Page 2 - Activitatea_1903_10_38

Pag. 2. ACTIVITATEA Nrul 38

Epistolă adresată murele, două căciule pline cu braşoave... ju­ puşti cu cremene, cu pipe lungi şi cu căciule ! mă ferească Dumnezeu... Cuvintele acestea fără
decată dumnezăiască ca pietrile din poveste patriarhale ? Şi Dl. Puşcariu vrea să treacă înţeles real, vreau să sărbeze o înviere în
d-lui Sextil Puşcariu. care picau Ia cei vinovaţi în cap... Numai un de un om al progresului, dumnealui care cere literatura românească ? Aici e mai mult o
literat de surda, o gadină de critic, un stilist o »targă de censurâ*, unde să se tundă i- disposiţie de înmormântare, decât o bucurie
rugină de plug, un filolog la botul calului, a deile ca oile ? O d-le Puşcariu, aceasta ar fi de înviere... Eu dle Puşcariu îmi caut altă
.... Şi acum îmi cântă urechile de spec-
putut prinde dintr’o lovitură atâtea muşte.. prea patriarhal, o vorbă prea de oae,..., de societate, dacă vreau să serbez o înviere, ori
taclul de fraze, de palavre, braşoave şi
de la dl Puşcariu aşi fi aşteptat mai mult,, ce să nu înfiinţăm şi o lăptărie literară, unde un praznic, atunci fac toaletă corectă, şi mă
tot celalalt tamtam, din »scrisoarea a III.*
dar ce să faci, cum e turcul aşa-i pistolul... sâ se mulgă ideile ca caprele ? De ce să nu unesc cu oameni inteligenţi şi culţi, cu
a d-lui Puşcariu, care pretinde a fi o »pră-
pădenie* a articolului meu din «Luceafărul» Asta a fost totdeauna aşa, unde au secat facem şi o „stavă de id ei“ şi lângă ea *un domnişoare vesele şi nobile, — tot fiinţe
noţiunile, au început musica, şi dl Puşcariu institut literar de moşit* şi alte creaţiuni după ce au trup şi suflet — dar nu cu fantas­
»Curent neîntemeiat în literatura rom ână*.
Nu am cetit o pagină mângită cu mai îşi aplaudează singur sgomotul lui de tobă, fantasia d-tale architectonică... magorii şi vedenii noctambule, de care m'a-şi
o tobă rară, pe care e pielea de pe un bou
multă tartiifferie literară, un articol mai megru Dumneata ceri mai departe o »inter - speria, dacă mi-ar eşl in drum...
la m aţe* ca scrisoarea dlui Puşcariu, care nu întreg întinsă... un bou, care nu a fost nici­ nare cu fo rţa a celor ce aiurează« dar te lan spune acum dle Puşcariu, cine e
odată viţel... fac atent, că dacă ceri astfel de lucruri aiu­
merită ca răspuns nici o iotă, nici o cirtă, simbolist, eu ori D-ta ? Aici nu mai încape
Sunt oameni, care vorbesc totdeauna rite, e foarte posibil, că chiar d-ta să cazi
numai a fi împroşcată cu Zacherlin... Redac- nici o îndoială,., sonetul citat de D-ta.. ca
ţiunile noastre ar trebui să se îngrijească mai patetic, cu degetul ridicat... înţeleg eu pe dl cel dintâiu pradă pe mâna poliţiei... pe cât mustră sfântă e înglodat până peste urechi
Puşcariu? îmi eşti de opus, nu ţi-aşi dori un aşa bucluc,
mult de »scuipătoare intelectuale* şi de »co,s- în noian hipersimbolist, D-ta singur nu-1
niţe pentru zarzavat literar*. Sunt idei mici ca păpuşile, pe care le deşi ar fi bine ca să faci un experiment — pricepi, atât te-ai simbolisat de mult...
O cestie literară apărată cu scornituri umflă câte un sufioiu literar, să apară mari nur so als Versuckskaninchen — pentru a Dle Puşcariu aţi mai avut amabilitatea,
cât o şură? înţeleg eu pe dl Puşcariu? te convinge despre năsbutia ideilor d-tale...
