Page 1 - Activitatea_1903_04_13
P. 1

Anul  III.                                                O răştie ,  9  Aprilie  n.  1903.                                                             Nr.  13



                INSERŢIUNI:                                                                                                                                  ABONAMENT:
                                                                                                                                                        Pe  an  6 cor.  pe  1/2  an 3 cor.
          se  plătesc  cu  preţuri  foarte
                    reduse.
                                                                                                                                                        Pentru  plugari—ţărani  pe an
                                                                                                                                                                4  coroane.
          Manuscriptele sunt a se adresa
          redacţiei  şi  acelea  nu se  îna­                                                                                                            P en tru    R om ânia  şi  stră in ă ta te:
                    poiază.                                                                                                                                  Pe  an  16  franci.


          Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani.


             EDITOR,  PRO PRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR :                                                                                                REDACTO R  RESPON SABIL :
                                                                         A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.
               D r.  A urel  M untean                                                                                                             L a u r i a n  B e r c i a n


                                                     punem  apoi  aceea,  că  pentru  acelaşi       Credem  că  da.                      indivizibil.  Acest  fond  poartă  numele
                                                     mort  se  dau  mai  multe  pomeni,  d.  e.     Şi  chemarea  preotului  este,  ca  să  deosebit  de  «fond  de  reservă» al băncii
           Pielile la nunii nostru. la  trei  zile  după  moarte,  la  şese  săp­ îngrijască  de  a  stîrpi  din  popor  acest  până  când  a  ajuns  la  înălţimea  de  15
                                                     tămâni,  la  un  an  etc.                 obiceiu  păgubitor,  să  le  spună,  că chiar  mii  de  lei.  După-ce  a  trecut  de  suma
                                                          Poporul  nostru prin aceste  pomeni,  dacă  se  fac,  să  se  facă  numai  de aceia,  aceasta,  fondul propriu se numeşte  «fond
               Nu  este  sat  românesc,  în  care  aşa
                                                     invederat,  că  are  mari  şi  multe  perderi  cari  în  adevăr  au de unde,  fără să simtă  filantropic»  sau  capital  de  binefacere.
          zisele  pomeni,  din  incidentul  morţii  cu-
                                                     materiale.                                lipsă.  Şi  ele  să  se  facă  numai  pentru   Sub  acest  nume se capitalisează câş­
          tărui  ori  cutărui om, se nu fie în obiceiu.
                                                          Au  cceste  pomeni  şi  perderi  mo­  cei  mâi  săraci,  şi  şi  dela  acestea să lip-  tigul  net  anual  până  când  fondul  pro­
               Ele  sunt  o  urmare  a  unor  ospeţe,
                                                     rale,  căci  poporul  se  desvaţă  a  compă­  sască  vinarsul.                      priu  indivisibil  al  băncii  a ajuns  atât de
          numite  ospeţe  de  iubire,  ce  se  dedeau
                                                     timi  pe  cei  atinşi  în  familie  de  vre-un   Bine  ar  fi,  când  în  tot  satul  s’ar  mare,  încât  poate  înlătura  întreg  capi­
          în  primii  secoli  ai  creştinismului.
                                                     cas  trist  de  moarte.  Cel-ce  are  adevă­  înfiinţa  câte  o  societate,  condusă  de  talul  str6in  şi  e  îndestulător  pentru  a
                Creştinii  pe  acele  vremuri,  fiind                                          preot,  la  care  fiecare  om,  care  voeşte  răspunde  cererilor  de  împrumut  ale
                                                     rată  durere  faţă  de  cei  rămaşi,  aceluia
