Page 2 - Activitatea_1903_04_13
P. 2

Pag.  2.                                                                 A C T I V I T A T E A                                                             Nrul  13

             Astfel  fiind,  ei  au  drept se  se  folosască   C O R ESP O N D EN T A                    Cultura  porumbului.                     II.  A  tăvălugi  îndată  semănătura.
             de  câştig  numai  câtă  vreme  sunt  la­                                  9                                                         Semănatul  din  vreme  este  strâns  legat
             olaltă.                                                                              Dobândirea unei recolte bune în anii secetoşi.  de  felul  îngropării  seminţei  şi bâtătorirea  pă­
                                                          Pentru  Bujorelul  păr.  Păcurariu,                                                mântului  după  semănat.
                  Pe  de  altă  parte  pentru  micile lor                                              Se  ştie  că  cultura  porumbului  e  o  în­
                                                                                                                                                  Se  ştie  că  o  sămânţă  ca  să încolţească,
             părţi,  banca  le  plăteşte  dividende  ho-                   Hunedoara,  4  April  1903.  deletnicire  de  căpetenie  a  celor  mai  mulţi   are  nevoe  în  acelaşi  timp  de  3  lucruri  cari
                                                             Bujorelul  păr,  Păcurariu  din  Hunedoara
             tărîte  în  procente  anuale.                                                        săteni.  De  aceea  cred  că  e  nevoe  să  vorbesc   ajută  încolţirea  şi  anume:  de  aer,  de  ume­
                                                        se  simte  strins  cu  uşa şi  ca  să scape,  în  nrul
                  Şi-apoi  ce  mare  folos  ar  fi  dacă                                          cum  pot  fi  dânşii  siguri  de  isbânda  acelei   zeală,  şi  de  căldură.  Lipsind  ori-cari  din
                                                        11  a.  c.  al  «Activităţii»  sub titlul „un răspuns11
             s’ar  împărţi  între  100— 150  de  mem­   zice  că  îşi  ţine  de  sub  demnitatea  lui  ca  să   culturi,  chiar  şi  în  anii  secetoşi.  acestea,  de  sigur  că  încolţirea  nu  se  va
             bri  un  câştig  anual  de  2— 3  sute  de  stea  de  vorbă  cu  un  „neastâmpărat11,  „lipsit   Mijloacele  firesci  cu  care  putem  ajuta   putea  face.  De  aceea  unii  din  cultivatori
                                                                                                  rodirea  porumbului  pe  timp  de  secetă  sunt   au  şi  zis  că:  «Ori  am  semăna  târziu  ori  din
             lei  bună-oară!  Pe  câtă  vreme,  adunân-  de  cultura  sufletească11  care  a  „ticluit'1  singur
                                                                                                  privitoare  la:                            vreme,  răsărirea  porumbului  se  face  tot
             du-se  an  cu  an  acest  câştig,  se  poate   sub  pseodonisrnul  de  ,,Mai  mulţi  parochieni   1.  Felul  de  pregătire  a  pământului.  odată,  (bine  înţeles  în  acelaşi  fel  de  pă­
                                                        ai  păr.  Păcurariu11  corespondenţa  din  Hune­
             aduna  cu  vremea  un  avut  comun,  ale                                                  2.  Timpul  şi  felul  de  îngropare  a  se­ mânt.)
