Page 1 - Activitatea_1903_03_09
P. 1
Anul III. Orăştîe, 12 Martie n. 1903. Nr. 9
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
ACIIYIÎĂIEĂ 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/i an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a seadresa
redacţiei şi acelea nu se îna Pentru România şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
La şepte ore dimineaţa s’a servit greutăţi, totuşi ai venit în mijlocul no cioşilor faţă de preot, luând de moto
0 instalare de preot. utrenia, din partea preotului adminis stru. Bucură-se cu noi natura, care prin i>eată mirele vine, eşiţi întru întimpi-
trator Ioan Olariu. Sfirşindu-se utrenia razele soarelui, ce le revarsă peste narea lui«, predă noului preot cheia
întreg poporul în frunte cu preotul acestea dealuri şi văi, odinioară romane, bisericei, evanghelia şi crucea. In urmă
Cu bucurie profităm de corespon- administrator, înaintea căruia duceau prevestesc zile senine sub conducerea noul preot mulţâmeşte în cuvinte alese
dinţa referitoare la instalarea nou ale praporii, înaintau spre locul destinat sfinţiei Tale. In firma speranţă, că vei dlui protopop. Poporului adunat îi pro
sului şi sfinţitului preot gr.-or. din Oră- pentru primire. lucra la bunăstarea şi prosperarea bi mite, că va fi conştiu de chemarea sa
ştioara de sus. Anume i-am dat locul La graniţa hotarului comunei sericei şi şcoalei, precum şi a credin atât de grea, ce o primeşte prin treapta
prim, pentru că loaia noastră se bucură Orăştioara de sus, pe drumul comitatu cioşilor supuşi conducerei Tale, Te sa preoţiei, şi că toate greutăţile le va
de acuisiţii bune, şi mai cu seamă atunci, lui, ce duce spre aceasta comună, s’a lutăm cu un bine ai venit! suportă cu plăcere, dacă credincioşii în
când tineri cu deplină cualificaţie să postat în două rânduri pe ambele părţi Scoborându-se din trăsură noul credinţaţi conducerei sale vor da as
aplică la parochii şi locuri, cari pănă ale drumului întreg poporul adunat. In preot rosteşte următoarea vorbire: cultare sfaturilor binevoitoare. Sfîrşin-
acum erau aproape lipsiţi de adevăratul locul prim erau aşezaţi trei prapori, Iubiţi creştini! du-se aceasta vorbire îngenunchind, dl
povăţuitor. locul al doilea îl ocupa comitetul pa- protopop, a rostit o scurtă rugăciune,
Prin ameliorarea dotaţiunilor cle rochial în frunte cu preotul administra Mare bucurie mi-a cuprins sufletul în urma căreia s’a început liturgia. La
rului rând pe rând ne vom pomeni cu tor, în locul al treilea erau aşezaţi co când mă văd astfel întimpinat de fiii sfîrşitul s. liturgii dl administrator a
preoţi învâscuţi cu cunoştinţe largi, atât pii de şcoală, după cari erau postaţi mei sufleteşti. M’aţi primit în adevăr rostit o predică, în urma căreia îşi ia
în ce priveşte chemarea ca atare, cât ceialalţi parochieni şi femeile. Un fel ca pe un părinte al vostru şi de fap rămas bun dela poporeni, mulţămindu-le
şi din alte multe puncte de vedere. de evlavie să vedea pe feţele tuturora, tul acesta şi am să ţin cont. Ca un pentru dragostea ce au avut-o împreună
Nou întrodusului preot îi recoman privind din când în când spre partea adevărat părinte am să mă fac părtaş şi le pune la inimă, că cu aceea-şi dra
dăm din toată inima, ca în bună înţe din care avea să sosească noul preot. bucuriilor şi întristărilor voastre, căci goste se se poarte faţă şi de noul
legere cu colegii săi de pe apa Orăştiei, Deodată, în depărtare, să zăreşte o tră de aceea m’aţi ales, din ascultător al preot.
