Page 1 - Activitatea_1903_08_31
P. 1
Anul III. O răsti e, 13 August n. 1903. Nr. 31
IN SERTIU N I: ABONAMENT:
ĂCIIÎIIĂIEĂ 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe 1/a an 3 cor.
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
Manuscriptele sunt a se adresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞE*-REDACTOR: REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A urel,M untean L a u r i a n B e r c i a n
Orăştie“ a de
16. Dialectul rom. bănăţian, de sau nici odată, învăţători! Să uităm
„Despărţământul
Lumineazâ-te şi vei fi! cis în adunarea sa generală ţinută Dr. At. Marienescu; toate cele deşerte şi să ne aducem
în anul acesta, înfiinţarea unei bi 17. Poesii, de V. Vlad— Delamarina; aminte de lumină; să ne lăpădăm
blioteci. Acest pas salutar a şi fost 18. Reuniunile agricole, de C. G. de ale noastre, şi] să fim ai popo
--
Aşa răsuna odinioară Roseti din bine primit din partea comitetului cen Aiser; rului nostru lumină, ca lumina prin noi
--■ /TV . ,-^K
buciumul seu. El era pătruns pe deplin, tral, întrucât pentru realisarea scopului, 19. Regulament de serviciu, de să străbată, strălucind peste popor*.
că dacă poporul seu se va lumina prin ne scrie următoarele : D. Bardosi; Aceste erau cuvintele distinsului bărbat
cetirea cărţilor folositoare; dacă se va Onoratei direcţiuni a despărţămân 20. Elemente de poetică română, anteluptător Vincenţiu Babeş, înainte
de I. Lăzăriciu; de asta cu 54 ani. Cuvinte mai îmbăr-
îndeletnici la carte; de ignoranţa orien tului „Orăştie“ al Asociaţiunii în Orăştie.
tală de care semenii sei erau copleşiţi, Referindu-ne la scrisoarea D-Voastre 21. Principii de pedagogia gene bătâtoare nici azi nu aflăm.
nu peste mult, ei de ei, se vor eman Nr. 1 de data 15 Ianuarie a. c., avem rală, de Dr. II. Puşcariu;
cipa. — Propagator al culturii a fost onorul a Vă comunica, că comitetul 22. Date istorice, voi. I, de I. Cav.
vecinie pomenitul ziarist al fraţilor de central a luat spre ştire cuprinsul ace de Puşcariu;
23. Date istorice, voi. II, de I. Cav. D ela B aia-m are.
dincolo. Ideile lui mântuitoare au adus leia. A decis totodată, ca pentru înfiin
ţara şi neamul seu la starea de azi. ţarea unei bibliotece ambulante în des de Puşcariu; Deschiderea adunării generale
Numai ştiutorul de carte are îndreptă părţământul D-Voastre să Vă punem 24. Foişoara «Telegrafului român« a „Asociaţiunii".
ţire la respect şi ca individ, cu atât la disposiţie câte un ex. din următoarele pe 1876;
mai mult ca popor de sine stătător. scrieri: 25. Foişoara «Telegrafului român*
Duminecă, s’a făcut în Baia-mare
Voeşte şi vei putea, afost apoi ceredeul 1. Biblioteca poporală a Asoc. Nr. pe 1877. deschiderea adunării generale a „Aso
seu şi cu tot prilegiul indemna pe fra 1, 2, 3 şi 4 ; Pentru întregirea bibliotecii des ciaţiunii pentru literatura română şi cul
ţii sei la profesarea acestor două însu 2. Legiuirea ţării noastre, de Dr. părţământului nostru şi pentru stârni tura poporului român“, în mijlocul unei
şiri binefăcătoare. V. Onişor; rea gustului de cetit prin comune, co însufleţiri generale naţionale şi în pre-
Să privim stările actuale din Ro 3. Higiena copilului, de S. Stoica; mitetul a decis procurarea de cărţi co- senţa unui public număros şi ales ro
mânia prin prisma realităţii de acum 4. Poveşti din popor, de I. P. Re- respuzetoare, apoi purtarea acelia din mânesc. Deschiderea a făcut-o dl Par-
teniu Coţma, delegatul comitetului cen
40— 50 ani, apoi ori şi cine se poate teganul; comună în comună, ceea ce se va or-
tral, prin următoarea remarcabilă vorbire:
convinge, cum învăţăturile celui mai mare 5. Libertatea, de T. V. Păcăţian; ganisa prin un regulament special. Da
patriot român a străbătut în toate pă 6 Istoria politicei, de T. V. Păcăţian; tori suntem a aminti şi la acest loc Onorată adunare generală!
