Page 1 - Activitatea_1903_04_16
P. 1

Anul  III.                                                Orăştie,  30  Aprilie  n.  1903.                                                              Nr.  16




            INSERŢIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                  ACIIYIÎĂIEA                                                                                                                4  coroane.
       se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                              Pe  an  6 cor.  pe  1/3  an 3 cor.
                reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an


       Manuscriptele sunt a se adresa
       redacţiei  şi acelea  nu să  îna­                                                                                                             Pentru  Rom ânia  şi  străinătate:
                 poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.


       Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani.


          EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF -REDACTOR:                                                                                                  REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                      A p a r e      în   fie c a re      Joi,
            D r.  A urel  M untean                                                                                                              L a u r i a n  B e r c i a n



                                                       La  asemenea  informare  să  nu  vă  bine  vom  înţelege  cugetând,  că  dacă   bun  poporului,  căruia  se  girează  de
                                                 preocupe  numai  progresele  ce  veţi  afla,   din  nefericre,  s’ar  mai  generalisa  acel   amici  şi  sprijinitori.
                                                 ci mai  ales  eventualele  scăderi,  cari  ar   rău,-,—  chiar  şi  numai  singur  ar  fi  în   Dacă  iubim  poporul  din  care  ne

             Vorbirea de  deschidere             putea  paralisa  atari  progrese.          stare  a  paralisa  toate celelalte progrese,  tragem,  şi  dacă  între  grelele  împreju­
       a  E scelenţei  Sale  Inaltpreasânţitului      Astfel,  când  spre  exemplu  veţi  ori-cât  de  îmbucurătoare.                 rări,  nouă  tuturor  binecunoscute,  în
        D o m n   A rehiepiseop  şi  M etropolit   afla  cât  de  frumos  să  lucră  la  realisa-   Pentru-că  prin  slăbirea  simţului   cari  se  află  poporul  nostru, nu-’i  putem
                   Ioan   M etianu.              rea  unei mari şi vechi dorinţe  a  noastre,   religios  o  parte alor noştri s’ar  înstrăina   oferi  alte  ajutoare,  —  cel  puţin  să-’l
                                                 şi  a  fericiţilor  noştri  înaintaşi,  adecă   tot  mai  mult  de  biserică  şi  de  condu­  întărim  şi  prin  exemplul nostru  în  sim­
            Christos  a  înviat!                 la  zidirea  bisericei  noastre  catedrale;   cătorii  lor  naturali,  rămânând  expuşi   ţul  seu  religios,  destul  de  atacat  prin
            Domnilor  deputaţi!                  când  veţi  afla  resultatul  cel  peste  aş­  valurilor  celor  furtunoase  ale  vieţii;  şi   felurite  cercări  şi  scrieri  tendenţioase,
            Vâ  salut  cu  bucurie,  domnilor  de­  teptare  îmbucurător  al  colectei  între­  pentru-că  dacă  s’ar  spori  numărul  ce­  din  partea  celor-ce  tind  a-’l  seduce
       putaţi,  vâzându-vâ  întruniţi  în  jurul   prinse,  şi  mai  ales  mărinimosul  ofert   lor  înstrăinaţi,  atunci  ar  slăbi  şi  orga­  în  tabăra  lor.  Se  ne  alipim  şi  noi  tot
       meu,  ca  pe  fiii  în  jurul  părintelui  lor,   de  60.000  cor.,  cu  care  s’a  distins   nismul  bisericii,  ear’  slăbind  acesta,   mai  mult  de  biserică,  precum  făceau
       şi  având  convingerea,  că  aţi  venit  aici   şi  la  aceasta  ocasiune  ilustra  familie  de   fiecare  dintre  noi  îşi  poate  închipui,   aceasta  fericiţii  noştri  bătrâni,  cari  nu
       cu  dorul  cu  care  v’am  aşteptat  eu,  cu   Mocsonvi,  un  resultat,  ca  şi  care  nu   care  ar  fi  soartea  noastră,  cărora  —   numai  cercetau  biserica  regulat,  dar’
       dorul  şi  voinţa  tare  de  a  conlucra  la   s’a  mai  ajuns  la  nici  o  altă  colectă   între  toate  împrejurările  grele  —  bi­  mai  şi  cântau  în  strane,  premergând
       împlinirea  sublimei  misiuni  culturale  a   de  până  acuma;  când  veţi  afla  cum   serica  ni-a  conservat  tot  ce  avem  mai   poporului  cu  exemplu  biyft.
       bisericei  noastre  naţionale, vâ felicit cor­  sinodul  din  periodul  expirat  a  amelio­  scump.                                  Am  urmărit,  domnilor,  cu  aten­
