Page 1 - Activitatea_1903_03_09
P. 1

Anul  III.                                                Orăştîe,  12  Martie  n.  1903.                                                                 Nr.  9




                 INSERŢIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
                                        ACIIYIÎĂIEĂ                                                                                                               4  coroane.
           se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/i  an 3 cor.
                    reduse.                                                                                                                               Pentru  plugari—ţărani  pe an


           Manuscriptele sunt a seadresa
           redacţiei  şi acelea  nu se îna­                                                                                                               Pentru  România  şi  străinătate:
                     poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.


           Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani.








                                                           La  şepte  ore  dimineaţa  s’a  servit  greutăţi,  totuşi  ai  venit  în  mijlocul  no­ cioşilor  faţă  de  preot,  luând  de  moto
                0 instalare de preot.                utrenia,  din  partea  preotului  adminis­ stru.  Bucură-se cu  noi natura,  care prin  i>eată  mirele  vine,  eşiţi  întru  întimpi-
                                                     trator  Ioan  Olariu.  Sfirşindu-se  utrenia  razele  soarelui,  ce  le  revarsă  peste  narea  lui«,  predă  noului  preot  cheia
                                                     întreg  poporul  în  frunte  cu  preotul  acestea  dealuri şi văi,  odinioară romane,  bisericei,  evanghelia  şi  crucea.  In  urmă
                Cu  bucurie  profităm  de  corespon-  administrator,  înaintea  căruia  duceau  prevestesc  zile  senine  sub  conducerea  noul  preot  mulţâmeşte  în  cuvinte  alese
           dinţa  referitoare  la  instalarea  nou  ale­ praporii,  înaintau  spre  locul  destinat  sfinţiei  Tale.  In  firma  speranţă,  că  vei  dlui  protopop. Poporului  adunat  îi  pro­
           sului  şi  sfinţitului  preot  gr.-or.  din  Oră-  pentru  primire.                  lucra  la  bunăstarea  şi  prosperarea  bi­ mite,  că  va  fi  conştiu  de  chemarea  sa
           ştioara  de  sus.  Anume  i-am  dat  locul      La   graniţa   hotarului   comunei  sericei  şi  şcoalei,  precum  şi  a  credin­ atât de  grea,  ce o primeşte  prin  treapta
           prim,  pentru că  loaia  noastră  se bucură  Orăştioara  de  sus,  pe  drumul comitatu­ cioşilor  supuşi  conducerei  Tale,  Te  sa­ preoţiei,  şi  că  toate  greutăţile  le  va
           de acuisiţii  bune, şi mai  cu seamă atunci,  lui,  ce  duce  spre  aceasta  comună,  s’a  lutăm  cu  un  bine  ai  venit!      suportă cu plăcere,  dacă  credincioşii  în­
           când  tineri  cu  deplină  cualificaţie  să  postat  în  două  rânduri pe  ambele părţi    Scoborându-se  din  trăsură  noul    credinţaţi  conducerei  sale  vor  da  as­
           aplică  la  parochii  şi  locuri,  cari  pănă  ale  drumului  întreg  poporul  adunat.  In   preot  rosteşte  următoarea  vorbire:  cultare  sfaturilor  binevoitoare.  Sfîrşin-
           acum  erau  aproape  lipsiţi de adevăratul  locul  prim  erau  aşezaţi  trei  prapori,       Iubiţi  creştini!                  du-se  aceasta  vorbire  îngenunchind,  dl
           povăţuitor.                                locul  al  doilea  îl  ocupa  comitetul  pa-                                         protopop,  a  rostit  o  scurtă  rugăciune,