turile locuitorilor ei 7. Lupta pentru drept, de T. V. despre munificenţia dlui Dr. Aurel După un deceniu de reculegere,
Cu arma ştiinţei de carte în mână Păcăţian; Muntean, de altcum membru fundator sub absulotismul ce a urmat desfiinţă
rii jugului de iobăgie, care de secoli îl
au dus, şi marele politician Bismark, 8. Scopul în drept, de T. V. Pă al Asociaţiunii, care spre scopul biblio purta poporul nnstru, şi al privilegiilor
Germania la izbândă, glorie şi înflorire. căţian ; tecii portative şi acoporirea speselor de naţiuni şi religiuni «recepte*, cari
Principiul seu, că el va cuceri duşma 9. Principiile politicei, de T. V. osebite, a făcut o donaţiune de 100 mai bine de 400 ani au degradat la
nul cu învăţătorii s’au împlinit. Păcăţian; coroane. stare de heloţi pe Românii din Tran
Atare problemă are de împlinit ţi 10. Istoria agriculturei, de I. Loser; Despărţământul va face tot posibilul silvania, atât ca naţiune cât şi ca re-
ligiune, — îndată ce începuse a se ivi
societatea noastră culturulă »Asociaţiu- 11. Cetatea Neamţului, de V. Ale ca să dee poporului cartea în mână,
pe orisontul patriei noastre o rază de
nea« în măsuţă mai mare, ear’ des- xandri ; este rândul la preoţi şi învăţători a ţi
speranţă a vieţii costituţionale, 170 de
păţămintele în cercul lor mai restrâns. 12. Proverbe, de Dr. E. Cristea; nea prelegeri regulate prin comune, fi fruntaşi români din Transilvania în
Aceasta instituţiune a cheltuit deja 13. Inelul lui Ghighes, de G. B. reşte după ce lucrul de câmp înceată frunte cu prelaţii lor, la 10 Maiu 1860
mult pentru îmbogăţirea bibliotecii sale Duică; şi în mod potrivit. înaintară o petiţiune la guvernul tran
în restimp de 42 ani. Acum se ocupă 14. Supplex libellus, de Dr. E. Aşa făcând, se vor achita toţi aceia silvan, ca să le permită «ţinerea unei
adunări consultătoare în Sibiiu* în sco
din adins cu răspândirea cărţilor folo Daianu; de dorinţa unui vechiu luptător, care pul de a înfiinţa o reuniune recla
sitoare şi în afară, adecă în despăţă- 15. Deprinderi păgubitoare, de Bă- la anul 1849 în calitate de director al mată de spiritul timpului «a cărei che
minte. năţianul; şcoalelor, cu foc juvenil zicea: «Acum, mare să fie lăţirea culturii poporu-
Ş i pe piept o strîng şi-o leagăn, una, bunica întreabă mirată: «Tu, copile?<— verse sânge nevinovat şi să jefuiască bieţii
FOIŞOARA Rlstiflarea-mi se sfârşeşte. «Eul» — strigaiu ca să m’audă. — »A! oameni. Tata era preot; avea gospodărie,
O întreb de-i dulce astfel, ştiu ce vrei.» — Zimbind ’mi arată pălămida avea cal, trăsură şi tot ce-i trebuie unui om
O întreb de m l iubeşte. lâzei şi mă ’ntreabă : «Vrei zahăr?» — «Să-mi cu dare de mână. Intr’o zi, ograda ni-se um
Mih a il E m in escu
spui bunicuţo, povestea noastră de demult plu de fesuri şi de cai turceşti. Conducătorul
"IPoesje inedita. Ear’ ea ochii şi-i deschide, cu Turcii cei păgâni.» — «Povestea? Apa era însoţit de un ţigan. Auziseră că tata-i
Ochii m ari şi plutitori:
trece pietrele rămân, nepoate*. om de seamă şi veniseră să-i ia ce-or găsi.