       dial  pentru  încrederea  de  care  v’au  în­  rat  lefile  funcţionarilor  consistoriali  şi   Fiind  nu  numai  chiemarea  şi  da-   ţiune  cum  contribue  inteligenţa  altor
       vrednicit alegătorii D-voastre, poftindu-vâ   ale  profesorilor  seminariali,  şi  încă  în   torinţa,  dar’  şi  cel  mai  mare  interes  al   confesiuni  la  întărirea  simţului  religios
       mulţi  ani  de  conlucrare  şi  pe  terenul   măsură  mai  urcată  de  cum le proiectase   nostru  a  delătura  acest  mare  rău,  mai   în  poporul  lor,  şi  am  aflat,  că  mai
       cel  mănos  al  bisericii  străbune,  implo­  consistorul,  întru  îngrijirea  sa  şi  de   întâiu  trebue  să  delăturăm căuşele  ce-’l   ales  acei  inteligenţi  cari  se  află  în func­
       rând  şi  din  acest  loc  binecuvântarea   multe  alte  neajunsuri;  când  veţi  afla   provoacă.                             ţiuni  bisericeşti  şi  şcolare,  pe  lângă
       cerului  asupra  lucrărilor  noastre.     concurenţa  cea mare  la teologie, a  tine­                                          cercetarea  bisericii  şi  împărtăşirea  de
            Pe  cât  este  de  măreaţă  şi  de fru­  rilor  cu  pregătiri superioare, şi  alte ase­  Sunt  multe  acele  cause,  şi  încă   cina  cea  de  taină,  mai  şi  predică  în
       moasă  această  chiemare a  noastră, dom­  menea:  să  nu  vă  seduceţi  a  crede,  că  unele  a  căror  delăturare  nu  depinde   biserică,  alţii  ţin  prelegeri  religioase,
       nilor  deputaţi,  de  a  conlucra  la  împli­  am  merge  prea  bine  înainte,  căci  cu  numai  dela  noi.  Una  însă,  ce  stă  în   ear’  preoţii  lor  au  început  a  introduce,
       nirea  unei  asemenea  mari  misiuni  cul­  mare  durere,  şi  chiar  şi  cu  risicul  de  puterea  noastră  a  o  delătura,  este,  de   în  timpul  postului  mare,  şi  servicii  re­
       turale,  şi  prin  aceasta  la  întărirea  sio-   a  displăcea  unora,  dator  sunt  a  vă  sigur  şi  aceea,  că  unii  dintre  preoţii   ligioase  de  seara,  cum  sunt  la  noi  de­
       nului  mântuirii  noastre,  —  pe  atât este   arăta,  că  faţă  de  asemenea  progrese  noştri  poate  nu-şi împlinesc conştienţios   niile  sau  privegherile.
       acea  chiemare  şi  de  grea  şi  împreu­  veţi  afla  şi  unele  regrese,  cari  după  chiemarea,  ear’  alţii  dintre  inteligenţii   Dacă  ar  urma  inteliginţa  noastră
       nată  cu  mare  răspundere,  înaintea  lui   părerea  mea,  ameninţă  tare  viitorul  noştri  încunjură  cercetarea  bisericii,  ca   aşa,  atunci  chiar  şi  preoţii  noştri  cei
       Dumnezeu  şi  a  oamenilor.               bisericei  noastre.                        şi  când  ar  intenţiona  să  arete,  că  ei   mai  nepăsători  s’ar  sili  a-şi  împlini  tot
            De  aceea,  pentru  a  vă  achita  de     Nu  vă  voiu  mai  expune  şi  aici   n’au  lipsă  de  biserică.                mai  mult  datorinţele  chiămării,  pre­
       atare  mare  răspundere,  este  neapărat  starea  cea  critică  a  unei  însemnate        Să  nu  mi-se  iee  în  deşert,  dacă  dicând  mai adese-ori  cuvântul  lui  Dum­
       de  lipsă,  domnilor  deputaţi,  precum  părţi  a  şcoalelor noastre,  pe care  o veţi  împins  de  datorinţa  chiemării  mele,  şi  nezeu,  ear’  poporul  s’ar  însufleţi  tot
       cred  că cunoaşteţi din propria intuiţiune  afla  şi  din  raportul  consistorial,  ci  vă  la  această  ocasiune voiu  intona  durerea  mai  mult  la  pietate  şi  la  strângerea
       starea  bisericii,  din  părţile  pe  unde  lo­ voiu  aminti  numai,  ceea-ce  poate  nu  ce  simţesc,  auzind  că  unii  chiar  dintre  legăturii  dintre  sine  şi  inteliginţâ,  con­
       cuiţi, — tot  asemenea  să  vă  nisuiţi  a  veţi  observa  în  raportul  consistorial,  inteligenţii  noştri  crescuţi  cu  prescură  lucrând  cu  toţii  la  împlinirea  sublimei
       vă  informa  şi  despre  mersul  afacerilor  adecă  slăbirea  simţului  religios  la  o  şi  cu  stipendii  şi  cari  îşi  au  şi  subsis-  misiuni  culturale  a  bisericii.
       de  aici,  din  centru,  pentru-ca  să  con­ parte  alor  noştri.                    tinţa  dela  biserică,  încunjură cercetarea   Din  contră,  dacă  inteliginţa  n’ar
       lucraţi  la  promovarea  celor  bune  şi  la   Ce  pericol  mare  invoalvă  pentru  mai  regulată  a  bisericii,  şi  nici  măcar  cerceta  biserica,  nu  s’ar  împărtăşi  cu
       remediarea  celor  eventual  defectuoase. biserică  slăbirea  simţului  religios,  mai din recunoştinţă nu premerg cu exemplu sfintele  taine,  şi  alte  asemenea,  atunci