                                                        doara,  apărută  în  nrul 9  al „Activităţii11,  Vom
             cărui  binefaceri  nu  se  pot  preţui.                                              minţelor.                                       Ca  semănătura  tăcută  din  vreme  să-şi
                                                        sta  puţin  de vorbă  cu  nenea  Nicolau  Macrea-
                  Dar  s6  privim  în treacăt  cel  puţin   Bujorel.                                   3.  Lucrările  de  întreţinere.       poată  atinge  scopul,  e  de  datoria  cultivatoru­
             cele  mai  însemnate  dintre  foloasele  pe     înainte  de  toate,  nene  Macreo,  însem-   Felul  de  pregătire  a  pământului  are  o  lui  luminat  să  semene  mai  în  faţă  ca  de
                                                                                                  mare  înrîurire  asupra  bunului  început  de des-  obiceiu,  de  oare-ce  se  ştie  că  primăvara  cu
             cari  le  aduce adunarea fondului  propriu  neazâ’ţi:  pătimeşti  rthi  de  tot  de  orbul  găi­
                                                                                                  voltare  a  plantelor.  Mulţi  din  plugarii  noştri  cât  înaintăm  spre  vară  cu  atât  stratul  de
             şi  neîmpărţirea  lui:                     nilor.                                    se  mărginesc  să  are  câmpul  numai  în  mo­ de-asupra  se  încălzeşte  la  o  adîncime  mai
                                                             a)  pentru-că  amintita  corespondenţă  nu
                   1.   Se  împedecă  desmembrarea                                                mentul  când  trebue  să  semene;  alţii  fac  aşa  mare,  începând  din  afară  în  lăuntru  şi  cu
                                                        este  o  ticlueală, ci  e  constatarea  purului  ade­
             băncii.  In  adevăr  cu  greu  se poate  ho­  văr ;  e  enararea  simplă  şi  adevărată  a  fapte­  zisa  arătură  ogor  tot  primăvara,  prin  Feb­ cât  suntem  mai  la  începutul  primăverei,  cu
                                                                                                  ruarie  sau  Martie,  arând  încă  odată  la  vre­ atât grosimea  stratului  încălzit  este  mai  mică.
             tărî  un  membru să  se retragă din bancă,  lor  săvîrşite  de  „tacticosul11  d-tale  unchiu,  —
                                                                                                  mea  semânării;  ear’  alţii,  şi  cei  mai  puţini,  Deci  tocmai  aceasta trebue să  aibă  în  vedere
             când  ştie  că  prin  aceasta  se  lapădă  de  care  constatare  n’o  vei  putea  contrazice  să   fac  o  arătură  toamna  şi  a  doua  primăvara  plugarii  noştri  la  semănarea  din  vreme.  Dar’
             un  avut,  în  care  şi  el  are  parte,  dacă   fii  d-ta  înc’odatâ  aşa  de  închipuit  precum   în  momentul  semânării.    nu  e  de-ajuns  a  semăna  mai  în  faţă  şi  de
                                                        eşti...  în  „cultura  d-tale  sufletească"!  In  pa-
             rămâne  membru.                                                                           Ca  să  înlesnim  însă  creşterea  plantei  şi  timpuriu,  ci  trebue  ca  îndată  după  semănare
                                                        rantesă  fie  zis:  câştigată  la  şcoala  din  To-
                  Cu  cât  adunarea  câştigului  leagă                                            prin  urmare  să  dobândim  bună  recoltă,  chiar  să  şi  tăvălugim ;  căci  să  ştie  că  un  pământ
                                                        pârceall
             pe  membri  de  bancă,  cu  atât neîmpăr­                                            şi  în  anii  secetoşi,  e  nevoe  să  facem  toamna   mai  îndesat,  absoarbe  mai  multă  căldură
                                                             b)  pentru-că  amintita corespondenţă  nu
             ţirea  lui  îi  împedecă  de  a  se  retrage. e  productul  a  unei  persoane,  cum  îţi  place   arături  adânci  ca  de  o  palmă  şi  jumătate;   dela  soare  şi  pe  lângă  aceasta  şi  umezeala
                  Dacă  o  bancă  numai  de  ar  aduna  să  fantasezi,  ci  e  espresia  sinceră  şi  adevă­  ear’  primăvara,  după  ce  s’a  sbicit  pământul   va  veni  mai  lesne  în  atingere  cu  seminţele,
             câştigul  fără  să  prevadă  neîmpărţirea   rată  a  mai  multor  parochieni  iruntaşi  de  ai   o  arătură  mai  în  faţă,  şi  în  sfârşit  o  a  treia  de  oare-ce:  cu  cât  golurile  dintre  părticelele
                                                        pâr.  Păcurariu,  din  graţia  cărora  trăeşti  şi  ai   arătură  înainte  de  semănatul  porumbului.  pământului  sunt  mai  mici,  cu  atât  şi  ume­
             lui  la  desfiinţare,  ar  fi  ameninţată  în                                             Arătura  adîncă  făcută  toamna  e  foarte  zeala  se  va  transmite  mai  cu  înlesnire  din
                                                        un  post  aşa  de  frumos  la  institutul  „Corvi-
             toată  vremea  să  se  desfiinţeze.  Căci ce                                         trebuitoare  pentru  îmbunătăţirea  pământului.   stratul  de  jos.