           mai  bine  pătrunşi  de  iubirea  deaproa-                                          să  facă  pomană  pentru  mamă,  tată,  membrilor.
                                                     nu-i  vine  să  mai  meargă  dela  cimitir
           pelui  ca  astăzi,  se  siliau ca  şi prin fapte                                    frate,  copii  etc.,  să-şi  facă  socoteală  că
                                                     la  casa  mortului,  ca  să  se  sature  bine.                                           Cu  cât  creşte  fondul  propriu,  cu
           se  dovedească  aceasta.  Astfel cei  avuţi
                                                     Cum  şi  poate  mânca  cineva  cu poftă şi   cu  facerea  pomenii  ar  cheltui  cu  totul,  atât  banca  scade  dobânzile  la  împru­
           din  când  în  când  dădeau  câte  o  masă
                                                     bea  cu  sete  la  casa  cea  lovită de cruda   să  zicem  d.  e.  numai  20—30  cor.,  tşi  muturile  date  membrilor.
           pentru  cei  săraci.  Cu  încetul  însă acest                                       aşa  acele  cor.  să  le  dăruiască  societăţii
                                                     moarte ?                                                                                 Fondul  propriu  rămâne proprietate
           obiceiu  a  ajuns  a  fi  nişte adevărate pe­                                       pentru  sufletul  morţilor.
                                                          De  câte-ori  nu  se  întâmplă,  că ele                                        exclusivă  a  băncii,  ca  comunitate,  ca
           treceri,  la  care  apoi  luau  parte  nu  nu­
                                                     se  pun  la  cale  chiar  din  al  orfanilor,   Purcezând  cu  toţii  astfel,  cu  tim­ tovărăşie.  Membrii  în  parte  n’au  abso­
           mai  cei  săraci,  dar  şi  cei  bogaţi,  pre­
                                                     care  ei  singuri  ar  avea  lipsă  de  po­  pul  s’ar  trezi  că  dispun  de  un  capital  lut  nici  un  drept  asupră-i  şi  nu  pot
           cum  iau  astăzi  parte  şi  la  pomenile
                                                     mană,  dar  nu  să  dee  ei la  alţii pomeni.  însemnat,  cu  care  s’ar  putea  delătura  pretinde  să  li-se  împartă,  ci  au  drept
           noastre,  cari  şi  ele  se  dau  nu  numai
                                                          Chiar  şi  din  punct  de  vedere  re­  multe  nevoi  şi  neajunsuri  din  sinul  lor.  să  se  folosască  de  el  numai  în  comun,
           de  cei  avuţi,  dar  şi  de  cei  săraci.                                          S ’ar  ajutura  copii  săraci,  bătrâni  etc.
                                                     ligios,  pomenile  nu  corăspund  scopului                                          adecă  numai  câtă  vreme  trăeşte  banca.
                Şi  atât  de  adânc  s’a  înrădăcinat   lor,  căci  doar  prin  aceea,  că  închină  u-   Acestea  ar  fi  apoi  adevăratele po­  El  e  al  tuturor  şi  al  nici  unuia:
           acest  obiceiu  în  poporul  nostru,  că  cei   nul  altuia  cu  câte  un  păhar  de  vinars,   meni  creştineşti.            e  indivisibil.
           săraci  mai  bine  se  îngroapă  în  datorii,   zicând:  D-zeu  să  primească,  D-zeu  să                                          In  cas  de  desmembrare  a  băncii,
           decât  să  lase  pomana,  dacă  i-a  murit   ierte  pe  cel  mort,  nu  am  făcut  nici  un                                   fondul  ei  indivisibil  se  depune  cu  do­
           cineva.  Adeseori  se  întâmplă,  că  cei   bine  deaproapelui.                            Băncile  populare  germane         bândă  sau  la  banca  băncilor  lui  Raiff­
           rămaşi  în  urma  mortului  uită  durerea      Şi  azi  am  ajuns  a  fi  aproape  de          —  Sistem  Raiffeisen  —       eisen,  din  Neuwied,  sau  la  o  bancă  de
           pentru  el,  căci  îi  cuprinde  altă  durere,   aceea,  că  Românului  nici-odată  nu-i  Fondul,  de  reserv ă.  C apitalul  indivi-  ale  statului  şi  rămâne  acolo până  când
           şi  mai  mare:  că  nu  au  cu  ce  face  po­  lipseşte  vinarsul  de  pe  masă,  nu  mai   sibil  sa u   fondul  filantropie  al  băncii. se  va  fi  întemeiat  o  nouă  bancă  în  lo­
           mană  mortului.                           poate  face  aşa  zicând  nici  un  pas  fără                                       cul  celei  desfiinţate  şi  pe  basa  acelo­

