Page 2 - Activitatea_1903_02_07

Pag- 2. ACTIVITATEA Nrul 7

murită întră colegii sei din seminariu, împreună cu colegii sei dela seminariu, înalţă-te la ceriuri şi de acolo prive- adecă a rămas până în ziua când pentru a
ba chiar şi dela toate celelalte institute ear’ în 1898, cu ocasiunea aniversării ghiază asupra fiilor tei rămaşi, asupra doua-oară am fost citat naintea judelui inve­
stigator de aici.
din patrie, ear’ elevii îl adorau şi iubiau a 25-a dela moartea lui Şaguna, a ţi­ iubitei tale surori, care are să îndepli­
In restimpul cât am subscris eu foaia,
pentru profundele sale cunoştinţe ce le nut memorabilul discurs festiv publicat nească o nobilă şi grea misiune, roa-
s’a ţinut adunarea gen. a institutului tip. »Mi-
împârtăşia cu o rară bunăvoinţă. în broşură separată, despre vieaţa şi gă-te ca Dumnezeu să-i dee ei tărie, nerva», de al cărui personal mă ţin şi eu.
Medest dela fire, n’a reflectat la faptele metropolitului Şaguna, discurs şi putere, ca să te înlocuiască în parte Direcţiunea în acea adunare a hotărît demi-
înaintarea meritată, a lăsat să ’i treacă care a stors admiraţiunea noastră, ca şi iubirea şi dragostea ta de tată să o sionarea mea din causa acelei subscrieri, sub
mulţi din colegi pe dinainte, şi în cinste fond şi ca formă, şi pentru care feri­ reverse ea asupra lor, dându-le po­ cuvânt că lucrătorilor nu le este permis a
face politică.
şi în salariu mai mare, deşi nimenea citul metropolit Miron a ţinut în faţa veţe şi creştere potrivită cu vremile în
Am adus aceasta la cunoştinţa dlui Moţa,
n’avea mai mare lipsă de salariu de­ publicului celui mare adunat din toate cari trăim. care la rândul seu a încercat a mă încuragia
cât el. părţile s6-l sărute pe frunte şi prin acea­ Priveghiazâ de acolo, asupra şcoa- zicând: »Nu fii de loc năcăjit, deschid eu ti­
N’a cârtit, n’a murmurat, şi numai sta se dee espresiune mulţămitei sale lelor cari ţie ’ţi erau date în grijă, ca pografie, căci şi aşa nu-mi convin multe lucrurj
după un pătrar de veac împlinit, la in- pentru lucrarea des6verşită, pe care ni­ să introduci în ele lumină, mai multă de aci, şi abzicerea d-tale e un motiv pentru
sistinţa pretinilor sei îngrijiţi de sănă- menea altul nu o putea face atât de lumină — fă să străbată razele soare­ deschidere, căci aceea e îndreptată mai mult
contra mea ca o demonstraţiune, decât con­
tatea-i sdruncinată, — şi la espresa do­ elocuentă ca învăţatul Barcianu. lui ca să încălzească pe fii neamului
tra d-tale».
rinţă a capului bisericei noastre, s’a de­ In iubirea lui neţărmurită pentru nostru, — ca astfel înarmaţi în lupta
Ce aveam să fac, decât să aştept des­
părtat acum doi ani dela catedra atât neam, ca membru al comitetului naţio­ pentru esistenţă să iese biruitori. chiderea nouei tipografii, cu toate-că, martor
de iubită, ca să iee în mânele-i probate nal, a luat parte şi la vieaţa politică, Şi Tu Doamne, care vezi inimile e dl P. Bariţiu, căruia i-am împărtăşit intenţia
conducerea şcoalelor poporale, să facă o care în loc de mulţumire i-a causat noastre, Ţie ne rugăm, la Tine alergăm, dlui Moţa, am zis, că aceasta e un lucru de
nouă epocă în istoria şcoalelor noastre, dureri sufleteşti, perderi materiale şi nu întoarce faţa Ta dela noi, nu cu regretat şi mai bine ar fi să se caute mijloa­
cele de îndreptare a situaţiei. Eu din partemi
şi bogatele şi vastele cunoştinţe să le suferinţele închisorii de un an în tem­ mânia ta ne mustra pe noi — căci Ţie
n’am putut face însă absolut nimic, decât să
pună acum în practică în calitate de niţele din Vaţ. ’Ţi slugim, şi în aceste vremi grele nu­ joc deocamdată aşa cum îmi flueră dl Moţa.
