Page 1 - Activitatea_1903_04_13
P. 1
Anul III. O răştie , 9 Aprilie n. 1903. Nr. 13
INSERŢIUNI: ABONAMENT:
Pe an 6 cor. pe 1/2 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu se îna P en tru R om ânia şi stră in ă ta te:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PRO PRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR : REDACTO R RESPON SABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel M untean L a u r i a n B e r c i a n
punem apoi aceea, că pentru acelaşi Credem că da. indivizibil. Acest fond poartă numele
mort se dau mai multe pomeni, d. e. Şi chemarea preotului este, ca să deosebit de «fond de reservă» al băncii
Pielile la nunii nostru. la trei zile după moarte, la şese săp îngrijască de a stîrpi din popor acest până când a ajuns la înălţimea de 15
tămâni, la un an etc. obiceiu păgubitor, să le spună, că chiar mii de lei. După-ce a trecut de suma
Poporul nostru prin aceste pomeni, dacă se fac, să se facă numai de aceia, aceasta, fondul propriu se numeşte «fond
Nu este sat românesc, în care aşa
invederat, că are mari şi multe perderi cari în adevăr au de unde, fără să simtă filantropic» sau capital de binefacere.
zisele pomeni, din incidentul morţii cu-
materiale. lipsă. Şi ele să se facă numai pentru Sub acest nume se capitalisează câş
tărui ori cutărui om, se nu fie în obiceiu.
Au cceste pomeni şi perderi mo cei mâi săraci, şi şi dela acestea să lip- tigul net anual până când fondul pro
Ele sunt o urmare a unor ospeţe,
rale, căci poporul se desvaţă a compă sască vinarsul. priu indivisibil al băncii a ajuns atât de
numite ospeţe de iubire, ce se dedeau
timi pe cei atinşi în familie de vre-un Bine ar fi, când în tot satul s’ar mare, încât poate înlătura întreg capi
în primii secoli ai creştinismului.
cas trist de moarte. Cel-ce are adevă înfiinţa câte o societate, condusă de talul str6in şi e îndestulător pentru a
Creştinii pe acele vremuri, fiind preot, la care fiecare om, care voeşte răspunde cererilor de împrumut ale
rată durere faţă de cei rămaşi, aceluia
mai bine pătrunşi de iubirea deaproa- să facă pomană pentru mamă, tată, membrilor.
nu-i vine să mai meargă dela cimitir
pelui ca astăzi, se siliau ca şi prin fapte frate, copii etc., să-şi facă socoteală că
la casa mortului, ca să se sature bine. Cu cât creşte fondul propriu, cu
se dovedească aceasta. Astfel cei avuţi
Cum şi poate mânca cineva cu poftă şi cu facerea pomenii ar cheltui cu totul, atât banca scade dobânzile la împru
din când în când dădeau câte o masă
bea cu sete la casa cea lovită de cruda să zicem d. e. numai 20—30 cor., tşi muturile date membrilor.
pentru cei săraci. Cu încetul însă acest aşa acele cor. să le dăruiască societăţii
moarte ? Fondul propriu rămâne proprietate
obiceiu a ajuns a fi nişte adevărate pe pentru sufletul morţilor.
De câte-ori nu se întâmplă, că ele exclusivă a băncii, ca comunitate, ca
treceri, la care apoi luau parte nu nu
se pun la cale chiar din al orfanilor, Purcezând cu toţii astfel, cu tim tovărăşie. Membrii în parte n’au abso
mai cei săraci, dar şi cei bogaţi, pre
care ei singuri ar avea lipsă de po pul s’ar trezi că dispun de un capital lut nici un drept asupră-i şi nu pot
cum iau astăzi parte şi la pomenile
mană, dar nu să dee ei la alţii pomeni. însemnat, cu care s’ar putea delătura pretinde să li-se împartă, ci au drept
noastre, cari şi ele se dau nu numai
Chiar şi din punct de vedere re multe nevoi şi neajunsuri din sinul lor. să se folosască de el numai în comun,
de cei avuţi, dar şi de cei săraci. S ’ar ajutura copii săraci, bătrâni etc.
ligios, pomenile nu corăspund scopului adecă numai câtă vreme trăeşte banca.