                Femeile,  îndată-ce  a  închis  mortul  el:  la  botezuri  beutură,  la  cununie beu-   Băncile  Raiffeisen  îşi  adună  încetul  raşi  statute.
           ochii,  încep  a  coace  pâne  şi  a  ferbe la  tură,  la  înmormântări  beutură,  la  cum­ cu  încetul  un  fond  de reservă,  care îm­  Atunci  i-se  dă  aceleia  întreg,  ear
           mâncări,  ca  să  sature  tot  satul,  ca  şi  părări,  la  vânzări  etc.  beutură,  şi  aşa  preună  cu  părţile  sau  cotisaţiile  depuse  dacă  s’ar  întemeia  mai  multe  bănci  în
           când  nu  ştim  ce  mare  zi  de  veselie  îi  «adâlmaşul»  cu  vinars  nu  lipseşte  de  de  membri,  formează  aşa  numit  «capi­ acelaşi  sat  şi  pe  basa  aceloraşi  statute
           aşteaptă.                                 nicăiri.                                  talul  propriu  al  băncii».              li-se  împarte  deopotrivă,  dar  tot ca fond
                Si  oamenii,  cari  însoţesc  mortul la   N’ar  fi  oare  mai  bine,  dacă  popo­   Capitalul  de  reservă  al  băncii  se  propriu  indivisibil.
           groapă,  abia  aşteaptă  să  se  reîntoarcă  rul  nostru  banii  cheltuiţi  cu  pomenile  adună  astfel:                           Nu  trebue  să  uităm,  că  neîmpăr-
           la  casa  de  jale,  ca  să  se  ospeteze.  Aci  i-ar  aduna  şi  i-ar  întrebuinţa  spre  sco­  întreg câştigul net anual, rămas după-  ţirea  câştigului  băncii  între  membrii  ei
           apoi  mâncă  şi  beau,  de  zeu  că  nu  e  puri  culturale,  cum  ar  fi  d.  e.  întrum-  ce  banca  a  plătit  dobânzile  la capitalul  nu-i  stînjenea  pe  aceştia  în  drepturile
           rar  caşul,  când  vezi  pe  câte  unii  eşind  seţarea  bisericii  şi  şcoalei,  formarea  de  străin  luat  de  ea  cu  împrumut,  se  o-  lor,  căci  câştigul  nu  se  adună  cu  bani
           chercheliţi  dela  pomană.  Şi  unde  mai biblioteci  poporale  etc. ?              preşte  pe  seama  băncii  ca fond  propriu streini  împrumutaţi  pe  garanţia tuturor.

