Page 1 - Activitatea_1903_04_15
P. 1

Anul  III.                                                 O răştie,  23  Aprilie  n.  1903.                                                            Nr.  15




             INSERŢ1UNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                   ACTIVITATEA                                                                                                                4  coroane.
        se  plătesc  cu  preţuri  fonrt ■                                                                                                             Pe  an  6 cor.  pe  Va  an 3 cor.
                 reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an

        Manuscriptele sunt a.seadresa
        redacţiei  şi  acelea  nu sâ îna­
                 poiază.                                                                                                                              Pentru  Rom ânia  şi  strSinătate:
                                                                                                                                                            Pe  an  16  franci.
       Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani.









                                                  zStori  şi  resoluţi  la  ori  şi  ce  jertfă.  ar  Şrebui  puşi  pe  Răvaş,  ca  să  fie  cu­ cei-ce  sau  cu  graiul,  sau  în  scris,  publice  se
              0 lamentare.                        In  laturi  cu  pasiunile  şi  interesele  noscuţi  de  obşte  precum  şi  toţi  paşii   ocupă  cu  chestia  pomenilor.
                                                                                                                                            Răspuns  la  această  prea  momentuoasă
                                                  egotstice I  In  tartar  cu  naturelele  de  lor,  întreprinşi  singur  numai  din  punct
                                                                                                                                       întrebare,  sunt  modestele  expuneri  ale  mele,
                                                  linguşitori,  cari  sunt  viermii,  ce  pe  de  vedere  al  interesului  propriu.
                                                                                                                                       ce  urmează:
             Pe  la  începutul  lui  Octomvrie  a   ascuns  rod  şi  sfărîmă  arborele  exis-     Dacă  aceasta  s’ar  profesa  pretu-      Ca  unul  care  vieţuesc  în  mijlocul  po­
        anului  1830,  s6  plângea  în  una  din   tinţei  noastre /                         tindenea  şi  în  mod  sistematic,  am    porului,  dar  mai  ales  ca  preot,  am  putut  ve­
        celea  trei  foi  române  de  pe  atunci, un   Numai pe  aceia,  cărora  le  zace  stârpi,  cel  puţin  de  pe  acum,  lamen­ dea,  precum  am  şi  văzut  şi  precum  poate
        român  faţă  de  nepăsarea  cărturarilor  la  inimă  folosul,  luminarea,  onoarea  tările  oamenilor  de  cinste  şi  învăpă­ vedea  fiecine  dacă  se  uită  cu  totdeadinsul,

       în  ce  priveşte  cetitul  foilor.         şi gloria  naţiunii,  sg-’i  avem  înaintea  iaţi  pentru binele comun  al neamului lor.  că  poporul  nostru  de  rînd  face pomeni după
                                                                                                                                       morţii  sei  nu  cu  scop  de  binefacere  pentru
             Să  provoacă  la  sîrguinţa  şi  oste-   ochilor,  si-i  scutim  şi  sg  ne  îngrijim                                     cei  flămânzi  şi  setoşi,  ci  le  face curat  numai
        nelele  ce  ’şi-a  dat  în  jurul  cunoscuţilor   pentru  subsistinţa  lor.                                                    în  semn  de  pioasă  aducere  aminte  de  res­
       săi  cu  scop  să  prenumere  şi  să  ce­       Sg  socotim,  fraţilor  că  astăzi  sg             Respuns                      pectivii  sei  morţi.
       tească  foile.  Recunoaşte  însă, că  s’a  în­ uită  la  noi  toată  lumea  cultă.  Pentru-  la  prim artieolul  „P om enile  la  popo­  Aşadară  pomenile  la  poporul  nostru
        şelat  în  nădejdea  sa,  vocea  lui  a  răsu­ ce  dară  atâta  desbinare  între  noi?  Ro­  rul  nostru",  publicat  în  nr.  13  a.  c.   sunt  numai  un  mijloc,  prin  care el  îşi  mani­
                                                                                                        al  „Activităţii".  *)
        nat  în  pustie; măchnit  până  în  adâncul  mânilor /  pentru  Dumnezeu,  apoi  nu­                                           festează  nobilul,  înălţătorul  şi  mângăitorul
                                                                                                                                       simţ  de  pietate  faţă  de  morţii  noştri.
