget sgomotos
închise ochii şi, fără a cârti, îşi aşteptă din apropiere. — Vrea să zică, trebue în adevăr să Ştefăniţă, te rog, jură-mi pe tot ce ai
moartea înceată şi crudă care-1 pândia. ne despărţim? zise ea. mai scump, că nu mă vei lăsa să cad de vie
Din desişul pădurii apăru cu mândrie
— Nu pentru multă vreme, scumpa în mânile păgânilor. De mii de ori mai bine
II. un Zimbru. Animalul înainta cu capul plecat,
mea. N’auzi pe cei cari ne prigonesc de colo e să-mi împlânţi lancea ta în piept de cât
In acest timp, Domnul şi Domniţa ajun­ gata să-şi întingă coarnele în pântecele ca­ din vale? Nu e o clipă de pierdut. să fie trupul meu profanat de o mână ne­
seră în pădurea dela Broşteni. De aci înainte lului pe care călărea Domniţa; atunci nobilul O ţinu un momont îmbrăţişată, apoi credincioasă.
drumul era şi mai greu, căci numai aceia animal înfricoşat se opri şi căzu la pămănt, scoase hamurile de pe cai şi-i lăsă în voia
cari cunoşteau bine vadurile, puteau să treacă ear’ sub el gingaşa sa povară. Ştefăniţă se uită la ea cu linişte.
lor.
rîul foarte larg, fără frică. Calul Domnitoru­ Zimbrul se pregătea să reînoeascâ ata­ Atunci, aruncând o ultimă privire de — Da, Măria Ta, răspunse el, mă voiu
supune rugătnintei tale.
lui, sub povoara îndoitei sale sarcini a cam cul, dar’ Rareş sări de pe cal, îl apucă de iubire dulcei sale soţioare, Domnul Rareş
început să dea semne de oboseală. coarne cu o putere herculanâ şi le suci plecă în grabă. Domniţa îi urmă cu ochi — Făgăduinţa ta mă scapă de ori-ce
In zădar îl mângâia Rareş sau îi dădea până a sucit şi gâtul monstrului; acum de trişti şi îndureraţi, deşi ştia bine că de ar fi frică, exclamă ea, şi cu o nouă energie îşi
pinteni din când în când, bietul animal nu abia a putut izbuti să scoată pe scumpa sa rămas înainte cu el, i-ar fi putut împedeca reluă calea împovorătoare. In sfîrşit ajunseră
mai putea înainta. Intr’una necheză jalnic. Elena de desubtul calului căzut. fuga şi i-ar fi pus vieaţa în primejdie. la stîncile sub cari se aflâ intrarea unei peş-