Page 1 - Activitatea_1903_09_34
P. 1
Anul III. O r ă s t ie, 3 Septemvrie n. 1903. Nr. 34
IN SERTIU N I: ABONAMENT:
ĂCÎIYIÎĂÎEA 4 coroane.
se plătesc cu preţuri foarte Pe an 6 cor. pe */s an 3 cor.
reduse. Pentru plugari— ţărani pe an
Manuscriptele sunt a «eadresa
redacţiei şi acelea nu să îna Pentru Rom ânia şi străinătate:
poiază. Pe an 16 franci.
Epistole nefrancate nu se primesc. Un număr costă 12 bani
Discursul preşedintelui gresul cultural al unui neam, teatrul importanţa teatrului, scrie, că Francia oprelişte în cale când noi voim sâ ri
limbei şi pentru tot ce priveşte pro pe insula St. Elene, meditând despre este dar peste putinţă sâ ni se pună
IOSJF VULCAN stă alăturea de biserică şi de şcoală, datoreşte o mare parte a faptelor sale dicăm un templu limbei şi literaturei
dându le ajutor şi de multe ori chiar măreţe influenţei lui Corneille şi spune: noastre. Afară de unguri, germanii şi
rostit la deschiderea adunării generale a
• Societăţii pentru crearea unui fond de întrecendu-le. că dacă aceasta ar fi trăit în epoca sârbii au aici în ţară- teatrul lor; de
teatru român,« în Sebeşul-săsesc, la 15/28 Eată cuvântul pentru care crezu- lui, l’ar fi numit principe. ce sâ nu putem avea şi noi Românii
August 1903. tu-s’au datoare toate popoarele s’are- Insâ n’avem să mergem aşa de al nostru.
— <<13+— dice teatre. departe, căutând în lumea externă mo Este teatrul acesta contrar exis
Domnilor şi doamnelor l Eată rostul pentru care de odată tive şi argumente pentru însemnătatea tenţei şi înfloririi statului? Cultura des-
Cu bucurie vâ salut, întruniţi în cu şcoalele cele mai înalte, deschisu-s’au teatrului. Le găsim aici acasă, în po voltatâ, iubirea de neam şi de patrie;
aceasta adunare generală. Cu bucuria pretutindeni şi teatre, unde tinăr şi porul nostru, căci cetim aproape în prin urmare, teatrul românesc este în
aceluia ce începe sâ-şi vază visul cu bătrân, sărac şi bogat, analfabet şi eru toate zilele cum ţărănimea noastră de acelaşi timp o instituţiune naţională şi
ochii. dit, ţăran şi domnitor, de o potrivă au pretutindeni au început să dea ea în patriotică.
beneficiat de frumuseţile artelor, de o săşi representaţii teatrale, veselindu-se *
Trecut-au trei decenii de când a
potrivă şi-au înălţat sufletul în sferele şi veselind tot auditorul compus mare Au fost, ce-i dreptul, ba poate
resunat pentru primaoară în neamul
plăcerilor intelectuale. parte din ţărani. Aceasta nu numai mai sunt şi astăzi unii la noi, cari au
românesc din aceasta ţară glasul dor
* probează că poporul nostru simte tre zis şi zic, că înfiinţarea teatrului naţio
nic de progres: Sâ fondăm teatru na
Istoria ne arată, că teatrul a stat buinţa teatrului, dar totodată şi impune nal este cu neputinţă, căci reclamă un
ţional.
totdeauna în fruntea mişcărilor de pro clasei mai culte îndatorirea să îngri- capital de care noi nu putem dispune.
Slab a fost glasul, îndrăsneaţă a
gres naţional. jască de satisfacerea acestei trebuinţe. Toţi aceştia sâ vede că n’au pe
fose propunerea şi totuşi n’a resunat
In toate epocele de înflorire a nea Nime n’a înţăles aceasta mai bine, trecut cu luare a minte istoricul şi des
în pustii, prins-a rădăcini, căci a ex
murilor, autorii dramatici au ţinut sus ca dl Ioan Calinderu, membru al Aca voltarea Societăţii noastre. încă din
primat o dorinţă de mulţi simţită, o
şi tare stindardul luminei. demiei Române şi administrator al Do primii ani ai înfiinţării sale, cu ocasiu-
dorinţă — cutez a zice — generală.
