Page 2 - Activitatea_1903_04_16
P. 2
Pag. 2. ACTIVITATEA Nrul 16
să nu ne surprindă văzând pe unii împlinirea acelei mari misiuni trebue sau în cei presenţi la pomană simţul de Vor zice combatanţii pomenilor, o
de-ai noştri căutând ajutor şi mângâ- sâ conlucrăm cu toţii în dragoste şi evlavie şi religiositate. Hotărît, că aceste ele sunt prea costisitoare.
simţuri sunt basa şi isvorul moralităţii, sunt Eu zic şi zicând constat purul adevăr,
ere în alte părţi. Căci între asemenea bună înţelegere frăţească: să ne anga
cel mai puternic indemn spre fapte morale, că poporul nostru nu e pretensiv, nu e gingaş
împrejurări, ce altă judecată şi-ar putea jăm, domnilor, tot mai mult la aseme
spre lapte bineplăcute lui Dumnezeu şi sau alegător în ale mâncărilor şi beuturilor.
forma poporul, de cât aceea, că inteli- nea lucrare salutară, făcându-ne toţi
oamenilor de bine, sub cari fapte morale, Astfel el să îndestuleşte cu mâncări şi beu-
ginţa nu ţine la acel simbol sânt, ce apostoli conducători şi luminători ai între altele eu înţeleg şi dăruirile sau contri- turi cât de simple. Aşa fiind, Românul făcă
leagă pe unii de alţii cu legătura dra clerului şi poporului, biserica noastră buirile pentru scopuri culturale şi umanitare. tor de pomană nu e silit a face rost de
gostei şi a credinţei, ear’ urmarea n’ar cea vie, precum fac aceasta şi inteli- Astfel pomenile la poporul nostru, să presintă cine ştie ce mâncări şi benturi alese şi
fi de cât slăbirea simţului religios în ginţii altor confesiuni, deşi aceia mai ca un puternic mijloc de manifestare a simţu scumpe, şi procurarea simplelor mâncări ce
lui de pietate, cu care cei vii datorează ce să consumă Ia pomeni, pe nime nu bagă în
măsură tot mai mare şi înstrăinarea au şi alte terene de desvoltare, pentru
lor morţi; astfel pomenile la poporul nostru, datorii nesuportabile. Cât de număroşi să fie
poporului de biserică şi de inteliginţa ca aşa să devenim în măsură tot mai
din punctul de vedere religios şi moral sunt participanţii la pomană, — asta totuşi nu să
sa, ceea-ce ar trage după sine şi pe mare fii adevătaţi ai bisericii, părinţi şi de un folos şi de o valoare nepreţuibilă. întâmplă, dacă făcătorul de pomană e om
riclitarea viitorului nostru. fraţi ai poporului, şi pentru ca prin Bărbaţi de valoare şi cu prea bine me cu minte luminată şi om cu cumpăt şi mo-
De aceea, nici când să nu uităm, lucrările noastre să se preamărească ritată trecere şi deplin competenţi au consta deraţiune, — fie el chiar aşa de sărac încât
tat, că poporul nostru identifică biserica cu să fie silit a cumpăra cu bani luaţi împru
domnilor deputaţi, că voind viitor mai numele lui Dumnezeu de acum şi naţionalitatea şi viceversa. Aceea, că poporul mut, toate cele de lipsă pentru pomană.
bun, acela '1 vom ajunge numai dacă până în veac. nostru singuraticele obiceiuri şi instituţiuni Dacă icî sau colea sunt Români, cari
vom avea poporul cu noi şi dacă vom Sesiunea sinodului nostru archi- bisericeşti le identifică cu însăşi biserica, şi cu pomenile fac spese ce trec peste puterile
fi şi noi cu poporul, adecă, dacă popor diecesan ordinar pentru anul 1903 o că el să alipeşte morţiş de acele obiceiuri şi lor, cumpărând aleşi articlii de mâncare şi
şi inteliginţă vom fi întruniţi în cre declar deschisă. instituţiuni, — e lucru ce singur să arată beutură, şi în cantitate mai mare decum ar
cât de limpede şi să constată cu deplină trebui, — apoi aceea nu e motiv ca toţi
dinţă şi dragoste la opul cel mare al
claritate. Astfel pomenile la poporul nostru, Românii să abandoneze străvechiul obiceiu
viitorului nostru. cari şi ele sunt un străvechiu obiceiu al bi- al pomenilor, ci e motiv ca asemenea Ro
Răspuns
Vă rog să consideraţi, domnilor sericei române, — şi din punctul de vedere mâni făcători de pomană, prin cei mai de
deputaţi, că la o asemenea mare lu la prim artieolul „P om enile la popo al conservărei naţionale sunt de un folos şi aproape ai lor, între cari eu înţeleg şi pe
ru l nostru", publicat în nr. 13 a. e. de o valoare nepreţuibilă.