referent şcolar. Iată o scurtă şi palidă schiţă bio­ mai al Tău ajutor şi sprigin îl implo­ Când cu deschiderea exposiţiei indus­
Iubia din tot sufletul şcoala, iubia grafică din vieaţa sbuciumată a răposa­ răm, şi dacă Tu cu braţ înalt nu ne triale din Sibiiu, la care am luat si eu si dl
poporul şi era un părinte al învăţăto­ tului Dr. Barcianu, a bărbatului care azi vei lua sub al Tău scut — uşor putem Moţa parte, s’a şi dus d-sa la dl W. Krafft,
rilor, a căror autoritate doria să o vadă ne părăseşte pe vecie. cădea, căci s’au înmulţit cei-ce caută proprietar de tipografie, pentru informaţiuni.
De întreprins n’a întreprins însă nimic,
crescând, ca să ocupe posiţie deamnâ, Se poate găsi om în societatea noa­ sufletul nostru. Amin.
bag-seama tot n’a avut destule motive, căci
onorifică şi de frunte în societatea ro­ stră, care n’ar fi vărsat barem o lacrimă dorinţă ferbinte avea.
mânească. la auzul vestei triste despre trecerea lui Din isprăvile părintelui Moţa. — Ce e de făcut, dle Moţa, i-am zis
Dar’ nu i-a fost dat să muncească la cele eterne? într’o zi, căci rămân pe jos.
mult aci. Prima lovitură de moarte i-a Se poate ca să nu esclamăm cu — Asta nu se poate, îmi răspunde, în-
dat-o soartea când înainte de aceasta prorocul David: »Doamne, Doamne, nu Prea On. Dle Redactor, toarce-le spatele (să fie cu respect), căci eu
faţă de DTa mă simt deobligat a face acea­
cu 8 luni îi răpi pe adorata soţie, şi-l cu mânia ta ne certa pe noi A< Deoare-ce dl părinte Moţa de un
sta, aştept numai să văd Săhştenii scot foaie
lăsa în cea mai crudă durere. Da, cu adevărat — perderea noa­ timp încoace mă ealumniază şi apostro­ ori nu.
Lovitura a fost aşa zicând mor­ stră în aceste zile grele este mare — fează cătră cine numai i-se dă ocasie Va să zică eu să aştept hotârîrea Săli
tală, şi în zadar a căutat recreaţiune şi nesfirşite sunt lacrimile cu care îl într’un mod nemeritat de mine şi ne­ stenilor, cu cari nu am nici în clin, nici în
în aer liber, în zadar îl desmerdau iu­ însoţim la mormânt pe acest fiu ales demn de persoana şi posiţia d-sale, şi mânecă.
bitorii fii şi fice cu dragostea şi cu as­ al bisericei noastre, pe acest muncitor fiindcă eu altcum nu mă pot apăra De altcum i-am spus şi atunci dlui Moţa,
că chiar numai singur pentru mine nu umble
cultarea lor, în zadar s’a încercat mai onest, pe acest caracter de granit şi căci nu pot alerga la unul fiecare să-i
a deschide tipografie, căci îmi voiu căuta în-
ales prietinul şi colegul seu profesorul intransigent apărător al limbei noastre desmint aserţiunile, decât prin presă,
tr’altă parte condiţie.