şi »oui stătute* e eo ipso o cestie perdută. să zice-ţi că eu sunt un cosmopolit, ş i ca atare
Sunt mămulari, care vreau să-’şi trafi-
A nega fapte şi a te folosi de-o raţionare Pe un prost îl poţi aşeza în bască să antinaţionali De ce nu ai zis dle Puşcariu,
călească într’o şatră de târg marfa lor sub
sofistică, fără a da argumente, poate tot pa­ prindă minte, dar ideile mele europene, sunt că sunt vegetarian? ori abstinent?.... Nu dle
ori-ce preţ... Vreau să zic, că acest mămular
lavragiul de cafenea, prin aceasta nu aduci viclene şi nu se lasă prinse de mâna ne­ Puşcariu, cine mă cunoaşte pe mine, e con­
ar fi dl Puşcariu ?...
adevărului nici un serviciu, din contră, tur­ ghioabă a unui sergent de poliţie... aici ai făcut vins de caracterul meu naţional, dar se-ţi
Dar vreau să zic, că sunt patimi, care
buri apa mai mult... un greş cras în adiţiunea dumnitale... împărtăşesc vederea mea:
încurcă şi tărbăcesc pe om, ca un alcohol
Lui dl Puşcariu ia plăcut însă, se tur­ Dl Puşcariu s'a simţit ofensat pentru-câ Iţi spun drept, că m’am săturat de
ordinar... şi după cât mi să pare mie dl Puş­
bure apa, ca să pară în ochii publicului pro­ am zis, că slovele cele m ai roditoare sg tipă­ sdrom şitul de fra z e patriarchale, de sărăcia
cariu e foarte pătimaş... numai astfel îmi pot
fund — profunditate la suprafaţă — dar cu resc adese cu nuiaua, — s’a mâniat ciurdarul asta de idei, de strâm toarea asta de vederi.,
explica dodiile ce le-a rostit, borboroselile în­
apă murdară, nu poţi spăla un lucru curat, pe sat, şi satul nu ştie de ce — dl Puşcariu
şirate trâmbă, numai astfel s’a putut perde de ona...ia asta spirituală.... Eu cer dela o
ba iţi petezi haina proprie... răsplata celora s a simţit jignit afirmând, că noi avem încă
răbuşul, ba şi bâta şi căciula... numai panta­ literatură m ai mult, şi m ai multul acesta, îl
ce umblă după potcoave de cai morţi... mtdte pachete de haine murdare de spălat,
lonii ar mai fi lipsit.... Dibuind prin întunerec vom putea dobândi numai prin cultură. Nu­
Din fericire, >apa turburată nu a fost fără să fac cea mai mică alusie la firma d-lui
s'a aprins ulterior în perpleixitatea nocturnă» m ai cultura ne poate muta din unghiul nos­
multă, »numai o furtună într'un păhar cu Puşcariu,... Domnia-Sa s’a brâncălit faţă de
la corn de capră, felinarul filologic, şi a ’nce- tru patn archal şi îndosit în curentul deschis
apă*... numai un atac în miniatură... nici un tot ce am zis eu ca un »enfante terrible,
put să caute cuvinte, după-cum căuta odată a civilisaţiei europene.. De acea cultură... ori
tPrim hieb* numai nsgărieturi*, un bombar­ par-că el mi-ar fi servit de model cu musca ce progres trebue să înceapă cu cultură, şi să
Diogenes după oameni... aşa cuvântul »clon-
dament cu linte fiartă, beşici de săpun su­ pe căciulă... »honi soit qui mal y pense* sfârşească cu natura,., numai cultura merge
ţos* (vezi Creangă) cuvântul «zicere*, *lim bă*,
flate prin ţevea de tun... un atac la care nu-ţi ceva totuşi este însă adevărat, cine să ex- înainte, natura stă pe loc, ea e substanţa...