        sufletului  constată,  că  unii  îl  rugară  mai  noi  sg  nu  înţelegem  vocea  timpu­
                                                                                                    Onorată  Rcdacţiane !                   Simţul  de  pietate  faţă  de  cei  morţi  se
       să-i  şteargă din  lista abonaţilor.  „Atâta  lui?!  Au  suntem  noi  copii  sg  nu  cu­
                                                                                                                                       poate  manifesta  şi  prin  pomeni  făcute  în
       sunt  de  teci  inimile  Românilor  nostn  noaştem  ce  rgu  e  a  ne fi  naţiunea  des-   •  Vă  rog  respectuos,  ca  conformându-vă   chip  de  dăruiri  sau  contribuiri  pentru  sco­
       pe  aici  (Bănat)  pentru  cultura  minţii  binată  şi câte am  suferit pentru aceasta ?   şi  de  astă-datâ  principiului:  »Audiatur  et  al­  puri  umanitare  sau  culturale,  vor  zice  com­
                                                                                            tera  pars«,  să  binevoiţi  a  da  loc  în  preţuita
        şi  a  literaturei  lor.  Şi  nu  e  miratei  Fraţilor /  eu  cred  neînduplecat,  cum                                         batanţii  pomenilor,  precum  poporul  nostru
                                                                                             noastră  foaie  «Activitatea»  următoarelor:
       Aceia,  ce  erau  datori  şi  până  acum  a  că  pentru  noi  ca  naţiune numai  atunci                                         le  usitează.  E  adevărat,  dară,  zic  eu:
                                                                                                  «Activitatea»  în  nrul  seu  13  din  a.  c.,
       păşi  înainte  cu  lumina  —  numindu-se  va  rgsări  soarele  mântuirii,  când  pă-                                                 Poporul  nostru  priveşte  pomana  ca  pe
                                                                                             la  loc  de  frunte  tractează  despre  «Pomenile
        lumina  lumei  —  au  întrelăsat  sfânta  retele  de  vrajbă  cel  dintre  noi  sg  va   la  poporul  nostru»  sau  despre  tratarea  cu   un  lucru  constâtător  din  trei părţi,  şi  anume
                                                                                                                                       din  mâncări  şi  beuturi,  din  un  serviciu preo­
        lor  datorinţă,  cu  care  sunt  obligaţi  lui  surpa  până  în  fundament  şi  noi pe  mâncare  şi  beutură  a  publicului  mai mult sau
                                                                                                                                       ţesc  pentru  răposatul  sau  răposaţii,  pentru
        Dumnezeu,  naţiunii  şi  întregii  umani­ ruinele  politicei  machiavelistice  ne  vom  mai  puţin  număros,  întru  aducerea  aminte   cari  se  tace  pomana,  şi  din  public  constătă-
        tăţi;  ba  ce  e  mai  mult,  unii  din  ei  îmbrăţoşa  şi  săruta  ca  fraţii,  ca  fiii   de  unul  sau  mai  mulţi  morţi.  tor  din  un  oare-care  număr  de  indivizi,  cari
                                                                                                  Stimabilul  autor  ai  articolului  «Pome­
       cearcă  a  face  chiar  contrarul      —  aceleiaşi  mame,  şi  apoi  ca  mădularii                                             să  asculte  serviciul  preoţesc  pentru  odichna
                                                                                             nile  la  poporul  nostru»  îşi  exprimă  dorinţa,
       sg  năzuesc  a  împedeca lumina  râsări-  aceluiaşi  corp  vom  contribui  după  pu­                                            sufletului  şi  iertarea  păcatelor  respectivului
                                                                                             ca  pomenile,  aşa  precum  ele  s'au  usitat,  să
        loareu.                                   tinţă  la  susţinerea  lui,  la  întemeierea   se  şteargă,  să  se  casseze,  spte  a  se  efectui   sau  respectivilor  răposaţi  în  Domnul,  şi  cari
             Arată  în  mod  doveditor  cum  unii   bunei  stări  şi   onoarei  naţionale. în  chip  de  faptă  umanitară  sau  culturală,   apoi  să  consume  mâncările  şi  beuturile  a-
                                                                                                                                       nume  pentru  pomană  pregătite,  respective
       şi  acum  mai  sunt  pe  lângă  literele  lui  Domnească  între  noi  sfânta         care  să  nu  fie  precedată  sau  împreunată  cu   procurate.  Pe  aceste  trei  părţi  constitutive
       Chirii.  Cum  alţii  sunt  linguşitori  şi  cu  unanimitate  de  cugete,  înţelep-   serviciul  preoţesc  pentru  cei  morţi.   ale  pomenei  aşa  de  strîns  legate  le  priveşte
                                                                                                  Sigur  că  sunt  de  cei  cari  consimţesc