să se năzuiască spre toate lucrurile fo sură, o linişte mare să făcu în ambele cuvântului lui D-zeu, propoveduitor al Fală vouă Orăştiorenilor! căci în
lositoare, având în vedere binele de şire. Trăsura soseşte. Era preotul în cuvântului lui D-zeu, din oae a turmei, persoana alesului vostru preot Ioan
obşte al acelui popor în a cărui ser soţit de dl protopop tractual Vasilie păstor al turmei. Pururea vă voiu sta la Romosan aţi câştigat pe unul dintre
vicii s’a pus. Se caute, că în locul ace Domşa. Ajunşi înaintea convoiului, tră disposiţie cu sfatul şi poveţele mele cei mai vrednici, împodobindune tot
stei comune era odinioată legiunea ro sura se opreşte ear’ preotul administra cum aveţi se vă întocmiţi trebile fami odată şi tractul cu un preot aievea
mană cu cetatea Orestcs, dela care îşi tor rosteşte următoarea vorbire: liare, cum să purtaţi economia, căci după rândueala Iui Melchisedec.
nu mai putem trăi ca părinţii noştri,
trage şi rîul numele şi a cărei ruine abea Prea On. Dle Protopop I Buciumanul.
să mai văd. căci s’au înmulţit cheltuelile şi sarcinile,
Stimate Părinte!
spre scopul acesta pururea au să vă
Orăştioara de sus, la 9 Martie 1903. Bucuria de care suntem cuprinşi, fie deschise uşile mele. Toate acestea Episcopul din Arad.
Onorată Redacţiune / a silit atât pe acest comitet parochial, înse le putem face numai dacă veţi
Ziua de 8 Martie n. pentru locui în fruntea căruia mă aflu, cât şi pe asculta de cuvântul, care ’l voiu propo- Biroul de presă al partidei man-
torii comunei Orăştioara de sus a fost credincioşii bisericei acestei comune, cari vedui eu în biserică, ştiind bine că graiste din eparchia Aradului îşi dă
o zi de mare bucurie, căci în aceasta în corpore, mic cu mare, a eşit pentru adevărurile exprimate vor dura în vecii multă silinţă de a presenta pe Mangra
zi a fost introdus în parochie nou ale a întimpina pe acela căruia cu ziua de vecilor. şi ortacii sei de buni patrioţi (jo hazafi).
sul şi sfinţitul preot Ioan Romosan. astăzi ’i-se încredinţează conducerea In urma acestei vorbiri poporul a Deaceea vedem în multe din ziarele
In răvărsatul zorilor a acelei zile acelor peste 800 credincioşi ai acestei erupt în urale de „trăiască", şi sub maghiare articoli, în cari Mangra şi or
o mişcare ne obicinuită era în întreaga parochii, pe cari prin sfaturile şi învă trasul clopotelor, trăsura porneşte spre tacii sei simulează un filomaghiarism,
comună. Mare şi mic, tinăr şi bătrân ţăturile sfinţiei Tale chemat eşti a-i comună, ear’ poporul o urmăreşte. Ajunşi care stă în flagrantă contrazicere cu
în haine de sărbătoare, în grupuri mari duce la limanul mântuirei, deschizendu-le la biserică prin o foarte frumoasă vor »românismul« pe care deasemeni îl si
şi mici înaintau spre biserică, pentru a calea spre cultură şi bună stare. Ne bire a dlui protopop, despre datorinţele mulează »T. P.« din Arad, acest fleac
participa la primirea preotului lor. bucurăm, că deşi ai cunoscut aceste preotului faţă de biserică, şi a credin organ de publicitate.
Şi cine mă va desmerda, le lepede, căci erau sfâşiate de tot, aşa că
FO iŞ O A R A Şi pentru cine-oi mai lupta? 8tta«ifa Ummmm* acum rămase desculţă, învelită în bogata-i
Pe cine-acum să mai zăresc
manta, cu părul despletit, şi supraveghiând
Sburând în calea mea? somnul pacinic al viteazului ei apărător.