*lim bagiu* s’a împedecat apoi de nişte propo-
trebue nici o pavăză, cel mult o batistă ori cuză, să acuză.... (De altă dată m ai mult.)
siţii ale mele, dând »pe sfîrşit* o explicaţie
un cort... Nu vreau să dau repertoarul gândurilor
despre dialecte, care stă în toate gramati­ Ar trebui să fim ferecaţi la cap, dacă
Dl Puşcariu e mai slab după-cum am mele din articolul din »Luceafărul«, dar atâta
cele... Numai, vorbe, vorbe, vorbe*.... am mai ţinea la lumea noastră arhaistă,
crezut, şi chiar unde e slab îi lipseşte fa r ­ pot să spun, >cd’. ideile mele sunt ideile Eu­ când lumea modernă emancipată de trecut,
mecul slăbiciunti, iar dacă crede contrarul, Dar cu vorbe, care îţi curg slobode din ropei inteligente, şi dacă aşi f i eu un călcă­ progresează cu paşi uriaşi. Am fi o lume de
că dispune de o putere personală mare, atunci gură ca mazerea dintr’un sac, nu tai la ni­ tor de lege, atunci vina nu a r zăcea în partea
idioţi, dacă am mai ţinea la o armatură,
să înşală, tăria asta e numai tăria slăbiciunei, menea creanga de sub picioare, şi cu câteva mea, ci în partea ştiinţei europeneil. (Strodt- care după inventarea prafului de puşcă nu
afectul omului neurastenic, la care-i bate inima buchi ce le-ai deprins ca apa, nu poţi lua mann).
mai tare, decât la omul sănătos... am pipăit — dragul neichii pe nime deandoasele, mai Gasat şi convins de adevărul acestor mai are nici o însemnătate reală, serv nd nu­
mai la o gâdălire patriarchală a unor suflete
pulsul... lipseşte regularitatea pendulară a con­ puţin fapte scienţifice... Numai din fap te poţi idei, voiu merge drumul care mi-I indică ideile
călbejite de viaţa progresivă...
stituţiei de fer, eu văd numai degetul tremu­ deduce fapte... din gogoaşe nu fa c i mărgele... acestea, şi chiar dacă ar fi drumul meu mai
rător a unei mâni slabe şi nesigure.... Dar să fixăm o premisă. Să spunem că anevoios a trece prin vieaţă, la capătul cărării Nu, dle Puşcariu, perioda reposată pa­
Vreau să cred, că di Puşcariu a împli­ dl Puşcariu m’a prăpădit, — să-i facem şi mele, va răsări totuşi soarele, şi nime nu va triarhală, nu mai poate învia sub* împrejură- ‘
nit o funcţie rea în literatura română., prin d-lui Puşcariu o bucurie de iarmaroc — atunci putea să mă deruteze nici cât e negru subt rile de azi, în literatura română... Dacă sun­
pasquiluri te lapezi în primul loc de onoarea dumnealui nu ştie, că după cadavrul meu stă unghie, dela ideile acestea, oable ca şinorul.... teţi D-voastră un amator de reliqui şi moaşte,
proprie, opiniunea publică încă nu o câştigi, adevărul ca o Hydră, cu 30 de capete, şi Pentru pricepere, o anecdotă.... mi-aduc atunci puteţi face o întreprindere*, să înte­
mai puţin glorie... Dacă ar merge toate după chiar dacă ar fi dl Puşcariu un Hercules — aminte, că într’o sară la ţară, a întors un meiaţi un panoptic, şi să umflaţi toate figurile
din trecutul patriarhal cu paie, să spuneţi ar­
să-i mai facem o bucurie — şi iar succede (1) păstor din luncă cu turma de berbeci... La
cum zice dl Puşcariu *allons donc* hodoronc
tiştilor de pănura D-voastră a sculpta haiduci