                                                        neana'M  Bine  îţi  însemnează,  că  dela  aceste
             e  mai  ispititor  ca  banul!                                                        Cum  el  va  sta  deschis  toată  earna  la  aer,   III.  Lucrările  de  întreţinere.  Asigură
                                                        persoane  depinde  întreaga  posiţia  d-tale  la
                                                                                                  îngheţat,  zăpadă,  ploi,  şi  va  avea  o  mai  existenţa  şi  împuternicirea  plantelor  până  la
                  Când  membrii  ar  şti,  că  au  un  a-  acest  institut.  Mai  bine  ar  fi  de  d-ta  ca  să                             deplina  coacere.  Acestea  lucrări  sunt  de  2
             vut  comun  de  câteva  mii  de  lei,  pe   te  mai  cobori  puţin  din  sferele  înalte la  care   mare  parte  din  el  in  atingere  cu  acestea,  i-   feluri:
                                                       te-ai  avântat  şi  să  te  milostiveşti  a  mai  scă­  se  vor  dospi (oxida),  părţile din  cari  se  com­
             care  îl  pot  împărţi,  să  nu  se  mai  în­                                                                                        Prăşitul  I  şi  prăşitul  al  II-lea  sau  mu-
                                                        riţa  din  „demnitatea11  d-tale,  stând  mai  des   pune  pătura  arabilă,  aşa  că  sucurile  ce  se
             doiască  nimeni,  că banca aceea nu poate                                            formează,  vor  sluji  mai  cu  folos  la  hrănirea   şuroitul.
                                                       cu  dânşii  de  vorbă,  rugându-i  mai  cu  seamă
             trăi  decât  până  când  acel  avut  a ajuns   ca  să  te  spriginească  şi  în  viitor.  plantelor.                                 Prăşitul  întâiu  trebue  să  se  facă  îndată
             aşa  de  mare,  încât  să  poată  naşte pofta   c)  pentru-că  în  corespondenţa  amintită   Porumbul  cultivat  în  pământuri  arate  ce  plantele  s’au  arătat  la  suprafaţă  şi  li  se
                                                                                                  adînc  de  cu  toamnă  se  va  înfiripa  mai  bine,  pot  număra  trei  foi.  Scopul  acestei  lucrări
             de  a-1  împărţi.                          nu  ţi-a  cerut  nimenea  ca  să  răspunzi I  Pof­  având  mai  multă  umezală  adusă  de  topirea  este:  de  a  sfărâma  scoarţa  formată  ia  faţa
                  Intr’o  bancă,  care  împarte  câştigul   teşte  şi  caută  în  întreaga  corespondenţa;   zăpezii  şi  de  ploile  de  primăvară.  De  alt-fel  semănăturii  din  causa  ploilor,  de  a  înlesni
             la  desfiinţare,  primejdia  desfiinţării  e cu   găseşti  in  ea  frase  ca:  „Ce  zici  la  acestea,   e  bine  cunoscut  că:  pământurile  arate  adînc  menţinerea  umezelei  în  pământ  şi  pătrunde­
                                                        nene  Nicolae,  pardon  BujoreluleP11  —  Co­
             atât  mai  mare,  cu  cât  creşte  fondul de                                         din  toamnă  îşi  adună  şi  păstrează  umezala  rea  aerului  la  tinerelele  rădăcini,  lucru  ce  se
                                                        respondenţa  amintită  să  termină  cu  frasa:
             împărţit;  tocmai  dimpotrivă  stă  lucrul   Spre  orientare,  nene  Nicolae,  pardon  Bujo-   primăvara  până  târziu.        poate  constata  prin  o  coloare  verde  închisă
             în  băncile,  cari  nu  împart  câştigul  la  relulel  Singură  miopia  aceasta  argumentează   Tot  din  causa  arăturilor  adinei,  porum­ a  plantelor  şi  o  desvoltare  puternică.  Partea
                                                                                                  bii  îşi  vor  putea  lungi  rădăcinile  şi  deci  vor  însemnată în această lucrare este ca  să  se  poată
             desfiinţare.                              destul  de  eclatant  în  ce  grad  mare  suferi