                Prin  ameliorarea  dotaţiunilor  cle­ rochial  în  frunte cu  preotul  administra­   Mare  bucurie  mi-a cuprins  sufletul   în  urma  căreia  s’a  început  liturgia.  La
           rului  rând  pe  rând  ne  vom  pomeni  cu  tor,  în  locul  al  treilea  erau  aşezaţi co­  când  mă  văd  astfel  întimpinat  de  fiii   sfîrşitul  s.  liturgii  dl  administrator  a
           preoţi  învâscuţi  cu  cunoştinţe largi,  atât  pii  de  şcoală,  după  cari  erau  postaţi   mei  sufleteşti.  M’aţi  primit  în  adevăr   rostit  o  predică,  în  urma  căreia  îşi  ia
           în  ce  priveşte  chemarea  ca  atare,  cât  ceialalţi  parochieni  şi  femeile.  Un  fel   ca  pe  un  părinte  al  vostru  şi  de  fap­  rămas bun  dela poporeni,  mulţămindu-le
           şi  din  alte  multe  puncte  de  vedere.  de  evlavie  să  vedea  pe  feţele  tuturora,   tul  acesta  şi  am  să  ţin  cont.  Ca  un   pentru  dragostea  ce au avut-o împreună
                Nou  întrodusului  preot îi  recoman­ privind  din  când  în  când  spre  partea   adevărat  părinte  am  să  mă  fac  părtaş   şi  le  pune  la  inimă, că  cu  aceea-şi  dra­
           dăm  din  toată  inima,  ca  în  bună  înţe­ din  care  avea  să  sosească  noul  preot.   bucuriilor  şi  întristărilor  voastre,  căci   goste  se  se  poarte  faţă  şi  de  noul
           legere  cu  colegii  săi de pe apa Orăştiei,  Deodată,  în depărtare,  să  zăreşte  o tră­  de  aceea  m’aţi  ales,  din  ascultător  al   preot.
           să  se  năzuiască  spre  toate  lucrurile  fo­ sură,  o  linişte  mare  să  făcu  în  ambele   cuvântului  lui  D-zeu,  propoveduitor  al   Fală  vouă  Orăştiorenilor!  căci  în
           lositoare,  având  în  vedere  binele  de  şire.  Trăsura  soseşte.  Era  preotul  în­  cuvântului  lui  D-zeu,  din  oae  a  turmei,   persoana  alesului  vostru  preot  Ioan
           obşte  al  acelui  popor  în  a  cărui  ser­ soţit  de  dl  protopop  tractual  Vasilie   păstor  al  turmei.  Pururea vă voiu sta la   Romosan  aţi  câştigat  pe  unul  dintre
           vicii  s’a  pus.  Se  caute,  că  în  locul ace­ Domşa.  Ajunşi  înaintea  convoiului,  tră­  disposiţie  cu  sfatul  şi  poveţele  mele   cei  mai  vrednici,  împodobindune  tot
           stei  comune  era  odinioată  legiunea  ro­ sura  se  opreşte  ear’  preotul  administra­  cum  aveţi  se  vă  întocmiţi  trebile  fami­  odată  şi  tractul  cu  un  preot  aievea
           mană  cu  cetatea  Orestcs,  dela  care  îşi  tor  rosteşte  următoarea  vorbire:    liare,  cum  să  purtaţi  economia,  căci   după  rândueala  Iui  Melchisedec.
                                                                                                nu  mai  putem  trăi  ca  părinţii  noştri,
           trage şi rîul numele şi  a cărei ruine  abea      Prea  On.  Dle  Protopop I                                                                             Buciumanul.
           să  mai  văd.                                                                        căci  s’au  înmulţit cheltuelile  şi  sarcinile,
                                                             Stimate  Părinte!
                                                                                                spre  scopul  acesta  pururea  au  să  vă
                      Orăştioara  de  sus,  la  9  Martie  1903.  Bucuria  de  care  suntem  cuprinşi,   fie  deschise  uşile  mele.  Toate  acestea  Episcopul din Arad.
                   Onorată  Redacţiune /              a  silit  atât  pe  acest  comitet  parochial,   înse  le  putem  face  numai  dacă  veţi
                Ziua  de  8  Martie  n.  pentru  locui­ în  fruntea  căruia  mă  aflu,  cât  şi  pe   asculta  de  cuvântul,  care  ’l  voiu propo-   Biroul  de  presă  al  partidei  man-

