Page 1 - Activitatea_1903_03_08
P. 1
Anul III. Or ăst ie, 5 Martie n. 1903. Nr. 8
IN SE R T IU N I: ABONAM ENT:
ĂCIIYITĂIEĂ 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru România şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF REDACTOR
D r. A urel M untean
Fără considerare la persoane cre concurenţa strâină. Aburii au suprimat
„Mangrist1? dem, că aceasta energiă în scurt timp Ştiinţa şi capitalul în agricultură. mari cheltuelile de transport. Punerea
distanţele şi au scăzut în proporţiuni
o vor simţi toţi aceia, faţă de cari drept
Mult timp, numai industriile se fo-
este să se aplice. în cultură, în ţările noue, a moşiilor
losiau de ştiinţe sub impulsiunea cărora imense şi vergine, întrebuinţarea maşi
Avem motivele noastre pentru ce
Nou alesul Episcop al Aradului, dl au luat o desvoltare minunată. Acelaşi nilor noue, toate acestea au râsturnat
le scriem noi aceste acuma — după
Ignatie I. Pap, precum cetim în toate progres se constată în industriile agricole cu totul condiţiunile producţiunei agri
alegere aşa târziu, când să pare că nu
ziarele, prin diferite declaraţii asigură propriu zise: zahăr, bere, distilerii, etc.
ar mai fi actuale. cole.
lumea, că »lapădâ-sâ de sătana«! »lă- Toate posedă astăzi material perfecţio America şi alte ţâri cu produsele
pădatu-s’a de satana« ! Trîmbiţa mangriştilor din Arad, şi-a nat şi fabricaţiunea se conduce după
lor, cu deosebire cu grânele lor, au
Nu numai de trei ori, ca la sfântul dat toată silinţa să presenteze alegerea principiile ştiinţei. făcut şi fac totdeauna o concurenţă
botez, naşa în numele pruncuţului bo noului Episcop, ca şi când aceasta ar Ştiinţa, cu ajutorul capitalelor, în Europei; în cât putem zice că e un
tezat, da mai de multe ori, a declarat fi fost o mare învingere a lui Mangra!? scurt timp, a transformat toate indus singur târg în lume.
P. C. Sa, că DSa nici în clin nici în Să părea că nici nu dl I. I. Pap, triile. Agricultură e şi ea o industrie,
In această luptă supremă, agricul
mânecă nu are nimic cu — Mangra. ci Mangra ar fi fost ales de Episcop! o adevărată industrie, căci industrie în
tura europeană e ameninţată propunân-
Prea firesc lucru, că DSa vrea sâ Era să se pericliteze şi resultatul semnează munca materială sub toate du-se ca remediu: sau sâ ridicăm pre
scape de odioasa protecţie, a man- alegerii, atâta tămbâlău i-s’a făcut lui formele. Industria e agricolă, e manu ţurile prin măsuri de protecţiune, sau
facturieră.
griştilor. — Mangra. mai bine sâ căutăm soluţiunea practică
Măsurară după numârul oamenilor
Şi noi credem, ba ştim positiv, că a problemului agricol în scăderea cos
Astăzi însă atât în urma declara- ce se ocupă şi care trăesc din ea, după
mangriştii numai siliţi de îm pregiurări tului de producere a recoltelor.
ţiunilor alesului Episcop, cât şi a unor valoare apământului ce pune în cultură,
au votat pentru dl I. I. Pap, că, nu Agricultorii s’au adresat la ştiinţă
bărbaţi cu trecere, cercurile competente după importanţa capitalelor ce înfăţi
cumva sâ reuşască Dl A. Hamsea. ca sâ resolve această interesantă pro
ştiu, că noul Episcop are obiceiul, că şează materialele sale şi valoarea pro
In această firmă convingere, si.nţim se gândeşte cu capul siu propriu, şi blemă, adecă sâ arate agriculturei mij
duselor ce crează; agricultura e prima
o sinceră bucurie, că dl I. I. Pap a fost de loc nu are de gând să facă pe epis- loacele de a produce eftin.
dinte industrii.