                                                                                                  fi  mai  bine  înzestraţi  pentru  traiu.  face  la timp şi  cât  mai  iute;  de  aceea obiceiul
                                                       d-ta  de  boala  orbul  găinilorI  Dacă era  vorba
                  Aci  cu  cât  avutul  comun  e  mai                                                  Timpul  şi  felul  de  îngropare  a  semin­ ce  au  unii  plugari  de  a  da  cu  grapa  îndată
                                                       de  vr’un  răspuns,  atunci  nu  d-ta  erai  chemat
             mare,  cu  atât  e  mai  cu  neputinţă  ca                                           ţei  de  asemenea  are  o  mare importanţă  pen­ ce  a  răsărit  porumbul,  este  cât  se  poate  de
                                                       să’l  dai,  ci  unchiul  d-tale,  pe  care  atât  de
             membrii  să  se  retragă  cumva.                                                     tru  buna  rodire  a  porumbului.         bun  şi  cu  deosebire  pentru  acei  cultivatori
                                                       mult  ’l-ai  lăudat.  Ori  dacă  ai  avut intenţiunea
                  Din  acest  punct  de  vedere  fondul   ca  să  răspunzi  pentru  unchiul  d-tale,  atunci   Românul are  zicătoarea:  »Cine  se scoală  cari  n’au  destule  mijloace  să  facă  prăşila  la
                                                                                                  de  dimineaţă  ajunge  departe»,  ceea-ce  se  timp.
             de  reservă  e  cea  mai  puternică  temelie  s’o  fi  făcut  într’un  mod  demn  şi  obiectiv.
                                                                                                  poate  zice  şi  despre  semănatul  porum­     Prăşitul  al  doilea  numit  muşuroit,  se
             a  băncilor  Raiffeisen  şi  o  adevărată   „Răspunsul11  cel-ai  publicat  în  nrul  11  al                                   face  îndată  ce  porumbul  a  ajuns  înălţimea
             ciumă  pentru  băncile  Schulze-Delitzsch.   „Activităţii11  nu  e  răspuns,  ci  e  numai  o   bului.  »Cme  seamănă  din  vreme  câştigă  timp  de  o  jumătate  de  metru.
                                                       apucătură  „dănilească11  ca  să  vă  scăpaţi  din
             Acestea  din  urmă  împart  fondul  de re­                                                                                          Muşuroitul  înlesneşte  desvoltarea  rădă-
                                                        impasul,  în  care  v’aţi  înfundat.      mai  mult  pentru  desvoltarea  plantelor.»
             servă  când  se  desfiinţează  banca.                                                     Ca  să  putem  semăna  din  vreme  tre­ cinelor  aeriene,  serveşte  de  sprijin  plantelor
                                                             Poftim  şi  te  mai  ocoşeşte  şi  altă-dată,
                                                       nene  Macreo I                             bue  să  ţinem  socoteală  de  două  lucrui  şi  şi  ajută  foarte  mult  menţinerea  umezelei  la
                             (Va  urma).                                                          anume:                                    rădăcina  plantelor.
                                                                         M ai  mulţi parochieni
                                                                       de-ai păriyitelui Plcurariu.    I.  A  nu  semăna  prea  adânc  şi        Atât prăşitul  l-iu  cât şi prăşitul  al  II-lea

             ţile  orisontul  se  apropie  de  el  ameninţător,  alte  puncte,  plecând  din  mijloc ca  să dispară  ceasta,  curtisană  inconstantă,  care  numai  câ­ ree  unei  mulţimi  omeneşti.  Simte  exhalarea
             închizându-se  ca  gura  înfricoşătoare  a  unui  pe  la  margini,  sau  poate  tocmai  sub  sărma­ teva  clipe  mai  nainte  îl  ridicase  pe  urieşul  caldă  a  poporului...