să prăpădească cu buzduganul lui critic Hy- gura satului ardea pe un stîlp un felinar, care
tronc, atunci ar fi îmbulzeala prea mare la
şi incendiari din ceară, şi a anina peste tot
dra, atunci tot nu şi-a ajuns scopul, căci în arunca umbra stîlpului ca o peată neagră
poarta »Heliconului*, toţi hojmălaii, bostangii,
geşeftul un clopot mare... O reclamă ca pen­
momentul în care ia turtit capul ultim, Hydra curmeziş peste drum... Berbecul din fruntea
prepelicarii, scârţa-scârţa pe hârtie... s’ar
aduna aici ca ţiganii la poarta raiului, am va făta pe la coadă puieteci... alte adevăruri^ turmei, a podidit când a văzut umbra., dar' tru apă de dinţi... Poate, dacă aşi fi un em­
avea de a face cu un bîlciu de vite, dar nu cari să prăsesc şi să ridică înaintea lui ca o deslegând problem a după o meditare scurtă brion, atunci m’aşi mai putea entusiasma
cu literaţi... Heliconul ar ajunge un rgrajd pădure.. — hop peste umbră... Berbecul a crezut, că pentru basme... acum însă nu, vieaţa, cultura,
de lacai*. Şi chiar dl Puşcariu să înceapă trânta e un şanţ adânc., şi după el s’a luat şi ceia­ lumea modernă, m’au făcut breaz, rafinat,
Quantitatea vorbelor stă in raport invers asta periculoasă, dumnealui care strigă în lalţi berbeci, apoi oile, turma întreagă, totul practic, acum vreau să înot, să salt şi să mă
cu qualitatea ideilor. Dl Puşcariu prea mult faţa ideilor mele europene, ca un exemplar a sărit peste umbră... desigur, dacă era un scald ca un păstrăv, în undele proaspete a
a ciorovorît pentru a mai avea timp de cu­ duzinar de burghez fricos, după poliţie ? Dom­ berbec în turmă, care nu făcea săritura peste vieţii reale...
getat... şi aşa s’a întâmplat de-a născocit un nul Puşcariu, care vrea să institue o geandar- umbră, ar fi fost o aşa numită >oae rătăcită*... încă o notă. Prin acea dle Puşcariu, că
hleab de critică slabă ca un gard, ieftină ca merie literară? Poate o gardă de haiduci cu Şi acum să reîntoarcem la vorba lăsată, te-ai înodat de un grup de literaţi, cari îşi
eu care nu vreau să sar peste umbra părerilor închipue că ţin recordul literaturei române,
ear marinarii fiindcă sunt ţinuţi 5 ani în ca- datorie de împlit de cât serviciul militar tradiţionale, să fiu o >oae rătăcită* i nu a profitat literatura nimic, şi mai puţin
d-ta.
sarmâ, în loc de 3 ca toţi ceialalţi. pentru apărarea patriei: ear când un oştean M ai bine sar dintr’un pod, chiar să-mi
Individualitatea să desvoaltă totdeauna
Despre pedepse. Sunt tineri, cari spe­ vine acasă, în concediu, sau să liberează, sa­ frâ n g un picior, decât să fa c saltu l ridicul
riaţi de oaste de cine ştie ce rău sfătuitori, tul e în sărbătoare şi lumea toată pismuesc peste o umbră.. în afară de partidă. Leagănul partidei stă la
caută să ocolească legea, ascunzându-se sau pe cei ce au feciori vrednici de oaste; toţi Eu care cer emanciparea de perioda groapa individului. P artida e mediocritatea...
fugind din locul lor şi pribegind pe drumuri cari mai de cari fac roată împrejurul lor şi moartă a patriarhalismului, a arhaismului şi totdeauna sunt pigm enii elementele de clică.
