Page 1 - Activitatea_1903_04_14
P. 1
Anul III. Or ăst ie, 16 Aprilie n. 1903. Nr. 14
INSERTIUNI: ABONAMENT:
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna
P entru Rom ânia şi străin ătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r. A urel Muntean AURIAN BERCIAN
în a şi agonisi pe ori şi ce cale avere, serveşte ca un fel de scut şi pentru împrumuturi cu dobândă mică şi pentru
ori merită, ori nu. membri. Se ştie, că băncile Raiffeisen folosul obştesc prin susţinerea institu-
Atari oameni sunt asemenea fa se împrumută pe garanţia solidară şi ţiunilor culturale din sat.
riseilor, . cari joc rolul în săptămâna nemărginită a membrilor. Se ştie şi în Pe lângă aceasta, importanţa ca
patimilor împrejurul Mântuitorului. ce <|onstă această garanţie solidară sau pitalului indivisibil al băncii creşte din
Cu câtă sfieală şi smerenie aşteaptă
Faţă de căuşele obşteşti bine pri răspundere nemărginită. ce în ce: e o importanţă viitoare. Aşa
ţeranul român serbătorile Paştilor, o
cepute sunt indolenţi, încât ne sângeră Deci, dacă la prima vedere s’ar fiind, el se lasă ca moştenire din taţi
putem mai bine vedea în sâptâmâna
inima. părea, că membrii sunt oare-cum ame în fii, şi asigură părinţilor dreapta şi
patimilor, când cu o evlavie adevărat
creştinească aproape zilnic sue deluţul Mai sunt între ei de acei trândavi ninţaţi prin această răspundere, ţinend cuvenita binecuvântare a copiilor lor.
nepăsători şi dejosiţi la suflet, cari să seamă de aceea, că banca are un ca Neîmpărţirea câştigului şi adunarea
bisericii, ca acolo s6 i-se spue prin ros
fac unelte în mânile duşmanului. pital al ei, nici urmă nu mai rămâne lui într’un capital propriu indivisibil al
tul preotului suferinţele Mântuitorului,
Idealul lor este . banul., ca şi cela din acea presupusă primejdie. băncii e cel mai mare titlu de glorie
cari le-a îndurat dela farisei şi cărtu
alui Iuda. Stări abnormale! însuşiri Fondul propriu al băncii înlătură al lui Raiffeisen.
rarii jidovi, singur numai cu scop de a
moştenite dela părinţi, cari nici chiar cu desăvîrşire posibilitatea acestei pri
mântui neamul omenesc. Şi cu câte greutăţi a avut să se
în săptămâna patimilor nu au cercetat mejdii.
Şi pocăinţa lui este sinceră şi ne- lupte pentru a putea menţinea aceasta
biserica. însuşiri trecute dela părinţi la 4. Fondul propriu indivisibil tinde
făţărită. In urma celor auzite este apli ca un principiu fundamental al siste
fii! Datini trecute în sânge, cari merită
cat a se împăca cu toţi aceia, cu cari şi isbuteşte să realiseze idealul creşti mului seu de bănci.
sbiciuiri necruţătoare şi la cari tocmai
a avut neplăceri şi certe, numai ca săr nesc: creditul fără dobândă. Dacă ca La necontenitele atacuri din par
ziaristica este chemată se o facă zi de
bătorile Paştilor să-l afle liniştit în con pitalul propriu a crescut atât de mare, tea potrivnicilor, Raiffeisen răspunse, că
zi, zicendu-le:
ştiinţa sa, împăcat cu deaproapele seu. încât nu mai e nevoie de dobânzi pen acest principiu e resultatul experienţei,
Peri, răceală infernală! fugi indi
Aşa face creştinul adevărat. tru creşterea lui de aci înainte, aduna avutul comun ajută faţă cu nevoile mari,
ferentism afurisit! fugiţi voi slugi ai în-
Ce vedem însă la clasa cultă şi aşa rea membrilor hotăreşte să se dea îm oferă membrilor harnici şi economi ai
tunerecului şi nu mai încercaţi pe bieţii
numiţii cărturari ai noştri? Lucruri şi prumuturi fără se se ceară mai multă băncii totdeauna mijloacele de a lucra
fii ai lui Traian!