Culmea serbărilor olimpiade a fost
Sub impresiunea boldului de pro meniilor coroanei în România, care nea adunărilor generale începând din
representarea pieselor clasice, cari şi după ce a făcut biserică şi şcoală în 1875 şi până în 1885, ca unul care
gres, înjghiebatu-s’a o falangă de lup
astăzi ne fac deliciile. toate comunele, a clădit pretutindeni şi am stat la leagănul acestei Societăţi,
tători ai ideii, cari au arborat steagul
Thaliei Române şi fără să le pase de Aeschilos, Sophocle, şi Euripide câte o scenă pentru popor. am arâtat că intenţiunea fondatorilor
au ridicat mai înalt prestigiul naţiunii Limba este vieaţa unei naţiuni, li n’a fost şi n’a putut sâ fie, ca sâ în
greutăţi, pusu-s’au pe lucru, îmbărbătaţi
lor decât multe victorii strălucite, căci teratura e hrana ei sufletească, ear’ cepem înfiinţarea Teatrului Naţional
de convingerea, că fie pedecile cât de
aceste s’au transmis la noi numai ca teatrul este organul prin care să ofere cu ridicarea unei clădiri, căci înainte
mari, ceea ce o naţiune doreşte, stă
nişte legende ale gloriei trecute, câtă acea hrană. înfiinţarea teatrului pen de a sâ putea face aceasta mai sunt
ruind neclintit, trebue să se împli
vreme operele lor, luminând prin secoli tru noi Românii este o chestiune de de isprăvit multe lucrări pregătitoare.
nească.
ca nişte fari călăuzi în mijlocul valuri Sub numirea de Teatru Naţional,
Mare, sublim şi chiar sfânt a fost vieaţă.
lor, trăesc şi astăzi şi vestesc deapururi * noi n’am înţâles edificiul, ci instituţiu-
scopul: crearea unui nou organ pentru
idiomul elen. Şovinismul descreerat poate să facă nea teatrală.
răspândirea culturei naţionale.
Din timpurile cele mai vechi şi Dacă naţiunea engleză s’ar stinge gălăgie. Dar cumpătul raţiunii de stat Primul nostru scop deci nu pu
până astăzi rolul teatrului în cultivarea cu totul şi din neamul acesta n’ar ră n’are cuvânt să-l oprească. Voind să tea fi altul decât regularea chestiunii
unui popor a fost şi este foarte im mânea omenimii de cât operele lui facă aceasta, ar săvârşi un atentat în teatrale, dându-i o direţiune potrivită
portant. Ca şcoală practică pentru pro Shakespare: acest gigant al cugetării contra civilisaţiunii. Teatrul răspândeşte trebuinţelor poporului nostru, creând
pagarea moravurilor, deşteptarea bu profunde ar învia par că tot neamul cultură; cine împedecă cultura, pune stipendii pentru talentele cari vreau sâ
nului gust, închiegarea vieţii sociale, şi lumea s’ar închina vecinie geniului stavilă progresului. se dedice teatrului, fixând premii pen
desvoltarea şi afirmarea sentimentului englez. Ni se spune ne’ncetat, că ne pu tru piese din mediul nostru şi înfiin
naţional, formarea caracterelor, poleirea Marele Napoleon, în esiliul seu de tem cultiva liber limba şi literatura; ţând o trupă ambulantă. Aceasta era
Apoi în urmă pe-acolo nilor, cunosc mai bine de cât ori-care altul cea de astăzi ; e o constatare tristă, dar
F0 1 Ş 0 A R A Venind un straşnic vânt starea îngrijitoare a săteanului nostru, stare adevărată.
Pe mândrul nostru de stejar care nu mai poate mult timp dăinui.