                                                       Cornistul  Roşea  e  postat  sus  pe  para­ căţi,  ear’  el  a  rămas  zăpăcit,  încremenit,  cu   Fuge  trenul,  fuge  nebun  şi  lui  Roşea
               F O I Ş O A R A                   pet, ca  la  vre-o  sută  de  paşi  înaintea  trupei. ochii  ţîntă  la  general  şi  cu muştincu  în  gură,  i-se  pare  că  nu  va  mai ajnge niciodată acasă.
                                                      Trompeta  lui  frecată  cu  pămânţel,  lus­ ca  şi  cum  ar  fi  sunat  înainte.  O  bucurie  mare  s’a  revărsat  în  tot  sufletul
                                                 truită,  răsfrînge  în  jocuri  luminoase  razele   Rîde  generalul  vesel,  şi-’i  strigă  plin  de   lui,  scăldându-’i fiinţa într’o neînţeleasă mulţu­
               CORNISTUL                         dogoritorului  soare  de  Iulie.  Chipul  aplecat  bucurie:  »bine  băete,  bravo*.  mire.  Ii  joacă  fericirea  în  ochi  şi cântă, cântă
                                                 pe  sprinceana  dreaptă,  posiţia  lui  de  santi­  Şi,  scoborându-se  din  trăsură,  generalul   mereu  stând  pe  scara  vagonului.  Iuţeala  tre­
            Lat  în  ceafă,  spătos  şi  voinic,  Roşea   nelă  mândră,  îl  face  să  răsară  mai  voinic,   scaldă  într’o  privire  toată  trupa  dându-’i   nului  unită  cu  succesiunea  repede  a  satelor
                                                                                            bună  ziua.
       Mihaiu  era  fala  şi  spaima  flăcăilor  din  satul   mai  chipeş  ca  de  obiceiu.      Clocoteşte  văzduhul  de  sute  de  voci   şi  posiţiunilor  prin  cari  trecea,  îl  face  să
       Epureni.                                       Oficerii  se  plimbă  nerăbdători  prin faţa   încrucişate,  tremurătoare,  groase,  ameninţă­  creadă  că  sboară  într’o  altă  lume.
            Totdeauna  vesel,  vioiu,  aprins,  turbat   frontului,  îndreptând,  învăţând  şi  încuragind   toare  şi  sfioase:  »Trăăăiiţi*.  Şi-i  fuge  gândul  lacom  înainte,  colindă
       şi  gata  ia  harţă.  Dar’  de  când  l-a  luat  în   pe  soldaţi.                        Două  ceasuri,  în  cari  trupa  face  miş­  pe  la  rudele  şi  pe  la  cunoscuţii  lui  din  sat
       armată  i-au  venit  de  hac.  Câte  a  pătimit  la   Departe  ca  de  o  fugă  bună  de  cal,  se   cări  frumoase,  presentând  un  aspect  demn   ca  un  colăcer  al  bucuriei  lui  nemăsurate.
       început  numai  el  ştie. Dar’  s’a  dedat  cu  toate   vede  ceva  alb  venind  pe  şosea.  şi  generalul  rămâne  mulţumit  şi  dă  să  plece   Şi  cu  gândul  împrăştiat  se  pomeneşte
       năcasurile,  şeful  de  secţiă  l’a  luat  în  nume   E  trăsură  de  frontieră  Sncunjurată  de   când  zăreşte  pe  Roşea  sus.  la  gară  şi  prin  puterea  nopţii  poposeşte  în
       de  bine  că  era  băiat  săritor  şi  după  vre-o   nori  de  praf.                      —  >A,  colonele,  pe trompetul ăsta  să-’l   pragul  casei  lor.