           torii  comunei  Orăştioara  de  sus  a  fost  credincioşii bisericei acestei comune, cari  vedui  eu  în  biserică,  ştiind  bine  că  graiste  din  eparchia  Aradului  îşi  dă
           o  zi  de  mare  bucurie,  căci  în  aceasta  în  corpore,  mic  cu  mare,  a  eşit  pentru   adevărurile exprimate  vor  dura  în  vecii  multă  silinţă  de  a  presenta  pe  Mangra
           zi  a  fost  introdus  în  parochie  nou  ale­ a  întimpina  pe  acela  căruia  cu  ziua  de   vecilor.                         şi  ortacii  sei  de  buni patrioţi (jo hazafi).
           sul  şi  sfinţitul  preot  Ioan  Romosan.  astăzi  ’i-se  încredinţează  conducerea       In  urma  acestei  vorbiri  poporul  a  Deaceea  vedem  în  multe  din  ziarele
                In  răvărsatul  zorilor  a  acelei  zile  acelor  peste  800  credincioşi  ai  acestei   erupt  în  urale  de  „trăiască",  şi  sub  maghiare  articoli,  în  cari  Mangra  şi or­
           o  mişcare  ne  obicinuită  era în  întreaga  parochii,  pe  cari  prin  sfaturile  şi  învă­  trasul  clopotelor,  trăsura  porneşte  spre  tacii  sei  simulează  un  filomaghiarism,
           comună.  Mare  şi  mic,  tinăr  şi  bătrân  ţăturile  sfinţiei  Tale  chemat  eşti  a-i  comună, ear’ poporul o urmăreşte.  Ajunşi  care  stă  în  flagrantă  contrazicere  cu
           în  haine  de  sărbătoare, în  grupuri  mari  duce la limanul mântuirei, deschizendu-le  la  biserică  prin  o  foarte  frumoasă  vor­ »românismul«  pe  care  deasemeni  îl  si­
           şi  mici  înaintau  spre  biserică,  pentru  a  calea  spre  cultură  şi  bună  stare.  Ne  bire  a dlui  protopop, despre  datorinţele  mulează  »T.  P.«  din  Arad,  acest  fleac
           participa  la  primirea  preotului  lor.   bucurăm,  că  deşi  ai  cunoscut  aceste preotului  faţă  de  biserică,  şi  a  credin­ organ  de  publicitate.