Comşa, cu o rară bunăvoinţă de frate în şcoala poporală, apărător al limbei Vă rog să daţi loc următoarelor: Intr’acestea îmi veni o idee, şi anume,
să-l mângâie. Totul a fost în zadar. în studiul religiunei, al cărui nume Deşi sunt o persoană neînsemnată, aşa că cel mai consult lucru este, ca să pregă­
Dedat să muncească din greu, de­ vecinie va străluci în vieaţa culturală a zicând, pentru publicul mare, un biet mun­ tesc o rugare, pe care s’o înaintez Direcţiunii
poporului nostru. citor, totuşi, spre a nu-'şi face despre mine idei şi prin care să o recerc ca să retragă hotă-
dat să fie conştienţios, în zilele grele
greşite, în urma învinuirilor ce dl părinte rîrea demisionării mele, căci voiu abzice şi
de earnă, săptămânile trecute, a cerce­ Grea soarte a căzut pe umerii mei. Moţa aduce contra mea în afacerea proce­ eu de subscrierea foii pe mai departe.
tat şcoalele din Tălmăcel şi Mohu, ca Nu cred să fiu în stare să mă sului, ţin de consult a da unele lămuriri. Zis şi făcut.
să asigure mersul regulat al învăţămân­ achit cu cinste de aceasta grea dato- Şi anume: Şi On. Direcţiune după multă resgândire
tului, şi sie-şi să-şi pregătească groapa, rinţă ce ’mi incumbă la mormântul lui, In Septemvrie anul trecut dl Moţa a mi-a luat cererea în considerare, pentru care
— ca fost elev şi acum coleg al lui. — aflat de bine, ca să-’mi îmbie subscrierea (ca îi sunt mulţumitor.
pe ai sei să-i lase în grija lui Dzeu, şi
în societatea română un gol, care nime­ înainte de toate însă sunt dator în nu­ redactor responsabil) a foii »Libertatea» din Nu mult după acestea primesc o citaţie
mele defunctului să mulţămesc... loc, din cauză că, vezi Doamne, ar mai sbi- dela judele investigator. Mă present şi mi-se
nea nu este în stare să-l umplă. Afară
ciui puţin mersul afacerilor bisericeşti, dar aduce la cunoştinţă, că sunt acusat de autor
de catedra lui iubită, unde 25 ani a Mulţămeşte: sub responsabilitatea d-sale, nu poate. (Ba al articolului »A murit Matia şi cu el drep­
muncit neîntrerupt, a luat parte activă 1. Metropolitului. ar mai ataca şi câte o persoană de pe la tatea» din Nrul 42, anul trecut, al foii «Li­
la înfiinţarea şcoalei de fete din Sibiiu, 2. Consistoriului. magistrat, ele. Nota culeg.) bertatea».
Eu, ca întotdeauna, de un timp de 8 Am mărturisit că nu sunt eu autorul,
al cărei director a fost, a scris mai 3. Corpului didactic dela seminariu
ani încoace, de când am avut aşa zicând re- dar că primesc răspunderea pentru el, ceea-
multe manuale apreciate de toţi peda­ pentru onoarea ce i-s’a făcut.
Iaţiuni cu d-sa, am primit îmbiemântul. ce s’a luat la protocol.
gogii, a redactat «Foaia Ilustrată« în 4. Diferitelor reuniuni şi corpora- Drept răsplată mi-a votat 5 fl. lunar şi Când am spus dlui Moţa chestia, ini-a
1891 şi în urmă «Foaia pedagogică» ţiuni. Şi acum tu suflet nobil şi blând, apoi când va fi la — adecă, (să mă închidă) zis: »Nu face nimica, bine că ai luat răspun-

învăţător, tu ai un nume în apropiere de peşteră, căci altfel, n’ar fi Stefâniţă aduse cu el câte-va găteje şj
FOIŞOARA Pe urma lui păşeşte astăzi cutezat Stefăniţă să se îndepărteze. făcu un foc înviorător, dar’ tare ar fi dorit
Ce l’a avut Mântuitorul.