             monstru.  Numai  mai  nainte  ochiul  seu  ză­ nul  aeronaut...  şi  punctele  aceste  iau  formă  nerănit  până  în  nori,  acum  se  lasă  sfâşiată   Şi  cade  într’una.
             rise  o  mulţime  de  principate,  acum  nu  mai  reală  care,  nerăbdătoare  şi sangvinică,  se lăr­ fără  să  se  opună.          încă  o  clipă  şi...
             vede  decât  pământul  Hessenului.  Din clipă în  geşte  mereu,  ca  să  facă  loc  execuţiunii.  Din  ce  în  ce  cade  mai iute.  Legea des­  Ajuns  la  nivoul  caselor mai  înalte, vân­
             clipă  se  micşorează  cercul  punctelor  deasu­  Şi  căzând  mereu  vede  oraşul  Cassel,  pre  căderea  corpurilor  e  în  elementul  seu.  tul  îl  mînă  cătră  acoperişul  teatrului...
             pra  cărora  planase  şi  ce  văzuse  ca  punct  se  vede  Wilhelmshohe  şi  parcul  Casseler  Aue...  Nu-i  pardon,  şi  mai  iute,  tot  mai  iute,  până   Obosit,  rănit,  îi  mai  rămâne  atâta  pu­
             preface  în  cerc.  întregul  se  micşorează,  pe  acest  parc  atât  de  poetic.  Ăsta  e  locul unde  la  marginea  extremă  a  iuţelii.  Câteva  clipe  tere  de  judecat,  ca  să  înţeleagă  ce-i  şopteşte
             când  singuraticele  părţi  devin  din  ce  în  ce  va  trebui  să  se  execute  judecata?  Acesta? încă  şi  se  va  sfărîma.  Aceste-s  biserici...  a-  instinctul  conservării:  acaţă-te  de  ceva!  aca-
             mai  enorme.  Limpezimea  progresivă  cu  care   Până  aci  îşi  dă  seamă  de  situaţia  sa.  ceasta  e  o  biserică...  acoperişuri...  hornuri...  ţă-tel...  şi  putere  deajuns  să  urmeze.  Sfârîmă
             se  desprind  sub  el  conturele,  îi  silabisează,  Nici  o  ameţire  binefăcătoare  nu-1  împedecă  mulţime.  încă  un  moment  şi  va  putea  deo­ câteva  cărămizi,  încleştează  un  par  de  de­
             cu  o  exactitate  nemiloasă,  judecata  şi  tortu-  să  vază  pata  aceea  neagră...  colo...  sub,  ell  sebi  indivizii:  femeile  de  bărbaţi,  un  om  de  subtul  lor,  resistă  loviturii  balonului  ce  vrea
             rele  executării  apropiate.  Fiecare  punct  de­ Piaţa...                           alt  om,  un  copil  de  alt  copil.      să-l  ducă  cu  el...  e  scăpaţi
             vine  pată.  Fiecare  pată  se  preface  în  cerc.   O,  câteva  clipe  mai  nainte  n’ar  fi  pu­  Şi  cadel                       —  Pentru  un  om  care  n’a  căzut  încă
             Cercurile  prind  iorme  iregulare,  la  început  tut  încă  deosebi  un  principat  întreg  de  o   Si  încă  tot  îşi  dă  seamă  de  situaţia  sa.  niciodată  din  nori,  descrierea  ta  nu-i  rea!  —
             curioase  şi  bizare,  ca-şi-când  ar  hesita  să  se  piaţă  mică  acoperită  de  popor.  Conştiinţa  celor-ce-1  aşteaptă  nu  l’a  părăsit  îi  observă  Adolt  rece.  —  Spre  satisfacerea
             decidă  pentru  o  formă,  dar  în  curând  se   Şi  cade  mereuI  Deja  începe  a  deosebi  încă.  Dar  nu  mai  poate  gând! destul  de lim­ mea  trebuie  să  spun  că  ai  purces  mai  mult
             schimbă  cu  iuţală,  ca-şi-când  ar  fi  hotărît  în  palatele  de  alte  case.  Cât  de  aproape  trebue  pede  ca  să  doriască  ceea-ce  poate  se  va  în­ din  punct  de  vedere  optic decât  sentimental.