                                                           Şi  cine  mă  va  desmerda,                                                     le  lepede,  căci  erau  sfâşiate  de  tot,  aşa  că
                   FO iŞ O A R A                           Şi  pentru  cine-oi  mai  lupta?              8tta«ifa Ummmm*                   acum  rămase  desculţă,  învelită  în  bogata-i
                                                           Pe  cine-acum  să  mai  zăresc
                                                                                                                                           manta,  cu  părul  despletit,  şi  supraveghiând
                                                                Sburând  în  calea  mea?                                                   somnul  pacinic  al  viteazului  ei  apărător.
                     In  urmă.....                                                                             (Urmare  şi  fine).              Luna  plină  lumină  toată  pădurea  şi
                                                           De  dorul  cui  să  mai  suspin            Domniţa  se  rezima  de  stînci,  palidă  ca   Stefăniţă  părea  atât  de  palid  sub  razele  ei
                                                           Din  sufletu’mi  de  chinuri  plin?   moartea,  acum  când  primejdia  trecuse  şi   albe,  încât  sărmana  Domniţă  se  temea  să
                In  cale  cine  ’mi  va  eşi,              Pe  cine  voi  mai  aştepta          Stefăniţă  se  simţea  tot  atât  de  slab;  el  at  fi   nu-1  vadă  murind.
                Şi  cine  îmi  va  mai  zimbi              Cu  dor  să  vină  ’n  calea  mea?   vrut  să  târască  unde-va ambele cadavre,  spre   Ea  îl  pătrunse  cu  ochii,  şi  inima-i  fu
                Când  voi  mai  trece  pe  la  voi         Cum  o  să  scot  amarul  chin       a  nu  fi  zărite  de  cine-va,  dar’  îi  era  peste   cuprinsă  de  desnădejde.  Atunci  îl  auzi  mur­
                Cu  carul  meu  cu  patru  boi?                 Din  inimioara  mea?             putinţă.                                  murând:  >Ce  va  face  Domniţa  de voiu  muri
                De-acum  eu  nu  te-oi  mai  privi                                                    Ce-i  de  făcut?  întrebă  Domniţa.  eu?  Tare  aş  dori  să  am  o  şuviţă  de  păr,  pe
                     Cum  ţeşi  după răsboi!               Zădarnic  mai  suspin  de-acum,            El  arătă  cu  degetul  asupra  celor  doi   care  aş  lua-o  cu  mine  în  groapă ?«
                                                           Căci  tu  te-ai  dus p’un  vecinie drum  soldaţi  neînsufleţiţi.                     Elena,  tăia  o  şuviţă  din  părul  ei  cu
                Cu  sbiciul  când  voi  mai  pocni,        Te-ai  dus,  te-ai  dus  şi  m’ai  lăsat.   Ori  ei,  ori noi,  trebue  să părăsim  aceste  vîrful  lancei sale,  şi o  puse  ?n  mâna  deschisă
                In  cale-’mi  nu  vei  mai  veni,          In  ceriul  sfânt  te-ai  depărtat,   locuri,  zise  el.                        a  bolnavului.  El  o  strânse cu  patimă,  părând
                Şi  nu  mă  vei  mai  desmerda.            Lâsându-’mi  numai  dor  nebun,            Bine,  atunci  să  plecăm,  exclamă  ea  re­ a  înţelege  generositatea  darului, oftă  adânc şi
                De-acum  eu  nu  te-oi  mai  vedea              Şi sufletu-’mi  stricat.         pede.                                     adormi  din  nou.
                Cu  zimbet  lin,  cu  ochii  vii                                                      El  aruncă asupra  ei  o privire  care trăda   Domniţa  a  veghiat  toată  noaptea.  In
                     Eşind  în  calea  mea.                De  ce  de-acum  să  mai  trăesc,     oboseala  lui  şi  oftă  adânc.           zori  de  zi  ’i-să  păru  că  aude  din  partea  de
                                                           Pe  cine  acum  să  mai  iubesc,           N’ai  putere  de  umblat,  nu-i  aşa  Ste­ unde  plecaseră,  nişte  paşi  de  cai  şi  mai
                La  horă  ’n  sărbători  când  eu          Şi  cine  mă  va  desmerda,           făniţă?  Eşti  prea  slab  ca  să  poţi  face  dru­  multe  glasuri  omeneşti.
                Cu  gândul  dus  la  chipul  tău,          Şi  pentru  cine-oi  mai  lupta?      mul  până  la  Ciceu?                           Ea  tresări  îngrozită,  căutând  a-şi  potoli
                Te-oi  aştepta  să  vii  zimbind,          Pe  cine  acum  să  mai  zăresc            Nu,  voiu  putea  face  drumul,  zise  el.  bătăile  inimei  cari  n’o  mai  lăsau  să  răsufle.
                Cu  pasul  lin,  cu  graiul  blând              Sburând  în  calea  mea?              Luară cu dânşii  câte ceva  de-ale  hranei.   Vai,  dacă  ar  fi  duşmani 1
                Eu  nu  te-oi  mai  vedea  mereu                                                 Elena  luă  pe  umerii  ei  blana  de  urs  pe  care   Ea  se  uită  la  lance ;  tot  trupul  ei  tinăr
                      Cu  părul  tău  în  vânt.            Pi anul   de  jos,  18  Febr.  1903.  o  jupuise  servitorul  şi  înveli  cu  dânsa  pe  se  cutremură  de  frica  morţei,  totuşi  se  gân­
                                                                         G regoriu  Ceontea.     servitor  în  timpul  nopţei.  Ea  îi  aşternu  sub  dea  că  ar  fi  mai  bine  să  se  omoare  singură
                 De  ce  de-acum  se  mai  trăesc,                                               un  arbore  umbros şi acolo veghia toată  noap­ decât  să  deştepte  pe  credinciosul  ei  tovarăş
                Pe  cine-acum  să  mai  iubesc,                                                  tea  cu  lancea  în  mână.  Ghetele  a  trebuit  să să-i  facă  acest  din  urmă  serviciu.
   1   2   3   4