Page 2 - Activitatea_1903_05_19

Pag- 2. A C T I V I T A T E A Nrul 19

o experienţă în aceasta direcţiune; pentru a scriptură e o comoară nepreţuită de învăţă­ şi multe alte cause asupra cărora eu nu mai Dar durere,... abia după 2—3 întrebări
putea satisface însărcinării ar fi trebuit să fi turi, ea ar trebui să fie mereu cetită şi res- insist, cari contribue la slăbirea religiosităţii puse de dl catechet, a început să’mi dispară
trăit ani de-a rândul în mijlocul poporului, cetită de preoţi pentru a să deprinde, în­ poporului, afară de căuşele amintite în pas­ şi acea speranţă. Căci fără puţină escepţiune,
să-’i văd păsurile şi năcazurile, să-’i cunosc tări şi întrăma contra indiferentismului reli­ torala archiereascâ. chiar şi copii din despărţământul al IV-lea,
împrejurările traiului, să pot căuta şi afla gios; colecţiunile de predici îi dau preotului Astfel de cause ar mai fi: din «Tatăl nostru* încolo, fără nici o rea
căuşele relelor ce văd că să ivesc. Pentru-că prelucrat gata materialul de cuvântat; dacă a) lipsa de educaţiune morală în fami­ intenţiune spun, aproape nimic nu au ştiut.
nu e destul să cunoşti răul ce există; ci tre- el nu e în stare ori e prea comod să-’şi lie şi în şcoală; A fost lucru evident, că cu sermanii copilaşii
bue să cunoşti şi împrejurările, între cari el compună predici; vieţile sfinţilor sunt un bj faptul, că preotul trebue să întrevină aceia nu s’au ţinut poate 5 ore de religiune
s’a produs, pentru-ca să poţi afla apoi causa isvor viu de entusiasm pentru causa sfântă, la încassarea aruncurilor şi altor pretensiuni In Întreg anul şcolar, căci în decursul exa­
lui, precum şi mijloacele de sanare. din ele să-’şi ia preotul pildă şi curagiu pen­ ale bisericei faţă de credincioşi; menului a trebuit instruaţi copii cum să-şi
Lucrul mi-s'a uşurat încâtva după-ce tru lupta grea contra celui rău. Şi dacă sunt c) procedura nepotrivită a unor preoţi facă cruce. întreg examenul nu a constat
am cetit în tignă pastorala I. P. S. S., pen­ preoţi certăreţi, înclinaţi la procese, aceia cu ocasiunea mărturisirii; din altceva, decât: facerea crucii, «Tatăl nos­
tru-că în aceea nu numai să constată faptul) de sigur nu s'au ocupat şi nu se ocupă cu d) atingerea poporului cu diferite na­ tru*, apoi un băiat a ştiut «împărate ceresc* şi
că poporul nostru «slăbeşte în religiositate şi cetiri de cărţi sfinte şi de predici, ci să ţionalităţi şi elemente disolvante, atingere unul «Credeul*. pardon, unul ne-a spus o
în starea materială», ci să indică unele cause ocupă exclusiv cu lucruri lumeşti, ear’ dacă înlesnită prin uşurinţa comunicaţiunii; poveste religioasă cu sfânta Vinere, să înţelege
ale acestui rău şi să dau poveţe şi sfaturi sunt preoţi lacomi la stole exagerate şi chiar e) ţinuta indiferentă a inteliginţei faţă toate învăţate dela părinţi, ce se vedea şi
pentru o lucrare menită a combate răul. la averea bisericei, aceia de sigur nu-’şi bat de biserică; la «Tatăl nostru*, unde ziceau «şi ne iartă
Intre căuşele, cari au contribuit şi con- capul cu chiemarea de preot, ci speculează f) neînţelegerile dintre preoţi unde sunt Doamne păcatele noastre, precum să cade
tribue la indiferentismul religios să numără la averi materiale, ei urmează axioma jido­ mai mulţi şi între preoţi şi învăţători; Doamne să iertăm şi noi Doamne... etc.