Lupta înverşunată, ce s'a încins deja
TH. D. SPERANŢ1A. îl darmă la pământ. Pe scara înaintării la sate, suntem încă
de învăţători, împotriva acestei stări de lucrur;
pe cele de pe urmă trepte. Iată ce scria
STEJARUL S a dus acum şi cel măreţ un străin (Friederich von Hellwold) de ţara e grea, fiind dusă în mod singuratic, e cu
----K-»---- Cu cei m ai mititei, noastră, sunt acum 26 ani, la 1878: «Ro mult mai uşoară însă cu forţe unite, în to
Căci vântul n'a m ai fost oprit mânia este o ţară prevăzută cu toate bogă vărăşie ; tovărăşia legal constituită a cercu
De mult, în vremuri din poveşti, rilor culturale, unde pe lângă învăţători vor
De ei. ţiile lumii, începând de la partea muntoasă
Pe deal în codrul des lua parte şi preoţii şi toţi oamenii de bine.
şi romantică cu tesaurile ei, până la nemă
Erau stejari frum oşi m ai mulţi
surata, bogata şi vasta câmpie, Această ţară Cu deosebită mulţumire sufletească am
Dar unul m ai ales.
Cercurile culturale şi mrîurirea produce cantităţi fobuioase de un vin cu to văzut că cercul cultural din Mihăleşti (Vlaşca)
lnnalt: măreţ sub ceriu senin, tul delicios, însă se cultivă atât în pivn ţe, şi-a propus prin asocia ţiunea membrilor ce
lor asupra stării săteanului.
Cu ramuri Verşi şi mari cât şi în câmpii, cu multă neglijenţă şi ne- compun acel cerc, să facă o grădinârie sis
tematică ; că cercul cultural din Merenii-de-
Stătea ca rege peste toţi, cunostinţă. Aici se cultivă giâu, porumb şi
Stejar între stejari. Se cunoaşte lupta măreaţă ce dl Haret, toate celelalte producte câmpeneşti, însă lntr’un jos, sat din jud. Vlaşca, după-ce a izbutit de
atât ca ministru, cât şi în afară de minister, mod cu totul primitiv. Poame au minunate, a înfiinţat câte o bancă populară pe lângă
Dar din nălţimea unde sta, fie-care comună din circumscripţia acelui cerc,
a întreprins pentru îmbunătăţirea stării eco însă puţine, căci cultura lor cere răbdare,
Incunjurat de-ai sli, şi-a propus de a da fiinţă unei asociaţiuni
nomice a săteanului, pentru ridicarea stărei cunoştinţe şi osteneală. Modul de cultură al
In jo s ptivia nemulţumit de ajutor mutual în contra mortalităţii vitelor.
lui morale şi materiale. nemărginitului bogat câmp, instrumentele lor
De ei. Dar dacă cu mare bucurie constatăm
Tovarăşul de luptă pentru ducerea la de lucru, vitele, catăle lor, totul este primi
bun sfirşit a acestei mari opere, a regenerării tiv, aproape sălbatic, greu de mânuit, cer o iniţiativa acestor cercuri culturale, nu e mai
O! Doamnei Prea m l ’nghesuesc
stării noastre economice şi culturale, l’a găsit: mare osteneală şi o risipă grozavă de timp puţin adevărat, însă, că alte cercuri lâncezesc,
Aceşti m ai mititei:
este învăţătorul. Se ştie cu câtă încredere şi de forţă». nu tac nimic.
Mărirea nu pot sil-mi arăt;
s’a adresat D-sa pentru acest fapt, învăţă Şi la această constatare a străinului, la Şi cu toate acestea ce nu s’ar putea
Sunt prea ’ndosit de ei.
torului, şi câtă solicitudine şi dragoste în tot acest tablou al ţării noastre cu colori atât încă face la aceste cercuri ?. Dacă fie-care
Ş i Domnul sfânt poruncă-a dat deauna i-a arătat. Ei bine, învăţătorul să se de negre zugrăvit, în care suntem arătaţi ca cerc cultural şi-ar lua ca câmp de activitate,
Şi toţi cei mititei arate demn de încrederea şi solicitudinea ce un popor ce nu merită bogăţia ţării ce stă propagarea unei culturi sistematice a albinâ-
De mii securi au fost tăeţi, ’i-s’a arătat. pânim, noi trebue să plecăm capul, căci nu rituiui, prin înfiinţarea unei stupine model a
Şi fa scăpat de ei. învăţătorii cari trăiesc în mijlocul săte> e nici o deosebire între starea de la 78 şi cercului; propagarea culturei viermilor de