       patru  luni,  Roşea  era  cel  mai  bun recrut  din   Roşea  strînge  cu  putere  trompeta  în   faci  căprar».                     S’au  crucit  toţi  când l’au  văzut şi  mă-sa
       companie,  dacă  nu  din  regiment.       mâna  dreaptă.                                  Ce  noroc  a  dat  peste  bietul  Roşeai  a  început  să-’şi  umezească  ochii,  privindu-’l
            Intr’o  zi  vine  Colonelul  in  inspecţie.   • Când  o  coti,  să  încep».     Seara  a  fost  de  a  beut  cu  sergentul-major  ce  vesel  e  şi  ce  bine-’i  stăl
       Când  a  ajuns  la  el,  s’a  oprit,  l-a  măsurat  de   Vine,  s’apropie  din  ce  în  ce  mai  mult   de  cornişti,  ear’  a doua-zi şi-a  cusut galoanele   A  mai  vorbit  el  ce  a  mai  vorbit  şi  s’a
       sus  până  jos  şi,  îndreptându-se cătră căpitan: trăsura  şi  Roşea  dă  să  pună  trompeta  la   de  brigadier  la  mânecile  tunicei  de  serviciu. culcat  afară  sub  cerul  împodobit  cu  lumi­
            • Pe  ăsta  să-’l  faci  trompet,  că  nu  se  gură,  înainte  de  a  ajunge la  distanţa  ce  i-s’a   De  bucurie-i  strălucesc  lacrămi  în  ochi  nile  raiului,  şi  a  adormit  fericit,  desmerdat
       dă  de  ruşine».  Şi  de  a  doua  zi  chiar,  Roşea   arătat.                       şi  nu  vede  bine  să  coasă,  l-a  năpădit  un  de  o  dulce  adiere.
       Mihaiu  a  început  să facă  şcoală  cu trompeţii.  îşi  duce  trompeta  sus  încet-încet,  o  li­  dor  de  satul  lui,  de  satul  în  care  a  flâcăit   O  săptămână încheiată  a petrecut Roşea
            I-a  crepat  lui  buza  de  vre-o  două  ori   peşte  de  buze  şi  sună  pe  lung,  ascuţit  şi   el  şi  de  locurile  pe  unde  a  crescut.  acasă  şi  nu  mai  isprăvia,  spunând  cum  a
       la  început,  dar’  el,  s’a  încăpăţînat,  a  suflat   tremurător:  drepţi,  de  se  încrâncenă  carnea   La  ora  raportului,  căpitanul  îi  dă  un  spart  el  o  trompetă  când  le-a  făcut  genera­
       mereu  în  trompa înfundată  cu  batistă  şi după   pe  soldaţi.                     bilet  de  voe  pentru  opt  zile  şi  zece  franci. lul  inspecţie.
       un  an  de  zile,  Roşea  era  cel  mai  de  frunte   Dar'  când  a  vrut  să  sune  primirea,   E  vesel  căpitanul,  vesel  majorul,  vesel   Şi  toţi  îl  privesc  cu  bucurie  şi-’l  pri­
       cornist  din  tot  regimentul.            aşa  cum  numai  el  ştia  s’o  sune,  a  tras  aer   colonelul,  veseli  toţi  oficerii,  că  au  eşit  aşa  mesc  cu  vorbe  bune.  Mariţa,  Mariţa  lui  bă-
            Stau  nemişcaţi  soldaţii  în  linie,  aştep­ mult  în  pept,  s’a  umflat,  a  suflat  cu  putere   de  bine  la  inspecţie.  lae  nu  l’a  uitat,  cum  credea  el.  Când  a  fost
       tând  sosirea  generalului  in  inspecţie.  şi...  sbîîrrnl  a  sărit  cât  colo  trompa  în  bu­        *                     să  plece  înapoi,  ea  a  mers  cu  el  cale  de
   1   2   3   4