datini întoarse. Unul se nisueşte a se dobândă decât atâta, cât trebue pentru în condiţiuni mai bune şi este pentru
înălţa pe conta altuia. Profită în mod Stârpind aceste rele zi de zi şi ţinerea cheltuelilor de cancelarie: re cei scăpătaţi o scară pentru a se putea
păcătos de posiţia lui, ca să asuprească an de an, putem aştepta, după săptă gistre, plata cassarului etc. reurca.
pe deaproapele seu. Ţese intrigi mâr mâna patimilor, serbătorile Paştilor, sa- Se poate o mai mare binefacere? Nu rămâne îndoeală, că pentru
şave în tovărăşie cu cei de o pănurâ lutându-ne cu Christos a înviat! şi 5. Capitalul propriu, ca avut co temeinicia unei bănci, pentru a înlătura
cu el, ca mai târziu să se înşele ei de adevirat că a înviaţi mun este cel mai puternic legâmănt schimbul des de membri, pentru a opri
ei. Cei înrăutăţiţi pândesc prilejul ca dintre membrii laolaltă. Nimic nu apro desfiinţarea şi a asigura înfiinţarea altei
să defaime însuşirile bune ale acelora, pie pe oameni mai mult decât intere bănci, când s’ar fi desfiinţat cea din-
cari totdeauna au avut în vedere binele Băncile populare germane sele comune. Să ne închipuim un sat, tâiu, pentru a face din bancă un isvor
obştesc, ale acelora, cari cu graiul şi — Sistem Raiffeisen — în care interesele membrilor nu s’ar în de binefaceri pentru sat, e neapărat
cu iapta au prestat bune servicii nea F o n d u l de reserv ă. C apitalul indivi- tâlni nici odată în vre-un punct: n’ar trebuincioasă adunarea câştigului în ca
mului din care fac parte. Intriganţii, sibil sau fondul filantropic al băncii. avea izlazuri de-a valma, nu instituţiuni pital comun şi neîmpărţirea lui.
trădătorii şi egoiştii au mai peste tot comune, nu nevoi de acelaşi fel, abso Nu putem sfătui cu toată căldura
locul preferinţă şi întâietate. (Urmare şi fine). lut nimic. Ce i-ar putea lega pe unul cu care am dori, pe toţi cei cari înte
Un rău care bântue mai toate lo 2. Fondul propriu indivizibil mă de altul ? Ar trăi de sigur fiecare pen meiază bănci populare, să introducă ca
calităţile, ba chiar şi unele cumune mai reşte creditul băncii In afară. Banca gă tru el, căci n’ar avea nimic obştesc, al dogmă fundamentală adunarea capita
însemnate. O dovadă mai mult, că la seşte mai cu uşurinţă unde să se îm tuturor. lului propriu indivisibil prin capitalisa-
de aceia creştinismul şi învăţăturile prumute, când are un capital al ei ca Capitalul indivisibil al băncii ser rea câştigului curat anual.
aceluia nu trag în cumpănă. Sunt pre- chezăşie. veşte ca pungă obştească pentru aju Legea băncilor, ce se va trece în
domniţi de răutate, credinţa lor este 3. Tot din acest punct de vedere torarea fiecărui membru în parte prin curend prin corpurile legiuitoare nu îm-
Că, ce legământ să fie Daţi suveicii zor, să ştie puterea învietoare a naturii întregi, e tot o
F 01Ş 0 A R A Intre viaţa plugăreascâ, Printre spete să-şi strecoare roată, căci într’adevăr, el ne pare o roată de
Intre datini; de-o vecie Povestita hărnicie foc. Şi e rotund. De-aceea rotundul ou în
Mândre ’n firea românească, — Din nopţi lungi de şăzătoare; chipue soarele. Şi fiindcă soarele e roşu-aprins,
Sfatul Nevestei. creştinii închipuesc până şi coloarea soarelui
Daţi păianjenii de-oparte
Şi ’ntre lucruri rânduite şi dau oului de Paşti coloarea roşie.