crare nu este de-ajuns, ca numai preo preotul, să fie îndemnaţi la cruţarea şi mo-
al „A ctivităţii". Şi din punct de vedere social sunt po deraţiunea cuvenită şi recerutâ, şi spre acest
ţii să-şi Împlinească conştienţios dato-
menile de folos şi de valoare, fiindcă cu pri- scop să li-să aducă aminte admonietoarea
rinţele, ci trebue să conlucre şi toţi
(Urmare şi fine). legiul lor, sub priveghierea şi conducerea zicătoare, că: «Fiecare se se întindă numai
inteligenţii noştri, bine vestind şi fă cât îi este prăcoiţa».
Zice în fine stimabilul autor al primar- preotului să tractează chestii de interes bi
când toate cele de lipsă la ajungerea Nu acuş pe nime cu urîtul obiceiu al
ticolului «pomenile la poporul nostru», că sericesc şi şcolar, chestii de interes econo
scopului, căci numai atunci ne vom pomenile să se facă fără vinars. mic ş. a. m. d. minciunei, mă simţesc însă îndatorat a
bucura de darurile bisericii, şi nu Nu numai pomenile zic eu, ci ori-ce Cei bătrâni povestesc la pomeni despre constata adevărul, că cele mai multe dintre
mai atunci biserica străbună va fel de tractament cu bucate, ar fi bine să indivizi harnici cari au vieţuit înainte de ei, povestirile referitoare la spesele mari făcute
fi şi în vntor aceea ce fu în se facă fără vinars, ceea-ce sigur că numai cum şi despre lucruri folositoare despre cari, cu pomenile, sunt exageraţiuni tendenţioase.
atunci s’ar face, când legislaţiunea ţărei prin vechi fiind, cei mai tineri nu ştiu. Bărbaţii Fie pomenile la poporul nostru chiar
trecut : scutul şi adăpostul nostru mult costisitoare, influinţa lor asupra popo
legi de cele mai draconice ar interzice fer- în floarea vieţii enarează cele experiate pe
în marea cea învăluită de valurile rului şi urmările lor sunt de un folos şi de
berea sau fabricarea vinarsului, pe care atât terenul culturei pământului şi al vitelor, —
acestei vieţi, şi a fericirii din vieaţa Ungurii, Săcuii şi Ciangăii, cât şi Nemţii, enarează cele experiate în decursul serviciu o valoare nepreţuită. De aceea zic cu toată
eternă. Şvabii şi Saşii îl beau întocmai ca Românii, lui militar, eventual cele experiate în cutare hotărîrea de care pot dispune, ca pomenile
aşa precum poporul nostru le-a usitat şi le
Să nu ne basăm domnilor, numai dacă-1 au. Că legislaţiunea ţării crea-va, sau sau cutare răsboiu, ş. a. m. d. Cei juni, cu
nu va crea asemenea legi, aceea las ca să modestie şi încordată atenţiune ascultă din usitează, cum şi celelalte obiceiuri şi institu
pe ştiinţa ce-o avem unii ori alţii, căci ţiuni de felul şi natura pomenilor, — să se
scruteze oameni mai competenţi decât mine, cutare colţ al mesei, la poveştile celor bătrâni.