»lipsa de învăţătură şi lumină prin predică * _ vească: piară lumea, numai eu să am câştigi g) decadenţa materială sau sărăcirea Apoi şi întrebările au fost puse fără
Aceasta nu e alta decât neîmplinirea che­ Orbiţi de patima lor, ei nu observă că sin­ poporului; nici un rost, căci d. e. abstrăgând dela
mării din partea acelor preoţi, cari nu pre­ guri îşi taie creanga de sub picioare şi să h) luxul ce să lăţeşte în popor; aceea că i-âi spus sau nu i-ai spus înainte,
dică cuvântul lui D-zeu, nu satisfac poruncii expun a fi blăstămaţi de generaţii întregi. i) faptul că să ţin tîrguri şi pertractări dar ai 2—3 copii mai mari, cari îţi ştiu în­
Mântuitorului, care a zis: «Mergând învăţaţi Acest lei de lupi, îmbrăcaţi în piele judecătoreşti în zile de sărbători de ale şira numirea celor 7 taine, şi acum vii şi
toate popoarele*.,. Predicarea cuvântului lui de oaie, ar trebui să-’şi tragă sama şi să se noastre, ş. a. întrebi pe un băiat din anul I. de şcoală, care
D-zeu e cea mai cardinală datorinţă a preoţi­ îndrepteze mai nainte de a fi prea târziu, E interesant, că conferenţele s’au ocu­ nu ştie să-şi facă cruce, că ce este taina bo­
lor, şi cine nu-’şi împlineşte aceasta datorinţă, ear’ preoţimea aflând în mijlocul seu astfel pat numai pertangentam — ori de loc — tezului şi a sftului mir şi unde să aplică ele ?
cine nu să îngrijeşte de nutremântul spiritual de indivizi să-’i advertiseze, şi la cas de ne- cu cele mai importante dintre căuşele, cari cum s’a făcut la acest examen; e lucru foarte
al fiilor sei sufleteşti, acela nu merită nu­ îndreptare, să-’i eschidâ din sinul seu ca pe contribue la slăbirea sentimentului religios şi firesc, că copilaşul acela, vorbindu-i aşa de­
mele frumos de «părinte*, nu e vrednic de nişte elemente nedemne şi compromiţătoare moral în sînul poporului. Astfel cele amintite odată de cuvintele „aplică1*, „taină11 şi „sftul
oficiul preoţesc. pentru statul preoţesc. în pastorala archiereascâ, că unii preoţi nu să- mir11 — va crede câ-i vorbeşti chinezeşte;
Să mai aminteşte în pastorală şi faptul, Biserica numai aşa îşi poate împlini vîrşesc cu evlavia cuvenită serviciile sfinte, nici pe departe să te înţeleagă, de cum să-ţi
că unii preoţi, necum să cuvinteze, dar’ chiemarea de instituţie religioasă şi morală, că alţii sunt certăreţi, lacomi la stole exage­ mai răspundă.