şi printre străini. le ascultă cu drag spusele. Pe lângă aceasta, a bizantinismului, eu care cer Intrarea în Tigrul merge singur cărărările lu i; maimu­
Legea militară însă nu eartă pe nimeni să ştie că oşteanul liberat din serviciul mi­ evoluţia culturii europene, eu o oae rătăcită, ţele să ghemue laolaltă în cluburi patriarhale,
şi ori când tinârul este prins, face serviciul litar nu mai este aşa cum s'a dus, ci e mai un decadent, un sim bolist..? să gugulesc, să pupă şi să purecă, işi caută
şi încă un an mai mult ca ceialalţi. vioiu şi mai învăţat, căci cei ce nu ştiu carte Oare cine e decadentul, care cloceşte în cap., etc.... O personalitate adevărată nu se
Mai sunt alţii rătăciţi la minte, cari să de acasă învaţă la casarmă, unde a mai pu­ după prichiciul vetrii ca o clocă şchioapă, degradează nici odată până la o unealtă de
clică...
sluţesc, că doar vor fi scutiţi de oaste; şi tut vedea Jmulte lucruri bune de rân- care toarce reverii la focul din tindă ca un
unii ca aceştia sunt pedepsiţi de lege cu duială, şi curăţenie, vrednice de a Ie da pildă marodeur, care cultivă parazitismul poesiei O mică întrebare...
închisoare, ear dacă sluteala nu-i împedecă consătenilor săi. stătute, ori acela care strigă din înotul vieţii Dumneata, dle P. zici că nu mai scrii
a face serviciu sunt încorporaţi ca perma­ In sfârşit să ştie că flăcăii cari au tre­ celor de pe ţărm să între şi ei în vâltoate i literatură.. Dar acum ce scrii ? Zici una şi
nenţi şi fac un an mai mult. cut cu bine terminul activ de oaste, sunt Cine e bolnav, acela care visează, ori faci alta I Eu ţi-aşi da sfatul, să nu mai în­
Cei cari, recrutaţi fiind, nu se duc la scăpaţi de grijă şi se pot căsători în tihnă acela care nu visează? moi pana în cerneală, terenul literar e un
casarmă în ziua hotărîtă în biletul de che­ cu aleasa inimei lor şi nu este pentru pă­ Cine e simbolist, acela care cere o li­ parchet foarte alunecător, ai scrintit-o odată
mare, sunt socotiţi ca nesupuşi şi dacă au rinţi mai mare bucurie decât atunci când îşi teratură realistă, recensentă, trează, ori acela la dans cu „Juvenilia"... Ai fi putut
lipsit o lună sunt daţi în judecata ostăşească văd feciorii puşi la cale şi trăind în pace, care cântă ca o buhă pe ruine „eu nu’s decât trage o povaţă bună... Acum ai început sîrba
care îi pedepseşte cu închisoare până la spre a se mângâia şi ei de munca ce au un singur glas din satul perdut în noapte", pe parchetul de sticlă a criticei... Cum vrei..
6 luni. pus-o întru creşterea lor. „eu nu’s decât un sol p e care-l cere noaptea Eu ştiu numai un proverb, că măgarul care
Vedem dar că serviciul militar este în­ Isprăvind cu arătarea regulelor cari înapoi , „eu sunt flacăra pe care o poartă şi-a rupt un picior pe ghaţă nu-1 mai duci
grădit cu toate regulele bune ca să fie drep­ cârmuesc serviciul militar şi recrutarea oşte­ vântul" la patinat să-i dai brânză de epure şi icre
tate de o potrivă pentru bogaţi ca şi pentru nilor, voiu arăta altă dată, felul cum este „Veniţi cu toţii să vestim cuvântul"... verzi... dovadă, că măgarul nu e măgar, ci
săraci, şi ca nimeni să nu scape. Nu e vorba, întocmită oştirea noastră şi ce datorii şi Ba, domnule Puşcariu, să ştii că eu nu animal logic, cu memorie bună... Câţi oameni
de altfel s’au dus vremurile când oştenii să drepturi mai auostenii. vin, cu glasuri perdute în noapte (?) cu solii nu ar putea învăţa dela el...
despărţeau cu durere de ai familiei lor; ple­ Căpitan S. Leonte. pe care-i cere întunerecul înapoi,(?) cu flăcări
Traian Mihaiu.
carea la oaste acuma, slavă Domnului, o fac pe cari le poartă vântu!(?) nu vreau să-mi
cu bucurie, căci nu se poate mai frumoasă prind boii în simbră, de năluci de acestea s8