ales de Episcop. copul-tufâ, a fost şi este aderentul cap Marele economist francez, Michel Am zis că ştiinţa ajutată cu ca
O bucuriă cu mult m ai mare şi al bisericii ortodoxe române, da nu va Chevalier zicea: „că dacă economia pitale a transformat industria.
cu mult mai sinceră decât mangriştii / fi unealta unei elice răutăcioase, care politică ar uita agricultura, ar cădea în Dacă agricultura nu s’a perfecţionat
acuşi va trebui să se convingă, că sco încă, cum ar fi de dorit sâ fie, nu
Dl I. I. Pap, alesul Episcop, nu zi aceeaşi greşală ca un astronom, care ar
purile sale netrebnice, actele de resbu- trebue sâ atribuim aceasta stare de
cem că e doar mai corect, mai moral, omite sâ treacă şi soarele în tabloul
nare şi goană sunt predate istoriei! lucruri la ceea-ce sâ cheamă de obiceiu
mai representabil decât dl A. Hamsea. corpurilor cereşti1*.
Apoi ar trebui să priceapă »Trib. Ştiinţa care a transformat şi a rutina ţâranului sau a cultivatorului.
Insâ :
Poporului«, că a zice despre un Epis perfecţionat industria, de o potrivă a Sigur, rutina, lipsa de iniţiativă,
Afirmăm cu toată positivitatea, că
cop că-i mangrist, este o directă insultă. transformat şi a perfecţionat agricultura. faptul că agricultorul e mai puţin in
e mai energic decât dl A. Hamsea, şi
Cine să ’ndoeşte, citească sentinţa Altă dată în aplicaţiunile ştiinţelor dustrial, sunt lucruri de luat în seamă.
în ale moralului nici nu ’l asemănăm cu
tribunalului din Timişoara, apoi: s i nu nu sâ avea de loc în vedere agricul Dar’ lipsa de capitale mai totdeauna
Mangra, deci:
uite, că ce epitet este cuvântul mangrist. tura. In mechanică s. ex. ar fi fost paralisează bună voinţa cultivatorului.
O alegere mai bine succeasâ, nici
Că oare nou alesul Episcop sufe- ruşine cuiva sâ vorbească despre plug. Lipsa de bani e un râu pe care nu-1
că ne putem închipui, decât aşa cum
ri-va ca ţara Bihorului, patria sa, să fie Lucrurile însă s’au schimbat şi de un poate tămădui nici ştiinţa, nici activi
a reuşit.
şi mai departe ocârmuită de finul dlui numâr mare de ani toate ştiinţele s’au tatea, nici aptitudinele cultivatorului.
Noi dela un cap al diecesei Ara Măglaşiu? îndreptat câtră agricultură, ca sâ o ajute Sâ nu uităm înţelepciunea Românilor,
dului, unde va fi mult de lucru, poate Vom vedea — noi nu credem! în lupta aspră a intereselor economice. când zic: »la munte m’aş pricepe, dar’
— şi de purificat, aşteptăm multă ener- — De alt-fel pe terenul produc- n’am cu ce începe«. Putem spune agri
g iâ, dar nu numai multă, ci şi dreaptă. ţiunei agricole am simţit mai mult cultorilor sâ nu întreprindă culturi mai
bune. Bunul nostru Domn a reuşit să ajungă nuiau de bucurie, dar nişte {Srani, prea proşti
F01Ş0ARA la Ciceu şi acolo îşi adună trupele. ca sâ te aştepţi la lucru bun dela dânşii, le-a
Peste câte-va zile cred că, cu ajutorul dat a înţelege că n’au prins decât un soldat
Pe gânduri. (Urmare.) lui Dumnezeu, Măria Ta va fi împreună cu ca toţi soldaţii. Atunci afurisiţii de Turci s’au
Perzând ori-ce frică, alergă ca vântul, dânsul. înfuriat ca nişte fiare şi l’au chinuit ca pe
cobori stînca şi se trezi alături de Ştefăniţă, — Şi de abia acum ai găsit cu cale dracu, să le spue dacă era el Domnul ori ba.
De ce mai stai acum pe gânduri
tocmai în momentul când el se căznia din să-mi spui vestea asta bună ? — Sărmanul Tomal zise ea.