In urmă..... (Urmare şi fine). Luna plină lumină toată pădurea şi
De dorul cui să mai suspin Domniţa se rezima de stînci, palidă ca Stefăniţă părea atât de palid sub razele ei
Din sufletu’mi de chinuri plin? moartea, acum când primejdia trecuse şi albe, încât sărmana Domniţă se temea să
In cale cine ’mi va eşi, Pe cine voi mai aştepta Stefăniţă se simţea tot atât de slab; el at fi nu-1 vadă murind.
Şi cine îmi va mai zimbi Cu dor să vină ’n calea mea? vrut să târască unde-va ambele cadavre, spre Ea îl pătrunse cu ochii, şi inima-i fu
Când voi mai trece pe la voi Cum o să scot amarul chin a nu fi zărite de cine-va, dar’ îi era peste cuprinsă de desnădejde. Atunci îl auzi mur
Cu carul meu cu patru boi? Din inimioara mea? putinţă. murând: >Ce va face Domniţa de voiu muri
De-acum eu nu te-oi mai privi Ce-i de făcut? întrebă Domniţa. eu? Tare aş dori să am o şuviţă de păr, pe
Cum ţeşi după răsboi! Zădarnic mai suspin de-acum, El arătă cu degetul asupra celor doi care aş lua-o cu mine în groapă ?«
Căci tu te-ai dus p’un vecinie drum soldaţi neînsufleţiţi. Elena, tăia o şuviţă din părul ei cu
Cu sbiciul când voi mai pocni, Te-ai dus, te-ai dus şi m’ai lăsat. Ori ei, ori noi, trebue să părăsim aceste vîrful lancei sale, şi o puse ?n mâna deschisă
In cale-’mi nu vei mai veni, In ceriul sfânt te-ai depărtat, locuri, zise el. a bolnavului. El o strânse cu patimă, părând
Şi nu mă vei mai desmerda. Lâsându-’mi numai dor nebun, Bine, atunci să plecăm, exclamă ea re a înţelege generositatea darului, oftă adânc şi
De-acum eu nu te-oi mai vedea Şi sufletu-’mi stricat. pede. adormi din nou.
Cu zimbet lin, cu ochii vii El aruncă asupra ei o privire care trăda Domniţa a veghiat toată noaptea. In
Eşind în calea mea. De ce de-acum să mai trăesc, oboseala lui şi oftă adânc. zori de zi ’i-să păru că aude din partea de
Pe cine acum să mai iubesc, N’ai putere de umblat, nu-i aşa Ste unde plecaseră, nişte paşi de cai şi mai
La horă ’n sărbători când eu Şi cine mă va desmerda, făniţă? Eşti prea slab ca să poţi face dru multe glasuri omeneşti.
Cu gândul dus la chipul tău, Şi pentru cine-oi mai lupta? mul până la Ciceu? Ea tresări îngrozită, căutând a-şi potoli
Te-oi aştepta să vii zimbind, Pe cine acum să mai zăresc Nu, voiu putea face drumul, zise el. bătăile inimei cari n’o mai lăsau să răsufle.
Cu pasul lin, cu graiul blând Sburând în calea mea? Luară cu dânşii câte ceva de-ale hranei. Vai, dacă ar fi duşmani 1
Eu nu te-oi mai vedea mereu Elena luă pe umerii ei blana de urs pe care Ea se uită la lance ; tot trupul ei tinăr
Cu părul tău în vânt. Pi anul de jos, 18 Febr. 1903. o jupuise servitorul şi înveli cu dânsa pe se cutremură de frica morţei, totuşi se gân
G regoriu Ceontea. servitor în timpul nopţei. Ea îi aşternu sub dea că ar fi mai bine să se omoare singură
De ce de-acum se mai trăesc, un arbore umbros şi acolo veghia toată noap decât să deştepte pe credinciosul ei tovarăş
Pe cine-acum să mai iubesc, tea cu lancea în mână. Ghetele a trebuit să să-i facă acest din urmă serviciu.