»nici chiar serviciile sfinte nu le îndeplinesc dacă preotul e la culmea chiemării sale şi rate şi chiar la banii bisericii, pare că au fost Şi apoi n’a fost de ajuns, ca coroană
cu evlavia cuvenită«, să spune că unor preoţi pătruns de importanţa şi sfinţenia misiunei trecute cu vederea, pe când de fapt acestea la acest trist examen, eată cei mai pune dl
«să impută şi aceea, că ar fi certăreţi, încli­ sale în mijlocul poporului. Acest lucru însă pot fi cel mai puternic motiv, care înstrăinând preot catechet:
La încheierea examenului, după ce i-s’a
naţi la procese cu poporul, lacomi la stole să pare a fi foarte rar în ziua de azi, dacă pe popor de preotul seu, îl înstrăinează
totodată de biserica sa strămoşiască şi de făcut din partea unui coleg şi prietin al d-sale
exagerate, ba chiar şi la averea bisericii ne orientăm după ştirile şi corespondenţele, instituţiile ei, provoacă într’însul ură şi ne­ o foarte obiectivă şi modestă critică şi în-
adunată cu crucerul, în loc ca şi ei înşişi să de prin foi, unde e lăudat şi încărcat cu
contribue câte ceva la biserică*. elogii x sau y pentru cutare «fapte, măreţe*, încredere faţă de slujitorul bisericei şi faţă tr’un mod de tot amicabil, vezi doamne de­
Grave cuvinte acestea la adresa preoţi- cari în sine nu sunt altceva decât împli­ de biserică chiar, ear' ura şi neîncrederea odată îi sare în nas, şi în presenţa şefului seu
tractual, într’un ton, care numai bună cuviinţă
mei, grave şi dureroase imputări, şi ele sunt nirea datorinţei. omoară şi nimiceşte credinţa.
In astfel de caşuri influenţele externe nu arată, îi replică colegului seu: „Da ce măi
cu atât mai dureroase, cu cât să pare că O societate, în mijlocul căreia împlini­
nu mai pot strica mult şi astorfel de preoţi ar tu vreai să mă înveţi pe minei.. Cel... nu-mi
sunt adevărate şi archiereul cu multă durere rea datorinţelor e privită ca un merit demn
trebui să li-se strige cu glas puternic: „Doftore! trebue sfaturile şi învăţătura nimănui I1' aşa că
le-a aflat de sigur din arătările întrate la P. de recunoştinţă publică, nu stă pe picior
vindecă-te pe tine însuţi11! au trebuit îndrumat la ordine de cătră şeful
V. Consistoriu în contra unor preoţi. Ne bun cu legile morale. Acolo a dispărut
Să nu să creadă însă, că numai în seu. (O, Doamne, Doamne, ce mai încăpă-
mângăem însă cu conştiinţa, că astfel de conştiinţa datorinţei şi puţinii cari o mai au
timpul nostru există decadenţă morală şi ţinarel..) După ce apoi îi face şi dl protopop
preoţi sunt excepţiuni şi îmi place a crede, sunt priviţi ca un fel de corbi albi. Cred că
materială, că numai acum există slăbirea câteva obiecţiuni şi îşi exprimă nemulţumirea,
că în tractul nostru nu există de aceştia. Şi noi n’am ajuns aşa departe. Dacă împlinirea
simţului religios, sau chiar lipsa de religiosi- apoi ce să auzi,...da zice dl părinte catechet:
dacă n’or mai fi alte cause, cari contribue datorinţelor merită laudă şi recunoştinţă
tatate. „D’apoi că doar’ n’am nici o remuneraţiune, ’
la lăţirea indiferentismului religios şi la de­ publică, atunci ce merită acela, care ar face
Au existat acelea şi mai de mult, au de-aşi avea macar 100 de coroane11!....
cadenţa morală a poporului, celea înşirate mai mult decât îi impune datorinţa chiemă­
existat totdeauna, căci ele sunt legate de Dureroasă şi necioplită scuză, frate pă­
mai sus sunt prea îndestulitoare. In adevăr, rii sale?!