ori-cât de frumoasă şi înălţătoare ar fi cultive cu şi prin toate mijloacele posibile
şi astfel mă mărginesc a da expresiune do Astfel pomenile la poporul nostru sunt a-
ştiinţa omenească, tot nu poate da rinţei, ca cei chemaţi, prin cuvânt şi mai cee-ce sunt pentru domni casinele şi feluri şi cu cea mai posibilă tenacitate. Să se facă
aceasta astfel mai ales aici în ţara noastră,
omului, mai ales în momente grele, ales prin exemplu să îndemne poporul, ca tele conferinţe, astfel ele, încă odată zic, şi
unde incontestabil că necontenit să atentează
orientarea, liniştea şi mângăerea ce i-o el vinarsul şi peste tot beuturile alcoholice- din punct de vedere social, economic şi tra
poate da numai biserica. să le folosească numai întrucât folosinţa diţional, sunt de valoare şi de folos. la aceea-ce sau acelea-ce ne deosebesc de
acelora nu-’l duc la ruină sanitară, morală şi Pentru preot sunt instructive, întrucât alte neamuri şi popoare; să se facă aceasta
Admit însu-mi, că este timpul să astfel acuma, când pretutindenea, aşa dară şi
materială. cu ocasiunea pomenilor, ca unul care om
facem biserica tot mai atrăgătoare, Precum am zis, poporul nostru prin fiind şi el, nu poate şti despre tot ce s’a în aici la noi, religiositatea şi moralitatea e
atacată cu cea mai straşnică vehemenţă, de
pentru toţi, căci unele stări de acum pomeni săvârşeşte o pioasă aducere aminte tâmplat şi să întâmplă în lume, poate auzi
uriaşa râvnă după bunuri materiale şi de
lasă mult de dorit; dar’ repet, că la de iubiţii sei răposaţi. Nime, drept judecând, despre multe astfel de lucruri frumoase şi
aceasta avem a conlucra cu toţii, preoţi nu poate contesta, că o asemenea aducere folositoare, despre cari până aci n’a auzit. felurite principii periculoasă, profesate de
aminte de cei răposaţi este împlinirea uneia Pomenile aşa precum ele să usitează la po indivizi şi de secte, cari în măsură mai mică
şi mireni, inteliginţă şi popor, căci nu sau mai mare, sau chiar şi totalminte sau în
dinţi e cele mai frumoase datorinţe creşti porul nostru, pentru preot sunt şi distractive,
mai aşa putem ajunge result aţele străinat de adevăratele principii ale bisericei
neşti, este unul dintre lucrurile cele mai — fiindcă pe el, care cunoaşte cu temei
dorite. mângăitoare şi împodobitoare de suflet. modul de gândire, de simţire şi de vorbire, lui Christos.
Deci având în vedere sublima mi Precum să ştie, pomenile la poporul cum şi manierele proprii poporului nostru Simeria, în 15 Aprilie n. 1903.
siune culturală a bisericii, concrezute nostru sunt strîns legate, sunt nedespărţibile de rând, — nu-’l plictisesc, ci din contră îl M anasie I a r ,
de un anumit serviciu preoţesc. Acel anu distrag în cel mai plăcut mod acele expre- preot gr.-or.
conducerii noastre, având In vedere, că
mit serviciu preoţesc, compus de cei mai siuni şi maniere româneşti, cari poate că nu
noi numai prin împlinirea acelei mari
aleşi bărbaţi sfinţi ai bisericii lui Cristos, să unesc cu regutele despre etichetă, cuprinse
misiuni putem conta la viitor mai bun săvârşindu-se cu recerutul zel şi cu receruta în «Bontonul* compus de cutare «Tanz- ORDINEA.
şi mai ferice; având în vedere, că la evlavie, produce în privitori şi ascultători maister*.
Nu cred să fie om, căruia să nu-i
aproape un conac, plângând ca un copil trompeţii vechi, dar’ când i-au venit recruţii mânile dela coate, capu-i svicnea înferbântat...