„ Tu-mi eşti drag şi-mi placi dar numai
E a mergea acuma ’n codru, După ce-şi sorbi cafeaua, puse băţul Atunci Doamnei Ce auziiI — Turcii voiau
„Eşti obraznic uneori
Şi m l iau tiptil pe urmă; de sprijin alături şi începu : — «Era greu de s-o dea pe româneşte: «Calul Popal taie
Când ajung cu ea alături, — + G + — trăit, copile, pe vremea ceea, când ţiu eu mâna popa 1» Iar altul mai încolo trăgându-şi
minte ; eram, să zic aşa, fată de dat la şcoală, iataganul printre dinţi: «Spânzur popa!»
Simt suflarea-mi că se curmă.
când vedeam Turcii colindând pe la case şi Bunica îşi făcu cruce şi mă însemnă şi pe
Mai rlsuflu înd odată, luând cu hapca tot ce găsiau. Iar eu căram mine cu sfintul semn. Ce era? Avea tata un
Zic o vorbă, — ea tresare Dl Buşilă, Directorul liceului «Carol I» din dimpreună cu surorile cele mai mari sulurile armăsar roib, stelat în frunte de-ţi venia să-’l
Şi se uită 'ntr'altă parte, Craiova, din luna Martie a. c., a început publicarea de pânză în pădure, unde le găbuiam care mănânci cu ochii, de frumos ce era. Iar ţi
unei reviste lunare intitulate: «Cetirea*, care publică
Şi rlspuns de loc nu are. şi pe unde apucam, prin bălării, prin scor ganul îl înştiinţase. Acum veniau să-’l ia.
lucrările elevilor secundari, de la toate liceele din
ţară. In Nr. 2 din luna Aprilie, a publicat concurs buri, pe unde piciorul Turcului n’avea ce să Armăsarul era pe câmp. L’au căutat prin
D ar mereu de ea niapr opiu
între elevii secundari, asupra unor subiecte anume cate. Apoi Taslăul pe vremea ceea n'avea grajd, prin grădini... Strîmtorat de toate păr
Şi-i vorbesc cu dulce sfaturi, — date. Subiectul Nr. 3 a fost asupra zicătorii „Apa decât odorul de mănăstire dimpreună cu ca ţile, tata a dat calul şi a scăpat. D’apoi pe
E a se aplră do mână, trece pietrele remân“. Unul din răspunsurile premiate
sele de pr n prejur ale robilor Ţigani. Iar vremea volintinilor..... era un urlet şi un ră
D ar se uită tot în laturi. a fost al elevului S t u p c a n u N i c o l a e din clasa zidurile pe cari azi le vezi, nu erau aşa ca get de par-că s’amestecaseră munţii în lume şi
IV-a a liceului din Piatra (Neamţu). II reproducem
acum, cu iearbă şi muşchiu pe ele şi cu chiliile se luaseră la ceartă. — Un Grec fugise la
Şi pe talie-i pun braţul, şi noi şi felicităm pe dl Director al liceului din Cra
iova, pentru această frumoasă iniţiativă. Este un dărîmate. stână în Preluci. Un ţigan le-a spus urmări
Ea şi fuge, va si scape, —
fericit început, care va servi mult elevilor secundari. Era alt-fel de stare. Era aşa precum o torilor Turci. L’au luat Turcii pe Ţigan, s’au
Dar o ţtn mereu spre mine,
«Amin», şopti bunica închizându-şi lăsase Ştefan-Vodâ, ziditorul ei. dus în munte la stână, au prins Grecul şi
M ai aproape, m ai aproape.
scoarţele bătrânului ciaslov şi trecându-1 cu Căci se gândise el, fostul Domnitor, că l’au spânzurat şi pe el şi pe Ţigan cu capul
M ai nu vrea, şi m ai se lasă. mâna tremurătoare pe şefnicarul de dinaintea vremea trece iar fapta rămâne. în jos. Lor nu le trebue trădători. Au murit
Capul ei mi-l pun pe umlr, «Maicei Domnului*. Candela încercă să în Era înzestrată cu odoare şi cu robi. amândoi. — Biserica o umpluseră de sânge,
Pun pe ochii ’nchişi, pe gură, chidă ochii în fiinţa unt-de-lemnului ce o Iar ţiganii trădători, de fricoşi ce erau, de tăiaseră icoanele cu iataganele, prădaseră
Sărutări fă r ă de numlr. îneca. Apoi liniştită şi dotnoală ca în totdea multe-ori au făcut ca din pricina lor să se udăjdiile....