slăbiciunile firii omeneşti. Fiind însă trecutul rinte! căci dacă D-ta, care între preoţimea
singure formele serviciului divin executate cu Spre mângăere ne serveşte faptul, că
îndepărtat de noi, nu vedem în el toate pe­ noastră în privinţa materială te numeri între
evlavie şi demnitate pot contribui în mod sunt încă mulţi preoţi, cari îşi împlinesc cu
tele întunecoase, ci vedem numai ceea-ce a cei dintâi, şi aşa puţin interes ai arătat faţă
însemnat, dar’ nu sunt îndestulitoare pentru scumpătate datorinţele, fără a bucina în
fost bun şi frumos, ceea-ce memoria şi tra- de crudele mlădiţe ale parochienilor d-tale;
a nutri şi susţinea sentimentul religios şi mo­ public, că au săvîrşit fapte «măreţe* 1
ral. In aceasta direcţiune preotul trebue să In conferenţele preoţeşti din celelalte diţiunea a aflat de bine să păstreze pentru nu ştiu zău, dacă vei avea mai mult interes,
posteritate. Căci numai sceleraţii să laudă cu când ai căpăta şi mult optata sută de co­
lucre — cu vreme, fără vreme — cu singura protopresbiterate ale archidiecesei s’a desbă-
fărădelegile lor şi caută să le resuciteze roanei? Mult mă mir, cum d-ta, care ’nainte
armă ce o are, să întrebuinţeze singura pu­ tut chestiunea aceasta şi în rapoartele şi
ca un fel de merit. de începerea examenului, fiind toţi în bise­
tere. de care dispune: *cuventul«, Sfânta lucrările publicate am aflat scoase la iveală
(Va urma). rică, ziceai că mai ai numai un scop: să faci
bani la biserică, vii acum după examen şi
dintre D-voastră, chiar prinţul Cuza, îmi pare, dori sâ aducem în oastea română adminis­ pretinzi remuneraţiune pentru o datorinţă, pe
v’aţi făcut studiile la Paris. traţia, disciplina şi mai cu samă acel spirit CORESPONDENŢA care nici câtuşi de puţin nu ţi-ai împlinit-o.
— Adevărat, sire, conformitatea de ca­ militar, care face din armata francesă o ar­
Cu toate că am auzit, că nu primeşti,
racter, de gusturi şi de idei cu Francezii ne mată de eroi. N’am nici o remuneraţiune, de-aşi dela nime sfat şi învăţătură, de alt cum ştiu
îndeamnă a veni în sînul Franciei, pentru-ca — Prea bine, răspunse împăratul, aprob şi eu că ai învăţat multă carte, totuşi în-
să primim lumina civilisaţiei. Prinţul Cuza a dorinţa Românilor şi le dăruesc 10.000 de avea macar ioo de coroane! (?) drăsnesc a-’m spune foarte pe scurt părerea
fost unul dintre cei dintâiu tineri români, puşti cu capsule. Totodată le promit, a le mea modestă.
cari au studiat la universităţile Parisului. trimite oficeri instructori de toată arma, pre­ Aproape zilnic auzim sau cetim plân­ într’o parochie, ca a dtle, unde ai două
— Ce vârstă are prinţul? cum şi oameni speciali pentru înfiinţarea geri în contra decadinţei morale a popo­ confesiuni şi şcoală comunală, în care şcoală
— Patruzeci de ani, Sire. fonderiilor şi fabricelor trebuitoare oastei. rului nostru, chiar şi dela capii bisericei nu numai inimile, dar’ şi păreţii sunt româ­
— Până a nu fi ales Domn, era co­ Mărturisesc, că auzind această făgă­ noastre. neşti, pare-mi-să chiar şi învăţătorul, (? 1) şi
lonel ? duinţă neaşteptată, nu găsii cuvinte, ca să Şi atunci vrând-nevrând, ne întrebăm, vezi sărmanii copilaşi trebue să primească
— Da, Şirei Şi acum, că a ajuns la exprim pe deplin simţul recunoştinţii mele. pentru ce şi de ce, acea decadinţă ? pe părintele lor sufletesc cu «Isten hozott*
cea mai înaltă posiţie în patria sa, ambiţia Uimit, mă închinai în tăcere. In adevăr, dacă un om cu puţin bun şi să-’l petreacă cu «Isten veled*, trebue