             mod  irevocabil  să  se  arete  în  înfăţişarea  lor  să  fie  pământul  ca  să  poţi  face  o  astfel  de  tâmpla:  să  leşine  înainte  de  ţinta  căderii  în­ Am  observat,  nu  fără  plăcere,  că  ai  tăcut
             adevărată.  Ceea-ce  mai  nainte  părea  cercuit,  deosebire 1  In  adevăr:  ursita  lui  se  apropie  fricoşate.              despre  copiii  şi  soţia  sărmanului  aeronaut. In
             acum  apare  colţuros.  Ce  e  drept  se  strîmbă,  de  împlinire!                        Vede  şi  aude  încă.  Nodul  dela  picior  adevăr,  destul  a  fost  de  binel  Continuă  nu­
             ce  e  luciu  arată  inegalităţi  bătătoare  la  ochi.   La  început  se  temuse,  că  nu  cumva  nu-1  mai  strînge.          mai  aşa.  Nizueşte  să  înţelegi  şi  să  faci  pe
             Coborîşurile  mici  devin  preţipişe.  Undulaţiile  nodul,  care  prin  un  capriciu  îngrozitor  ii  în-   Funia  care  îl  lega  de  coş  s’a  lărgit.  alţii  să  te înţeleagă. Sentimentul vine de sine.,,
             se  prefac  în  linii  întrerupte.  Vagul  exact.  Ce  lănţuise  piciorul,  să  se  desfacă  în  mod  tot  Coşul,  care  nu-i  mai  mult  reţinut  de balonul  sentimentul  adevărat, bine înţeles.  Ce  priveşte
             fusese  întrerupt  se  inchiagă,  şi  ce  părea  unit  atât  de  capriţios.  Acum  nu  se  mai  teme  de  gol  de  gaz  cade  repede,  se  învîrte  lângă  el,  cel  fals...  nu  serveşte  spre  nimic...  Nul  Cel
             se  desface.  Milioane  de  puncte,  mărite  prin  asta.  Dar  nu-i  ajută  mult  că  nu  mai  simte  deasupra  lui,  în  jurul  lui.  Totul  murmură,  care  prescrie  sentimente  nu  le  simte  el  în­
             misterioase  presiuni  eşite din  centrul  lor,  sar,  teama  dela  început,  căci  sărmanul  e  perdut,  totul  tremură.  Aude  şueratul  ascuţit  al  aeru­ suşi  şi  oamenii  cari  au  lipsă  de  astfel  de
             năvălesc  sălbatec  cătră  conturele  lor  şi peste  cu  sau  fără  coşul  seu.  El  cade  împreună  cu  lui  ce  strătaie  în  căderea  sa.  Sgomotul  surd  lucruri...  pah!  stupizi!
             ele  şi  în  urmă  peste  orisontul  care  din  ce  balonul  seu,  care  după-ce  şi-a  perdut  tot  produs  de  mulţimea  de desubtul  lui  îi atinge   Ei  da,  ce  priveşte  optica I  Ai  uitat  să
             în  ce  se  micşorează.  Şi fiecare punct  încearcă  gazul,  e  dat  pradă  legii  inexorabile  a  greu­ urechea.  Sgomotul  devine  din  ce  în  ce  mai  observi  cum  fieca  e  punct,  care  zăcea  per­
             să  devină  înainte  de  ce  piere  —  figură;  şi  tăţii,  fără  altă  contra  greutate,  de  cât  o  ne-  limpede.  In  curând  va  putea  distinge  voci  în  pendicular  sub  sărmanul  om,  părea  a  se  ri­
             fiecare  dintre  aceste  încercări  dă  naştere  la îndestulitoare  frecare  în  atmosferă.  Căci  a- murmurul  monoton,  care  îi  trădează  apropie- dica  până  ia  el  şi  i-se  înfăţişa  ca  vîrful  unui
   1   2   3   4