Şi atât de adânc s’a înrădăcinat lor, căci doar prin aceea, că închină u- Acestea ar fi apoi adevăratele po El e al tuturor şi al nici unuia:
acest obiceiu în poporul nostru, că cei nul altuia cu câte un păhar de vinars, meni creştineşti. e indivisibil.
săraci mai bine se îngroapă în datorii, zicând: D-zeu să primească, D-zeu să In cas de desmembrare a băncii,
decât să lase pomana, dacă i-a murit ierte pe cel mort, nu am făcut nici un fondul ei indivisibil se depune cu do
cineva. Adeseori se întâmplă, că cei bine deaproapelui. Băncile populare germane bândă sau la banca băncilor lui Raiff
rămaşi în urma mortului uită durerea Şi azi am ajuns a fi aproape de — Sistem Raiffeisen — eisen, din Neuwied, sau la o bancă de
pentru el, căci îi cuprinde altă durere, aceea, că Românului nici-odată nu-i Fondul, de reserv ă. C apitalul indivi- ale statului şi rămâne acolo până când
şi mai mare: că nu au cu ce face po lipseşte vinarsul de pe masă, nu mai sibil sa u fondul filantropie al băncii. se va fi întemeiat o nouă bancă în lo
mană mortului. poate face aşa zicând nici un pas fără cul celei desfiinţate şi pe basa acelo
Femeile, îndată-ce a închis mortul el: la botezuri beutură, la cununie beu- Băncile Raiffeisen îşi adună încetul raşi statute.
ochii, încep a coace pâne şi a ferbe la tură, la înmormântări beutură, la cum cu încetul un fond de reservă, care îm Atunci i-se dă aceleia întreg, ear
mâncări, ca să sature tot satul, ca şi părări, la vânzări etc. beutură, şi aşa preună cu părţile sau cotisaţiile depuse dacă s’ar întemeia mai multe bănci în
când nu ştim ce mare zi de veselie îi «adâlmaşul» cu vinars nu lipseşte de de membri, formează aşa numit «capi acelaşi sat şi pe basa aceloraşi statute
aşteaptă. nicăiri. talul propriu al băncii». li-se împarte deopotrivă, dar tot ca fond
Si oamenii, cari însoţesc mortul la N’ar fi oare mai bine, dacă popo Capitalul de reservă al băncii se propriu indivisibil.
groapă, abia aşteaptă să se reîntoarcă rul nostru banii cheltuiţi cu pomenile adună astfel: Nu trebue să uităm, că neîmpăr-
la casa de jale, ca să se ospeteze. Aci i-ar aduna şi i-ar întrebuinţa spre sco întreg câştigul net anual, rămas după- ţirea câştigului băncii între membrii ei
apoi mâncă şi beau, de zeu că nu e puri culturale, cum ar fi d. e. întrum- ce banca a plătit dobânzile la capitalul nu-i stînjenea pe aceştia în drepturile
rar caşul, când vezi pe câte unii eşind seţarea bisericii şi şcoalei, formarea de străin luat de ea cu împrumut, se o- lor, căci câştigul nu se adună cu bani
chercheliţi dela pomană. Şi unde mai biblioteci poporale etc. ? preşte pe seama băncii ca fond propriu streini împrumutaţi pe garanţia tuturor.
Bătrâni ai neamului, pe voi flând. Ein Schwert... şi bunul Dzeu ar putea — Poate pentru-că odele pline de blăs-
Cu toţi din inimi vă cinstim să aibă grije de oile sale. E;n Schwert pen tămuri nu sunt atât de generos răsplătite ca
FO IŞO A R A Ne sunteţi pildă de eroi, tru cânii aceştia. Spune-mi numai: ai călăto odele triumfale, stăpâne.
rit deja în balon?