oropsit. pe cari trebuia sâ-'i scoată tobă de semnale în sfirşit bolnav de-a binele. placă ordinea. Cui nu-i place să vază
E-o dimineaţă frumoasă de vară legănată în şase luni, atunci a simţit Roşea tot greul L’au băgat în infirmeriă, dându-’i să în casă toate lucrurile puse la locul
de un vânticel şi înecată într’un potop de sarcinei lui. Dar’ n’a şovăit de loc, îşi căuta bea lapte în fiecare dimineaţă. Dar’ Roşea lor ? Cui nu-i place ca toate trebile
raze calde. Merg amândoi tăcuţi, mână în de datorie cu mai multă sîrguinţă ca mai nici gând să se facă bine. In cele din urmă, dintr’o gospodărie cât de mică, ori-cât
mână fără a-şi spune vre-un cuvânt. nainte, şi zilele acelea reci şi posomorite de l’au dus la spital. de mare, să meargă în ordine, să meargă
Dela un loc, Mariţa s’a oprit. iarnă, el le-a trecut năcâjindu-se cu trompeţii De şase săptămâni brigadierul Roşea
— Apoi eu te las, Mihăiţă... drum bun recruţi şi spărgându-’şi pieptul pentru a-i stă în spitalul militar, şi din ce în ce mai strună una după alta, după rend şi
sâ-’ţi dea D-zeu şi să te întorci sănătos. deprinde să sufle în trompă. rău să simte. fără încurcătură ? Cui nu-i place ca
A mers Mihaiu Roşea o bucată bună Dela o vreme a băgat de samă că-’l A slăbit de-i numai pelea pe os; din sculându-se dimineaţa să-şi găsească
de loc şi s’a oprit în loc cu ochii duşi pe cam cearcă un junghiu prin piept, un. fel de faţa lui plină şi roşie n’au rămas decât hainele puse după rând, aşa cum îi
drumul înălbit pe care se vedea fluturând scoabă prinsă cu dinţii adânc în marginile două pete de roşeaţă în umerii obrajilor. trebue ca să se îmbrace? Ce admiră
Mariţa. Şi l’a cuprins un dor amestecat cu peptului, — şi-’l strîngea, îl durea din când Sara, după spusa unora şi a altora — lumea ca frumos şi plăcut şi regulat,
jale de satul lui cu cântece, cu joc şi cu când. lua într’o tablă niţel jeratec, punea pe el când vede defilând o armată, decât
vieaţă. Dar’ el nu s’a îngrijit de loc, a urmat câteva smocuri de păr smuls din pătură, şi
Dar’ şi-a călcat pe inimă, a pus capela a sufla în trompetă cu aceeaşi stăruitoare sta aşa aplecat cu gura căscată deasupra fu ordinea pasului, ordinea în mişcări? Ce
pe ceafă şi... la drum băete; miliţia nu vrea bună-voinţă, semnale după semnale, cât e mului, trăgând în pept adânc spre a goni admiră cine-va la un şir de coloane în
să ştie de ce ai tu pe inimă, dacă poţi, ziulica de mare. răceala, până când isbucnea într’o tuşă omo- architectură, decât ordinea?
lasă-ţi inima în satul tău şi vino fără inimă La parada dela Bobotează, pe când rîtoare care îl sguduia rupându-i măruntaele Şi din ordinea în lucruri şi în fap
la casarmă. mergea cu trupa, el a ţinut-o tot într’un şi l,isându-l buştean întins pe podele. te resultă şi ordinea în gândire. Din
* cântec, — fără să răsufle, cu amândouă Şi tot aşa s’a chinuit vre-o două săptămâni.
Sergentul major de trompeţi s’a liberat schimburile de cornişti, — dela casarmă la Dar’ într’o bună dimineaţă, sanitarul ordinea în gândire resultă ordinea în
şi brigadierul Roşea, până una alta îi şeful cruce şi dela cruce la casarmă. Ploua ames mergând la patul lui Roşea rămâne încre judecată, ordinea în faptele omeneşti,
trompeţilor din regiment. tecat cu zăpadă; era moină, dai’ o moină menit uitându-se la faţa de lut a trompetului. ordinea în conduita morală.
De cum să striga drepţi, se punea în care îţi furişează pe nesimţite toate podoabele Şi Într’un târziu — venindu-şi ear’ în Ordinea este drumul cătră feri
fruntea corniştilor şi tiva afară din oraş. răcelei. fire — îşi face cruce. cire, ordinea este drumul sigur şi sin
Toată ziua sufla în trompă cu toţi trompeţii Şi într’o bună dimineaţă, Mihăiţă al «Mai bine că l’a ertat D-zeu, că prea gur cătră fericire.
şi cu fiecare în parte, şi se încăpăţina să-’i nostru, n’a mai putut să mai easă din ca să chinuia mult, sărmanul
înveţe şi pe cei mai nepricepuţi. meră. Trupu-i ardea ca pus într’o frigare, C. JRăsvan. Ordinea este basa educaţiunii
Au mers lucrurile, de bine de rău, cu picioarele parcă-i erau tăiate dela genunchi, morale,