Să urzească prin pustii... Obiceiul cu mugurii de salcie şi cu oul
— Ascultaţi-mă, surate, Pentr’un port fără lipiciu ? Fie-vă răsboiul parte
Unde’s fotele gătite roşu la Paşti, e mai vechiu decât creştinis
Ce-i pe voi ciudatul port? De cinstite bucurii; mul. Păgânii, cu mult înaintea întrupării
Au nu mai aveţi în sate Numai fluturi şi arniciu? Domnului Christos, aveau tot acelaşi obiceiu,
Cânepă şi in de tort? Vă ’ndemnaţi cu năzuinţa
Aşa este: se preface Ca în vremi de neuitare: la sărbătorile lor de primăvară. Ei închipuiau
pe oul lor ori chipuri de zei, ori luptele soa
Ce? suveica nu mai ştie Toată munca în parale: Infloreascâ-vă fiinţa
Printre spete să-şi strecore Dar spre-a casei bună pace Româneasca vestmântare! relui cu întunerecul şi cu moartea, cu noap
Povestita hărnicie Au şi ele-anume cale; tea, cu norii, cu criveţul şi cu gerul. Obice
N. Râdulescu-Niger. iul a rămas şi la creştini, dar noi nu putem
In nopţi lungi de şăzătoare ?
nici să închipuim pe ou chipurile mincinoşi
De ce dar’ la târg s’ar duce
Ce? păianjenii acuma lor zei ai păgânilor şi nici s’arătăm în scri
Pentru sarbede găteli, Muguri şi oue roşii.
In răsboaie pânză ţes? soare credinţele lor cele deşerte. Noi facem
Scumpe de să-şi facă cruce
Grija, lor li-i dată numa’ pe ou numai flori şi podoabe şi astfel îl în-
Cel cu rost la socoteli ?
De urzit şi de ales? La Florii muguri de salcie, şi la Paşti condeiem, fără să ştim de ce, numai să fie
ouă roşii. Mugurii şi oul sunt acelaşi simbol, frumos.
Şi chiar eftine să fie,
Ascultaţi-mă surate, unul luat din lumea plantelor, altul din lu Dar dacă şi noi ca şi păgânii salutăm
Rea e calea apucată: Nu au noimă, n’au mândreţe. mea animalelor. Amândouă sunt simbolul sfântul soare care ne aduce primăvara şi cu
Unde’s fotele bogate, Nu au pic de trăinicie, — vieţii ce se renaşte, a vieţii vecinice în na ea reînviierea naturii, şi ni-1 închipuim cu
Vîlnicele de-altă dată? Trupu ’l ţin ca strîns în beţe! tură. Iar semnul veciniciei e cercul sau roata, oul roşu, noi nu vedem numai ca păgânul
figura cea fără de nici un colţ şi închisă ast renaşterea naturii care-a murit peste iarnă,
Alergarăţi la oraşe Ascultaţi-mă, surate, — fel, că nicăiri nu are început şi nicăiri sfîrşit. nu numai reînviierea plantelor şi a mulţimii
De un timp, după vestmânt Ia daţi naibei aşa port, De-aceea din mlădiţa cu mugurii de salcie nespuse de gângănii făcute de D-zeu: Noi
Cu podoabele-i posnaşe Şi porniţi pe semănate creştinii fac o cunună, care închipue vecini- creştinii vedem înviierea Duhului vecinie, a
Fără fir de legământ: Cânepă şi in de tort. cia. Iar semnul soarelui celui sfânt, care e lui D-zeu însuşi. Ftiul lui D-zeu, cel de o