        purtări  de  amfibii.  Cu  de  aceştia  nu  ciunea)  dreptatea,  dragostea  şi      cu  numitul  stimabil  autor  .şi  sigur,  că  sunt   poporul  nostru, încât  el  pe  una  fără  de  cele­
       se  poate  lăţi  cultura!  —  şi  literatura   adevărul*! î                          şi  de  cei  cari  nu  consimţesc.         lalte  două  nu  şi-o  poate  închipui  şi  de aceea
       română  nu  va  înflori!                        Aşa-dară  şi  înainte  de  asta  cu  53   Cum  ar  fi  mai  salutar,  ca  să  se  cas­  decât  să  facă  rost  de  una  fără  de  celelalte
                                                                                                                                       două,  sau  de  două  fără  de  cea  a  treia,  mai
             Lamentarea  învăpăiatului  român  e  ani  tot  cam  acele  păsuri  bântuiau  pe  seze,  dacă  s’ar  putea,  sau  ca  să  nu  se  cas­  bine  nu  face  rost  de  nici  una,  Asta  e  curat
       adresată  Episcopilor  şi  locuţiitorilor  de  cărturarii  noştri,  ca şi  în  timpul de faţă,   seze  usul  moştenit  dela  părinţi,  moşi  şi  stră­  aşa,  şi  aşa  fiind,  aceea  ce  doreşte  stimabilul
                                                                                            moşi,  după  care  se  fac  la  noi  pomenile după
       Episcopi,  cari  chemaţi  sunt  a  sprijini  cu  aceea  deosebire  însă,  că  bărbaţii                                          autor  al  primarticolului  din  nrul  13  a.  c.  al
                                                                                            cei  morţi ?
       cetirea  foilor  române.                   resoluţi  şi  plini  de  energie  sunt  mai                                          • Activităţii*  şi  adecă  aceea,  ca  poporul  să
                                                                                                 E  aceasta  o întrebare,  care  reclamă răs­
             Ca  indolinţa  nemărginită  să  se  rari  acum  ca  pe  acelea  vremuri.       puns  mai  vîrtos  pentru aceea, pentru-că după-   prefacă  mâncările  şi  beuturile  dela  pomeni
       facă  să  piară  cel  puţin  dintre  cărtu­     Avem,  nu-i  vorbă,  în  timpul  de  cum  fiecine  poate  vedea,  zi  de  zi se  sporesc  în  bani,  şi  pe  asemenea  bani  apoi,  cu  sau
                                                                                                                                       tără  ceremonii  bisericeşti  să-i  dăruiască pen­
        rari,  recearcă  pe  ai  sei  cu  următoarele  faţă  mai  mulţi  cărturari,  însă  şi  multă
                                                                                                                                       tru  scopuri  culturale sau umanitare, nici  când
        cuvinte: „fraţilor sg fim  înţelepţi,  prevg- spoială.  Şovăitori  şi  intriganţi,  cari  toţi  v  Vom  reveni  asupra  acestui  răspuns.  nu  se  va  putea  realisa,  precum  nici  când


                                                       Cai,  căleasă  după  modă                                                       haina  e  neagră,  earâşi  nu  e  lucru  care  să-ţi
                F01Ş0ARA                               Şi  bonete,  când  lipsesc,          Ţeranii  noştri  nu  cercetează  biserica,  facă  laudă  că  judeci  bine.  Da,  n’o  zic,  sunt
                                                       Iarăşi  două  mii  de  galbeni                                                  pete  pe  haina  albă  a  preoţimii  noastre,  dar
                                                       Capital  alcătuesc.          2000                                               zi  cu  zi  ele  se  spală;  zi  cu  zi  toate  cărările
              0  feti         ffiiieitut.              Bal,  concerte  despre  dînsa             Faptul  acesta  n’are  nevoie  să  fie  dove­  noastre  publice  se  Îmbunătăţesc  şi se  îndrep-
                  Cu  10.000  galbeni  zestre.         Să  lipsească  ar  putea;            dit  de  mine.  II  ştim  cu  toţii,  şi  cu  toţii  ne   tează.  O  să  se  mai  îndrepteze  şi  relele  ce
                                                       La  fteatru,  adunare                plângem  de  el.  E  rău  mare,  că  ţeranii  oco­  mai  stăruesc  a  sta  oare-cum  lipite  de  preo­
                                                       Foarte  rar  o  veţi  vedea;         lesc  biserica;  e  o  prăpastie  care  ne  ame­  ţime,  rele  pe  care  ni-le-au  adus  tristele  îm­
             Voi  bărbaţi  bătrâni  sau  tineri,       Dar’  acasă  cântă,  joacă,          ninţă.                                     prejurări  ale  trecutului  şi  jalnica  noapte prin
             Ce  sunteţi  neînsuraţi,                  Să  vă  fie  mai  pe  plac;                Căuşele,  că  nu  e  numai  una,  sunt  cău­  care  a  trecut  neamul  nostru  până  a  dat  de
             Dacă  vreţi  s’aveţi  soţie,              Astea  fără  îndoială                tate  când  ici  când  colo,  Unii  aruncă  toată   zorile  zilei.