                                                          Bătrâni  ai  neamului,  pe  voi      flând.  Ein  Schwert...  şi  bunul  Dzeu  ar  putea   —  Poate  pentru-că  odele pline  de blăs-
                                                             Cu  toţi  din  inimi  vă  cinstim   să  aibă  grije  de  oile  sale.  E;n  Schwert  pen­ tămuri  nu  sunt  atât  de  generos  răsplătite  ca
                   FO IŞO A R A                           Ne  sunteţi  pildă  de  eroi,        tru  cânii  aceştia.  Spune-mi  numai:  ai  călăto­ odele  triumfale,  stăpâne.
                                                                                               rit  deja  în  balon?
                                                             Pe  urma  voastră  noi  trăim.                                                   —  Nu-i  rău  ceea-ce  zicil  Dar  să  reve­
                                                                                                    —  Nu,  stăpâne.  Experinţa asta  îmi lip­  nim  la  aeronautul  nostru.  In  reşedinţa  nepo­
                                                                        Th.  D .  Speranţia.   seşte  încă.                              tului  meu,  lumea  întreagă se adunase să  vază
                      Betrânilor.                                                                   —  Adecă  afară  de  aceasta  experienţa   balonul.  Era  deja  aproape  de  nevăzut,  dar
                             --mm---                                                           ta  ar  fi  desăvîrşită.  Ţi-ai  putea  închipui  ce   încă  nu  de  tot.  D’odată  numai  lumea  luă
                                                           Căzut  din  nori.                   se  petrece  în  sufletul  unui  aeronaut  când
                Bătrâni  ai  neamului,  pe  voi                                                                                          seamă  că  ceva  nu-i  în  rîndueală  şi  că  aer-
                                                                                               perde  controla mişcărilor balonului seu?  Când   notaul  nu-i  pe  deplin  stăpân  peste  balonul
                  Cu  toţi  din  inimi  vă  cinstim:              De  M ultatuli.  *)
                                                                                               ventilul  care  ar  trebui  să  reţină  gazul  nu  se   seu.  El  arunca  tot  balastul  ce-1  avea  şi  ba­
                Ne  sunteţi  pildă  de  eroi,                                                  închide?  Când  nu  mai  are  alt  balast  de  a-   lonul  totuşi  cădea,  cădea...  balansând  înfri­
                  Pe  urma  voastră  noi  trăim.          Adolf  înjura  ca  un ateu.  Condeiul meu  runcat  decât  însuşi  balonul  seu?  Ei  bine,  lu­
                                                                                                                                         coşat.  Aeronautul  încerca  să  se  suie  pe  o
                                                     îmi  abzice  serviciul  când  e  vorbă  să  repro­ crul  ăsta  s'a  întâmplat  odată  la  Cassel,  pe   funie  ce  lega  coşul  de  balon,  poate  cu  gân­
                Cei  ce-au  luptat  în  vremi  trecute   duc  înjurăturile  aceste.  De  altminteri  nici  nu  vremea  când  unul  dintre  număroşii  mei  ne­  dul  se  închidă  ventilul  care  se  stricase.  Se
                  Să-i  facă  ţări-un  viitor,       am  înţeles  decât  o  parte.  Cam  ceva  ca:  poţi  şedea  încă  pe  tronul  terii  mele,  mai  a-   încurcă  cu  piciorul  în  una  dintre  funiile  cari
                                                     Gottsollmirseligdreiundachzigtausendniillionen-  poi  adnexate.  Spune-mi  o  leacă  ceva  rău
                Pe  voi  modele  de  virtute                                                                                             se  mişcau  încoaci  şi  ’ncolo...  scăpă,  fără  în­
                                                     ma Isieben doppelsc hockmer inoscha fegeb en mit-  despre  nepotul  ăsta  sau  despre  familia  sa.
                  Ne  v’au  lăsat  în  urma  lor.                                                                                        doială  paralisat  de  spaimă,  funia  ce  o  ţinea
                                                     săuglăm mche njedes 'nbla ugol dse id enes bănd-   —  Stăpâne,  pe  când  America  lupta   în  mână,  căzu  şi...  rămase  spânzurat  de  un
                                                     chenamhalse...  tind ein  Schwertl        pentru  neatîrnarea  sa,  Anglia  avea  lipsă  de   picior  d’asupra  coşului.  Şi-acum  continuă  tu,
                Ne  v’au  lăsat  icoană  vie              —  Da...  Ein  Schwert,  continuă  răsu- ostaşi,  de  ostaşi  mulţi  şi  înainte  de  toate  de
                                                                                                                                         autorulel  Povesteşte-mi  o  leacă  ce  simte  o-
                  De-a  lor  vieaţâ  încercată                                                 ostaşi  cari  merg  orbiş,  fără  să  se  gândească   mul  când  spânzură  aşa  în  aer  de  un  picior.
                In  ochii  noştri  să  ne  fie            *)  Multatuli  (Ed.  Domves  Dekker)  e  unul  la  primejdii...                     —  îngrozitori  Iată-1  balansând  în  spa­
                  Virtuţile  de  altă  dată.         dintre  cei  dintâiu  scriitori  olandezi.  Autorul  cerce­  —  Da,  de  «cetăţeni  hessieni  orbi»,  ai  ţiul  infinit...
                                                     tând  odată  oraşul  Wisbaden  şi  ruinele  din  jurul  lui   drept.
                                                     cade  într’o  groapă,  de  unde  ajunge  într’un  suteran   Văd  că  cunoşti  istoria.  Lucru  intam,   —  Asta  am  zis-o deja eu.  Şi-apoi  nainte
                In  voi  bătrâni  azi  trăitori      locuit  de  gnomi,  cari  îl  duc  înaintea  stăpânului  lor.   nu-i  aşa,  să-ţi  vinzi  în  aşa  mod  supuşii?  Ai   de  toate  fără  pathos,  wenn  ick  bit Un  darf.
                  Noi  pilde  vii  găsim  acum       Stăpânul  lor  nu-i  altul  decât  un  duce  de  Hessen-   putea  să  scrii  despre  asta  ode  pline  de blăs-   —  O  să-mi  încerc  norocul,  stăpâne.
                                                     Ka  san.  cu  numele  Adolf.  Cu  acesta  apoi  se  între­
                De  cei  ce-au  lost  învingători,                                             tămuri.  Nu  ştiu  dacă  a  scris  deja  cineva.  Iată-1  dară  spânzurat  de  un  picior.
                                                     ţine  autorul  despre  lucruiilc  de  pe  suprafaţa  pă­
                  De  cei  învinşi  pe-al vieţii  drum.  mântului.                                  Cred  că  nu.  Şi  de  ce  nu?       Simte  cum  cade,  în  vreme-ce  din  toate  păr-
   1   2   3   4