Pe urma voastră noi trăim. — Nu-i rău ceea-ce zicil Dar să reve
— Nu, stăpâne. Experinţa asta îmi lip nim la aeronautul nostru. In reşedinţa nepo
Th. D . Speranţia. seşte încă. tului meu, lumea întreagă se adunase să vază
Betrânilor. — Adecă afară de aceasta experienţa balonul. Era deja aproape de nevăzut, dar
--mm--- ta ar fi desăvîrşită. Ţi-ai putea închipui ce încă nu de tot. D’odată numai lumea luă
Căzut din nori. se petrece în sufletul unui aeronaut când
Bătrâni ai neamului, pe voi seamă că ceva nu-i în rîndueală şi că aer-
perde controla mişcărilor balonului seu? Când notaul nu-i pe deplin stăpân peste balonul
Cu toţi din inimi vă cinstim: De M ultatuli. *)
ventilul care ar trebui să reţină gazul nu se seu. El arunca tot balastul ce-1 avea şi ba
Ne sunteţi pildă de eroi, închide? Când nu mai are alt balast de a- lonul totuşi cădea, cădea... balansând înfri
Pe urma voastră noi trăim. Adolf înjura ca un ateu. Condeiul meu runcat decât însuşi balonul seu? Ei bine, lu
coşat. Aeronautul încerca să se suie pe o
îmi abzice serviciul când e vorbă să repro crul ăsta s'a întâmplat odată la Cassel, pe funie ce lega coşul de balon, poate cu gân
Cei ce-au luptat în vremi trecute duc înjurăturile aceste. De altminteri nici nu vremea când unul dintre număroşii mei ne dul se închidă ventilul care se stricase. Se
Să-i facă ţări-un viitor, am înţeles decât o parte. Cam ceva ca: poţi şedea încă pe tronul terii mele, mai a- încurcă cu piciorul în una dintre funiile cari
Gottsollmirseligdreiundachzigtausendniillionen- poi adnexate. Spune-mi o leacă ceva rău
Pe voi modele de virtute se mişcau încoaci şi ’ncolo... scăpă, fără în
ma Isieben doppelsc hockmer inoscha fegeb en mit- despre nepotul ăsta sau despre familia sa.
Ne v’au lăsat în urma lor. doială paralisat de spaimă, funia ce o ţinea
săuglăm mche njedes 'nbla ugol dse id enes bănd- — Stăpâne, pe când America lupta în mână, căzu şi... rămase spânzurat de un
chenamhalse... tind ein Schwertl pentru neatîrnarea sa, Anglia avea lipsă de picior d’asupra coşului. Şi-acum continuă tu,
Ne v’au lăsat icoană vie — Da... Ein Schwert, continuă răsu- ostaşi, de ostaşi mulţi şi înainte de toate de
autorulel Povesteşte-mi o leacă ce simte o-
De-a lor vieaţâ încercată ostaşi cari merg orbiş, fără să se gândească mul când spânzură aşa în aer de un picior.
In ochii noştri să ne fie *) Multatuli (Ed. Domves Dekker) e unul la primejdii... — îngrozitori Iată-1 balansând în spa
Virtuţile de altă dată. dintre cei dintâiu scriitori olandezi. Autorul cerce — Da, de «cetăţeni hessieni orbi», ai ţiul infinit...
tând odată oraşul Wisbaden şi ruinele din jurul lui drept.
cade într’o groapă, de unde ajunge într’un suteran Văd că cunoşti istoria. Lucru intam, — Asta am zis-o deja eu. Şi-apoi nainte
In voi bătrâni azi trăitori locuit de gnomi, cari îl duc înaintea stăpânului lor. nu-i aşa, să-ţi vinzi în aşa mod supuşii? Ai de toate fără pathos, wenn ick bit Un darf.
Noi pilde vii găsim acum Stăpânul lor nu-i altul decât un duce de Hessen- putea să scrii despre asta ode pline de blăs- — O să-mi încerc norocul, stăpâne.
Ka san. cu numele Adolf. Cu acesta apoi se între
De cei ce-au lost învingători, tămuri. Nu ştiu dacă a scris deja cineva. Iată-1 dară spânzurat de un picior.
ţine autorul despre lucruiilc de pe suprafaţa pă
De cei învinşi pe-al vieţii drum. mântului. Cred că nu. Şi de ce nu? Simte cum cade, în vreme-ce din toate păr-