             Astea  vorbe  ascultaţi:                  Două  mii  de  galbeni  tac   2000    vina  pe  ţeran,  că  nu  e religios.  Alţii,  tot aşa,   Românul  nereligios!  Pentru  numele  lui
             Vă  propui  căsătoria                     Cărţi  nu  joacă,  nici  că  ştie,   pe  preoţi,  că sunt imorali. Doamne fereşte-ne!   D-zeu  care  ne-a  pus  într'o  mână  sabia  şi  în-
             Cu  Catinca,  fata  mea;                  Ce  e  ferbel  sau  polniş;          Sunt  vorbe  miri  acestea:  nereligios  şi  imo­  tr’alta  crucea,  dealungul  celor  sute  de  ani,
             Zece  mii  de  galbeni  zestre            Sănătoasă  totdeauna,                ral.  Dar,  după  cât  se  vede,  amândouă  sunt   de  când  ne-am  putut  întemeia  şi  noi  două
             Are,  cum  o  veţi  vedea.                N’are  în  veci  isteriş;            spuse  de  guri  cari  nu-şi  pun  îngrădire  buze­  state,  pentru  numele  lui  Dzeu  spuneţi,  a fost
                                                       Medici,  cărţi  şi  spicerie         lor  şi  scoase  din  minte  de  oameni  cari  nu   nereligios  poporul  care,  asvîrlit  de  duşmani
             Ea  e  tinără,  frumoasă,                 Dintr’o  casă  când  lipsesc,        Văd  mai  departe  decât  lungul  nasului.  De  ce   In  toate  părţile,  a  avut  totuşi  vreme  să  ri­
             Chipu-i  dulce  şi  plăcut,               Peste  două  mii  de  galbeni        să  fie  ţeranul  ireligios?  Fiindcă  nu  merge  la   dice  pe  toate  văile  ţerii  mănăstiri?  Poporul
             Mai  voioasă  decât  dînsa                Din   venit îţi prisosesc.   2000    biserică?  Asta  ti’ajunge  nici  pe  departe,  ca   care  a  fost  cârmuit  în  Moldova  de  viteazul
             Alta  nu  s'a  mai  văzut.                Spre  împlinirea  socotelii          să  ai  dreptul  să  crezi  pe  ţeran,  şi  de  aici   cel  ce  după  fiecare  bătălie  ridica  o  biserică,
             Frumuseţea,  tinereţea,                   încă  două  mii  mai  va:            prin  generalisare,  pe  Român,  că  e  nereligios.   ear  în  Muntenia  de  lnţelt.puil  care-a  purtat
             Chipul  ei  cel  îngeresc                 Soţului,  ce  o  alege,              Şi  de  ce  să  fie  preotul  imoral ?  Pentru  asta   grije  să  se  înalţe  şi  să  se  restaureze  40  de
             Sigur  două  mii  de  galbeni             Ea  credinţa  îi  va  păstra.        şi  pentru  aceea  şi  pentru  nu  ştiu  ce.  Duş­  biserici?  Trei  sfinţii  dela  Iaşi,  minunata  bi­
            Astea  toate  preţuesc.      2000          Eil  iubirea  şi  credinţa           manii  bisericii  ştiu  multe,  pe  cari  noi  nu  le   serică  îmbrăcată  în  horbot  de  peatră,  şi  ne
                                                       Nu  cumva  nu  preţuesc              ştim,  şi  dacă  te-ai  lua după vorbele lor,  preo­  mai  pomenit  de  irumoasa  mănăstire  cu  tur­
            Toaleta-i  este  simplă,                   Cele  două  mii  de  galbeni         tul  român  ar  trebui  să  fie  mai  rău  decât   lele  sucite  dela  Curtea  de  Argheş,  sunt  ele
            Dar’  curată  neîncetat,                   Care   încă mai lipsesc?     2000    diavolul.  A  face  din  ţînţar  aimăsar  nu  e  lu­  ori  nu  sunt  mărturii  de  religiositatea  Ro­
            Nu  să  plimbă  în  trăsură,                                  Laolaltă  10.000.  cru  de  om  cu  scaun  la  cap,  si  din  câteva   mânului ?
             Ci  pe  jos  s’a  învăţat;                           ____________________________  S.  pete  pe-o  «haină  albă»,  să  tragi  conclusia câ  Dar  dacă  Românul  nu  e  nereligios,  a-
   1   2   3   4