Când ştii că toate trec încet?
răsputeri să-şi scoată ghiarele ursului, care în — Dar, Măria Ta ai uitat că mai aveam — Ei, noroc că a scăpat Măria Ta de
Ear luna liniştit răsare
durerile morţii, i-le înfipsese în umăr. Cu o vorbă cu ursul, care n'a vrut să aştepte de o astfel de moarte, zise Ştefăniţă.
De după vârfuri de brădet.
toate suferinţele sale, sări în sus de bucurie loc, şi atât mai rău pentru el. Domniţa văzu imediat că rana devota
Tu dragă ştii că te iubesc, când zări pe domniţa, sănătoasă şi zdravănă, Elena alese doi porumbi frumoşi pe cari tului ei tovarăş era mult mai serioasă decât
De ce mai stai atunci pe gânduri ? în picioare lângă dânsul. îi puse să se frigă pe jăratec; apoi dete unul credea şi se întristă grozav de soartea lui,
Când stelele pe ceriu clipesc EI credea că a fost sfâşiată de fiară, lui Ştefăniţă, iar celalalt îl mâncă ea. Servi căci fu apucat de nişte friguri violente şi în
Şi se reoglindează ’n rîuri? pe botul căruia văzuse urme de sânge dela torului îi tresălta inima de bucurie când o dată începfi să şi a ureze. In delirul său vorbia
De ce-’ţi laşi cugetul pustiu vânatul pe care-1 găsise în peşteră. Ştefăniţă, vedea muşcând boabele cu dinţii ei mititei şi într’una de Elena.
In larga lume sâ se peardă? nu voia să arate umărul rănit Domniţei, dar albi de şoricel. Biata femeiuşcă n'avea altă hrană decât
Şi nu-’mi zimbeşti c’un zimbet viu ea nu-i dete pace până nu i-a bandajat rana — Ah, ce n’aş da, zise Domniţa, ca să câţi-va porumbi, căci ursul le mâncase toate
Să faci durerea mea să-’mi treacă? cu petece de stofă pe cari Ie-a rupt din hai ştiu ce s’a făcut bietul Toma care a avut bu proviziile. Ea se ducea regulat să prindă câte
nele ei. nătatea de a-mi împrumuta calul? vânaturi o putea, dar se temea să se prea
De ce nu crezi că te iubesc
— Am furat porumbul ăsta, Domniţă, — A murit, Măria Ta. depărteze de peşteră. Cu mare durere vedea
Dacă ţi-am spus p’atâtea rânduri?
zise el rîzând, la vederea ursului mort, a că — A murit!? Bietul băiat 1 şi ochii i se ea că din ceas în ceas puterile bolnavului
Cum aşi putea să-’ţi dovedesc?
Să nu mai stai de-acum pe gânduri. rui blană va servi drept plapomă călduroasă umplură de lacrămi. A murit pentru minei scădeau tot mai mult, din causa lipsei de
stăpânei sale. Ştefăniţă se depărtă mâncându-şi cu mâncare, şi atunci se hotărî să se ducă să
Cum aşi putea să te conving?
Ea îl mustră când i-a povestit el cum poftă porumbul. prindă păsări.
Ca să crezi că te iubesc! a furat porumbul. — Şi cum a murit? A căzut în mânile Mai întâiu n’a putut omorî nici una,
A tale gânduri să Ie ’nving, — Bieţii oameni, ori fi avut nevoe de duşmanulni ? deşi fasanii şi pupezele erau aşa de blânde încât
Şi lin zîmbind să te zăresc. el, de sigur, Ştefăniţă, zise ea. De ce nu le-ai — Nu, s’a dat singur. veneau aproape de mâna ei; dar puţin trecu
P i a n u l de jo s, Februarie 1903. plătit mai bine? — S’a dat, şi pentru ce ? Cum ? şi deveni atât de ghibace încât putea prinde
G regoriu Ceontea. — Dar cu ce parale ? Măria ta nu ştie — A spus că el e Domnul. Turcii cre- tot vânatul de care era nevoe pentru a se
că n'am bani; dar ţi-aduc nişte veşti foarte zându-1 pe cuvânt, l’au târât în drum şi’l chi- hrăni ea şi servitorul ei.