ca se mănânce o bucăţică de pâne sau de
Odată însă s’a urcat el până în vîrful
Să luminezi întreg poporul, stîncei celei mai înalte, unde n’a putut ajunge mămăligă cu carnea vânatului preparat de
ÎNVfiŢĂTORUL Precum făcu Mântuitorul. decât târându-se pe patru labe. credinciosu-i servitor. Şi niţică sare i-ar fi
plăcut, dar’ mai ales simţeau mare nevoe
(„Albina11) Th. D . Speranţia. De-acolo vederea era aproape nemăr­
amândoi de pâne. Intr’una din zile insă
ginită. Moldova, Transilvania, Bucovina erau
învăţător, tu ai un nume culcate la picioarele sale, ear’ muntele Căli- Stefăniţă se hotărî să se coboare în vale, ca
Ce l’a avut Mântuitorul. să caute a afla vre-o noutate despre soartea
man se înălţă în plină lumină, mândru şi
Pe urma lui păşeşte astăzi stăpânului său.
măreţ. Perspectiva ce ’i-să arăta era de o
Să luminezi întreg poporul, frumseţe nespusă, dar’ omul care o privea El făcu focul şi se pregăti la îndemâna
Precum făcii Mântuitorul. (Urmare.) î " ! Domniţei tot ce-i trebuia, învăţându-o ca, în
n’avea ochi pentru dînsa. Inima sa era cu
Aprinse îndată un foc de ramuri de Domnul său şi pentru el tremura zi şi noapte. cas de pericol, să nu se ascundă în peşteră
Când suspină sub apăsarea brad într’o scorboră a stîncei şi fumul delicat Pretutindeni, atât cât îi putea îmbrăţişa ve­ ci să fugă drept în pădure sau în sus pe
Robiei vechi, întreg pământul, al pasărei fripte atrase pe Elena care, spre derea, domnia cea mai mare linişte, ca şi stînci.
Atunci trimis de sus de Tatăl marea-i mirare, văzu pe Stefâniţă întorcând când n’ar fi existat nici un conflict între — Să n’ai nici o teamă, zise ea, dar’
Se întrupă ca om Cuvântul cu dibăcie un cârlig lung de lemn pe care caută de-mi adu veşti bune despre scumpul
oameni.
Să mântuească ’ntreg pământul. îl trecuse prin corpul fasanului. meu soţi
Stîncilc tăcute nu puteau să-i dea nici
— Ah, lasă-mă pe mine sâ-1 frig ! strigă IV.
Pe cei rămaşi în întunerec ea. Unde l'ai prins, Stefăniţă? ele vre-o veste despre stăpânu-i care lipsea. In tot timpul cât lipsi servitorul ei,
Ce au nevoie de lumină, Şi se aşeză înaintea focului, care îndată A doua zi după şederea lor în peşteră, Elena a fost înfrumseţat peştera, apoi s’a
Invăţătorule, ’ndreptează-i îi roşi obrajii. Ea, care nu credea sâ mai Domniţa îşi dădea toate silinţele ca să-i dea hotărît şi ea să iasă dintr’însa pentru a căuta
Pe calea vieţii cea senină poată îmbuca o lărămitură de pâne, atât cât înfăţişarea [unui cămin; acoperea păreţii cu fragi şi căpşuni sălbatice, cari erau cu pri­
Cătră dreptate şi lumină. va fi departe de soţul şi de copiii ei, acum flori şi cu ramuri înfrunzite, ear’ pământul sos în apropiere de dânşii.
murea de foame. tare şi colţuros îl aşternea cu muşchiu proas­ Voia şi ea să primească pe Stefâniţă cu
Atunci venind Mântuitorul Stefăniţă nu mai putea de bucurie păt şi moale. vre-o surpriză.
S’a dat pe El ca pildă vie, când zări obrajii trandafirii ai prinţesei, căreia Apoi acoperindu-şi trupul cu mantaua-i In timp ce-şi tot umplea coşuleţul, ce
Acum să ştii c’al tău e rândul: îi priea de minune dejunul şi tare se înve­ bogată, se duse de-şi spăla cămaşa la izvor şi-l făcuse din rămurele de brad, cu fructul
Aceasta cinste ’ţi vine ţie seli când îi mai aduse o frunză plină cu şi o întinse pe ramuri de brad, ca să se delicios pe care-1 culegea, auzi un mormăit
Să fii la alţii pildă vie. fragi de pădure. Noroc că era mult vânat usuce. surd, care părea a veni de foarte aproape şi