sufletului seu este, de a fi în Orient cel din­ — Aveţi ceva artilerie?, mă întrebă din simţ religios, asistă la un examen de reli­ arătat cu mult mai mare interes faţă de re1
tâiu locotenent al Maiestăţii-voastre. nou Maiestatea-sa ? ţ j giune, cum am avut eu «nefericita fericire* Iigiune, de cum noi am văzut. Căci, vai Doam­
împăratul zimbi iarăşi, desmerdându-şi — Am avut, Sire, vre-o câteva tunuri, de a asista la unul; este cu neputinţă a nu nei rău va fi de copii aceia, când ei ies din
vîrful mustăţilor şi mă întrebă: până a nu isbucnl răsboiul oriental; dar’ se revolta în internul seu şi a nu compă­ şcoală fără niţică cunoştinţă de religiunea
— Care este starea actuală a principa­ când s’au retras Ruşii din principate, au ri­ timi pe bieţii copilaşii aceia, în a cărora plan lor strămoşască; rău va fi de ei şi de dta
telor în privinţa administraţiei, a financelor dicat şi mica noastră artilerie cu a lor. Pe de învăţământ, — afară de 3 ore la săptă­ ca preot, când ei cresc în convingerea aceea,
şi a puterii armate? urmă Austriacii, ocupând principatele, au gă­ mână din „Anyanyelv“, limba maternă şi 2 că e tot una, sau salută pe preot cu «Isten
— Sire, principatele se află într'o deplină sit prilej a vinde guvernului de atunci câte­ ore „Vallâstan“, religiune, nimic alta nu-ţi hozott* sau cu «bine ai venit*; sau că merg
desorganisare administrativă în urma deose­ va tunuri vechi precum şi o sumă de săbii vesteşte, că eşti într’o şcoală, care are meni­ la biserica lor, sau la alta străină.
bitelor guverne provisoare ce s’au succedat de pe timpul Măriei Tereziei. rea de a creşte tinere mlădiţe de ale popo­ Căci, cred eu —- de mic trebue des-
în timp de doi ani; finaucele sunt reduse Napoleon începu a rîde şi adăogă: rului român; — căci când am întrat în şcoală, voltat simţul naţional şi religios moral — de
la zero şi armata regulată, compusă din 10.000 — V’aş da şi două baterii de artilerie, un protopop, doi preoţi (dintre cari unul era mic trebue nisuit a întări în copil credinţa
de oameni este rău organisată, de oare-ce dacă ar fi înlesnire a le transporta în prin­ catechetul) şi un învăţător confesional român, în religiunea lui strămoşască, ca aceia să nu
e încă sub regimul vechiu şi rău înarmată, cipate. am fost primiţi cu „Işten hozott“ şi la de­ devină deşartă. Şi atunci, frate părinte! nici
căci n’are decât puşti şi săbii vechi aduse — Sire, răspunsei, guvernul Maiestăţii- părtare cu „Isten ve!ed“, căci am întrat în o chiar dta nu vei mai avea nevoie, ate plânge,
din Rusia. voastre nu va avea nici o supărare pentru şcoală comunală a unei comune curat româ­ că numai cei 15 cruceri de sidoxie vreai să-’i
— Cum? N’aveţi fonderii de tunuri, aceasta; ea însumi mă însărcinez cu transpor­ neşti de lângă Murăş. încasezi dela popor şi te ameninţă că trec la
fabrici de capsule şi de praf? tul armelor. După impresiunea primită în urma sa­ ceialaltă biserică. Vezi, părinte, acestea ame­
— N’avem nimic, Sire. Ne găsim săraci lutului băieţilor, mă mângâia speranţa, că o ninţări şi saluturi, ca cele-ce le primeşi on.
(Va urma).
de toate, şi de arme bune şi de oficeri cu să văd un frumos examen din religiune, cu dta dela fii parochienilor dtale, sunt tot ur­
experienţă. Singura noastră speranţă se ra- atât mai mult, că catechetul era un preot or­ mări de ale neinteresului de religiune în
zimă în generositatea Maiestăţii-voastre. Am todox tinăr. şcoală.